Pandemia, test de rezistență pentru libertatea de exprimare
[ANALIZĂ Buletin Nr. 5] Olga Guțuțui | Pandemia Covid-19 pare să fie un test nu doar pentru sistemele medicale, dar și pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în particular, pentru libertatea de exprimare. Odată cu debutul pandemiei, guvernele mai multor țări au încercat să limiteze libertatea de exprimare, adoptând măsuri restrictive în raport cu activitatea mass-mediei. În acest sens, China a controlat și continuă se controleze mesajele ce se referă la pandemie. Potrivit organizației Reporteri fără Frontiere (RSF), Coronavirus nu ar fi devenit pandemie și s-ar fi putut salva multe vieți dacă presa chineză ar fi fost liberă și ar fi informat publicul corect și la timp[1]. În definitiv, Beijingul a folosit criza în sănătate pentru a-și consolida controlul asupra instituțiilor media, interzicând inclusiv publicarea oricăror rapoarte care pun la îndoială modul în care a fost gestionată această criză. Mai multe state au reacționat cu privire la situația creată, printre care și Germania. Angela Merkel a cerut Chinei mai multă transparență cu privire la informațiile despre originea pandemiei, aceste informații fiind vitale pentru întreaga lume[2].
În același timp, pe fundalul crizei, în Ungaria a fost adoptată așa-numita „lege coronavirus”, catalogată, de altfel, și ”legea orwelliană”, care deschide calea „statului polițienesc informațional”, susțin cei de la Reporteri fără Frontiere.
Și în acest caz, organizația (RSF) își exprimă temerea că prin acțiunile date guvernul ungar va prelua controlul total asupra presei naționale[3], eliminând astfel libertatea de exprimare și, în consecință, democrația. În această perioadă s-au remarcat și autoritățile egiptene, care au retras acreditarea unui jurnalist de la The Guardian pentru că a relatat rezultatele unui studiu științific ce arăta că datele guvernamentale privind infectarea cu Covid-19 au fost inexacte. În cele din urmă, corespondentul a fost nevoit să părăsească țara.
Și în Insulele Filipine din luna martie este aplicată o nouă lege care presupune combaterea informațiilor false despre criza în sănătate publică, dar care încalcă grav libertatea de exprimare. Aplicarea prevederilor acestei legi a dus la plasarea în arest, pentru două luni, a doi jurnaliști care sunt acuzați de faptul că au răspândit „informații false despre criză”.Acestea sunt doar câteva exemple de presiune asupra libertății de exprimare pe timp de pandemie. Pentru a monitoriza și evalua impactul acestei crize fără precedent asupra activității jurnaliștilor și pentru a veni cu recomandări prompte, RSF a lansat instrumentul „Tracker 19”[4] (foto). Cifra „19” nu este doar un element specific denumirii de Covid-19, dar semnifică inclusiv articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care spune:
„Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace independent de frontierele statelor”.
Starea de urgență în Republica Moldova versus controlul fluxului informațional
Republica Moldova, de rând cu celelalte state, e și ea afectată de pandemia globală și la capitolul presiuni asupra libertății de exprimare nu este o excepție. Odată cu declararea stării de urgență, instituțiilor mass-media le-a revenit o misiune și mai grea. Asta pentru că, autoritățile au încercat să impună restricții în ceea ce privește libertatea de exprimare. Despre felul în care trebuie informată opinia publică pe perioada stării de urgență vorbește Codul serviciilor media audiovizuale la articolul 22, care spune:
„(1) Informaţiile şi comunicatele oficiale ale autorităţilor publice cu privire la starea de urgenţă […] sînt difuzate de către furnizorii de servicii media integral şi cu prioritate.
(2) Informaţiile prevăzute la alin.(1) sînt difuzate în cadrul serviciilor media audiovizuale liniare în mod operativ, din momentul comunicării acestora.
(3) Informaţiile prevăzute la alin.(1) sînt difuzate inclusiv prin intermediul limbajului mimico-gestual sau prin titrare sincron pentru a asigura accesul la informaţie al persoanelor cu dizabilităţi de auz.”
Normele sunt cât se poate de explicite. Însă, se pare că autoritățile și-au dorit un control total al fluxului de informații cu privire la criza de sănătate publică, or, altfel nu poate fi explicat faptul de ce la o săptămână după declararea stării de urgență, pe site-ul autorității de reglementare în audiovizual, Consiliul Audiovizualului, a fost publicată o „Dispoziție cu titlu executoriu imediat pentru toți subiecții Codului serviciilor media audiovizuale […]”[5]. În document se regăseau prevederi din Cod, regulamentele conexe, dar și câteva norme specifice, în particular punctul 5, care arată că: „pe durata perioadei stării de urgență prezentatorii/moderatorii/redactorii vor renunța unilateral la enunțarea și favorizarea neavizată atât a propriei opinii, cât și a liberei formări de opinii arbitrare în reflectarea subiectelor ce vizează pandemia COVID-19, atât în context național, cât și extern, unicele surse sigure, veridice, imparţiale și echilibrate fiind autorităţile publice competente din țară și de peste hotare (Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Organizația Mondială a Sănătății). Această obligativitate rezidă imperios din necesitatea asigurării exactității maxime şi corectitudinii depline a informației, din caracterul esenţial al faptului că relatările trebuie să provină din surse sigure, suficient documentate sub aspect factologic, cu o abordare credibilă şi imparţială a evenimentelor”.
