Uniunea Europeană și Unirea câștigă teren în Republica Moldova

Direcții, partide și personalități

Sfârșitul de an ne-a adus și rezultatele a 3 sondaje ale opiniei publice, desfășurate în Republica Moldova. Prin întrebările lor, acestea au abordat temele obișnuite deja, dintre care am ales 3 pentru acest scurt material de opinie. Prima se referă la direcția de dezvoltare pe care o văd moldovenii ca fiind cea mai potrivită pentru statul lor. A doua este cea privitoare la partidele politice. Iar a treia este legată de personalitățile politice (re)cunoscute la nivel național. În mod evident, toate acestea se întretaie și depind reciproc. Iar eu voi avea în vedere și acest lucru.

Așadar, Unirea. După mine, cea mai interesantă veste a sfârșitului de an este că, de prin februarie 2021 încoace, proporția celor care și-ar dori Unirea cu România se menține constant la cca 40% (39%-44%). Este un procentaj record, care a a tot crescut în ultimii ani de la cca 20%, la 30% în februarie 2020. Fără îndoială, ajutorul pe care ni l-a acordat România pe parcursul pandemiei de COVID19 a adăugat cele cca 10% recente, care n-au nici un motiv să se reducă. Din contra, subiectul reunirii a devenit unul din ce în ce mai larg acceptat în spațiul public, prin vocile unor lideri de opinie și influenceri din toate categoriile.

Cel mai recent exemplu, care m-a și bucurat foarte mult, este cel al lui Andrei Bolocan și al Natei Albot. Aceștia au abordat chestiunea Unirii în contextul unor noi intrigi jenante din sânul partidelor unioniste, arătând fără urme de interpretări, că ei ar vota pentru Unire. Prin vocea unor asemenea persoane cu impact major în rândul anumitor categorii de moldoveni, subiectul reunirii este așezat din ce în ce mai des în albia firescului. Mutat din albia scandalosului, spectaculosului și gălăgiosului, unde a fost târât ani de zile de partide și de fruntașii acestora. Unii dintre cei din urmă rău intenționați, iar alții pur și simplu neglijenți, incompetenți și lipsiți de viziune.

Integrare europeană „ȘI” Unire, nu „SAU”

Ceea ce reconfirmă ceea ce au tot zis unii și alții, respectiv că Unirea ar trebui să se regăsească mai puțin prin titlurile programelor politice și mai mult prin difuziunea conceptului la nivelul cât mai multor programe ale câtor mai multe partide. La fel ca și Uniunea Europeană. Ceea ce vedem că se și întâmplă. Nu mai putem concepe acum, în 2021, un program politic serios fără referiri la Uniunea Europeană, sau la România. Fie ca entități din care am vrea să facem parte ca populație, fie ca unele cu care, cel puțin, ne-am propune să ne integrăm pe cât de mult posibil. Atât într-un scenariu, cât și în celălalt, finalitatea e una: vom fi împreună. Suntem, de fapt, ”din ce în ce mai împreună”.

Anume de un asemenea proces ireversibil, deși lent, le și este frică apologeților reunirii prin scandal. Pentru că liderii lor cu agende ascunse știu, că asemenea procese necesită tact. Iar tactul presupune o derulare firească a lucrurilor. Organică, nicidecum forțată. Din acest motiv îi vedem agitându-se, zvârcolindu-se pe chestiuni mai mult sau mai puțin favorabile Unirii, dar caracteristice conservatorismului cu iz velicorus, kirillik. Mă refer la promovarea curentului antivaccinist, încălcarea drepturilor fundamentale ale omului și alte cele. Încă o intersecție la care marginalii politruci declarați unioniști se despart de proiectul european. Încă o dovadă că ei funcționează decuplat și paralel de societățile noastre. Apropo, știați că Maia Sandu a devenit politicianul din afara țării în care românii din România au cea mai mare încredere? Asta spune multe despre modul în care trebuie să fie făcută Unirea, astfel încât să fie și percepută favorabil. Dar și despre faptul că, spațiul valoric spre care tindem este unul: Uniunea Europeană și totodată România. România, care se deschide și ea din ce în ce mai mult către Republica Moldova.

