#LIDFLASH | Dan NICU | Expert LID Moldova în Relații Internaționale

Subiectele de politică internă, în special criza politică provocată de confruntarea dintre parlamentul dominat de majoritatea PSRM-Șor și președintele Maia Sandu pe fondul tentativelor acesteia din urmă de a obține dizolvarea legislativului și alegeri anticipate, domină agenda publică și este normal să fie așa. Însă de câteva săptămâni asistăm la evoluții îngrijorătoare pe plan regional, cauzate de mobilizările militare fără precedent de la frontiera ruso-ucraineană. Creșterea gradului de intensitate al confruntărilor de pe linia frontului din Donbas, care provoacă aproape zilnic pierderi umane, cât și cei peste 100.000 de soldați aduși de Rusia la frontieră și în Crimeea, alimentează temerile privind intențiile agresive ale conducerii de la Kremlin. Observatorii relațiilor ruso-ucrainene au indicat ziua de 21 aprilie, când președintele Putin s-a adresat camerelor reunite ale parlamentului rus, Adunarea Federală, drept momentul potențial de începere a acțiunilor militare pe scară largă împotriva Ucrainei. De asemenea, s-au făcut speculații pe marginea posibilității de recunoaștere a independenței celor două republici autoproclamate din estul Ucrainei, după cum s-a întâmplat în 2008 în cazul Abhaziei și Osetiei de Sud, pe care comunitatea internațională încă le consideră teritorii ale Georgiei. Însă, președintele Putin nu a abordat niciunul dintre aceste subiecte în discursul său, mulțumindu-se să amenințe Occidentul că Rusia nu va tolera încălcarea liniilor roșii pe care tot ea urmează să le stabilească. În afară de aceste cuvinte, precum și o scurtă trecere în revistă a noilor performanțe tehnice ale armatei ruse, Putin s-a concentrat pe subiecte de politică internă.

De asemenea, pe 22 aprilie, ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a declarat că trupele ruse aduse la frontiera cu Ucraina își vor începe deplasarea spre punctele de dislocare permanentă pe 23 aprilie. Coroborând aceste evenimente cu discuția telefonică avută de președinții Rusiei și Statelor Unite, noile sancțiuni impuse de SUA și invitarea lui Vladimir Putin la summitul internațional dedicat schimbărilor climatice care are loc pe 22 aprilie, precum și cu demersurile de organizare a unei întâlniri între cei doi lideri, putem spune că lucrurile încep să se miște spre o detensionare, ceea ce nu poate decât să bucure.

Este clar că în următoarele luni Rusia va încerca să obțină niște concesii de la Joe Biden pentru că a binevoit să se calmeze la sfârșitul lui aprilie. Printre acestea s-ar putea număra revizuirea cel puțin a unora dintre sancțiunile impuse Rusiei, reducerea la minim a ajutoarelor militare acordate Ucrainei și diminuarea intensei activități de supraveghere desfășurate de SUA și aliații ei din NATO în bazinul Mării Negre. De asemenea, Rusia își dorește ca autoritățile americane să nu ia măsuri și mai hotărâte de blocare a construcției conductei de gaze Nord Stream, finalizată în proporție de 95%. Pentru Moscova ar fi bine ca americanii să se resemneze, într-un fel sau altul, cu existența acestei conducte. Dar SUA încă pot desfășura o intensă campanie diplomatică, subtilă și discretă, pentru a convinge Berlinul că lipsirea Ucrainei de statutul de țară de tranzit al gazului rusesc exportat spre Uniunea Europeană i-ar dezlega lui Putin mâinile pentru o invadare a acestei țări și chiar o lichidare de facto a statalității ei. Oricine urmărește televiziunile ruse știe că de peste 7 ani opinia publică din Rusia este pregătită zilnic pentru o nouă realitate geopolitică, una în care Ucraina și, posibil, alte țări din fosta URSS, nu mai dețin statut de state suverane. Toate aceste operațiuni psihologice însoțesc eforturile de înarmare și militarizare a relațiilor externe. Nu întâmplător, în mediul observatorilor situației de pe flancul estic al NATO există și opinia că dacă Rusiei îi reușește finalizarea construcției conductei Nord Stream până în vara acestui an, invadarea Ucrainei ar putea urma în a doua sa jumătate.

Pentru Republica Moldova, situația de pe frontul ruso-ucrainean devine actuală nu doar din cauza faptului în sine al implicării potențiale a unei țări vecine într-un război la scară largă cu Rusia, ci și din cauza profilării factorului transnistrean în ecuația de securitate tot mai complicată din zonă. Printre potențialele direcții de atac ale Rusiei împotriva Ucrainei, cea transnistreană este deosebit de importantă pentru că pune în pericol Odesa, principalul port civil și militar al Ucrainei la Marea Neagră. Coroborând un potențial atac reușit al contingentului rus din Transnistria și a ”forțelor armate transnistrene” împotriva Odesei cu o operațiune de asalt amfibiu din Crimeea împotriva întregului litoral al Ucrainei la Marea Neagră pe care-l mai controlează, totul însoțit de blocarea Mării Azov, Rusia poate lipsi foarte rapid Ucraina de ieșire la mare, blocând întregul sud al țării și realizând un coridor terestru din Donbas până în regiunea Odesa. Invocând rațiuni de securitate ale propriilor trupe, Moscova ar putea ocupa partea sud-basarabeană a regiunii Odesa, ajungând la gurile Dunării, și ar putea include Transnistria în mod oficial în întreaga zonă ocupată. Într-un asemenea scenariu, Republica Moldova s-ar trezi cu peste jumătate din perimetrul frontierei de stat controlat de Rusia.

Momentan, în urma evoluțiilor din ultimele zile descrise mai sus, crește posibilitatea ca regiunea noastră să fi obținut un răgaz de câteva luni până la o altă rundă de creștere a tensiunilor. Republica Moldova trebuie să folosească acest interval de timp pentru reformatarea puterii de stat prin alegeri anticipate, iar noul guvern rezultat în urma acestora să aibă în vedere atât verificarea minuțioasă a capacității de apărare și remedierea deficiențelor care pot fi abordate rapid, reieșind din starea actuală a forțelor armate, cât și inițierea de consultări cu actori regionali precum România, Polonia și Ucraina în vederea unor acțiuni coordonate de apărare în cazul în care va fi nevoie. Noul guvern va trebui să nu scape din vedere interpretarea dată în 2017 de Curtea Constituțională articolului 11 din Constituție privind neutralitatea, care prevede posibilitatea solicitării ajutorului din afara Republicii Moldova pentru apărare.