#LIDFlash | Responsabilitatea Jurnalistică și Standardele Legale: Abordări pentru Tineri

LIDFlash| Corina Zaporojan | expertă asociată LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Într-o societate informațională, analiza responsabilității sociale a presei este un element cheie în contextul evoluției mass-media la nivel mondial, or informarea obiectivă, echidistantă și multiaspectuală asigură o societate bine informată și educată.

Primele reflecții despre responsabilitatea socială apar în lucrarea lui Platon Statul. Potrivit marelui filozof, cine are putere trebuie să fie responsabil de bunăstarea societății afectate de acea putere. În zilele noastre, este dificil de determinat cu certitudine natura și gradul de influență a mass-media asupra societății, deși nimeni nu neagă impactul major. Rolul jurnalistului în cadrul fiecărei societăți este foarte important, or acesta zilnic „jonglează” cu informații importante, realizând un șir de funcții precum transmiterea informației, educație, formarea, influențarea și manipularea opiniei publice.

Paradoxal, jurnaliștii manevrează din ce în mai competitiv pe libertate și ignoră responsabilitatea, urmărind un profit financiar, creșterea circulației, popularitatea și mulți alți factori diametral opuși intereselor societății și scopurilor  mass-media ca mijloc de informare.

După cum constată specialiștii, doctrina responsabilității sociale a comunicării mediatice are la bază accesul neîngrădit al tuturor cetățenilor la informaţia de interes social/ public, idee inspirată din codurile profesionale ale ziariștilor din țările cu democrația consolidată, și care, în esență, semnifică un compromis între punctul de vedere al necesității controlului din partea guvernului, privind mijloacele de comunicare de masă, și a concepției de sprijin deplin acordat libertății presei.[1]Atunci când predomină libertatea, se ignoră responsabilitatea, fapt care aprofundează necesitatea implementării eticii și integrității profesionale.

În Republica Moldova, o realizare esențială în acest sens a fost în 1999 când în cadrul Congresul extraordinar al Uniunii jurnaliștilor a fost aprobat Codului principiilor de Etică Profesională al jurnalistului, care a fost baza  Codul deontologic al jurnalistului adoptat ulterior pe 3 mai 2011. Respectarea acestor norme și obligațiuni morale din Codul deontologic creează un câmp propice dezvoltării unui veritabil jurnalist în raport de misiunea sa față de societate și publicul căruia îi servește. Etica, la rândul ei, se referă la un set de reguli inerente profesiei la care aderă mass-media pentru că au o datorie esențială față de societate, datorită audienței mari. În opinia vicepreședintei Audiovizualului, Aneta Gonța,  Codul deontologic trebuie să rămână important, o biblie, o carte de căpătâi dacă vreți, pentru toți jurnaliștii care pretind că sunt într-adevăr jurnaliști și își fac această meserie din cele mai bune intenții[2].

 În sprijinul responsabilității morale a jurnalistului, este și Consiliul de Presă din Republica Moldova – organ de autoreglementare, lipsit de autoritate juridică și independent de puterea politică. În cazul în care se constată presupuse încălcări ale normelor deontologice în activitatea mass-media, Consiliul de Presă are rolul de mediere și de soluționare a litigiilor. Consiliul examinarea o presupusă încălcare, atunci când parvine o reclamație sau din oficiu se autosesizează, urmând o opinie formală privind constatarea sau neconstatarea acesteia.

Centrul pentru Jurnalism Independent a realizat în ianuarie 2022 un Studiul de necesități ale instituțiilor mass-media din Republica Moldova[3], care relevă problemele ce țin de nerespectarea deontologiei jurnalistice. De exemplu, întrebați care ar fi motivele din care nu se respectă standardele unui jurnalism de calitate, respondenții au invocat cel mai des pregătirea insuficientă a jurnaliștilor, presiunile politice, restricționarea accesului la informație, dorința de a obține cât mai multe vizualizări sau influența proprietarilor mass-media. Nu este un secret că, restricționarea accesului la informație este una din marile revendicări în domeniul mass-media din Republica Moldova, invocându-se sistemele birocratice, comportamentul obstrucționist al autorităților ori legislația în domeniul confidențialității și protecției datelor. Pe de altă parte, un raport anual al index-ul libertății presei din an. 2023 publicat de organizația Reporteri Fără Frontiere (RSF), Moldova figurează pe locul 28 în lume, între Australia și Austria, înaintea multor țări din Uniunea Europeană, fapt care denotă că lucrurile stau mult mai bine în realitate.

Totuși, dimensiunea responsabilității morale este ineficientă în lipsa unui mecanism de sancționare eficient, precum este responsabilitatea juridică prin prisma normelor de drept care nu doar impun o conduită obligatorie, dar și instituie un set de sancțiuni în acest sens. Importanța reglementării juridice a activității jurnalistice este edictată de numărul imens al știrilor eronate, imorale, senzaționale și chiar malefice transmise de aceștia. În unele cazuri jurnaliștii abordează şi explică publicului și societății în ansamblu de subiecte pe care nici ei înșiși nu le înțeleg. În astfel de situații, știrile sunt neclare, confuze, cu abordări greșite, care produc dezinformare, ceea ce dăunează foarte mult pentru întreaga mass-media. În plus, ne manifestăm convingerea că între mass-media și societate este un raport de interdependență, or societatea care consumă mass-media este însăși responsabilă pentru aceasta.

