Posts

nato-macedonia

EN | In the midst of global pandemics North Macedonia proves that Euro-Atlantic geopolitics is there to stay

/0 Comments/in , /by

#LIDFLASH | Emil Kirjas | “In the midst of the global pandemic of Covid-19, when the epicenter of the crisis is in Europe, we have seen an unprecedented commitment by the governments from both sides of the Atlantic that the cooperation, unity and solidarity in both in Europe and the Euro-Atlantic space is there to stay. The sacrifices that the Macedonians have made in the last years with concluding the historic agreement with Greece have paid dividends: North Macedonia achieved its security guarantees that it is there to stay as a nation and the citizens can hope to join the community of prosperous nations.

This is not only a national historic achievement but a strong message to the region and to the world. It must be taken as an inspiration and motivation by the citizens of Moldova. It shows that even though the conditions might sometimes seem impossible, staying focused on achieving the national interest of being part of NATO and the EU is achievable. Creative innovative solutions to the intractable conflicts and lot of hard work do pay off. I cannot wait for the day when we will toast with good Moldovan wine on the membership of Moldova in our Euro-Atlantic family.”

Background: With the raise of the national flag of North Macedonia in front of the headquarters in Brussels, the North Atlantic Treaty Organization (NATO) confirmed its commitment to its “open doors policy” by welcoming the South East European country. The ceremony which took place in parallel in the front of the Allied Command Operations (SHAPE) in Mons (Belgium) and Allied Command Transformation in Norfolk, Virginia (United States) marked officially that now that the collective Euro-Atlantic defense mechanism includes 30 allied nations from both sides of the Atlantic. North Macedonia became formally a NATO member state in the same week when the European Council had finally given a green light for start of the accession talks with both North Macedonia and Albania.

In fact, the first ever meeting of the General Affairs Council which took place via videoconference had only one item on the agenda – to confirm the determination of the European Union to continue its enlargement policy with the countries of the Western Balkans.

Binomul germano-francez, dereglat de ambiţia lui Macron şi prudenţa lui Merkel

Binomul germano-francez, dereglat de ambiţia lui Macron şi prudenţa lui Merkel

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu| Binomul germano-francez, care domina copios Uniunea Europeană, pare a nu mai funcţiona pentru prima oară în ultimele două decenii. Recent, tensiunea dintre cele două mari puteri a izbucnit şi în public, Angela Merkel acuzându-l pe Emmanuel Macron cu ocazia dineului de celebrare a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului că, prin „politicile sale disruptive”, o obligă pe ea „să strângă şi să lipească cioburile” sparte de el, înainte ca orice discuţii pragmatice să poată continua. Preşedintele francez, înţelegând în principal aluzia la comentariul său că NATO se află în „moarte cerebrală”, s-a apărat spunând că trebuie să semnaleze problemele cu care se confruntă alianţa, înainte de Summit-ul de la Londra, când se vor celebra 70 de ani de parteneriat nord-atlantic.


Trebuie subliniat însă că diferendul franco-german nu este produs doar de comentariul lui Macron cu privire la NATO sau de opoziţia franceză faţă de începerea negocierilor de aderare la UE ale Macedoniei de Nord şi ale Albaniei, care au zdruncinat puternic interesele germane în Balcanii de Vest.

În realitate, ciocnirea este una cu baze structurale tot mai puternice, între o Franţă tot mai asertivă în mandatul solid al unui preşedinte ambiţios, şi o Germanie tot mai fidelă păstrării statu-quo-ului european, atât timp cât prudentul cancelar Merkel este în retragere, şefia creştin-democraţilor germani în era post-Merkel este încă disputată, iar coaliţia de guvernare cu social-democraţii de la Berlin este tot mai şubredă.

În fapt, discuţia se poate reduce la nemulţumirea lui Emmanuel Macron care, deşi a adoptat reforme foarte nepopulare, de limitare a modelului social francez şi de apropiere de modelul economic german, nu a obţinut din partea Berlinului concesiile pe care le dorea privind restructurarea pieţei unice şi a zonei euro. Macron şi interesele franceze pe care le reprezintă şi-au îndreptat atunci atenţia asupra zonei de apărare şi de politică externă, încercând, prin propuneri legate de o politică de apărare comună europeană, să modifice raporturile hegemonice din UE: practic, Macron doreşte ca armata franceză să fie cheia de boltă a construcţiei europene în locul economiei germane, cum era până în prezent.


