emil-kirjas-macedonia

EN | We need to bring European standards in #Macedonia as soon as possible

#LIDFLASH | Emil Kirjas | We need to bring European standards in #Macedonia as soon as possible, so that Macedonian citizens live better. Accession negotiations for full EU membership should start immediately, i.e. at the first next meeting of the European Council.

That is the unanimous conclusion of the Congress of European Liberals – ALDE Party – Liberals and Democrats for Europe.

If the accession methodology will be enhanced if should be for the process to be better and faster. To that end, aiming at achieving European standards, the Liberal Democrat Party (LDPMakedonija) urged its partners to enable faster access to the EU budget, not only to the pre-accession funds.

There are some thoughts that the European Economic Area (EEA) and the membership in the Common Market (with freedom of movement of good, capital, services and labor) provide that direct access to the European budget.

But, that should go in parallel and it can in no case replace the country’s accession process and full EU membership.

O catastrofă de proporții Biblice vine peste toată breasla de clarvăzători, astrologi și alți horoscopiști

O catastrofă de proporții Biblice vine peste toată breasla de clarvăzători, astrologi și alți horoscopiști

#LIDFLASH | Anatol Untură | Despre Mercurul Retrograd. O catastrofă de proporții Biblice vine peste toată breasla de clarvăzători, astrologi și alți horoscopiști.
Păgânii ăștia de savanți, aproape au descoperit a noua planetă din sistemul solar.
Milioanele de previziuni astrologice, horoscoape natale și astrograme – se duc pe pulsar…
Până acum era totul simplu – MerCurul e retrograd, Luna e în casa Saturnului și de două zile nu mai iese, iar Venus iaca iaca își peregrinează sextilul cuspidiac în Fundul Cerului.

Acum, dacă faraonii de învățați, bată-i Zarathustra, l-au alungat pe Pluto din planete… Și descoperă un corp ceresc la limita sistemului solar cu o gravitație suficient de mare pentru a clasteriza câmpuri largi de asteroizi din centura Kuiper.


Cum ei, bieții astrologi să lămurească asta la babele senile și femeile vegane?
Cum să privească chipurile lor neprihănite de matematica superioară sau științe naturale?
Știința asta, doar încurcă oamenilor… câtă rublă se pierde pe proiecte științifice inutile, rachete, observatoare, collaidere – păi ăștia sunt banii noștri – banii astrologilor, preoților, clarvăzătorilor, gururilor de tot felul – a întregii bresle de târgaci cu ritualuri magice.

Asta ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns…

E uimitor, dar în secolul 21 când planetele și corpurile cerești pot fi observate de orice curios cu un telescop de 10 euro –
avem oameni care cred în horoscop și astrologie.
Adică poziția unor pietre cerești în momentul nașterii îți influențează soarta. Nu educația, abilitățile, societatea sau alte lucruri evidente – doar pietrele.
Interesant e că acești șarlatani, când prezic viitorul calculează doar corpurile mari cu denumiri simple, ușor memorabile de oamenii care nu au învățat la școală, gen Soare, Luna, Mercur – etc.
Dar cum rămâne cu asteroizii din sistemul solar? Ei sunt milioane! Spre exemplu, cu ce bietul asteroid 1 Ceres a greșit? Și praful interstelar? Dar găurile negre?
Ele ce, nu influențează viața omului?
Mai ales găurile…

Lipsa cunoștințelor elementare despre lumea care te înconjoară, neglijența părinților și a profesorilor – asta e adevărata dramă a societății noastre.
De aici izvorăsc șefi de țară cu PI raza cercului și mișcarea mamasitas anti-vaccin.

Copiii ar trebui duși nu la biserică sau la Doamne Clarvăzătoare.
Copiii au nevoie de adevăratele temple ale rațiunii umane – Muzee Științifice, Muzee Tehnice, Muzee de Istorie Naturală și Observatoare Astronomice.
Acolo unde se elogiază rațiunea, cunoştinţele și stabilirea noastră ca civilizație. Explicați copiilor că doar acolo sunt răspunsurile la toate întrebările lor.

Iar dacă unele răspunsuri lipsesc – încurajații să devină savanți – și să le găsească singuri!