Țin să remarc că această dispoziție a apărut la câteva zile după ce mai mulți reprezentați ai sistemului medical au început să vorbească la TV sau să plaseze în rețelele sociale informații referitoare la echiparea precară a medicilor din prima linie și felul în care sunt pregătite autoritățile pentru a face față crizei pandemice. În mod evident, documentul a stârnit nemulțumirea breslei jurnalistice și a experților de media, în special din cauza punctului 5, care a fost calificat drept un atac asupra libertății de exprimare. Urmare a criticilor, documentul a fost anulat și, câteva zile mai târziu, Consiliul Audiovizualului, în ședință publică, a adoptat o decizie[6] privind acest subiect, din care însă a dispărut formularea punctului 5 menționată mai sus. Pe de o parte, Consiliul Audiovizualului spune că jurnaliștii trebuie să prezinte informații din „unicele surse sigure, veridice, imparţiale și echilibrate”, acestea fiind ”autorităţile publice competente din țară și de peste hotare (Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Organizația Mondială a Sănătății)”, pe de altă parte, Comisia pentru Situații Excepționale a triplat termenul pentru răspuns la solicitările de informații de interes public pe perioada de urgență[7]. În consecință, aceste măsuri sunt de natură să îngreuneze activitatea jurnaliștilor. Avocatul poporului a solicitat Comisiei excluderea acestor prevederi, amintind articolul 34 din Constituția Republicii Moldova, care spune: dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.
Relevantă este și hotărârea de interpretare a Curții Constituționale, a articolului 34 alin.(3) din Constituție, care subliniază că „dreptul la informație este o precondiție pentru exercitarea altor drepturi, și anume a drepturilor politice, economice și sociale; a dreptului la protecția vieții private, a dreptului de a lua parte la treburile publice, a dreptului la un proces echitabil etc.[8]”. Pe lângă aceste obstacole impuse de către unele autorități publice s-au intensificat și atacurile politicienilor asupra presei. La 23 aprilie 2020, deputatul socialist Vlad Bătrâncea, în discursul[9] ținut în plenul Parlamentului, a acuzat jurnaliștii că ar primi salarii de mii de euro în plic, fără a achita impozite. El s-a arătat nemulțumit de faptul că în procesul de documentare a materialelor referitoare la pandemia Covid-19, jurnaliștii contactează personalul din instituțiile medicale. Declarația deputatului a fost condamnată de către Celula de criză a jurnaliștilor[10], formată de Centrul pentru Jurnalism Independent, care a solicitat politicianului „să prezinte scuze publice reprezentanților mass-media și să renunțe la răspândirea acuzațiilor nefondate și a informațiilor defăimătoare, abținându-se de la orice formă de exprimare care incită la ură față de jurnaliști”.
În loc de concluzii
După cum putem observa, criza pandemică pune la încercare, prin acțiunile unor guverne, libertatea de exprimare la nivel mondial. În context, experții ONU în libertatea de exprimare au recomandat guvernelor să protejeze fluxul și accesul liber la informații în timp de pandemie[1], iar RSF consideră că ne confruntăm acum cu „un deceniu decisiv”. Și pentru ca acesta să nu fie unul dezastruos, trebuie să ne unificăm eforturile întru susținerea jurnaliștilor, așa încât ei să-și poată îndeplini rolul de a patra putere în stat, apărând interesul public. Toți trebuie să ieșim cu lecția învățată din această provocare. Autoritățile trebuie să conștientizeze faptul că presiunea asupra libertății de exprimare și limitarea accesului la informație nu egalează cu buna gestionare a crizei. Doar transparența și fiabilitatea informației este soluția vitală, iar noi, cetățenii, să respectăm cu strictețe rigorile de comportament social.
Olga Guțuțui activează în domeniul media din anul 2011 şi este specializată în legislaţia media. În perioada 2011–2015 a activat în calitate de consultant principal în Comisia parlamentară pentru media. Ulterior, a deținut funcția de membru al Consiliului Audiovizualului. Acum, Olga este director de programe la postul de televiziune TV8. Pe parcursul activităţii a fost implicată în mai multe proiecte de cercetare şi studii de evaluare privind situaţia mass-media din Republica Moldova. Din 2020 este expert LID Moldova pentru legislație și politici mass-media.
Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.
Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.
Copyright © LID Moldova
Referințe:
[1] If the Chinese press were free, the coronavirus might not be a pandemic, RSF
[3] Orban’s Orwellian law paves way for „information police state” in Hungary, RSF
[4] Tracker-19, RSF
[5] Audiovizual.md (1)
[6] Audiovizual.md (2)
[9] Batrincea spune ca jurnalistii primesc milioane de euro granturi, Agora.md
[11] COVID-19: Governments must promote and protect access to and free flow of information during pandemic – International experts
Surse imagini: www.rsf.org & www.media-azi.md