[ANALIZĂ Buletin Nr. 8] 2021
În era digitală, inovația are un rol esențial în obținerea și menținerea unui avantaj competitiv. În căutarea de a-și reduce costurile de producție și de a asigura avantaje comparative, firmele caută noi moduri de lucru, noi modele de afaceri, lansează noi produse. Ca rezultat, asistăm la o viteză fără precedent de lansare pe piață a noi produse inovatoare, o micșorare considerabilă a ciclului de viață al acestor produse, intensificarea concurenței, care devine tot mai acerbă etc. Toți acești factori au determinat companiile să-și ajusteze modelul de afaceri, iar produsele inovatoare să fie modelate prin combinarea mai multor elemente de PI, care depășesc abordarea tradițională (i.e. aspectele intangibile ale unei mărci, conținut digital, seturi de date și drepturi de baze de date, etc.).
De asemenea, progresul tehnico-științific a condus la apariția unor noi forme de PI, precum proprietate intelectuală digitală, care este proprietate intelectuală în format digital. Gama de materiale acoperite de acest termen este extinsă, în creștere și include: software, muzica originală, fotografii, desene, film și video site-uri, web, grafică, date tehnice în format digital, publicații cu drepturi de autor etc. Industriile care produc proprietate intelectuală digitală reprezintă acum o parte considerabilă atât în creșterea economiei cât și a comerțului internațional. Astăzi, toate companiile și persoanele fizice stochează, creează sau manipulează în alt mod un fel de informații digitalizate. Realitatea informațiilor digitale pune probleme în ceea ce privește utilizarea și reutilizarea informațiilor, precum și drepturile și responsabilitățile deținătorilor de drepturi și ale consumatorilor în conformitate cu legile existente. Dezbaterea asupra proprietății intelectuale include aproape toată lumea, de la autori și editori (care nu au întotdeauna interese coincidente), la consumatori (de exemplu, publicul care citește, ascultă și vizionează), la biblioteci și instituții de învățământ, la organisme guvernamentale și de standardizare. Protecția drepturilor de proprietate intelectuală poate fi uneori “dificil” de realizat, deoarece încearcă să găsească compromisul dintre interesele mai multor părți interesate, care uneori sunt opuse.
Provocarea clasică este să se atingă și să se mențină un echilibru între interesele și motivațiile acestor părți, oferind, pe de o parte, suficient control pentru a motiva autorii, inventatorii și editorii să creeze și să difuzeze lucrări, dar, pe de altă parte, să tempereze acest control astfel încât să nu fie amenințate unele obiective de politică publică, cum ar fi prezervarea moștenirii culturale a națiunii, accesul larg la informații, promovarea educației și a excelenței în activitatea de cercetare – dezvoltare – inovare.
În mare parte, în ultimele două secole de istorie a proprietății intelectuale am asistat la o echilibrare reușită a acestor detalii. Însă, infrastructura informațională prezintă astăzi un salt în tehnologiile informaționale și de comunicații care poate deranja echilibrul actual. Mizele implicate în toate acestea sunt mari, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social. Deciziile luate acum și în viitorul apropiat vor determina cine va beneficia de pe urma tehnologiei și cine va avea acces la ce informații, în ce termeni, care vor fi elementele fundamentale ale viitorului nostru ca societate informațional/digitală. Pentru a ne asigura că suntem capabili să construim tipul de societate informațională pe care ne dorim să o avem, trebuie, ca societate, să ne întrebăm dacă mecanismele existente încă funcționează și, dacă nu, ce ar trebui făcut. Ce opțiuni există pentru atingerea obiectivelor importante ale legii și politicii privind proprietatea intelectuală în era digitală?
Care sunt provocările protecției Proprietății Intelectuale în era digitală?
