Posts

Chiar sosesc banii europeni în Republica Moldova

Chiar sosesc banii europeni în Republica Moldova în luna mai?

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Presa din Republica Moldova și chiar și cea din România a preluat rapid și necritic o informație apărută pe pagina de facebook a europarlamentarului român Marian Jean Marinescu, din grupul PPE, potrivit căreia prima tranșă din cele 100 milioane de euro pe care UE le pune la dispoziție Chișinăului dintr-un pachet mai larg de 3 miliarde de euro adresat statelor partenere din politica de vecinătate și de extindere ”va fi transferată chiar în cursul lunii mai.”    

Este posibil acest lucru? Da. Se va și întâmpla? Rămâne de văzut.

Instituțiile europene s-au mișcat iute pentru aprobarea pachetului de asistență, folosind proceduri de urgență: Comisia a lansat propunerea pe 22 aprilie, Consiliul a achiesat acestei propuneri pe 30 aprilie, Parlamentul și-a dat și el acordul pe 13 mai, într-o sesiune plenară, fără dezbatere de amendamente.

Dar pentru ca prima tranșă a acestor bani, care au statutul unui împrumut avantajos financiar, să ajungă la Chișinău, mai este nevoie ca UE și Republica Moldova să încheie un memorandum de înțelegere, în care să fie stipulate ”condiții clar definite de politici economice și financiare, concentrate asupra unor reforme structurale și a unor finanțe publice sănătoase”. Mai exact, condițiile vizează eficiența și transparența sistemelor de management al finanțelor publice și unele aspecte comerciale. Apoi, odată semnată această înțelegere, Comisia va aproba trimiterea primei tranșe abia după ce va evalua implementarea acestor condiții, dar și a acordului de asistență financiară pe care Republica Moldova îl are cu FMI.

În principiu, dată fiind urgența stabilizării financiare în contextul crizei provocate de COVID-19, precum și experiența în colaborarea între Chișinău și Bruxelles, acești pași ar putea fi străbătuți cu rapiditatea celor făcuți de instituțiile europene până acum. Chiar și așa, este dificil de crezut că procesul va fi finalizat până la sfârșitul lunii. De altfel, Comisia a avansat inițial ca termen al plății primei tranșe „jumătatea anului 2020”.

Mai trebuie spus că UE și Republica Moldova mai derulează un program de asistență macrofinanciară în valoare de 100 milioane de euro, dar care amenință să expire în iulie fără ca guvernul de la Chișinău să mai fi îndeplinit din noiembrie 2019 reformele convenite și, drept urmare, fără să primească cea mai consistentă parte a fondurilor, de 70 de milioane de euro. Prin urmare, nu sunt de exclus blocaje și în noul program.

Măsura în care guvernul de la Chișinău va reuși să atragă banii europeni din cele două programe de asistență, precum și rapiditatea cu care o va face, reprezintă un bun turnesol pentru magnitudinea dificultăților financiare întâmpinate de statul moldovean. 

Sursa imaginii: Guvernul R.Moldova

Liviu IancuLiviu Iancu Cele mai importante aspecte ale alegerilor pentru cel de-al nouălea Parlament European 1

Învestirea noului guvern PNL la Bucureşti, o modestă consolare pentru Blocul ACUM după alegerile locale

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Guvernul premierului desemnat Ludovic Orban a trecut luni la votul de învestitură din Parlamentul României cu o majoritate fragilă de 240 de voturi pentru, faţă de 233 necesare. Partidul Naţional Liberal (PNL) din România, aflat în aceeaşi familie politică a popularilor europeni (PPE) ca şi cele două formaţiuni membre ale Blocului ACUM de la Chişinău, ajunge astfel la putere la Bucureşti.
Cu imaginea ştirbită după eşecul înregistrat la alegerile locale recent încheiate în Republica Moldova, Blocul ACUM beneficiază prin reuşita colegilor de la Bucureşti de o consolare şi un ajutor venit la timp pentru depăşirea acestui moment mai puţin prielnic. Cel puţin teoretic, noul guvern PNL va avea o apetenţă mai crescută decât fostul executiv social-democrat pentru sprijinirea politicilor cabinetului condus de Maia Sandu în Republica Moldova. În plus, Siegfried Mureşan, cea mai probabilă propunere pentru funcţia de comisar european din partea guvernului PNL, ar putea acţiona la Bruxelles drept un important şi bine informat sprijinitor al intereselor Republicii Moldova şi al guvernului Sandu. Accederea PNL la putere în România va conduce la creşterea relevanţei sale în interiorul PPE şi, în principiu, liberalii români vor putea stimula astfel creşterea în intensitate a sprijinului pe care cel mai important grup politic european îl acordă Blocului ACUM.
Cu toate acestea, beneficiile la care se pot aştepta guvernul Maia Sandu şi Blocul ACUM sunt limitate, deoarece cabinetul Orban se va confrunta în perioada imediat următoare cu probleme dintre cele mai dificile.Pentru a acţiona eficient, el trebuie să se bazeze pe voturile unor deputaţi şi senatori din nu mai puţin de 5 formaţiuni politice în afară de PNL, ale căror solicitări faţă de noul premier în schimbul sprijinului parlamentar sunt adeseori contradictorii.

