Olga Guțuțui | Expert Lid Moldova în Legislație și Politici mass-media [ANALIZĂ Buletin Nr. 10] 2022
Rețelele sociale – platforme fără filtre și mediere […]
Revoluția tehnologică a marcat foarte mult viața și activitatea noastră. În particular, apariția noilor platforme media și de socializare a schimbat drastic modul în care comunicăm sau primim informații. Cambridge Dictionary zice că, social media.[1] este o formă de comunicare electronică care permite oamenilor să partajeze informații, folosind internetul sau un telefon mobil: bloguri, podcast-uri și alte forme de social media creează oportunități pentru entități să ajungă la un public mai larg. Astfel, platformele de socializare permit tuturor, fără filtre și mediere, să-și exprime vocea în scris, imagini și clipuri video. Pentru aceasta, nu neapărat sunt necesare studii de specialitate, de fapt, oricine poate crea un video și îl poate încărca pe una din rețelele de socializare, având la dispoziție doar un smartphone. Nu întotdeauna însă, oportunitatea unei comunicări și interacțiuni libere este folosită cu intenții bune. Unii subiecți, de exemplu, folosesc această oportunitate pentru a dezinforma, dirija cu opinia publică și pentru a promova o agendă falsă.
Astăzi, informațiile și conținuturile audiovizuale, cu transmisia digitală disponibilă la scară largă prin internet, nu mai respectă granițele teritoriale ale unui sau altui stat, numai dacă un anume stat nu impune restricții interne, de blocare sau de interzicere. Mai mult decât atât, popularitatea tot mai mare a rețelelor de socializare și a diferitor platforme, cum ar fi YouTube, Facebook, Telegram, Twitter și altele, par să elimine și mai mult granițele virtuale ale internetului, prin crearea unei sfere publice globale fără întreruperi.[2] În acest sens, este relevantă și ascensiunea din ultimele luni a platformelor Telegram și TikTok. O arată și raportul Promo-Lex, realizat în perioada 24 februarie – 24 aprilie 2022[3], care zice că odată cu declanșarea războiului de către Federația Rusă împotriva Ucrainei, Telegram a devenit o platformă importantă în distribuirea informațiilor despre război. Mai mult decât atât, aplicația TikTok este cea care s-a impus, în special în perioada 24 februarie – 24 martie 2022, drept o sursă de declarații și opinii pentru instituțiile media care au prezentat subiectul refugiaților din Ucraina cu tentă negativă sau cu scopul de a dezinforma opinia publică privind subiectul războiului. Totodată, în contextul agresiunii militare, platformele de socializare au devenit o forță duală. Pe de o parte, ajută Ucraina să documenteze ororile războiului de agresiune a Federației Ruse, pe de altă parte, sunt un teren fertil pentru distribuirea știrilor false și a dezinformării.
Deci, așa cum arată practica, evoluția tehnologiilor informaționale nu este doar despre oportunități, dar și despre provocări pentru care trebuie să găsim soluții optime. În ultimii ani, o atenție sporită a fost acordată fenomenului știrilor false, așa cum dezinformarea a depășit orice granițe. Mai puțin însă s-a vorbit despre alte domenii conexe, cum ar fi cel al drepturilor omului și ce se întâmplă odată cu evoluția tehnologiilor informaționale și a inteligenței artificiale.
Tehnologiile digitale vs drepturi și libertăți fundamentale
Mai multe studii arată că dezvoltarea tehnologiilor informaționale și a inteligenței artificiale duce (neintenționat) la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în sensul în care vorbim despre:
- dreptul la libera exprimare;
- libertatea de gândire, de conștiință și de religie;
- dreptul la respectarea vieții private și de familie;
- interzicerea discriminării ș.a.
Un Raport cu privire la drepturile omului în era digitală, realizat de către Universal Rights Group, în 2020, arată că: „Evoluția și răspândirea rapidă a noilor tehnologii au implicații majore pentru exercitarea drepturilor omului. Într-adevăr, numeroase provocări contemporane ale drepturilor omului sunt indisolubil legate de puterea tot mai mare a tehnologiei digitale, de la răspândirea discursului instigator la ură online până la atacuri la adresa integrității alegerilor democratice.”