PS
Pardon dacă am fost prea emotiv, dimineață la horoscop au zis ăștia să nu mă enervez – dar parcă e chip…

blestemul kozak

“Blestemul Kozak” asupra eforturilor Federației Ruse de a-și promova și impune propria viziune asupra conflictului din estul Ucrainei

#LIDFLASH | Dan Nicu | Asupra eforturilor Federației Ruse de a-și promova și impune propria viziune asupra conflictelor mai mult sau mai puțin înghețate din fostul ei imperiu colonial planează ceea ce voi numi “Blestemul Kozak”.
După ce felia mare – și slavă – a tortului, Ucraina, a trecut printr-o schimbare de putere, pașii de apropiere între Moscova și Kiev s-au manifestat prin schimbul de prizonieri de luna trecută, care a satisfăcut o parte dintre cererile societății ucrainene – eliberarea marinarilor făcuți prizonieri în strîmtoarea Kerci, a regizorului Oleg Sentsov și a altor deținuți politici. Se părea că s-a deschis drumul spre rezolvarea pașnică a impasului din Donbas. Acum trei zile, întreaga lume a aflat că Ucraina a cedat, că guvernul de la Kiev și președintele Zelenski s-au pus de acord cu federalizarea, acceptând asa-zisa Formulă Steinmeier, iar soarta Ucrainei și, prin extensie, cea a vecinei mult mai mici și slabe Republica Moldova, este pecetluită. Nu este deloc așa.
Guvernarea de la Kiev, chiar dacă există o largă majoritate a partidului Servitorul Poporului, este conștientă că poate repeta soarta lui Ianukovici, motiv pentru care președintele Zelenski a explicat într-o adresare televizată că nu poate fi vorba despre oferirea unui statut special zonelor dn Donbas necontrolate de Kiev, fără ca mai întâi să fie respectate câteva condiții:

– Restabilirea integrală a controlului guvernamental asupra sectorului de frontieră ruso-ucraineană aflat în așa-numitele “DNR” și “LNR”.
– Dezarmarea integrală a tuturor formațiunilor armate ilegale din partea de sud-est a Donbasului și evacuarea de pe teritoriul Ucrainei a combatanților veniți din Rusia.
– Asigurarea votului la alegerile locale în conformitate cu Constituția și legile Ucrainei, cu participarea formațiunilor politice ucrainene, și a dreptului la vot pentru toate persoanele care s-au refugiat din Donbas.

Odată îndeplinite aceste condiții, Ucraina ar urma să adopte și pună în aplicare o lege privind statutul special al Donbasului, care să înlocuiască actuala lege în vigoare până în 31 decembrie 2019. Acea lege ar urma să devină definitivă doar dacă OSCE recunoaște că alegerile locale au avut loc cu respectarea standardelor democratice.Îndeplinirea condițiilor de mai sus înseamnă, de fapt, disoluția așa-numitelor DNR și LNR, ceea ce Rusia nu va accepta să se întâmple vreodată în termenii Ucrainei.

Așa că situația de blocaj, de pat, va continua. Pur și simplu Zelenski și guvernul lui au nevoie să arate că lucrează, iar Rusia are nevoie să-și lucreze imaginea șifonată. Aceste interese converg până la un punct, însă dincolo de beneficiile de imagine, viziunile diametral opuse asupra scenariilor de evoluție post-conflict blochează întregul proces. Iar societatea civilă si cetățenii de la Kiev ies în stradă, și cu cât mai multe cedări ar face guvernul ucrainean în fața Moscovei, cu atât mai mulți manifestanți vor ieși pe Maidan.
Situația seamănă cu cea de la Chișinău din noiembrie 2003, fără a avea însă caracterul de fatalitate și dezastru iminent al acesteia din urmă. Știm cum s-a terminat situația din 2003 de la Chișinău. Iar Ucraina este mult prea importantă în ecuația confruntării dintre Rusia și Occident, cel puțin acea parte a occidentului care încă mai este demnă de acest nume. Oricât ar încerca Rusia să-și impună punctul de vedere asupra țărilor pe care le ține în șah cu conflicte înghețate, efectul va fi același: blestemul Kozak, adică eșec, existând prea multe impedimente în calea Moscovei, și, cel mai important, voința popoarelor supuse agresiunii de a nu fi victime.

10 provocări și motive pentru care folosim prea puțin soluțiile electronice

10 provocări și motive pentru care folosim prea puțin soluțiile electronice

#LIDFLASH | Victor Guzun | 1. Lipsa leadearship-ului – dacă un ministru nu va semna digital și nu va cere asta de la subalterni, nimeni nu o va face la nivel inferior sau în regiunile rurale. Banii și tehnologiile nu sunt o problemă. De exemplu, Parlamentul R. Moldova dispune de sistemul de vot electronic din 2003, iar Primăria Chișinău din 2016 (TBC). Ambele instituții votează ]n continuare manual.

