LIDFLASH | Dan NICU | expert LID Moldova [17.03.2022]
Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.
Marea obsesie a Kremlinului, pe care încearcă să și-o împlinească prin războiul împotriva Ucrainei pe care l-a inițiat, este transformarea Rusiei în unul din ”polurile” ”noii lumi multipolare”, pe care ideologia naționalistă rusă o vrea instalată în locul situației de după 1989, când războiul rece s-a încheiat cu victoria SUA și a aliaților occidentali, iar lumea a încetat să mai fie bipolară (SUA + aliații occidentali pe de o parte versus URSS și lagărul socialist pe de alta), ajungând ”unipolară”, cu SUA ca singură putere hegemonică mondială.
Potrivit acestor interpretări, Rusia ar urma să fie unul din cele 5-6 poluri ale lumii multipolare – alături de China, India, Europa Occidentală, SUA, adică una din supraputerile lumii. Astfel, Moscova și-ar ”redobândi” unul din locurile de frunte în lume, de care a fost lipsită atunci când SUA au înfrânt-o și au cauzat, în optica actualului regim de la Kremlin, „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”, adică destrămarea Uniunii Sovietice.
La prima vedere, oricine s-ar putea întreba: ce e în neregulă cu aceste aspirații, de ce o țară atât de mare precum e Rusia să nu poată avea asemenea ambiții? Și nu cumva o lume multipolară e mai bună decât una eurocentrică sau americanocentrică? Rusia nu-și dorește toată puterea de influență la nivel mondial pentru ea, ci parcă ar dori să împartă această putere și cu alți actori importanți. Atunci care e problema?
Două sunt principalele probleme. Mai întâi, că drumul Rusiei spre securizarea statutului de pol de influență globală în lumea multipolară trece prin realizarea obiectivului strategic de recăpătare a controlului politic asupra întregului spațiu al fostei Uniuni Sovietice. Dacă reușește să facă asta, Moscova va ajunge să controleze cu 5 milioane de kilometri pătrați mai mult decât o face astăzi (redevenind ” a șasea parte a globului”) și o populație de puțin peste 300 de milioane de locuitori, aproape cât Statele Unite. Cu asemenea date, mai poți pretinde la un rol important în lume, nu poți fi ignorat. Însă, ce să vezi? Niciuna din cele 14 foste republici sovietice neruse nu vrea să redevină colonie, toate vor să-și păstreze independența, chiar și Belarus, țară ocupată militar astăzi de Rusia și al cărei lider ilegitim e dependent de Vladimir Putin pentru securitatea sa fizică. Ucraina luptă cu arma în mână ca să rămână țară independentă. Toate celelalte foste republici sovietice îi vor urma exemplul, dacă va fi cazul. În același timp, multe alte puteri globale, adevărate centre de poluri civilizaționale ale lumii multipolare, nu au nevoie să-și extindă teritoriile pentru a dobândi putere sau a păstra putere și influență – mă refer atât la SUA, cât și la Japonia, sau chiar la Franța sau Germania.
A doua mare problemă este absența totală a unei puteri de atracție a Rusiei în calitate de pol civilizațional, după cum este prezentată de ideologii Kremlinului, putere care să fie proiectată în exterior și să genereze o dorință autentică de a colabora cu Moscova și chiar de a-i recunoaște rolul de lider regional și centru al unui pol civilizațional cu valențe globale. Rusia, în dorința ei de a-și asigura ”un loc sub soare” printre puternicii lumii, să fie „la masa bogaților”, pare că nu are altă metodă la dispoziție pentru a-și atinge obiectivul decât atacarea militară a unei țări vecine, invadarea ei și provocarea morții a mii de civili în trei săptămâni de lupte. Astfel, Rusia încearcă să reoperaționalizeze, în secolul XXI, dreptul forței ca o contrapondere la forța dreptului, aruncând în haos sistemul de securitate internațională creat, cimentat și perfecționat de multe decenii. O asemenea țară nu are cum să exercite o atracție spontană, benefică, asupra persoanelor din afara ei. Din contra, o asemenea țară, cel puțin cu actualul regim la putere, va fi privită întotdeauna cu frică, groază chiar, iar așa-zisul respect (pe care și-l dorește Vladimir Putin atât de mult) va fi cel mult mimat, provenind tot din frică. Pe acest fundament nu ai cum construi un pol civilizațional, unul din cele câteva de pe planetă. Pentru asta ai nevoie ca oamenii să vină singuri să te caute pentru că tu le propui ceva ce ei nu ar avea în absența ta – și nu mă refer doar la planul material, ci și la cel cultural și spiritual. Iar oamenii nu pot veni pe bază de frică, ei nu pot fi aduși cu forța. La acest capitol, Rusiei îi lipsește, practic, tot ceea ce poate ridica vreo pretenție la statutul de pol civilizațional. Rusia nu produce nimic din ceea ce ar inspira oamenii – un nou model de smartphone, un nou model de mașină electrică, o nouă aplicație foarte utilă sau o industrie globală de film. Marile realizări culturale ale Rusiei/URSS – în literatură, întâi, apoi și în artă și știință – datează din secolele XIX-XX. Ele sunt importante, este adevărat, însă nu pot fi invocate la nesfârșit pentru a crea putere de atracție. Lumea nu vrea să ajungă în Marea Britanie pentru Charles Dickens, în Germania pentru Goethe iar în Franța pentru Victor Hugo. Altele sunt motivele, obiectiv vorbind, ele țin de necesități ale secolului XXI. Simplul fapt că Rusia i-a avut cândva pe Lev Tolstoi și Dmitri Mendeleev nu-i determină pe oamenii de astăzi să se ducă să locuiască, în masă, în Rusia. Ce fel de pol civilizațional în lumea multipolară vrei să fii dacă tu bombardezi civili într-o țară apropiată etnocultural și îi negi acesteia dreptul de a-și hotărî singură destinul? Nu mai poți, în secolul XXI, să-ți creezi ”zonă de influență” extinzându-ți ilegal autoritatea asupra altor țări.
După ce se va termina războiul, Rusia va mai fi încă multe decenii un stat-paria, necum unul care se vrea ”pol civilizațional cu valențe globale”. Se impun două concluzii alternative: fie regimul de la Kremlin este conștient că a sacrificat polul mondial Rusia pe altarul cuceririi Ucrainei, și că acesta a fost planul inițial, cu alte cuvinte pretinsa multipolaritate rusă nu e decât un artificiu propagandistic de captare a bunăvoinței; fie nu s-a așteptat la o asemenea amploare a sancțiunilor și celorlalte reacții internaționale, sperând că va scăpa basma curată, ceea ce denotă, pur și simplu, prostia multor analiști ruși din cadrul instituțiilor de stat.
Oricare concluzie ar fi adevărată, este clar că Rusiei nu-i reușește și nu-i va reuși să construiască ”multipolaritatea” dorită de ea, iar pentru noi este esențial să ne delimităm de Moscova în fel și chip – cât mai insistent cu putință. Nu putem fi alături de un regim criminal.
Sursa foto: www.ipn.md
