#LIDFLASH | Radu Magdin | expert în Comunicare Strategică, Leadership și Campaigning

În Parteneriatul Estic, dar și la nivel global, se vorbește din ce în ce mai mult despre dezinformare, efectele acesteia și măsuri de contracarare. Dezinformarea nu este un fenomen nou, dar cu ajutorul schimbărilor din ecosistemul media, informațiile false și rău intenționate se pot răspândi cu mai multă ușurință și la o audiență din ce în ce mai mare. Potențialul lor negativ crește masiv pe măsură ce planeta devine tot mai conectată, iar actori statali și non-statali îi conștientizează potențialul.

În privința soluțiilor împotriva dezinformării sau a măsurilor de creștere a rezilienței la dezinformare, discuțiile actuale sunt bazate, în cea mai mare parte, pe două tipuri de acțiuni. Prima categorie se bazează pe unele măsuri de prevenție, cum ar fi cele de creștere a conștientizării publicului a ce înseamnă, de exemplu, o dezinformare/o știre falsă și cum să identifice campaniile de dezinformare, iar a doua pe acțiuni defensive/reactive pe termen scurt. Aceste elemente reprezintă o parte importantă, dar în același timp insuficientă a unei strategii comprehensive în acest domeniu.

Argumentul meu este că, în primul rând, avem nevoie să facem un proces de reframing la această conversație și de a o privi dintr-un unghi mai larg. Accentul nu trebuie să fie doar pe dezinformare, ci și pe comunicare strategică. Astfel, putem îmbunătăți metodele de prevenție prin a forma și “înarma” publicul cu anumite cunoștințe care să crească reziliența societală. Mai mult decât atât, putem optimiza acțiunile pe termen scurt, urmând apoi a ne concentra și pe măsuri pe termen mediu și lung. Le voi detalia în rândurile următoare. Măsurile de prevenție ar trebui să includă nu numai creșterea conștientizării asupra dezinformării, ci și ce înseamnă și cum funcționează comunicarea strategică. Aceasta se referă la utilizarea intenționată a comunicării, organizată și realizată strategic, de către o organizație pentru a-și îndeplini misiunea – fie că vorbim despre un stat, o companie sau o organizație non-guvernamentală. O caracteristică majoră care separă comunicarea strategică de alte tipuri de comunicare este faptul că este intenționată și orientată spre un anumit obiectiv. Înțelegând mai bine acest lucru, publicul va recepta diferit informațiile primite. De asemenea, trebuie să creștem (global) media literacy a populației, acțiune ce este deja pusă în aplicare și desfășurată de mai multe organizații, atât în România, cât și în Moldova, dar cu un accent mai pronunțat (și) spre actorii din afara granițelor. În plus, ar trebui adăugate elemente de stakeholder media literacy, incluzând o analiză a rețelei media: cine sunt actorii principali, relațiile dintre ei, ce interese au, ce valori și ce anume susțin. În acest fel, informația va fi receptată și înțeleasă diferit de către public, și astfel vor exista mai puține victime ale dezinformării. Pe lângă măsurile defensive/reactive pe termen scurt – atunci când dezinformarea necesită un răspuns imediat prin acțiuni cum ar fi declarații de presă, informarea jurnaliștilor, optimizarea motoarelor de căutare – este nevoie de măsuri proactive pe termen mediu și măsuri strategice pe termen lung. Chiar și răspunsul pe termen scurt, de cele mai multe ori defensiv, pe care îl întâlnim des și care este centrat pe combaterea informațiilor false, poate fi ineficient. Studiile arată că prima impresie/informație despre un anumit subiect este cea care este reținută cel mai mult, iar informațiile suplimentare, chiar dacă aduc argumente și dovezi care să arate falsitatea primei informații, rar reușesc să schimbe părerea deja formată a publicului. De aceea, combaterea narațiunilor individuale nu este suficientă, ci este nevoie de o abordare mai nuanțată și mai strategică, contextualizarea mesajelor celui care a diseminat informația falsă și comunicarea unei narațiuni coerente și stabile, bazate pe valori precum transparență și onestitate. În plus, trebuie avute în vedere biasurile fiecărei persoane și activate mesaje din partea unor comunicatori credibili, în special pentru cei care sunt cei mai predispuși la dezinformare.  Măsurile proactive pe termen mediu includ dezvoltarea campaniilor și a narațiunilor proprii, precum și facilitarea dialogului și implicarea comunității, având ca scop conectarea măsurilor proactive cu alți comunicatori și persoane de interes, pentru a crea consens și a consolida poziția și narațiunea asumată.

Pe termen lung, este deosebit de important să existe măsuri strategice, pentru că dezinformarea necesită un răspuns coerent și susținut pentru a crea schimbări durabile în rândul publicului.

Măsurile includ formularea și elaborarea narațiunilor strategice, precum și identificarea grupurilor sau comunităților care sunt cel mai susceptibile la atacul campaniilor de dezinformare, deschiderea unui dialog cu acestea și oferirea de training, oportunități și un set alternativ de valori și modele sociale care să ducă la creșterea rezilienței și coeziunii sociale.