Statele est-europene, fie ele membre ale UE, precum România, fie asociate, precum Republica Moldova, trebuie să ţină cont de această schimbare care, fără a fi ireversibilă, este totuşi serioasă. În ce direcţie va merge binomul germano-francez pe termen lung am putea vedea mai bine în următorii doi ani, în cadrul unei mari Conferinţe despre Viitorul Europei, pe care Berlinul şi Parisul au propus-o de comun acord în această săptămână celorlalte state membre.

Sursa imaginii: POOL/AFP

Rusia și Ucraina concesii reciproce, tatonări diplomatice și speranța încheierii războiului

Rusia și Ucraina: concesii reciproce, tatonări diplomatice și speranța încheierii războiului

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Dan Nicu | La aproape un an după ce elemente ale pazei de coastă ruse din Crimeea ocupată au atacat și au răpit trei vase militare ucrainene, deschizând un nou dosar în conflictul ruso-ucrainean care se desfășoară din 2014. Totodată, sechestrarea, arestarea și judecarea a 24 de militari ucraineni aflați pe cele trei nave a fost considerată de Ucraina drept un act de agresiune împotriva ei, suficient pentru declararea stării de război în toate regiunile care dețin frontieră cu Rusia.
După venirea la putere a lui Vladimir Zelenski, s-a reușit realizarea unui schimb de prizonieri, în cadrul căruia toți cei 24 de marinari ucraineni arestați au fost întorși la Kiev. Însă cele trei nave militare, ”Berdiansk, ”Nikopol” și ”Ianî Kapu”, au rămas în posesia autorităților ruse, în condițiile în care Kievul a cerut în repetate rânduri returnarea lor.

După șirul de măsuri adoptate de administrația Zelenski și guvernul rus în vederea creșterii încrederii între cele două părți – în special semnarea ”formulei Steinmeier” de reglementare a conflictului din Donbas – zilele trecute a devenit cunoscută data la care se va desfășura următoarea întâlnire a președinților Zelenski și Putin, cu participarea liderilor Germaniei și Franței ca mediatori, în cadrul ”formatului Normandia” – 9 decembrie.

În anticiparea acestei întrevederi, de la care se așteaptă demararea efectivă a procesului de reglementare a conflictului din Donbas, partea rusă s-ar fi angajat, potrivit unor informații difuzate pe 15 noiembrie de publicația rusă Kommersant, să întoarcă Ucrainei cele 3 nave militare, îndeplinind astfel în măsură deplină decizia din mai a tribunalului ONU privind dreptul maritim, care prevedea eliberarea marinarilor și navelor reținute în noiembrie 2018. Potrivit surselor invocate de Kommersant, autoritățile ruse și ucrainene s-ar afla la ultimele etape ale negocierilor, convenindu-se deja locul și modalitatea de predare și primire a ambarcațiunilor, iar operațiunea ar trebui să se desfășoare până la sfârșitul lunii noiembrie. Respectivele informații au fost preluate, pe 16 noiembrie, de către presa ucraineană. Consilierul președintelui Ucrainei, Andrei Ermak, a confirmat existența acestor negocieri și caracterul lor avansat.

Pe 17 noiembrie, a fost observată scoaterea celor trei nave ucrainene din raza portului Kerci, din Crimeea ocupată. Acestea ar urma să fie transportate până la câteva zeci de kilometri de Odesa, unde vor fi preluate de nave ale forțelor maritime ucrainene. Navele vor fi întoarse cu tot armamentul de la bord, dar fără muniții și stațiile de comunicații radio.
Deocamdată, președintelui Zelenski și administrației sale îi reușește să obțină de la partea rusă satisfacerea unor cereri ale Ucrainei care datează încă din perioada mandatului lui Petro Poroșenko – cazul celor trei nave militare este un exemplu în acest sens. Însă cunoscând metodele de negociere ale părții ruse, nu putem să nu ne întrebăm: ce preț vor avea pentru Ucraina aceste cedări ale Rusiei? Data trecută când Rusia i-a promis Ucrainei miliarde de euro, i-a cerut și să renunțe la acordul de asociere cu Uniunea Europeană, ceea ce a provocat manifestațiile Euromaidan și schimbarea de putere, urmată de agresiunea rusă din Crimeea și Donbas. Acum, Rusia arde de dorință să reintegreze Donbasul în Ucraina, impunând un sistem de checks-and-ballances, care să facă imposibilă aderarea Ucrainei la UE și la NATO și, cel puțin în anumite momente-cheie, să asigure subordonarea Kievului față de Moscova în materie de politică externă.