2. Voință politică – lucrurile se rezolvă relativ rapid atunci când politicienii înțeleg problema și avantajele soluției de e-guvernare. Și își asumă riscurile.

3. Asimilarea – o bună parte a populației este departe de tehnologiile informaționale. În capitală și-n orașe mari, cunoștințele sunt superficiale. În regiuni și zone rurale: aproape inexistente.

4. Birocrație, rezistență, sabotaj – este foarte dificil să convingi o agenție care oferă servicii publice să accepte serviciile electronice. Motivația lor este diversă. Vom vorbi despre acest aspect în detalii, ulterior.

5. Argumentul protecției datelor cu caracter personal funcționează pentru cei care nu vor să facă nimic. Folosind acest argument exagerat s-au curmat multe inițiative bune, foarte des făcând abstracție de veridicitatea riscurilor.

6. Lipsa de instrumente de autentificare unice, simple, accesibile, unificate și răspândite, cu posibilitatea de a semna digital. Instrumentele existente sunt utilizate de un număr mic sau foarte mic de cetățeni. De exemplu, în R. Moldova au fost eliberate mai puțin de 400 buletine de identitate cu posibilitatea de a semna digital. Perioada de valabilitate a instrumentelor este redusă.

7. Popularizare foarte scăzută a serviciilor, în special la nivel local. Poți crea cele mai bune sisteme din lume dar dacă ele nu vor fi utilizate, vor rămâne doar sisteme bune, nimic mai mult.

8. Nivel foarte scăzut de implicare și co-creare a soluțiilor eGov între instituțiile publice, mediul de afaceri, mediul academic, think-tank-uri, administrație regională și locală, cetățeni. Nu poți crea ceva ce trebuie sa fie utilizat masiv neconsultând în detalii utilizatorii și pe toți cei interesați.

9. Nivel scăzut de alfabetizare digitală. Oamenii trebuie să cunoască de ce serviciile digitale sunt mult mai performante decât serviciile tradiționale și care sunt avantajele utilizării lor.

10. Serviciile nu sunt întotdeauna prietenoase, uneori sunt complicate și ambigue pentru acces. KISS – Keep It Simple and Short.

16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen

Azi se încheie campania ”16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen”

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Pe 25 noiembrie a fost dat startul campaniei internaționale „16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen”, care a durat până pe 10 decembrie. Este perioada în care lumea se mobilizează pentru a atrage atenție asupra acestui fenomen grav. Violența se manifestă prin foarte multe forme, una dintre acestea fiind violența împotriva femeilor, destul de răspândită, doar că mai puțin cunoscută sub această denumire. Ea ar putea fi definită drept „orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte, împiedicându-le să-și exercite și să-și realizeze drepturile politice”.

Deși ar putea să se manifeste prin diverse forme, una din cele mai răspândite este „reducerea femeii la corp”.

Pentru o femeie care vrea să se lanseze în politică, dar nu numai, este mult mai dăunătoare situația în care detalii din viața ei privată sunt aduse în atenția publicului, spre deosebire de cazurile care implică bărbați. Chiar dacă acestea se adeveresc a fi, până la urmă, false. Respectiv, avem situații când rețelele de socializare sunt împânzite cu fotografii intime sau cu informații despre viața intimă a candidatei.

Deși aceste detalii nu prezintă nici cele mai mici indicii despre capacitățile sale profesionale, oamenii încep să o condamne și să o judece în baza acestor detalii auzite.

Chiar dacă și în cazul bărbaților sunt utilizate asemenea metode, aceste situații fie sunt date uitării mult mai rapid, ori ne trezim cu scandaluri în cazul în care aceștia au încălcat grav anumite norme sociale: au cumpărat servicii intime, partenerele au fost minore etc. În calitate de mijloace pentru a denigra imaginea unui bărbat servesc mai degrabă informații sau zvonuri despre cazuri de corupție sau încălcări ale legislației.

Societatea are încă tendința de a controla ceea ce fac femeile cu propriul corp, taxându-le pentru asta. Încă mai este actual ca o femeie să fie judecată mai degrabă pentru felul cum arată și doar apoi pentru posibilitățile sale intelectuale.

