LIDFLASH | Dan NICU | expert asociat LID Moldova [11.05.2023]

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

În materie de energie electrică, suntem astăzi într-o situație delicată – depindem în proporție de 90% din consum de o singură unitate industrială, centrala termoelectrică de la Cuciurgan (CERS Moldovenească). Este o rămășiță a sistemului centralizat sovietic, mai ales că în sistemul de distribuție al energiei electrice din Republica Moldova centrala din partea stângă a Nistrului deține rolul de centru de echilibrare a întregii rețele, toate liniile de înaltă tensiune existente trecând prin ea.

Ceea ce înseamnă că securitatea energetică a Republicii Moldova, în ciuda eliminării dependenței de Gazprom la consumul de gaz, este încă în pericol – orice sistare a livrărilor de electricitate de la centrala menționată poate vulnerabiliza sistemul nostru energetic, cum am văzut că s-a întâmplat atunci când forțele armate ale Rusiei bombardau sistemul energetic ucrainean iar noi nu cumpăram curent de la CERS Moldovenească. Astfel, au avut loc o serie de întreruperi ale curentului electric pe întreg teritoriul, și cu toate că s-au măsurat nu în zile, ci în ore, au arătat cât de vulnerabili suntem.

Astfel, identificarea și aplicarea soluțiilor de atingere a unui grad de reziliență în domeniul energiei care să facă imposibilă atât întreruperea în masă a alimentării cu energie electrică sau gaz, cât și șantajarea sau exercitarea presiunilor de orice fel în legătură cu aprovizionarea, devine o problemă politică majoră a Republicii Moldova. Și aici mi se pare că trebuie spuse câteva lucruri, în principal legate de așteptările unei părți a populației.

Da, este foarte bine că Republica Moldova are, în prezent, posibilitatea de a cumpăra gaze din mai multe surse și de a nu mai depinde de Gazprom și Federația Rusă. Însă în ceea ce privește energia electrică, eforturile extrem de importante de a asigura conectarea deplină la sistemul de transport de energie electrică al României și Uniunii Europene prin construcția de linii de înaltă tensiune, trebuie însoțite de alte măsuri, care să ofere mai multă siguranță privind capacitatea de a ne asigura propriul consum. Aceste măsuri se referă, în primul rând, la creșterea capacităților de producție a energiei electrice în Republica Moldova (pe malul drept al Nistrului).

Este vorba despre creșterea exponențială a producției din surse regenerabile: în principal eoliene și solare, pe de o parte, și despre eficientizarea la maxim a consumului de energie, inclusiv pentru încălzire. Observăm deja un trend ascendent în acest domeniu, întrucât numărul utilizatorilor de panouri solare prin mecanismul contorizării nete a crescut de la 57 în 2018 la peste 2600 către 1 martie a.c., cu o capacitate de generare de 46,3 MW[1]. În total, instalațiile fotovoltaice au produs peste 60 MW în 2022. În același timp, capacitățile eoliene de generare a energiei electrice au crescut în comparație cu 2018 de peste trei ori, la peste 115 MW la finele lui 2022. O contribuție mai mică o au și centralele pe biogaz, care au produs peste 15 MW în 2022, de aproape trei ori mai mult decât în 2018.[2] În total, la sfârșitul anului 2022, aproape 207 MW de energie electrică au fost produși din surse regenerabile (eoliene, fotovoltaice, hidroelectrice și biogaz). Cu toate acestea, în structura consumului final brut de energie electrică sursele regenerabile cumulau abia 3,58% la sfârșitul anului 2021. Și cu toate că acest indicator este în creștere continuă, dacă se păstrează același ritm de creștere, abia în 7-8 ani putem miza pe dublarea lui. Este un tempou prea lent având în vedere provocările actuale. Merită menționate evoluțiile pozitive pe segmentul energiei eoliene, acolo unde este planificată instalarea mai multor stații în următorii doi ani, inclusiv în raionul Ștefan-Vodă, care are potențialul de a deveni un centru al energiei din sursă eoliană, fiind în desfășurare un proiect de construire a unor linii de conexiune și stații de transformare care să asigure stabilitatea rețelelor și să facă posibilă instalarea noilor capacități de generare.[3] Dacă luăm în calcul și consumul de energie pentru încălzire și răcire, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul global de energie al Republicii Moldova a fost de puțin peste 22%. Tot un procent mediu de aproape 22% este reprezentat de cota medie anuală a producției locale de energie electrică (fără stânga Nistrului) în ultimii opt ani.[4]