De asemenea, se profilează sarcini foarte presante şi spinoase, precum realizarea unei rectificări bugetare pe anul în curs şi stabilirea bugetului pentru 2020, care ar trebui să respecte ţinta de deficit de 3%. Nu în ultimul rând, în acest an şi la anul, România va trece prin trei rânduri de alegeri (prezidenţiale, locale şi parlamentare).
Prin urmare, nu doar că noul guvern Orban are un mandat şi o forţă reduse, dar nu este exclus ca deja în luna februarie a anului viitor, ca urmare a evoluţiilor politice de la Bucureşti, chiar el şi PNL să fie dispuşi să înceapă procedurile pentru declanşarea alegerilor parlamentare anticipate, aşa cum s-a pus problema şi înaintea votului de învestitură din Parlament. Până la a aştepta sprijin de la Bucureşti, Blocul ACUM trebuie să găsească resorturile interne pentru a depăşi insuccesul de etapă de la alegerile locale.

Liviu IancuLiviu Iancu Cele mai importante aspecte ale alegerilor pentru cel de-al nouălea Parlament European 1

UE trebuie să fie fermă faţă de Serbia şi aderarea ei la Uniunea Economică Eurasiatică

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Aderarea Serbiei la Uniunea Economică Eurasiatică (UEE), produsă vineri prin semnarea la Moscova a unui acord între premierul sârb Ana Brnabić şi omologii ei din Rusia, Belarus, Kazahstan, Armenia şi Kârgâzstan reprezintă nu doar o lovitură de imagine pentru Uniunea Europeană (UE), ci şi o dovadă a erorilor recente comise în Balcanii de Vest şi o reală provocare pentru Bruxelles.
În calitate de stat candidat la aderarea în UE care primeşte 2,9 miliarde de euro până în 2020 pentru realizarea reformelor necesare integrării, ar fi fost de aşteptat ca Serbia să se alinieze mai mult la Politica Externă şi de Securitate Comună a Uniunii. În schimb, Belgradul a refuzat să se alăture sancţiunilor economice impuse de UE Rusiei începând cu 2014, a procurat cantităţi mari de tehnică militară rusească şi organizează exerciţii militare comune cu armata rusă pe propriul teritoriu, iar acum se alătură UEE, proiect gândit la Moscova ca o contrapondere la Uniunea Europeană şi o alternativă hegemonică rusească pentru statele din CSI.

În aceste condiţii, explicaţiile Serbiei că aderarea la UEE nu este decât o actualizare a unor mai vechi acorduri de liber schimb cu state ex-sovietice şi că ea este reversibilă în cazul în care se va pune problema intrării în UE nu sunt suficiente pentru a diminua impactul evenimentului de vineri. Chiar şi declaraţiile mai curajoase ale preşedintelui sârb Aleksandr Vucić care arăta pe drept cuvânt că, în contextul respingerii de către UE a începerii negocierilor de aderare ale Macedoniei de Nord şi Albaniei, ca urmare a veto-ului total neinspirat al Franţei, „regiunea nu se poate baza exclusiv pe vecinii ei occidentali”, nu sunt în măsură să micşoreze grava contradicţie între statutul de candidat pentru aderare la UE şi cel de membru al UEE pe care le deţine acum Serbia.

UE este obligată acum să adopte o poziţie fermă pentru a atrage atenţia Serbiei şi oricăror alte ţări din vecinătate că de la un punct încolo nu mai pot avansa concomitent în proiecte integraţioniste concurente. În caz contrar, luând în calcul şi recenta eroare gravă, comisă în raport cu Macedonia de Nord şi Albania, politica de vecinătate a UE în Balcanii de Vest şi în estul Europei va fi total decredibilizată. State precum Republica Moldova şi Ucraina, văzând că există posibilitatea ca depunând eforturi mari pentru integrarea europeană să nu primească totuşi retribuţiile aşteptate, precum Macedonia de Nord şi Albania, dar şi că „jucând la două capete” nu suportă consecinţe negative, precum ar putea fi cazul Serbiei, vor fi tentate să încetinească ritmul reformelor solicitat de UE şi să adopte un joc geopolitic dublu între Europa şi Rusia.