În R. Moldova, persoanele cu dizabilități sunt printre cele mai discriminate

În R. Moldova, persoanele cu dizabilități sunt printre cele mai discriminate

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Conform datelor oficiale, în R. Moldova locuiesc circa 180,6 mii de persoane cu dizabilități, ceea ce reprezintă 5% din populația țării.

Cele mai mari probleme cu care se confruntă această categorie ar putea fi listate de oricine. Lipsa de accesibilitate ar sta pe primul loc, dacă s-ar face un sondaj în rândul persoanelor cu dizabilități cu privire la barierele pe care le întâlnesc cel mai des. Nu mai puțin importante sunt înrolarea la studii, angajarea în câmpul muncii, pensiile și alocațiile prea mici.

Conform „Studiului privind percepțiile și atitudinile față de egalitate în Republica Moldova”, elaborat în 2018, persoanele cu dizabilități se regăsesc printre primele 3 categorii de populație cel mai des discriminate. Tot același studiu susține că persoanele cu dizabilități fizice ar fi acceptate de populația generală până la

nivel de prieten, dar nu și de membru al familiei, iar persoanele cu dizabilități intelectuale – doar până la nivel de coleg. 

La baza tuturor barierilor stă în primul rând acceptarea din partea societății. Deși din datele prezentate mai sus am putea considera că nivelul de acceptare e destul de bun, totuși societatea are o atitudine discriminatorie, pe care de cele mai multe ori nici nu o conștientizează.

De cele mai multe ori, societatea are o atitudine prin care infantilizează această categorie: dacă persoana merge însoțită de o altă persoană, fără dizabilități, oamenii mai degrabă i se vor adresa acesteia din urmă și vor avea mai mare încredere în cuvintele ei. Oamenii încearcă să comunice „cu grijă” cu persoanele cu dizabilități și acceptă mai puțin să „rezolve cu acestea anumite probleme”, pe de altă parte încearcă să-i transforme în „eroi” și „persoane care inspiră”.

După alegerile locale care au avut loc la 20 octombrie 2019, 6 femei cu dizabilități au fost alese în calitate de consiliere locale. Ele nu vor să rezolve doar problemele persoanelor cu dizabilități, dar să îmbunătățească viața întregii comunități. Respectiv, nu vor fi rezolvate doar problemele localității, dar vor contribui și la schimbarea atitudinii față de persoanele cu dizabilități.

Kevin Tammearu

EN | Saving 1407 years of working time

[ANALYSIS Bulletin No. 3] Kevin Tammearu | The Estonian data exchange system, called X-Road, helped Estonia save 1407 years of working time last year alone. This is up from 804 years in 2017 and Cybernetica, the European cyber security company behind the solution, is helping countries across the globe achieve the same.

A myriad of challenges

Work on this started in the late 1990’s and early 2000’s: Estonia faced several challenges in economic development, tackling legacy issues and securing a place in the international community. It was evident that overcoming these difficulties required a forward looking, fast paced government.

However, Estonian public administration databases were in isolation and the data exchange between agencies, ministries and organisations was slow and inefficient. Governmental information systems were not taking advantage of the opportunities the internet presented and suffered from poor connectivity. It was clear that establishing new connections between governmental databases and systems was time-consuming and expensive. Both of these currencies Estonia could not really spare at the time.

And that’s not the final set of challenges. Battles were also held around organizational issues, as many legal entities were responsible for different registers and most of them were developed independently. The registers used various database back ends and had interfaces that weren’t standardized.

Despite all of this, the government still had to function efficiently and offer services to citizens. And since most of the registers contained data that was sensitive (or confidential), security of the system had to be built in by design.

Research and development

The government started to investigate ways to organize the communication between government entities already around 1998 — these seminars and debates led to the X-Road project in 2001.

The Estonian Government’s State Information Systems Department commissioned Cybernetica as part of a joint project (in partnership with Assert) to develop the initial pilot, which was launched in 2001. Cybernetica took the leading role in implementing the data exchange solution and developing the X-Road since.

The company was well suited to take on this challenge, as it had branched out from the Estonian Academy of Sciences and its Institute for Cybernetics in 1997. With a long history of working on the front lines of scientific advancement (the Institute of Cybernetics was founded in 1960), the company was able to deliver a state-of-the-art solution to Estonia by using different technologies under a government setup in a novel way.

In 2001, Arne Ansper concluded a deeper scientific research on the e-State “E-State from a Data Security Perspective.” With this, a model for the e-State architecture and the appropriate legal framework was presented. Thanks to the structure, which has security by design and distributed architecture, the data exchange platform has experienced virtually no downtime since its inception.