PAS și fruntașii săi conduc detașat în topul preferințelor cetățenilor

Partidul Acțiune și Solidaritate conduce detașat în topul preferințelor comparativ cu alte partide politice. PAS se situează pe la 36% în topul încrederii, fiind urmat de BECS cu numai 19%. Ar fi util să știm cam câte mandate ar acumula astăzi PAS dacă am avea alegeri duminica viitoare. Este foarte greu de estimat dacă primii ar acumula aceleași număr de mandate ca și la precedentele alegeri (63), întrucât sondajele sunt una, voturile sunt alta, iar redistribuția a treia. Cert este că entuziasmul de după alegeri a reușit să se estompeze, astfel încât abia acum se întrevăd cifrele apropiate realității și, totodată, stabile.

Cu alte cuvinte, jubilarea mascată prin îngrijorare a unor foști lideri politici este nejustificată. Mai mult decât atât: să reproșezi guvernării că n-a oprit în câteva luni exodul populației, neîncrederea în justiție, sistemele precare de educație și de sănătate și câte și mai câte, este pur și simplu populist. Nimeni n-a promis că va rezolva a doua zi după victoria de la parlamentare toate problemele deodată. Au promis, în schimb, că vor demara niște procese. Ceea ce au și făcut. Cu stângăcii, cu moldovenisme (sau cu est-europenisme, pentru o contextualizare mai exactă), dar au început. De aceea, fără context, orice reproș la adresa guvernării este pur și simplu nejustificat. Este ca și cum i-ai reproșa unui fermier care s-a apucat de curățenie după niște animale că miroase urât. Evident că miroase. Dar cu niscaiva răbdare, susținere și efort, în curând nu va mai mirosi.

La capitolul încredere în lideri politici, discuția se complică. Asta pentru că (probabil) viitorul lider al PSRM, Ivan Ceban, a fost dat drept cel mai popular lider politic din republică, depășind-o chiar și pe Maia Sandu. Asta în timp ce, în octombrie, acesta se situa pe un mai puțin onorabil loc 11. Vestea a picat greu pentru susținătorii președintei Sandu, care s-au obișnuit să o vadă bine înfiptă în topul clasamentului, indiferent de sondaje, comanditari, sau cercetători.

Diferența este, totuși, mică. Iar la cât de exacte sunt sondajele politice moldovenești (dar nu numai), concluzia principală este că s-a schimbat numele concurentului Maiei Sandu, din Dodon în Ceban. Nici o surpriză aici. Și nici o tragedie. Pentru că, în continuare, indiferent de numele pro-rusului-principal pe care-l vom tot auzi în următorii ani, nici PSRM, nici PCRM cu atât mai mult, nu reușesc să producă alți lideri alături de tătucii supremi personificați prin președinții partidelor lor. Iar niște partide care nu sunt instituții, ci doar niște găști, n-au cum să rămână pe val prea mult timp. Nici măcar într-un stat post-sovietic precum este Republica Moldova. În schimb, deși departe de a fi niște lideri populari, personaje precum Ion Grosu, Natalia Gavriliță, Andrei Spînu, sau Sergiu Litvinenco au arătat că pot deveni locomotive electorale și de imagine pentru singura (deocamdată) opțiune viabilă proeuropeană a moldovenilor. O demonstrează sondajele

Sursa: https://www.tudorcojocariu.eu/uniunea-europeana-si-unirea-castiga-teren-in-republica-moldova/?fbclid=IwAR1bSuTxrOIKeNeSGGgSZ5O_tHon5olqk5sv-LT9unzyMsVR8bG7r6kGj8w