#LIDFLASH | Tudor Cojocariu | Consultant Marketing și Social Media.

Pentru noi

Republica Moldova, zicea cineva, nici măcar nu trebuie invadată de ruși, așa cum a fost invadată Ucraina. Aceasta poate fi pur și simplu luată. Privind harta, fâșia separatistă transnistreană și văzând cum rezistă vecinii noștri ucraineni, îi dai dreptate acelui cineva. Cel mai tare doare incertitudinea. Noi nu știm nimic și nu putem anticipa nimic. Am avut această iluzie, că ocupanții nu-și vor pune singuri lațul la gât, că le va păsa de propriile averi din străinătate, de propriile odrasle școlite prin vest și de propriul popor care moare de foame. Dar acum nu mai putem avea nici o iluzie – republica se află la mila descreieraților de la Kremlin.

Între timp, trebuie să fim mulțumiți că nu (mai) suntem conduși de kremlinovici (la plural), cărora inevitabil le tremură și lor toate cele. Și să fim mândri că poziționarea actualei conduceri este una demnă și se înscrie în șirul de poziționări ale națiunilor civilizate.

De asemenea, ceea ce contează acum este să îi ajutăm pe refugiați așa cum poate fiecare dintre noi. Unii donează bani și bunuri ONG-urilor, alții găzduiesc ucraineni la ei acasă, la țară, pe unde pot. Alții organizează colecte la locul lor de muncă. Ceilalți își pun la dispoziția refugiaților propriile mașini și/sau autocare. Este impresionant ce se întâmplă la nivelul concetățenilor noștri din RM și România. Dar și din întreaga regiune.

Binevenită și oportună, desi cam întârziată, este și decizia României de a ajuta Ucraina. E vorba de un nou ajutor, (după ce anterior ajunsese un altul) în valoare de 3 milioane de euro, constând în: combustibil, veste antiglonț, căști, muniție și echipamente militare, alimente, apă și medicamente. În plus, România și-a exprimat disponibilitatea de a trata răniți ucraineni în țara noastră.

Pentru ucraineni

La fel ca noi, ucrainenii se împart în cei de acasă și cei din diaspora. Și unii și alții devin din ce în ce mai uniți și din ce în ce mai mândri de națiunea lor în fața urgiei putiniste. O lume întreagă îi urmărește pe oamenii care le stau ocupanților în față și le spun să se întoarcă de unde au venit. Îl urmăresc pe președintele ucrainean, care impresionează prin dârzenia sa și prin comunicarea excelentă cu poporul său, cu ocupanții, cu noi toți. Ei au reușit deja lucruri extraordinare împotriva uneia dintre cele mai puternice armate de pe pământ.

Conform autorităților ucrainene, până acum, peste 4000 de soldați ruși au fost uciși, vreo 15 avioane rusești doborâte, vreo 15 elicoptere, cca 130 de tancuri și 800 de vehicule (cifre aproximative și crescânde). Că mor oameni nu e nici un motiv de bucurie, desigur. Ne vom bucura definitiv abia când vor fi trași la răspundere criminalii de la Kremlin. Dar aceste cifre ar putea însemna că cineva la Moscova va avea de dat socoteală acasă pentru eșec și victimele umane; chiar dacă nu au curaj să vorbească public despre eșec.

Pentru ruși

Bine zicea un jurnalist român că, deși sondajele (măsluite) din Rusia arătau la început că poporul susține invazia, ”opinia poporului” se va schimba imediat ce acesta va vedea că, în loc de glorie, ”măreața națiune rusă” primește în loc sicrie, rușine, izolare și sărăcie. Cam asta este direcția în care se merge. Iar lucrurile se vor agrava. Este de așteptat că regimul criminal din jurul lui Putin se va prăbuși sub propria nebunie și beție (de putere?). Mi-a rămas în memorie un afiș al unui protestatar, care îl îndemna pe Putin să dea un pic pe fast-forward evenimentele până la faza în care se sinucide într-un bunker, cu aluzie la Hitler. Vizionar protestatarul.

Nebunia regimului s-a manifestat cu fiecare ocazie, iar acum atinge un apogeu. Mai sunt apogee de atins, sunt sigur. Și o spun cu tristețe. Dar să-ți bați și să-ți închizi propriii cetățeni care protestează pașnic împotriva războiului; după ce ai justificat invazia unui stat vecin prin presupusa apărare a altor cetățeni din respectivul stat – este pur și simplu grotesc. Minciuna stă în capul mesei și când e vorba de discursul diplomaților ruși cantonați în vest. Vedeți aici o mostră în care ambasadorul rus în Irlanda neagă că armata rusă ar fi ucis civili ucraineni. Cotele minciunii și ipocriziei au atins culmi greu de imaginat. Nimeni nu-i mai crede pe kremlinovici. Nimeni nu mai poate negocia cu ei ceva fără să se uite peste umăr, dacă nu cumva vin niște soldați înarmați să-i ia pe sus pur și simplu de la masă.

Regimul lui Putin simulează, pe de o parte, intenția de a dialoga cu liderii ucraineni. Dar pe de alta îndeamnă militarii ucraineni să dea o lovitură de stat, ca să discute cu ei. Pentru că ăștialalți sunt drogați și neonaziști. O spune omul care ne amintește din ce în ce mai mult de Hitler. Unde este logica? Nu este, pentru că-i acoperită de ură.