O presă reglementată juridic, democratică și liberă în Republica Moldova a apărut în 1994 când Parlamentul a adoptat Legea Presei, iar în decembrie 1995 a fost promulgată Legea audiovizualului, urmată în 2018 de Codul serviciilor media audiovizuale,  Legea privind accesul la informație din 2000, Legea cu privire la libertatea de exprimare din 2010, Legea pentru ratificarea Convenţiei europene cu privire la televiziunea transfrontalieră 2002, Legea privind aprobarea Concepției naționale de dezvoltare a mass-mediei din Republica Moldova 2018 și altele. Imperfecțiunile cadrului normativ al RM sunt completate prin Legea nr.143/2018 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale, care introduce termenul de „dezinformare” și are drept scop asigurarea securității informaționale în spațiul audiovizual, impunând un șir de restricții și sancțiuni în acest sens.

Nerespectarea cadrului juridic legal de către un jurnalist atrage răspunderea juridică, în calitatea sa de cetățean cu drepturi și obligații deopotrivă. În acest sens, distingem între răspunderea civilă delictuală și cea penală. În continuare am analizat atragerea la răspundere juridică a unui jurnalist prin prisma activității jurnalistice.

Răspunderea civilă delictuală își are temelia în prevederile cap.XXXIII ale Codului civil care stabilește că, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.[4]

În goana după popularitate, vizualizări și influență în activitatea jurnalistică deseori sunt afectate drepturile fundamentale ale omului. Convenția europeană a drepturilor omului prevede că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Această normă este reglementată și de Constituția Republicii Moldova care prevede că „statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privatăˮ.[5]

În continuarea reglementărilor menționate, Codul civil stabilește că în condițiile legii, orice persoană fizică are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la libera exprimare, la nume, la onoare, demnitate și reputație profesională, la propria imagine, la respectarea vieții intime, familiale și private, la protecția datelor cu caracter personal, la respectarea memoriei și corpului său după deces, precum și la alte asemenea drepturi recunoscute de lege (art.43).

Pentru activitatea jurnalistică în limitele legale, considerăm absolut esențiale prevederile atingerile aduse vieții private, reglementate de prevederile art.46 Cod civil:

a) intrarea sau rămînerea fără drept în locuință ori luarea din aceasta a oricărui obiect fără consimțămîntul celui care o ocupă în mod legal;

b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvîrșită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoștință de cauză, a unei asemenea interceptări;

c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără consimțămîntul acesteia;

d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spațiu privat, fără consimțămîntul celui care îl ocupă în mod legal;

e) ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;

f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără consimțămîntul persoanei în cauză;

g) difuzarea de materiale conținînd imagini privind o persoană aflată la tratament în unitățile de asistentă medicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără consimțămîntul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără consimțămîntul familiei sau al persoanelor îndreptățite;

h) utilizarea, cu rea-credință, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;

i) difuzarea sau utilizarea corespondenței, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reședința temporară, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără consimțămîntul persoanei căreia acestea îi aparțin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.[6]

Conform practicii judiciare dreptul la onoare, demnitate și reputație profesională deși reglementate atât de normele Constituționale cât și de prevederile Codului Civil (art.43), este cel mai des afectat anume în domeniul mass-media. În acest sens, ne exprimăm convingerea că anume lipsa de responsabilitate jurnalistică și determină multitudinea de litigii, care se finalizează prin dezmințirea informațiilor false în coraport de necesitatea respectării rigorilor Legii cu privire la libertatea de exprimare.

Răspunderea penală este realizată prin prisma prevederilor Codului penal, care reglementează în cap.II conceptul de infracţiune drept o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală. În acest sens, apreciem drept infracțiuni care pot fi comise în cadrul activității jurnalistice precum șantajul (art.189); Violarea dreptului la secretul corespondenței (art.178).[7] Fapta ilegala de calomnie a fost înainte prevăzută de Codul penal al Republicii Moldova, însă legiuitorul a decis ca această normă sa fie abrogată. În prezent, răspândirea cu bună ştiinţă a unor informaţii mincinoase ce defăimează o altă persoană, constituie contraventia de calomnie și se pedepsește de Codul Contravențional (art.70).[8]

Așadar, evoluția societății în zilele noastre impune satisfacerea nevoilor sociale obiective care se realizează prin asumarea responsabilităţii, precum şi prin transformarea acesteia în răspundere concretă civilă or penală, a cărei realizare se face şi prin forţa de constrângere a statului ca finalitate.

Nereglementarea responsabilităţii jurnalistice ar atrage, multiple consecinţe negative. Astfel, în lipsa responsabilităţii declarate şi delimitate de legiuitor, aceasta și-ar pierde din valoare și impactul social. Presa poartă răspundere în fața societății și este responsabilă promovând deopotrivă prezentarea unor informaţii de interes public, care să aibă ca scop realizarea binelui social, care să fie veridice și pe baza cărora tot mai mulţi cetăţeni să aibă încredere și să fie convinşi că adoptă decizii corecte.


[1]https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Responsabilitatea%20sociala%20a%20comunicarii%20mediatice.pdf, pag.167

[2] https://mediacritica.md/ce-sunt-normele-deontologice-si-de-ce-jurnalistii-trebuie-sa-le-respecte-2/

[3] https://cji.md/studiul-necesitati-mass-media-2022/

[4] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139905&lang=ro#

[5] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=136130&lang=ro#

[6] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139905&lang=ro#

[7] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=109495&lang=ro

[8] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139460&lang=ro#