LIDFLASH | Dan NICU | expert LID Moldova [21.12.2022]

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Democrația, adică situația în care o colectivitate umană (națională, de obicei) se guvernează pe sine însăși prin intermediul propriilor săi reprezentanți aleși în urma unui proces electoral pluralist și just, nu poate funcționa în absența libertăților fundamentale garantate prin Constituție: libertatea de exprimare, a conștiinței și libertatea de asociere. Este cazul tuturor statelor care-și asumă un regim politic democratic, cele care fac parte din Uniunea Europeană sau aspiră să devină membri ale acesteia având și obligații în acest sens potrivit criteriilor de la Copenhaga. Republica Moldova nu face excepție.

După 1991, noul stat independent cu capitala la Chișinău a reușit să construiască o democrație funcțională, în curs de consolidare. A fost asigurat pluralismul de opinii și opțiuni politice, toate alternanțele la putere au fost rezultatul votului liber exprimat al cetățenilor, iar guvernarea a fost exercitată pe cale parlamentară. Toate celelalte probleme și hibe ale sistemului politic al Republicii Moldova au existat și există, însă ele nu au cauzat abandonarea sau suprimarea regimului politic democratic. Indiferent de orientarea politică a guvernărilor care s-au perindat la putere, drepturile cetățenești democratice au fost, în general, respectate.

În 2022, în contextul războiului de agresiune declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, Republica Moldova, ca stat aflat pe ”buza prăpastiei”, stă în fața unei vechi dileme care a animat gândirea politică mondială timp de multe secole: poate fi considerată libertatea mai importantă decât securitatea? Având în vedere pericolele la care este expusă societatea noastră, tentativele de destabilizare la care asistăm, parte din războiul hibrid pe care-l poartă Rusia împotriva întregii Europe și mai cu seamă a țărilor pe care le consideră parte din ”sfera” ei neo-imperială de interese, este normal să avem cetățeni de bună credință care să-și dorească de la instituțiile statului moldovean mai multă securitate, atât internă cât și pe plan extern, al apărării de o potențială agresiune.

Iar asigurarea securității, în ziua de astăzi, presupune o serie întreagă de măsuri care pot rezulta în limitarea anumitor drepturi sau libertăți. Din această cauză există, în Republica Moldova, o stare de urgență declarată, în cadrul căreia autoritățile pot lua măsuri pentru a proteja ordinea publică și a asigura securitatea națională. Printre aceste măsuri se numără unele care pot restricționa libertatea de circulație, dar și libertatea presei sau libertatea de asociere. Adoptarea acestor măsuri este justificată în condițiile în care ele sunt indispensabile pentru securitatea națională și nu încalcă drepturile fundamentale ale omului. Ca exemplu putem menționa decizia de pe 16 decembrie a Comisiei pentru Situații Excepționale de suspendare, pe durata stării de urgență, a licențelor a șase posturi de televiziune afiliate unor persoane aflate sub sancțiuni internaționale și în privința cărora se stabilise, în urma monitorizării realizate de Consiliul Audiovizualului, că diseminau mesaje propagandistice rusești privind războiul de agresiune împotriva Ucrainei și contribuiau la destabilizarea internă a Republicii Moldova prin deservirea intereselor partidelor politice pro-ruse și în special ale unui partid afiliat persoanelor aflate sub sancțiuni internaționale. Cu toate rezervele care pot exista privind caracterul excepțional al respectivei decizii, logica ei este de a proteja spațiul audiovizual național de agresivitate, dezinformare, mesajele care promovează ura, inclusiv ura interetnică, și justificarea războiului. Măsuri similare au fost adoptate, după 24 februarie, în mai multe țări europene, în care a fost restricționată emisia unor posturi TV și entități media rusești precum RT, Sputnik și altele.

Republica Moldova are o constituție și un cadru legal care asigură o democrație funcțională și respectarea drepturilor omului și libertăților cetățenești. Însă, în condițiile agresiunii militare violente de lângă noi și a folosirii unor instrumente de război informațional și război hibrid împotriva noastră, autoritățile au dreptul să pună în practică și măsuri de protecție a ordinii constituționale existente de natură să restricționeze parțial anumite drepturi și libertăți. Desigur, aceste măsuri nu pot purta decât un caracter temporar, extraordinar și nu pot fi adoptate decât în strictă concordanță cu legea. Însă posibilitatea adoptării lor nu semnifică devierea de la democrație sau instaurarea unei dictaturi, după cum afirmă centrele de propagandă pro-rusă active în Republica Moldova. Erijarea în ”apărători ai democrației” este hilară venind din partea unor oameni care încearcă din răsputeri să-și asigure impunitatea tocmai fentând regulile statului nostru democratic și deplângând soarta noastră de la distanță, pentru că se tem să revină acasă. La fel de amuzantă este și poziția oficială a Moscovei, care califică decizia de suspendare a licenței celor șase posturi de televiziune ca fiind ”un act de cenzură politică”. Dacă stăm să facem o comparație între gradul de suprimare a libertății presei în Republica Moldova și Federația Rusă, rezultatele vor fi net în defavoarea celei de-a doua, chiar și luând în calcul perioada 2001-2009. Prin urmare, nu Kremlinul e cel care trebuie să ne dea lecții de democrație.