Pe 9 decembrie și în zilele următoare va deveni clar dacă eforturile Rusiei de a-și atașa o ”față umană” privind Ucraina dau roade și în ce mod. Fără îndoială, Vladimir Zelenski își dă seama că pe măsură ce îi scade popularitatea în rândurile ucrainenilor, i se îngustează și plaja de manevră privind normalizarea relațiilor cu Rusia. De aceea, ambele părți se grăbesc.

Sursă imagine: startribune.com

Dan Nicu

Autoritățile Ungariei au blocat prin veto o declarație comună a NATO pe marginea Ucrainei

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Dan Nicu | Autoritățile Ungariei au blocat prin veto o declarație comună a NATO pe marginea Ucrainei, care conținea angajamentul Alianței Nord-Atlantice pentru acordarea de asistență și susținere internațională Kievului, care se confruntă în continuare cu agresiunea Rusiei în regiunea Donbas.

Motivul invocat de diplomații maghiari ține de ceea ce Ungaria percepe drept încălcări ale drepturilor celor 150.000 de etnici maghiari care locuiesc în vestul Ucrainei. În special, aceste încălcări se referă la dreptul de a utiliza limba maghiară în educație, după adoptarea în 2017 a unei legi a educației care prevede trecerea la limba ucraineană ca limbă unică de instrucție în toate școlile din Ucraina, inclusiv cele frecventate de reprezentanții minorităților naționale.

În urma tensiunii între Budapesta și Kiev și a evoluțiilor privind declarația NATO, previzibilă de multe luni încoace, secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg, a vizitat capitala ucraineană. Rezultatul acestei vizite a fost o declarație comună Ucraina-NATO, prin care statul ucrainean își asumă obligația de a respecta drepturile lingvistice ale reprezentanților minorităților naționale. Acest eveniment a fost salutat de autoritățile maghiare, care și-au afirmat disponibilitatea de a discuta în continuare cu cele ucrainene.

În condițiile crizei guvernamentale de la București, depășită abia astăzi, România a fost absentă din aceste evoluții, cu toate că minoritatea română din Ucraina este a doua ca mărime, după cea rusă, românii fiind a treia etnie ca număr a Ucrainei și numărând peste 400.000 de persoane.

Se poate spune că Ungaria a fost cea care a apărat și drepturile românilor din Ucraina de a studia în propria limbă, deoarece obligațiile pe care Ucraina și le-a asumat în fața NATO privesc toate minoritățile. Legea ucraineană a educației prevede că, în raport cu minoritățile care vorbesc în limbi oficiale ale Uniunii Europene – româna, maghiara, polona, slovaca – măsura privind trecerea școlilor acestor minorități la limba ucraineană se aplică începând cu anul 2021.

M-am referit mai sus la criza guvernamentală de la București ca motiv al absenței publice a României din aceste discuții, însă adevărul este că și atunci când exista un guvern stabil la Palatul Victoria, autoritățile române au preferat să treacă sub tăcere apelurile repetate ale reprezentanților românilor din Ucraina. În registrul inacțiunilor taxabile electoral de electoratul românesc, absența asertivității cu privire la drepturile românilor trăitori în statele vecine se află pe ultimele locuri. Iar politicienii români, interesați mai mult de voturi decât de apărarea drepturilor românilor – oriunde s-ar afla aceștia – se prevalează de absența acestei teme din discuția publică românească și preferă să fie comozi, să nu-și facă probleme în plus.

Noul guvern al României are șansa ca, până în anul școlar 2021-2022, să ajungă la o înțelegere cu guvernul de la Kiev privind păstrarea românei ca limbă de instrucție în școlile românești din Ucraina. Și nu e ca și cum autoritățile de la București nu ar avea pârghii – chiar mai mari decât în cazul Ungariei – să-i convingă pe conducătorii statului ucrainean, la nevoie prin presiuni, să se așeze la masa de negocieri. Guvernul României poate obține, de la partea ucraineană, respectarea drepturilor românilor din Ucraina. Însă sunt pesimist privind dorința acestuia de a-și asuma această agendă. Și îmi amintesc de cuvintele fostului președinte de la Chișinău, Nicolae Timofti: ”Ceva nu ne ajunge, nu știu ce, dar ar fi fost bine să fie”. În acest caz, guvernelor de până acum ale României nu le-a ajuns dorință, curaj și patriotism.