În era digitală, progresele tehnologiilor, pe de o parte, vin să faciliteze crearea de inovații, dar, pe de altă parte, îi fac pe creatori mai vulnerabili, deoarece este foarte dificil să se asigure protecția PI într-o lume în care toată lumea poate accesa, partaja și utiliza conținutul fără acordul autorilor. Progresul tehnologic nu poate doar să faciliteze încălcarea drepturilor de PI, ci face procesul de demonstrare a faptului că încălcarea a avut loc, făcând astfel aplicarea drepturilor de PI mai complexă. Tendințele în dezvoltarea noilor tehnologii și interferența acestora cu protecția PI sunt modelate de mai multe probleme și provocări:
1) Dezvoltarea World Wide Web a permis utilizatorilor să acceseze, să utilizeze și să publice informații cu un efort de doar un clic. Unii autori consideră că World Wide Web creează o lume de probleme jurisdicționale când vine vorba de proprietatea intelectuală digitală [1], deoarece a făcut posibil ca reproducerea să se facă la costuri mult mai mici pentru deținătorii de drepturi [2], dar a crescut și frecvența încălcărilor drepturilor de autor [3]. Provocarea în sine este că internetul este un serviciu mondial, iar atunci când activele digitale sunt create, acestea pot fi recreate și distribuite în diferite țări, de pe tot globul;
2) Reproducerea “ușoară” erodează barierele naturale. Cu zeci de ani în urmă, reproducerea obiectelor de PI în format fizic (de ex. o carte) era pe atât costisitoare, cât și dificilă. Costul retipăririi și distribuirii ilegale a unei cărți protejate prin drepturi de autor putea fi un argument suficient pentru a-i convinge pe potențialii contravenienți să se abțină de la furtul lucrării. Cu toate acestea, astăzi activele digitale pot fi reproduse la infinit, ușor și ieftin. Deci, încălcarea proprietății intelectuale digitale este mult mai ușoară decât reproducerea lucrărilor fizice;
3) Dezvoltarea World Wide Web a permis ca produsele informaționale și activele digitale nu numai să fie reproduse cu ușurință, ci și distribuite cu o viteză mare în întreaga lume (costul marginal fiind aproape egal cu zero), dând posibilitatea utilizatorilor cu rea credință de a utiliza copii neautorizate [4]. Procesul devine incontrolabil odată cu proliferarea rețelelor sociale care și-au dezvoltat modelele de afaceri pe partajarea de conținut digital, ceea ce a făcut practic imposibilă monitorizarea miliardelor de imagini, videoclipuri și mai multe distribuite pe aceste rețele. Acest lucru a crescut numărul de încălcări ale drepturilor de autor și a făcut ca aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală să fie mai complexă. Deținătorii de mărci comerciale au și ei o nouă bătaie de cap – acum trebuie să asigure monitorizarea web pentru potențialele încălcări ale mărcilor înregistrate în numele de domenii și pe site-uri web de internet, pentru a urmări disponibilitatea noilor zone de domenii și pentru a lupta împotriva cybersquatting-ului [*].
4) Alături de progresele tehnologice, dreptul PI a cunoscut și o dezvoltare vertiginoasă, devenind extrem de complex și cu diferențieri mari de la țară la țară. Caracterul internațional al problemei este redat de faptul că infrastructura informațională este globală, iar interpretările și statutele referitoare la legea IP variază deja de la stat la stat. Există si variații considerabile atitudinile culturale față de proprietatea intelectuală. Ceea ce poate fi o utilizare ilegală a proprietății intelectuale digitale în Statele Unite nu poate fi considerat ilegal în China, sau invers. Odată ce mediul digital permite persoanelor să acceseze informații și active digitale din întreaga lume, acest lucru s-a dovedit a face dificil de înțeles ce este legal și ce nu. Caracterul complex al legislației actuale privind PI reprezintă o mare provocare atunci când este vorba de a pune lumină asupra legalității unei acțiuni sau de a urmări o revendicare pentru utilizarea ilicită a unui drept, ceea ce poate fi incredibil de dificil (1). Ca rezultat, apare o nouă diviziune al dreptului PI, si anume dreptul PI digitale, care încearcă să abordeze aceste incertitudini și să ajusteze legea existentă la actualizările și schimbările continue ale erei digitale;
5) Interpretarea diferită a conceptelor juridice în diferite sisteme de drept. Dreptul PI este unul dintre cele mai fluide domenii ale dreptului care există. Se schimbă și se actualizează în mod constant încercând să țină pasul cu noile tehnologii, cu noile tendințe în jurisprudență și chiar cu compromisurile legate de industrie [5]. Întrebați doi experți în PI diferiți despre părerea lor despre un anumit subiect și sunt șanse să obțineți două interpretări foarte diferite. Acest lucru este valabil mai ales pentru proprietatea digitală. Legea IP digitală este încă un domeniu în curs de dezvoltare și încă încearcă să ajungă din urmă noile tehnologii informaționale;
6) O altă provocare identificată este cea de natură jurisdicțională. În timp ce legile, politicile de aplicare și chiar atitudinile culturale față de IP variază considerabil în funcție de țară, rețelele IT au o acoperire globală; prin urmare, poate fi dificil de stabilit ale cui legi se aplică contravenientului. Prin urmare, apar astfel de întrebări: Care este instanța la care titularul dreptului poate solicita protecție?; Care este curtea care are competența de a soluționa cazul privind drepturile de proprietate intelectuală încălcate pe internet? Mai mult, asistăm la tot mai multe cazuri în care apărătorul contestă periodic competența instanței în cazurile de încălcare a drepturilor de PI pe internet. În mod reactiv, se atestă faptul că contravenienții își mută activitatea și informațiile în țările în care legile și aplicarea lor este mai blânde.
