De ce credem în mituri și profeți? Conspirații în vreme de pandemie
[ANALIZĂ Buletin Nr. 5] Nicolae Țîbrigan| În actualul context al pandemiei de coronavirus există și ceva care se propagă mult mai repede – „infodemia” răspândită masiv pe rețelele de socializare. Prin infodemie, OMS înțelege „o supraabundență de informații – unele corecte, altele nu – care îngreunează accesul oamenilor la surse de încredere atunci când au mai multă nevoie de ele”. Dar la adăpostul acestui „bombardament sistematic” informațional și emoțional despre COVID-19, s-au dezvoltat o groază de mituri urbane, unele reinventate încă din perioada Războiului Rece. Substratul acestora se află în convingerea personală că nu există hazard și că orice tragedie națională sau globală este creată pentru a manipula masele.
Autorii acestor „conspirații îndeplinite” pot fi diverși. Încă din Evul Mediu se vorbea despre evrei, după care au fost francmasonii, comuniștii, reptilienii, Vaticanul, sectele oculte răspândite global, etc. Uneori, toate aceste pseudo-teorii sunt combinate la un loc pentru a întări narațiunea că există entități sau organizații oculte care doresc să controleze lumea instaurând „noua ordine mondială”. Pentru astfel de narațiuni, dezvoltarea interacțiunii inter-umane prin intermediul social-media, reprezintă un accelerator fulminant, mai ales că cercetările au relevat că miturile despre COVID-19 circulă online cu o viteză de 10 ori mai mare față de informațiile comunicate din surse oficiale, atingând și un public mult mai numeros din punct de vedere socio-demografic.
În aceste condiții, „spațiul informațional comun” de limbă română constituit între România și R. Moldova (existent cel puțin la nivelul mass-media online) fusese nu de puține ori ținta atacurilor cu știri false lansate dinspre surse marginale și anonime în scopuri pecuniare sau chiar strategice.
De exemplu, în urma monitorizării site-urilor online de știri, realizate de experții StopFals.md în februarie, s-a identificat o creștere a numărului de mituri și dezinformări despre originea coronavirusului. O serie de site-uri marginale, afiliate propagandei pro-Kremlin (KP, Flux.md, Accent TV, etc.), în frunte cu Sputnik Moldova au distribuit în spațiul digital o serie de teorii ale conspirației, precum că: 1) „NATO și UE sunt structuri periculoase care amenință lumea și uneltesc împotriva Rusiei, iar americanii vor să-și subordoneze restul lumii prin epidemia de coronavirus”; 2) „Coronavirus poate fi o armă biologică”; 3) România este controlată de „secta Soros” sau că „Globaliștii vor să ocupe România”, ș.a.m.d. Problema e că toate aceste teorii ale conspirației, inspirate parcă din Protocoalele Înțelepților Sionului, sunt distribuite intens pe grupurile de discuții de pe WhatsApp, Facebook, Odnoklassniki, etc., funcționând ca veritabile „echo chambers” (camere de ecou) pentru adepții de „secrete ascunse”(sic!). Aici imaginea dușmanului variază în funcție de context, iar tehnica de manipulare urmărește să inducă publicului, în mod artificial, un sentiment de ură/dispreț, ori chiar frică, față de cineva sau ceva.
Psihologii au încercat să explice credința unor oameni în mituri și teorii ale conspirației, și acestea pornesc de la trei condiții de bază: 1) capacitatea limitată de prelucrare analitică, logică și reflexivă a omului; 2) cantitatea enormă de informații la care suntem expuși zilnic; și 3) algoritmii și modul de funcționare ai social-media. Toți acești factori combinați creează o disponibilitate a oamenilor de a gândi uneori pe baza unor „scurtături mentale” fără prea multe argumente, anihilând automat argumentele raționale și faptele. De asemenea, criza actuală a suprasolicitat emoțiile de incertitudine și anxietate, o parte a publicului fiind dispus să creadă în aceste teorii și mituri pentru a-și reduce sentimentul lipsei de control.
Atunci când oamenii au sentimentul lipsei de control asupra unor situații, au nevoie de clarificări, iar acestea sunt servite de narațiunile manipulative bazate pe conspirații în toate domeniile posibile. Pe de altă parte, este mult mai simplu să arunci responsabilitatea pe probleme personale sau cele reflectate de presă asupra autorităților, guvernului, oculta mondială etc. Și aici teoriile conspirației sau dezinformările reușesc să ofere răspunsul rapid – „imaginea dușmanului” care are rolul de „țap ispășitor” pentru a prezerva imaginea pozitivă despre societatea noastră.
Pe de altă parte, mai putem identifica și categoria de persoane copleșite de efectul Dunning-Kruger (eroare de apreciere unde persoanele incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate), care îi fac să se simtă speciali: „eu am înțeles și am acces la informații, spre deosebire de majoritatea banală și stupidă”. Alte studii mai arată că persoanele care cred în teoriile conspirației au mai multe șanse să creadă în diverse ipoteze pseudo-științifice și fenomene paranormale. Totuși, oamenii de știință încă n-au ajuns la o concluzie unanim acceptată cu privire predispoziția unei categorii de oameni (cu gândire critică nedezvoltată) de a da crezare acestor teorii, sau încrederea în teoriile conspirației reprezintă un fenomen generalizat care-i poate atinge pe toți. Rămâne de cercetat dacă „doar persoanele needucate răspândesc sau se încred în conspirații”.
Dar cum poate societatea civilă din R. Moldova să combată aceste teorii ale conspirației legate de coronavirus? Sunt chiar atât de periculoase? Răspunsul este mai complicat, mai ales când conspirațiile sau miturile încep să se intersecteze lejer cu știrile false sau parțial adevărate, exploatând traumele dintr-o societate vulnerabilă, cum este cea moldovenească. Totuși, cele mai eficiente soluții s-au dovedit a fi educarea publicului pentru ca acesta să se poată feri și, respectiv pentru a nu mai răspândi teoriile conspirației (chiar dacă avem dubii că ceva pare veridic; „nu o fi adevărat, dar distribui deoarece îl urăsc pe x sau z”; „nu o fi adevărat, dar o sămânță de adevăr tot trebuie să aibă” etc.).
Nici apelul la „automedicație” informațională nu este cel mai eficient, or încercând să deconspirați singuri dezinformările riscă să vă adâncească și mai mult în aceste teorii, legitimându-le. În ceea ce privește autoritățile de la Chișinău, acestea trebuie să fie mult mai transparente și să mai deschise nevoilor cetățenilor. În cele din urmă, să nu uităm că, prin aceste teorii, Rusia și alți actori maligni sădesc acum semințele pentru „fructe (geo)politice” care urmează a fi culese mai târziu.
Nicolae Țîbrigan este doctor în Sociologie și cercetător al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române. Din 2017 devine membru în Consiliului de Experți al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), coordonând o serie de proiecte de demascare a dezinformării digitale din spațiul informațional de limbă română. Contribuie activ, printr-o serie de analize și investigații, la dezvoltarea platformei de „early warning” (avertizare timpurie) în ceea ce privește posibile campanii publice de dezinformare declanșate în România și R. Moldova. Se axează pe activități de cercetare și analiză a securității informaționale, media&digital literacy, fact-checking, analiza informațiilor din mediul digital, combaterea narațiunilor strategice și a propagandei în spațiul digital. Din 2020 este expert asociat LID Moldova.
Sursă imagine: Rathbones
Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.
Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.
Copyright © LID Moldova
