LIDFLASH | Dan NICU | expert LID Moldova [26.07.2022]

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Clivajul politic principal în Republica Moldova a fost, de la proclamarea independenței acesteia, cel de factură geopolitică: orientarea către est – către Rusia, sau către vest – către lumea occidentală (România, Uniunea Europeană). Includ unionismul politic în orientarea pro-occidentală, în virtutea apartenenței României la UE și al rolului pe care îl joacă aceasta pentru avansarea intereselor UE în R. Moldova.

Toate schimbările de guvernare au avut loc pe cale pașnică, de la proclamarea independenței. S-au perindat la guvernare atât partide pro-ruse, cât și partide pro-occidentale. Astăzi, situația în continuă schimbare din cauza contextului regional – agresiunea rusă în Ucraina – face ca toate eforturile din trecut de a ”depăși blocajul geopolitic”, de a nu mai ”gândi în termeni geopolitici” să fie reduse la zero. În același timp, Partidul Acțiune și Solidaritate, care guvernează, este atacat de toate celelalte forțe politice. Pe partea pro-occidentală (”de centru-dreapta”) a eșichierului politic există, în rândurile anumitor formatori de opinie, părerea că o debarcare acum, în acest moment, a PAS (și a Maiei Sandu) de la putere ar obliga tot segmentul de centru-dreapta să genereze rapid alți lideri cu alte partide care să repete performanțele electorale ale PAS și să evite ajungerea la putere a partidelor pro-ruse. Este o judecată greșită. Explic de ce.

Perioadele în care formațiuni politice pro-occidentale au guvernat la Chișinău pot fi prezentate după cum urmează (fără perioada începutului anilor ’90):

  1. 1998 – 1999 – Alianța pentru Democrație și Reforme (ADR), formată din Convenția Democratică (Partidul pentru Renaștere și Conciliere din Moldova + Partidul Popular Creștin Democrat), Mișcarea pentru o Moldovă Democratică și Prosperă (MpMDP, devenită în 2000 Partidul Democrat) și Partidul Forțelor Democratice.
  2. 2009 – 2016 – Alianța pentu Integrare Europeană I, II și III și celelalte coaliții din siajul acesteia.
  3. 2021- prezent – Partidul Acțiune și Solidaritate.

Pentru ca aceste perioade de guvernare democratică și pro-occidentală să poată exista (cu toate slăbiciunile și imperfecțiunile lor, pe care nu le vom discuta aici), a fost nevoie de procese de generare a noilor alternative politice, partide ”proaspete” și încă necompromise precum au fost, la vremea lor, Partidul Liberal Democrat și Partidul Liberal. Toate perioadele de guvernare pro-occidentală democratică menționate anterior au fost precedate de aceste procese de coagulare a unor noi alternative care, la rândul lor, au durat mai mulți ani. Astfel, înainte de alegerile din 1998 au avut loc mai multe schimbări importante pe segmentul de centru și centru-dreapta, fiind înființate mai multe formațiuni politice, în special Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova și Mișcarea pentru o Moldovă Democratică și Prosperă, în 1996-1997. Partidul Renașterii și Concilierii a format un bloc electoral cu PPCD, reușind să intre în parlament cu un număr important de mandate. Ulterior, toate aceste partide s-au unit în ADR. Însă procesele care au facilitat crearea ADR, care au fost indispensabile schimbării politice din 1998 și neadmiterii preluării puterii de Partidul Comuniștilor încă de atunci, au durat cel puțin doi ani. La fel s-a întâmplat înainte de 2009. Partidul Liberal a fost creat în 2005, prin redenumirea Partidului Reformei și asumarea doctrinei liberale. Partidul Liberal Democrat a fost înființat în 2007. Alianța Moldova Noastră și Partidul Democrat făcuseră parte din Blocul Moldova Democrată în 2005 și își păstrau o anumită priză la public, care, în cazul Partidului Democrat, a fost mărită de trei ori prin trecerea lui Marian Lupu de la PCRM la PDM înainte de alegerile anticipate din 29 iulie 2009. Doar astfel a fost posibil ca patru partide – PL, PLDM, AMN și PDM – să obțină suficiente voturi pentru a crea o majoritate la limită, de 53 de deputați din 101. Asta în pofida faptului că toate cele patru partide își crescuseră, aparent, baza electorală în 2005-2009 obținând controlul primăriei Chișinăului (PL) și al sute de primării din republică, precum și al unor consilii raionale.