Așadar, în era digitală oamenii tot mai mult sunt expuși riscului de discriminare, hărțuire și abuz online. Este vorba atât despre femei, bărbați, cât și despre copii. Cele mai multe studii însă se referă la femei și fete, pentru că, tot mai multe dintre ele sunt ținta noilor forme de violență facilitate de mediul online, vorbim despre hărțuire, intimidare, amenințări cu violența sexuală și cea bazată pe gen. Studiul UNESCO[4], din 2015, sugerează că 73% dintre femei au fost expuse, la acea vreme, unei forme de violență online. Nivelul a crescut și mai mult în contextul pandemiei de Covid-19. De asemenea, cercetătorii au documentat o creștere a supravegherii digitale, prin care informațiile personale, inclusiv fotografii private, videoclipuri și conversații, pot fi utilizate abuziv, într-un mod dăunător. Dincolo de vătămarea individuală specifică asupra victimelor, violența digitală împotriva femeilor poate avea, de asemenea, un efect negativ asupra drepturilor femeilor la participare politică și la libertatea de exprimare, atât la nivel național, cât și internațional. În mod special, acestui risc sunt expuse femeile apărătoare a drepturilor omului și jurnaliste.
Discriminarea însă, nu este doar despre ce zice Convenția europeană a drepturilor omului: Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație[5], dar și despre accesul egal și nediscriminatoriu la utilizarea noilor tehnologii, or, ne dăm bine seama că nu toate persoanele au acces egal la tot ce înseamnă smartphone sau orice alt gadget, iar motivele fiind diferite.
O altă provocare sunt algoritmii care folosesc big data. Aceștia pot genera discriminare directă și indirectă și este considerată una dintre cele mai presante provocări ale utilizării noilor tehnologii. Experții vorbesc despre o doză de amenințare privind apariția discriminării, atunci când se utilizează big data în sprijinul luării deciziilor. Tendințele arată că, există o creștere considerabilă a utilizării tehnicilor sofisticate de analiză a datelor. Cât nu ar părea de paradoxal, dar acest fapt duce la discriminare, se arată în Raportul #BigData: discriminarea în luarea deciziilor susținute de date[6]. De exemplu, aceasta poate include selecția automată a candidaților pentru interviuri de angajare pe baza productivității preconizate. Un alt exemplu este utilizarea scorurilor de risc în evaluarea bonității persoanelor care solicită împrumuturi. Conform Directivei privind egalitatea rasială (2000/43/UE), discriminarea are loc „atunci când o persoană este tratată mai puțin favorabil decât o altă persoană este, a fost sau ar fi tratată într-o situație comparabilă din motive de origine rasială sau etnică”.[7]
La 15 iulie 2020, la Geneva, experta ONU în domeniul drepturilor omului, Tendayi Achiume a prezentat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului Raportul privind tehnologiile digitale emergente și discriminarea rasială. În alocuțiunea sa, experta declara: „Tehnologiile digitale emergente, conduse de volume mari de date și inteligență artificială, consolidează inegalitatea rasială, discriminarea și intoleranța. […] Chiar și atunci când dezvoltatorii și utilizatorii de tehnologie nu intenționează ca tehnologia să discrimineze, adesea o face oricum. Tehnologia nu este neutră sau obiectivă. […] Este fundamental modelată de inegalitățile rasiale, etnice, de gen și de altă natură predominante în societate și, de obicei, agravează aceste inegalități. Aceasta duce la discriminare și tratament inegal în toate domeniile vieții, de la educație și ocuparea forței de muncă la asistență medicală și justiție penală.”[8] Totodată, în raportul prezentat se arată că, actorii care doresc să răspândească discursuri rasiste și de incitare la discriminare și violență s-au bazat pe tehnologiile digitale emergente, platformele de socializare jucând un rol esențial. Aceste tendințe au fost subliniate și în rapoartele privind grupurile neo-naziste și alte grupuri care folosesc platformele de socializare pentru a recruta, a aduna fonduri și coordona. Un alt exemplu proeminent este utilizarea platformei Facebook de către grupuri budiste naționaliste radicale și actori militari din Myanmar pentru a exacerba discriminarea și violența împotriva musulmanilor și a minorității etnice Rohingya, în special.[9]
În 2018, Directorul Executiv al Facebook (Meta), Mark Zuckerberg, a mărturisit Senatului Statelor Unite că sistemele de inteligență artificială ale Facebook nu au putut detecta discursul de ură în astfel de contexte. Acestea nu sunt singurele cazuri: o prezentare a subliniat, de asemenea, utilizarea Facebook pentru a amplifica conținutul discriminatoriu și intolerant, inclusiv conținutul care incită la violență împotriva grupurilor minoritare religioase și lingvistice din India.[10]
De altă parte, expertul Iulian Chifu susține[11] că: „Era digitală a venit cu multe avantaje și facilități. Dar fenomenul social media a venit și cu nenumărate costuri și efecte secundare, între care cel mai important este discriminarea moderaților, ștergerea nuanțelor, marginalizarea centriștilor și a abordărilor echilibrate.” Expertul susține că „studiile efectuate pe organismul social relative la impactul social media în această sferă sunt nenumărate și cu rezultate clare probate. Și nu mă refer aici la fenomenul fake news sau la războiul informațional, realizat prin transformarea social media în armă și utilizarea mediului virtual și a digitalizării pentru spargerea sferei private și „citirea” caracteristicilor individuale ale tuturor utilizatorilor. Aici principalul impact este radicalizarea și promovarea extremelor, fragmentarea societății, alterarea principiilor democratice.”