7) Executarea drepturilor de PI (enforcement). Potențialul de anonimat pe internet transformă mulți dintre cei care încalcă PI digitala în fantome. În plus, unii dintre ei (infractorii comerciali, cât și cu persoane fizice) pot prolifera în mod intenționat obiecte de PI furate, dar chiar și mai mulți o fac pur și simplu din ignoranță [6] . Respectiv, dacă se descoperă utilizări neautorizate ale unui drept de PI digitală, urmărirea unei reclamații pe acest caz poate fi incredibil de dificilă. În vederea contracarării acestor cazuri, țările au creat și aplică instrumente de monitorizare a respectării drepturilor de PI. În Republica Moldova, ca și în majoritatea țărilor membre ale UE, există un Observator al PI [7], al cărui scop este înlăturarea carențelor depistate în sistemul de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală la nivel național, precum și monitorizarea, promovarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, şi facilitarea colaborării între autoritățile publice și titularii de drepturi. Însă o metodologie pentru măsurarea prejudiciului cauzat de încălcarea PI nu este încă definitivată, ceea ce îngreunează eforturile de enforcement a PI.
Concluzie:
În încheiere, se poate spune că progresul tehnologic a condus la schimbări radicale în economia protecția PI, și anume: (1) informația în formă digitală a schimbat economia reproducerii, (2) rețelele de calculatoare au schimbat economia distribuției și (3) World Wide Web a schimbat economia publicării. Acest lucru a creat, pe de o parte, un avantaj evident pentru deținătorii de drepturi, permițându-le să își reducă costurile de producție, dar, pe de altă parte, a permis și contravenienților să se bucure cu rea-credință de copii digitale perfecte, să le distribuie ieftin și aproape instantaneu.
În ciuda mai multor provocări, progresul tehnologic vine și cu soluții tehnice diferite pentru a echilibra interesele deținătorilor de drepturi de autor și ale utilizatorilor de proprietate intelectuală [**] . De-a lungul timpului, țările au încercat să adopte mai multe convenții și legi care au menirea să asigure protecția proprietății intelectuale, inclusiv în mediul online. Totuși, caracterul complex al drepturilor de PI și existența diferitor sisteme de drept, pe de o parte, și progresul rapid al tehnologiilor digitale, pe de altă parte, a permis pronunțarea mai multor provocări pentru toate părțile interesate.
Ce putem face pentru a depăși aceste provocări?
– La nivel global, este nevoia de a fi stabilite niște abordări armonizate, uniforme ale aspectelor jurisdicționale, ceea ce ar crește eficacitatea protecției proprietății intelectuale și, prin urmare, ar oferi o siguranță mai mare pentru deținătorii de drepturi de proprietate intelectuală;
– La nivel național, avem nevoie de actualizarea politici publice. Construirea eficientă a politicilor publice necesită analiza dilemei protecției PI în termeni mai largi decât însuși dreptul PI și trebuie să ia în considerare întreaga gamă de forțe implicate, a problemelor și viziunilor acestora (cum ar fi: avocați, tehnologi, economiști, psihologi și factori de decizie politică).
– De asemenea, este necesara o strategie de enforcement, care va crea și va facilita identificarea și evidența dovezilor și informațiilor clare cu privire la prejudiciul cauzat de încălcarea drepturilor de PI, precum și identificarea modelelor de afaceri care facilitează și profită de pe urma acesteia. Acest lucru va permite autorităților sa dea un răspuns eficient la aceste încălcări. Acesta este motivul pentru care o astfel de strategie trebuie să conțină și angajamentul de a dezvolta o metodologie robustă pentru măsurarea prejudiciului cauzat de încălcarea PI.