Odată cu declanșarea luptelor pentru putere între PLDM și PDM, în urma cărora a ieșit învingător Vladimir Plahotniuc, instaurând un regim politic care-i asigura controlul deplin al puterii și pe fondul ieșirii în evidență a unor infracțiuni majore precum furtul miliardului, a început să fie nevoie de o alternativă politică. Aceasta a început să fie generată în 2015-2016 odată cu crearea Platformei Demnitate și Adevăr și, ulterior, a Partidului Acțiune și Solidaritate. Aceste partide au crescut în popularitate pe fondul protestelor populare, au fost nevoite să se unească într-un bloc politic și electoral, și au obținut un rezultat important la alegerile parlamentare din 2019, cu toate că nu au fost suficient de bine reprezentate pentru a guverna singure. Astfel, au fost nevoiți să se coalizeze pentru scurt timp cu PSRM pentru a-l înlătura de la putere pe Plahotniuc iar, ulterior, PAS a început să se profileze drept partid dominant pe segmentul de centru-dreapta, crescând tot mai mult în preferințele alegătorilor. Și abia evenimentele electorale din 2020 – alegerile prezidențiale – și 2021, alegerile parlamentare anticipate, au adus la putere PAS, care poate guverna de unul singur – este o altă premieră în istoria politică a R. Moldova.

Astfel, perioadele de timp necesare pentru a trece prin procesele care au făcut posibile cele trei perioade de guvernare pro-occidentală democratică anterior menționate au fost de 2 ani în cazul primei, 4 ani în cazul celei de-a doua și 6 ani în cazul celei de-a treia (2015-2021). În cazul guvernării actuale, ”perioada de generare” a fost atât de îndelungată deoarece a coincis, practic, cu consolidarea și instaurarea regimului Plahotniuc (3-4 ani), urmată de demantelarea acestuia prin înlăturarea de la putere atât a lui Plahotniuc, cât și a foștilor săi aliați – PSRM și Partidul Șor, care a mai durat doi ani (2019-2021).

Nu spune nimeni că nu va putea exista, sau nu va trebui generată o alternativă politică la Partidul Acțiune și Solidaritate, deoarece aceasta este esența pluralismului politic – baza societății democratice – alternanța la guvernare a partidelor. Însă experiențele din trecutul politic mai îndepărtat și mai recent al Republicii Moldova arată că e nevoie de perioade de timp măsurate în ani pentru a înființa, promova și fortifica noi formațiuni politice care să treacă proba electorală cu succes și să preia guvernarea. În acest moment, în a doua jumătate a anului 2022, nu suntem în situația de a avea o alternativă politică pe segmentul politic de centru-dreapta pro-occidental la Partidul Acțiune și Solidaritate. Astfel, activiștii și comentatorii politici care, în această situație, se pronunță pentru înlăturarea cât mai rapidă de la putere a PAS lucrează, voluntar sau involuntar, pentru revenirea la putere a partidelor pro-ruse, ceea ce, în actuala conjunctură geopolitică, i-ar  aduce Republicii Moldova mari deservicii.

Va fi nevoie ca până în a doua jumătate a anului 2024 să existe deja o formațiune politică nouă, puternică, pe segmentul de centru-dreapta al eșichierului politic, în cazul în care există sau vor exista nemulțumiri legitime legate de calitatea guvernării PAS. În toamna anului 2024 se vor desfășura alegeri prezidențiale, și acest partid va trebui să participe. Chiar dacă nu va obține victoria, acel test electoral va fi foarte important pentru alegerile parlamentare din 2025. Pentru înființarea acestui partid, în cazul în care acesta nu există, și aducerea lui la parametrii doriți mai există încă doi ani. In extremis, am putea chiar vorbi despre trei ani, deoarece alegerile parlamentare sunt mai importante.

Dar este important să reținem că schimbarea unui partid pro-occidental puternic cu un alt partid pro-occidental puternic se poate petrece, dacă suntem realiști, doar în cazul în care PAS își duce întregul mandat la bun sfârșit, adică nu înainte de 2025. Acel partid pur și simplu nu există, și toate sondajele efectuate o demonstrează – căderea guvernării PAS acum, în 2022, ar readuce la putere o coaliție formată din PSRM (+PCRM) și Partidul Șor.