Autoritățile trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a accelera creșterea ponderii producției locale, interne, de energie electrică din surse regenerabile. Aducerea acesteia la cel puțin 35-40% din consumul total de electricitate, combinat cu cele până la 20% ale producției interne asigurate de CET-urile de la Chișinău și Bălți, ne va permite să producem pe intern mai multă energie electrică  decât contractăm de la centrala termoelectrică din stânga Nistrului și importăm din exterior. Luarea, în același timp, de măsuri pentru termoizolarea clădirilor și eficientizarea consumului industrial de energie ne va permite să devenim dacă nu absolut independenți energetic, cel puțin în mare parte autonomi. Iar asigurarea importurilor necesare din România și, eventual, Ucraina, ne va permite să excludem orice aspecte politice/de presiune asupra Chișinăului din partea Moscovei via Tiraspol, nemaifiind nevoiți să negociem concesii costisitoare din multe puncte de vedere cu pretinșii oameni de „stat” de la Tiraspol, în realitate separatiști-interfață ai Rusiei, pentru a ne asigura populația și economia cu curent electric la preț accesibil. Într-un orizont de timp previzibil, toate aceste lucruri se pot realiza – însă e nevoie de măsuri concrete de creștere a investițiilor interne, din bugetul public (pe lângă fondurile internaționale atrase) pentru a oferi populației și economiei perspective atractive din punct de vedere financiar la instalarea panourilor fotovoltaice și instalațiilor eoliene (parcurilor eoliene). Pe dimensiunea eolienelor, trebuie intensificată colaborarea cu România – la ora actuală, peste 16% din producția internă de electricitate a României se realizează din surse eoliene, și peste 8% din panouri fotovoltaice, existând și mai multe centrale pe biogaz. În total, capacitatea instalată de energie din surse regenerabile, fără hidroelectricitate, se apropie în 2023 de 5000 de MW (în Republica Moldova, peste 200 MW). Astfel, România se îndreaptă rapid către 30% din întreaga producție de energie din surse regenerabile (fără hidroenergie), iar în 2030 acest indicator se preconizează că va atinge 49%, continuând să crească și ulterior. Dacă adăugăm și centralele hidroelectrice, care dau peste 25% din totalul de producție de electricitate, în următorul deceniu România va fi o țară cu peste 80% din producția de energie din surse regenerabile, devenind și un exportator net de energie. În Republica Moldova, pe măsura punerii în practică a măsurilor necesare pentru implementarea agendei de aderare la Uniunea Europeană, va trebui să urmăm exemplul României.

Din punct de vedere politic, este nevoie ca autoritățile să convingă populația că Republica Moldova își poate asigura, într-un orizont de timp mediu (de exemplu până în 2030) autonomia energetică (adică semnificativ peste 50% din consumul de energie să fie asigurat din surse locale, inclusiv regenerabile) și că se se iau măsuri eficiente în acest sens. Doar astfel Chișinăul poate deveni cu adevărat liber în propriile opțiuni politice și geopolitice pe arena internațională.

[1] https://radiochisinau.md/ministerul-energiei-va-cauta-solutii-individuale-de-eficienta-energetica-si-energie-verde-pentru-fiecare-sector-al-economiei—179518.html

[2] https://tvrmoldova.md/article/dc0d433edfb5bb59/capacitatile-de-producere-a-energiei-electrice-din-surse-regenerabile-au-crescut-de-trei-ori-in-ultimii-ani.html

[3] https://www.infotag.md/economics-ro/307141/

[4] https://ionita.md/2022/10/26/consumul-de-energie-electrica-a-moldovei-si-sursele-de-acoperire-a-consumului/