Din nefericire pentru el și din fericire pentru noi, lumea civilizată tocmai a mai adoptat o măsură de natură să-i trimită un bumerang drept în frunte pentru descreierații de la Kremlin. Anumite bănci rusești nu vor mai avea acces la operațiuni prin SWIFT. Astfel, Rusia lui Putin va continua să devină cu paşi repezi o enclavă, iar clica lui – nişte paria ai lumii civilizate. Prin urmare, în timp ce Putin speră că va genera cu forța instituirea unei puteri-marionetă la Kiev, propriii lui concetățeni îl vor lua cu asalt şi-i vor aminti unde-i este locul. De sărăcie, disperare şi ruşine.

Zilele acestea poporul rus, atât cel din țară, cât și cel din străinătate, împrăștiat peste tot în lume, simte ce înseamnă să nu ai o opoziție serioasă, capabilă să readucă lucrurile pe făgașul corect atunci când puterea o ia rău razna. Urmăream astăzi ceremonia desfășurată discret la locul în care a fost ucis Boris Nemțov pe 27 februarie 2015, cu doar 2 zile înainte de a participa la un marș de protest împotriva agresiunii rusești în Ucraina. Ironic.

Același lucru se poate spune și despre poporul belarus, care parcă-parcă reușise să scape de celălalt descreierat Lukașenka, dar s-au împotmolit din nou. Inclusiv cu participarea kremlinovicilor. Ce s-o fi petrecând în sufletele milioanelor de belaruși care au luptat nu demult pentru libertate și democrație acum, când țara lor este părtașă la invazia rusească în Ucraina? Cum este să te simți prizonier în propria țară în 2022? Când alți conaționali de ai lor au voie să călătorească oriunde în lume, din Bali până-n Tailanda, lucrând cu vedere la mare pentru vreun gigant tehnologic? Și vor mai reuși ei vreodată, înainte ca Sașenika Lukașenco, cel cu pistol de aur, să-și urmeze tatăl la tron, să scape de tirania regimului belarus?

Pentru occident
Deși s-au mobilizat cu mult mai rapid decât atunci când a fost atacată Georgia în 2008 (ca să nu mai zic de RM în 1992), principalele puteri occidentale continue să acționeze cu frâna trasă. Această abordare de răspuns gradual s-ar putea să-i acorde lui Putin răgazul pentru a-și fortifica pozițiile pe teritoriul Ucrainei și în Marea Neagră. Iar de acolo să atace cei mai expuși membri NATO – România, Polonia și Bulgaria. Și țările baltice sunt pe vreo listă a kremlinovicilor, la capitolul ”pseudo-popoare cărora trebuie să le dăm o lecție dureroasă”. Tocmai de aceea, nici o măsură nu poate fi prea dură, chiar în această zi 4 a confruntărilor armate. Răul trebuie să fie stârpit de la rădăcină, la el acasă.

Banal, simplist, dar mereu adevărat. Armata putinistă va acapara altfel teritorii, resurse strategice noi și va avansa dincolo de Ucraina, în UE. Regimul lui Putin trebuie să fie îngenuncheat la el acasă. Nu Rusia, ci regimul. Putin este un specimen obsedat de putere, care și-a atins climaxul înainte de agresiune, atunci când liderii vestici îl implorau să nu atace Ucraina. Din 24 februarie încoace, el se află probabil în sevraj, suferind eșecuri pe teren, sacrificând viețile propriilor soldați, pierzând tehnologie militară și eșuînd în a acapara teritoriul imens ucrainean. Perspectivele sale sunt extrem de limitate, pentru că mai departe urmează țări NATO. Iar atacarea unei țări NATO atrage după sine intervenția întregului bloc. Și nimeni n-are forță să se opună unei intervenții armate NATO. Este un fapt. Tot fapt este că un asemenea scenariu ar presupune daune inimaginabile pentru întregul continent și un nou război mondial. Ceea ce, cu actualele capacități tehnologice ar fi catastrofal.

Din această ultimă perspectivă, este de înțeles și reticența guvernelor puterilor vestice de a interveni simetric. Cu alte cuvinte, să trimită trupe în Ucraina și să-i dea afara pe ruși. În schimb, aceștia înarmează armata ucraineană cu tehnologie militară deosebit de eficientă. Și asta funcționează într-o anumită măsură, cuplat cu dârzenia ucrainenilor, care folosesc aceste tehnologii. Iar partidele de armament în valoare de sute de milioane de euro, de la americani, germani, polonezi, olandezi, britanici, scandinavi, baltici etc. a contat și va conta. S-ar putea chiar să facă diferența. Atât timp cât va avea cine să o folosească.

Occidentul, țările democrate, au acum ocazia să demonstreze că este în stare să acționeze ca un garant al păcii și securității. Dacă nu în lume, atunci măcar în Ucraina și pe continentul european. Credibilitatea UE și NATO este la mijloc în aceste vremuri grele. Lecțiile dureroase ale celor două războaie mondiale nu pot fi ignorate. Iar ceea ce face regimul putinist acum este nimic altceva decât o încercare criminală de reeditare a demersurilor hitleriste de odinioară, în ceea ce deja reprezintă cea mai importantă confruntare armată de la cele două războaie încoace.

Sursă imagine: Contul de Twitter al lui Matt Groening / The Simpsons