Sursa foto: Dreamstime

#LIDFLASH | Dan NICU | expert LID Moldova

Cu câteva luni în urmă am scris despre intențiile președintelui rus Vladimir Putin de a transforma Rusia într-un generator de insecuritate în regiunea Europei Centrale și de Est, cuprinzând atât foste republici sovietice cât și state membre NATO. Reamintesc că șeful statului rus și-a comunicat în mod deschis intențiile pe data de 18 noiembrie, când a participat la ședința colegiului extins al Ministerului de Externe de la Moscova, ținând un discurs în fața personalului diplomatic și celorlalți membri ai audienței. În acest discurs, el a cerut două lucruri: în primul rând, ca țările și structurile occidentale să fie menținute de către Rusia, pe un termen cât mai lung, în stare de tensiune, și, reieșind din aceasta, să fie mai maleabile în a oferi regimului de la Kremlin ceea ce acesta își dorește, adică ”garanții serioase de securitate”. Deja în acele zile de noiembrie ministerul rus de externe a comunicat intenția de a propune SUA și NATO un ”pact de securitate” care să conțină respectivele garanții.

După două luni de la demararea procesului de acutizare a tensiunilor regionale, mă văd nevoit să constat, cu titlu de opinie personală, că șansele ca acestea să rezulte într-un conflict militar au sporit dincolo de asumpțiile pe care le enunțam în analiza menționată anterior. Federația Rusă a continuat să maseze trupe la frontiera cu Ucraina, în prezent acestea sunt în număr de peste 120.000 și numărul lor continuă să crească. De asemenea, zeci de mii de soldați ruși se află deja sau continuă să sosească pe teritoriul Republicii Belarus, acolo unde în luna februarie ar urma să aibă loc un exercițiul militar comun al trupelor ruse cu forțele armate ale acestei țări. În același timp, diplomația rusă a purtat, în ianuarie, o serie de discuții cu omologii ei din SUA și NATO, în urma cărora așteaptă, în aceste zile, un răspuns în scris la propunerile sale. Acestea din urmă au surprins prin agresivitatea și caracterul lor deplasat atât cancelariile occidentale cât și comunitatea mondială de experți în domeniul relațiilor internaționale și securității. Pare că Rusia nu-și dorește să primească un răspuns pozitiv, nu-și dorește să poarte adevărate negocieri din moment ce a propus, printre altele, ca toate țările din Europa Centrală și de Est care au aderat la NATO să fie de facto evacuate din această alianță politico-militară în condițiile în care interzicerea prezenței oricăror trupe aliate pe teritoriul lor ar face imposibilă activarea eficientă a articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, privind apărarea colectivă. De asemenea, Alianței Nord-Atlantice i s-a cerut să nu se mai extindă vreodată, fiind menționate în special Ucraina și Georgia, ceea ce ar necesita retractarea promisiunii făcute acestor țări la summitul NATO de la București din 2008 că ele vor deveni membre ale Alianței când vor fi gata pentru aderare. În aceste condiții, nu ne rămâne decât să credem că Rusia intenționează să folosească respingerea acestor propuneri ca un pretext pentru inițierea acțiunilor militare împotriva Ucrainei.

Între timp, Ucraina se pregătește pentru potențialul război cu Rusia fortificându-și forțele armate și primind ajutoare militare de la mai multe țări, printre care se evidențiază SUA și Marea Britanie. Astfel, cele două țări au furnizat deja armatei ucrainene câteva mii de rachete anti-tanc utilizabile în lansatoare portabile, eficiente în special pentru combaterea coloanelor blindate și în condiții de lupte în mediu urban. De asemenea, Cehia a anunțat furnizarea a aproximativ 3000 de proiectile de artilerie grea, iar Germania donează un spital de campanie și 5000 de căști militare, urmând să anunțe și alte măsuri de susținere.

Rămâne de văzut ce va întreprinde Rusia în condițiile în care răspunsul în scris la propunerile sale către SUA și NATO, care i-a fost transmis pe 26 ianuarie, nu e de natură să mulțumească regimul de la Kremlin. Are loc creșterea tensiunilor în teritoriile din estul Ucrainei aflate sub controlul trupelor gestionate de Federația Rusă. Negocierile în formatul ”Normandia (Ucraina, Rusia, Germania și Franța) au marcat, pe 26 ianuarie, o nouă întâlnire în care părțile s-au înțeles … să se mai întâlnească o dată în două săptămâni. Însă atâta timp cât Ucraina nu poate accepta reglementarea politică a chestiunii din Donbas fără să-și recapete controlul integral asupra frontierelor, iar Rusia insistă pe oferirea unui ”statut special” raioanelor ucrainene necontrolate înaintea dezarmării și restabilirii controlului Kievului, cele două poziții par ireconciliabile.

Dacă Rusia va ataca Ucraina, va veni momentul adevărului pentru construcția euroatlantică de securitate colectivă, reunind Europa și America de Nord și reprezentând coloana vertebrală a securității statelor europene după cel de-al doilea război mondial. Anume această securitate colectivă, asigurată de SUA în colaborare cu aliații europeni, a permis construirea democrației și prosperității economice a Europei Occidentale care, în prezent, servește ca reper pentru întreaga lume. Dacă europenii țin la democrația și prosperitatea lor, ei vor fi nevoiți să se pregătească să o apere, inclusiv în fața unor amenințări de ordin militar direct din partea Rusiei.

Iar semnalele pe care le transmite în prezent SUA și NATO arată, în principiu, că există coeziune între țările membre ale Alianței Nord-Atlantice și că în fața unei Rusii agresive acestea vor ști să se apere. Linia de consolidare a unității Alianței în fața amenințării fățișe a Kremlinului trebuie să continue, pentru protejarea și perpetuarea a tot ce a reușit să construiască Europa, inclusiv cu ajutorul partenerilor americani, după ultimul mare război.