Autoritățile Ungariei au blocat prin veto o declarație comună a NATO pe marginea Ucrainei
#LIDFLASH | Dan Nicu | Autoritățile Ungariei au blocat prin veto o declarație comună a NATO pe marginea Ucrainei, care conținea angajamentul Alianței Nord-Atlantice pentru acordarea de asistență și susținere internațională Kievului, care se confruntă în continuare cu agresiunea Rusiei în regiunea Donbas.
Motivul invocat de diplomații maghiari ține de ceea ce Ungaria percepe drept încălcări ale drepturilor celor 150.000 de etnici maghiari care locuiesc în vestul Ucrainei. În special, aceste încălcări se referă la dreptul de a utiliza limba maghiară în educație, după adoptarea în 2017 a unei legi a educației care prevede trecerea la limba ucraineană ca limbă unică de instrucție în toate școlile din Ucraina, inclusiv cele frecventate de reprezentanții minorităților naționale.
În urma tensiunii între Budapesta și Kiev și a evoluțiilor privind declarația NATO, previzibilă de multe luni încoace, secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg, a vizitat capitala ucraineană. Rezultatul acestei vizite a fost o declarație comună Ucraina-NATO, prin care statul ucrainean își asumă obligația de a respecta drepturile lingvistice ale reprezentanților minorităților naționale. Acest eveniment a fost salutat de autoritățile maghiare, care și-au afirmat disponibilitatea de a discuta în continuare cu cele ucrainene.
În condițiile crizei guvernamentale de la București, depășită abia astăzi, România a fost absentă din aceste evoluții, cu toate că minoritatea română din Ucraina este a doua ca mărime, după cea rusă, românii fiind a treia etnie ca număr a Ucrainei și numărând peste 400.000 de persoane.
Se poate spune că Ungaria a fost cea care a apărat și drepturile românilor din Ucraina de a studia în propria limbă, deoarece obligațiile pe care Ucraina și le-a asumat în fața NATO privesc toate minoritățile. Legea ucraineană a educației prevede că, în raport cu minoritățile care vorbesc în limbi oficiale ale Uniunii Europene – româna, maghiara, polona, slovaca – măsura privind trecerea școlilor acestor minorități la limba ucraineană se aplică începând cu anul 2021.
M-am referit mai sus la criza guvernamentală de la București ca motiv al absenței publice a României din aceste discuții, însă adevărul este că și atunci când exista un guvern stabil la Palatul Victoria, autoritățile române au preferat să treacă sub tăcere apelurile repetate ale reprezentanților românilor din Ucraina. În registrul inacțiunilor taxabile electoral de electoratul românesc, absența asertivității cu privire la drepturile românilor trăitori în statele vecine se află pe ultimele locuri. Iar politicienii români, interesați mai mult de voturi decât de apărarea drepturilor românilor – oriunde s-ar afla aceștia – se prevalează de absența acestei teme din discuția publică românească și preferă să fie comozi, să nu-și facă probleme în plus.
Noul guvern al României are șansa ca, până în anul școlar 2021-2022, să ajungă la o înțelegere cu guvernul de la Kiev privind păstrarea românei ca limbă de instrucție în școlile românești din Ucraina. Și nu e ca și cum autoritățile de la București nu ar avea pârghii – chiar mai mari decât în cazul Ungariei – să-i convingă pe conducătorii statului ucrainean, la nevoie prin presiuni, să se așeze la masa de negocieri. Guvernul României poate obține, de la partea ucraineană, respectarea drepturilor românilor din Ucraina. Însă sunt pesimist privind dorința acestuia de a-și asuma această agendă. Și îmi amintesc de cuvintele fostului președinte de la Chișinău, Nicolae Timofti: ”Ceva nu ne ajunge, nu știu ce, dar ar fi fost bine să fie”. În acest caz, guvernelor de până acum ale României nu le-a ajuns dorință, curaj și patriotism.
