Zidurile invizibile sau cum dezinformarea transformă vecinii în inamici

Într-o comunitate sănătoasă, coeziunea socială este „lipiciul” care ține oamenii împreună în momente de criză. Însă, în ultimii ani, am asistat la apariția unui fenomen coroziv: dezinformarea ca instrument de fragmentare socială. Un zvon lansat „la o cafea” sau o postare incendiară pe un grup local pot ridica ziduri între oameni mai repede decât orice barieră fizică.

Dezinformarea nu este doar despre fapte greșite este despre emoții manipulate. Ea funcționează prin activarea unor mecanisme psihologice arhaice, adaptate la tehnologia modernă și anume alimentarea stereotipurilor: zvonurile tind să vizeze grupuri specifice (minorități, asistați social, tineri, funcționari publici). Prin exagerarea unor fapte izolate, întreaga categorie este demonizată.

Un alt pas este crearea „țapului ispășitor”. Când lucrurile merg prost în comunitate (creșterea prețurilor, lipsa locurilor de muncă), dezinformarea oferă o țintă ușoară. Este mult mai simplu să dai vina pe „ei” decât să analizezi cauze complexe. În comunitățile mici, unde interacțiunile sunt dese, o minciună repetată de zece persoane diferite devine, în percepția colectivă, un adevăr incontestabil.

Cei mai afectați de dezinformare sunt, de cele mai multe ori, cei care nu au o voce puternică pentru a se apăra. Când un grup social este prezentat distorsionat, apare izolarea. Persoanele vizate se retrag din viața publică de teama judecății. La fel, se blochează accesul la resurse. Un zvon fals despre „abuzul de ajutoare” poate duce la presiuni sociale care îi fac pe cei care chiar au nevoie de sprijin să le fie rușine să îl mai solicite. Ca și urmare, conflictul devine fizic, tensiunile acumulate în mediul online se varsă, inevitabil, în spațiul public, generând altercații sau boicoturi.

O comunitate măcinată de zvonuri este o comunitate care stagnează. În lipsa încrederii verticale (față de instituții) și a încrederii orizontale (între cetățeni), dialogul este înlocuit de suspiciune. „Într-o comunitate unde nimeni nu mai crede pe nimeni, nicio inițiativă de dezvoltare nu poate avea succes, deoarece orice propunere este privită ca o posibilă capcană.”

Cum reconstruim încrederea?

Soluția împotriva dezinformării nu este tăcerea sau cenzura, ci o strategie activă de reconstrucție socială bazată pe patru piloni: gândirea critică ca „autoapărare”, spațiile de dialog autentic, rolul liderilor comunitari, transparența în rândul instituțiilor

Educația nu înseamnă doar școală, ci și învățarea modului în care funcționează algoritmii rețelelor sociale. Trebuie să ne întrebăm: „Cine are de câștigat dacă eu mă enervez acum pe acest grup de oameni?” Comunitatea are nevoie de „mese rotunde”, fie că sunt fizice sau digitale, unde oamenii să poată pune întrebări direct liderilor locali sau reprezentanților grupurilor vizate, eliminând intermediarii care distorsionează mesajul.

La fel, preoții, profesorii, medicii sau antreprenorii locali au o responsabilitate uriașă. Vocea lor are autoritate și poate stopa un zvon înainte ca acesta să devină „viral”. Tăcerea liderilor în fața dezinformării este, adesea, interpretată ca o confirmare a falsului. Dacă primăria sau școala nu comunică clar și constant, spațiul gol lăsat de ele va fi umplut imediat de zvonuri. Informația oficială trebuie să fie accesibilă, pe înțelesul tuturor și oferită în timp real.

Dezinformarea ne vrea singuri și furioși. Coeziunea ne vrea împreună și raționali. Data viitoare când auziți un zvon care vă provoacă indignare față de un vecin sau un grup din localitatea dumneavoastră, faceți un pas în spate și întrebați: „Este acesta un fapt verificat sau este doar o piatră aruncată în geamul liniștii noastre?”

Articolul a fost elaborat de Fundația Laboratorul de Inițiative pentru Dezvoltare „LID Moldova”, în cadrul proiectului finanțat de Ministerul German de Externe, prin intermediul Infotrust Alliance Moldova.