O caracteristică a social media este posibilitatea sponsorizării postărilor, cu selectarea unei audiențe anume, conform criteriilor stabilite de către platformă. Pe de o parte, este o posibilitate de a aduce un mesaj către un public anume, promovând un produs de calitate, aceasta fiind o oportunitate pentru business, pe de altă parte, sunt favorizate postările scurte, radicale, extremiste, postări care prind mult mai ușor publicul, în special cel neinformat și fără o educație media necesară.
O altă provocare sunt și roboții de social media – conturi automate, care influențează discursul politic și opinia publică. Roboți de social media (bots(i)) sunt programe informatice care falsifică activitățile utilizatorilor umani, având un scop specific. În funcție de algoritm, aceștia își pot scrie propriile postări, pot lăsa comentarii, pot urmări alți utilizatori și chiar pot trimite cereri de prietenie. Sunt două tipuri de roboți „buni” și „răi”. Estimările arată că roboții „răi” constituie un procent considerabil din toate conturile de pe rețelele de socializare.[12] Datele unui studiu, realizat pe un eșantion de 70 de țări, arată că roboții au fost folosiți în 50 de țări pentru campanii de manipulare a rețelelor sociale în 2019, aceștia fiind esențiali pentru capacitatea lor de a răspândi discursul rasist sau dezinformarea online. Exemplele sugerează că utilizarea coordonată a roboților a fost deosebit de răspândită înainte de scrutinele electorale. De exemplu, înainte de alegerile suedeze din 2018, cercetătorii au identificat că 6% din conturile Twitter care discutau politica națională erau bots(i), tot ei postând despre subiecte legate de imigrație și Islam mai mult decât conturile autentice. În mod similar, în perioada anterioară alegerilor din 2018 din Statele Unite, 28% din conturile Twitter care postau tweet-uri antisemite erau roboți. Tehnologiile digitale emergente din Federația Rusă au fost folosite pentru a promova diviziunile etnice și rasiale pe rețelele de socializare, prin sute de persoane și pagini online falsificate pe Twitter, Facebook și alte site-uri de socializare.
În alte cazuri, accesul la tehnologie este întrerupt. Așa s-a întâmplat în 2019, în mai multe state, printre care Bangladesh, Republica Democratică Congo, Egipt, India, Indonezia, Iran (Republica Islamică), Myanmar, Sudan și Zimbabwe[13]. Acestea au restricționat complet accesul la internet în anumite regiuni, cu scopul de a preveni aproape toate comunicările atât în interiorul cât și în afara acestor regiuni.