– O înăsprire a sancțiunilor pentru încălcarea drepturilor de PI, ar efecte benefice în eficientizarea protecției si eforcementului PI;
– Educarea consumatorilor. Consumatorii trebuie învățați să recunoască conținutul legitim și să înțeleagă prejudiciul cauzat de piraterie. Cunoașterea drepturilor de PI îi poate ajuta pe consumatori să facă o alegere corectă cu privire la siguranța, fiabilitatea și eficacitatea achizițiilor lor, să se asigure că produsele sunt autentice și de înaltă calitate. Un consumator instruit înțelege că încălcarea deliberată are consecințe. Deci, este nevoie în continuare de campanii active de educare a consumatorilor din Republica Moldova;
– Este cert faptul că Moldova, o țară mică din Estul Europei, nu poate face față de una singură a acestor provocări globale. Iată de ce, parteneriatele internaționale sunt esențiale pentru progresul față de provocările comune. Schimbul de bune practici, precum sunt cele din în cadrul reuniunilor Comitetului consultativ pentru aplicarea legii și prin colaborarea în cadrul obiectivului strategic „Consolidarea respectului pentru PI” al Organizației Mondiale a PI (OMPI) trebuie promovate și replicate și la alte nivele.
[1] Muir, J. (2016). Digital Intellectual Property Rights | J. Muir & Associates. https://jmuirandassociates.com/digital-intellectual-property-rights/ (accesat online pe 12.10.2021)
[2] hattopadhyay, S. (2013, 7-8 March). Intellectual Property Rights in Digital Environment. In National Conference on Reprographic Rights and Copyright Act : Challenges and Management, Indian Statistical Institute, Kolkata. [Conference paper].http://eprints.rclis.org/28939/1/Intellectual%20Property%20Rights%20in%20Digital%20 Environment_ISI.pdf (accesat online pe 10.10.2021)
[3] Gulyaeva, N. (2021). Intellectual Property Law in the Digital Society: Challenges and Opportunities. Expert Guides. Retrieved 30 September 2021, from https://www.expertguides.com/articles/intellectual-property-law-in-the-digital-society-challenges-and-opportunities/ARCPWTMM
[4] National Research Council (2000). The Digital Dilemma: Intellectual Property in the Information Age. Washington, DC: The National Academies Press. https://doi.org/10.17226/9601
[5] Intellectual property challenges for the digital economy. (2021). https://www.ifm.eng.cam.ac.uk/insights/innovation-and-ip-management/intellectual-property-challenges-for-the-digital-economy/ (Accesat în 29 Septembrie 2021)
[6] Enforcing IP rights in a digital environment. (2020). https://www.businessgoing.digital/enforcing-ip-rights-in-a-digital-environment/ (accesat online pe 30.09.2021)
[*] Practica de a înregistra nume, în special firme cunoscute sau nume de mărci, ca domenii de internet, în speranța de a le revinde pentru un profit.
[**] Un exemplu sunt bibliotecile electronice, care permit utilizatorilor să descarce pe dispozitivul lor versiunea electronică a unei cărți, fără a avea posibilitatea de a copia părți din ea sau de a o tipări, și care este ștearsă automat odată cu expirarea perioadei de împrumut. În ciuda faptului că este un instrument eficient pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală în mediul digital, acesta poate limita și utilizarea loială a operelor protejate prin drepturi de autor (adică realizarea unei copii pentru uz personal).
Rodica CRUDU | expert integrare europeană, Politici ale Uniunii Europene.
Dr., conferențiar universitar, Decan al Facultății de Relații Economice Internaționale, Academia de Studii Economice din Moldova (ASEM), unde este profesoară din 2004. Din 2014, deține titlul de profesor Jean Monnet, coordonează mai multor proiecte Jean Monnet în Moldova în domeniul studiilor de integrare europeană. Din august 2017 până în ianuarie 2018, a deținut o bursă Fulbright la American University din Washington D.C.
EDUCAȚIE / DIPLOME
• Doctor în Economie, Academia de Studii Economice din Moldova
• Licență în Relațiile Economice Internaționale, Academia de Studii Economice din Moldova
PUBLICAȚII
A publicat peste 65 de publicații științifice. Articolele ei au apărut în: Eastern Journal of European Studies, Int. Journal of Internet Technology and Secured Transactions, Business Systems & Economics, Eastern European Journal of Regional Studies, Journal „Инновации”, Studia Universitatis Babeș-Bolyai Oeconomica, Economica, și altele.
DOMENIILE DE CERCETARE
Integrare europeană și politici ale UE, creștere economică, inovaţii, mediul de afaceri, antreprenoriat, comerț internațional, proprietate intelectuală, etc.
Domenii de expertiză: relații economice internationale, project management, antreprenoriat, mediu de afaceri, inovații, politici economice europene, etc.