Tehnologia nu […] limitează sau discriminează intenționat
Avem două extremități care trebuie armonizate așa încât mediul online să devină un spațiu prietenos, sigur și respectuos pentru fiecare persoană. Cercetătorii și specialiștii din toată lumea încearcă să găsească soluțiile optime și adaptate perioadei în care trăim. În acest sens, soluțiile țin, în primul rând, de respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În octombrie 2021, în cadrul Simpozionului: Drepturile omului în sfera digitală, organizat de către Consiliul Europei, Bjørn Berge, Secretar general adjunct al Consiliului Europei, susținea: „Tehnologia digitală evoluează cu o viteză uimitoare. A se asigura că respectă drepturile omului nu este o chestiune ușoară. Dar pentru Consiliul Europei, acesta este chiar scopul muncii noastre. Convenția Europeană a Drepturilor Omului se aplică tuturor aspectelor vieții de pe continentul nostru – online și offline. Deci, pe măsură ce tehnologia avansează, la fel și eforturile noastre de a ține pasul cu ea și de a ne asigura că valorifică standardele noastre comune, mai degrabă decât să le submineze.”[14]
Cu certitudine, dezvoltatorii de tehnologii informaționale nu intenționează să discrimineze, să limiteze, să instige la ură sau să dezinformeze […], aceasta însă se întâmplă. Și, odată ce avem înregistrate astfel de cazuri este important să ne autosesizăm la nivel de societate, la nivel de utilizatori pentru a curma folosirea tehnologiilor informaționale în detrimentul drepturilor și libertăților omului. Funcțiile spațiului digital trebuie să rămână proprii unui mediu prietenos și sigur de comunicare, interacțiune și activități. În acest sens, nu sunt suficiente doar analize și cercetări la nivel internațional, avem nevoie inclusiv de studii aprofundate la nivel local pentru că fiecare comunitate își are specificul și neajunsurile sale și doar cunoscând în detalii situația piețelor locale vom putea impulsiona luarea celor mai bune decizii, bineînțeles ghidați de jurisprudența și experiența internațională.
Totodată, aceste noi realități ar putea genera schimbări pe segmentul de apărare a drepturilor omului, adică specialiștii din acest domeniu ar trebui să țină pasul cu evoluția tehnologiilor, în sensul de înțelegere profundă a procesului și funcționării acestora, pentru a-și putea exercita meseria atât offline cât și online.
[1] Social media, Cambridge Dictionary, online: https://dictionary.cambridge.org/dictionary/learner-english/social-media.
[2] Freedom of Expression on the Internet. A study of legal provisions and practices related to freedom of expression, the free flow of information and media pluralism on the Internet in OSCE participating States. Vienna Austria: The Representative on Freedom of the Media Organization for Security and Co-operation in Europe, 2012.
[3] Discursul de ură și instigare la discriminare, https://promolex.md/wp-content/uploads/2022/06/Discursul-de-ur%C4%83-%C8%99i-instigare-la-discriminare-%C3%AEn-spa%C8%9Biul-public-%C8%99i-%C3%AEn-mass-media-din-Republica-Moldova-%C3%AEn-contextul-r%C4%83zboiului-Federa%C8%9Biei-Ruse-%C3%AEmpotriva-Ucrainei.pdf
[4] Global trends in online violence against women: https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000377223/PDF/377223eng.pdf.multi
[5] Convenția europeană a drepturilor omului, https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf
[6] #BigData: Discrimination in data-supported decision making: https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2018-focus-big-data_en.pdf
[7] Directiva privind egalitatea rasială (2000/43/UE): https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32000L0043
[8] Emerging digital technologies entrench racial inequality, UN expert warns: https://www.ohchr.org/en/press-releases/2020/07/emerging-digital-technologies-entrench-racial-inequality-un-expert-warns
[9] Emerging digital technologies entrench racial inequality, UN expert warns: https://www.ohchr.org/en/press-releases/2020/07/emerging-digital-technologies-entrench-racial-inequality-un-expert-warns
[10] Racial discrimination and emerging digital technologies: a human rights analysis: https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G20/151/06/PDF/G2015106.pdf?OpenElement
[11] Iulian Chifu. Discriminarea moderațiilor în era digitală: Tagma talibanilor ideologici și ai verticalităților prezumate de partid, septembrie 2021: https://adevarul.ro/international/in-lume/discriminarea-moderatilor-era-digitala-tagma-talibanilor-ideologici-verticalitatilor-prezumate-partid-1_61347c225163ec4271e3bd83/index.html (vizitat la 06.04.2022)
[12] What is a social media bot?: https://www.cloudflare.com/learning/bots/what-is-a-social-media-bot/
[13] Racial discrimination and emerging digital technologies: a human rights analysis: https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G20/151/06/PDF/G2015106.pdf?OpenElement
[14] Symposium: Human rights in the Digital Sphere, https://www.coe.int/en/web/freedom-expression/human-rights-in-digital-sphere