The paper concluded:

“… there is no single piece of technology or a solution that would guarantee the success of the e-State implementation project. However, there exist a number of technologies that, when not used, guarantee the failure of the project.”

The data exchange technology that enables governmental interoperability is one of those in the latter category (this was also highlighted in a World Bank Development Report written in 2016).

Throughout the years, Cybernetica continued development and improvement of the X-Road in Estonia, with X-Road version 6 being the latest. This version improved the integrity of data exchanged between organisations and introduced additional measures to comply with requirements set by eIDAS. It included support for using qualified certificates to certify digital documents.

In 2012 Cybernetica started a research & development project to develop the basis of the next generation interoperability platform, the UXP (Unified eXchange Platform), the core of which is also used in the X-Road version 6.

With the prototype completed in 2013, the basis of UXP was adopted to build X-Road version 6. Work on version 6 was done from 2014–2015. The R&D was carried out with the aim of other countries across the globe having the opportunity to use this foundational technology and pave the way for a smart and secure digital government.

A major change with the new generation interoperability platform was the opportunity to have shared services between governments. Estonia and Finland have connected their data exchange layers for cross-border data interoperability. Because of significant movement of people between the two countries, this opportunity has direct impact on the well-being of citizens in both nations. Estonia and Finland have started several cross-border public services, primarily in healthcare.

Global recognition

World Bank Development Report in 2016 highlighted two foundational technologies that enable a secure and smart e-government ecosystem: digital identity and data exchange. Cybernetica has developed solutions for both areas (digital identitysecure data exchange) and the main challenge for governmental data exchange has been how to ensure secure and reliable exchange of mission critical data in an adverse, complex and dynamic environment.

The report, written by Kristjan Vassil from the Institute of Government and Politics at the University of Tartu, goes on to describe some of the characteristics of the X-Road: „ … open design is accompanied by rigid security measures — authentication, multilevel authorization, high-level log processing and monitoring, encrypted and time stamped data traffic — the basic functionalities that are covered within the very structure of X-Road.“

Today, the X-Road in Estonia has connected over 670 institutions and enterprises and over 515 public sector institutions. There are roughly 52 000 organisations as indirect users of X-Road services and over 1600 interfaced information systems.

Over 2700 services can be used via the X-Road.

As a result of developing the X-Road and several other complex systems for the Estonian government and its various ministries (such as e-Police, e-Customs, e-Voting), Cybernetica gained invaluable experience in how to build an e-State and develop a digital society.

High security requirements

Secure governmental data exchange is a prerequisite to build seamless services that are used by public servants and citizens. The goal is to have a cross-agency information sharing capability that is effortless so government can offer the best services and be available 24/7. It is one of the fundamental pieces of a functional digital society. And in many cases, the underlying data is used to make decisions with high value and is needed in real time. The nature of personal data that various government bodies use for their services place very high security requirements on the solution.

Security by design therefore is the bedrock of governmental data exchange and several information security principles have been implemented in the data exchange solution.

The CIA Triad is at the heart of information security and is considered a basic building block. It stands for confidentiality, integrity and availability.

kevin2.jpg

The CIA model was in line with what studies indicated in relation to the security requirements of the data exchange solution:

  • No third party or intermediary should gain access to the data;
  • High value decisions require that the data is accurate and consistent;
  • Business processes depend on the infrastructure — there can be no single point of failure or global performance bottleneck.

To achieve confidentiality requirements, all data exchanged over the system is encrypted with a security protocol to create a channel between counterparts. Furthermore, peer to peer data exchange only happens between parties that have reached an agreement to open up their data, which means they communicate directly with each other.

To ensure integrity and evidentiary value, the security server (a local component in the data exchange system) signs all the outgoing messages with the member’s signing key. All of the signed messages are saved to a log that is periodically time-stamped to ensure long-term validity of the signatures. The time-stamped signatures can be extracted from the log and presented to third parties for verification.

A distributed architecture gives the infrastructure high availability with a low number of coordinating services (governing components). Several security mechanisms have been built into the servers to give protection against denial of service (DoS) attacks. Redundancy and load balancing are used for critical components to guarantee continuous functioning of the infrastructure.

Scalability, reliability, non-repudiation, accountability, auditability, to highlight a couple of other principles, have also been built into the data exchange solution to ensure secure and reliable exchange of mission critical data.

In conclusion, although there is no single solution to this thorny and growing issue, the importance of secure data exchange to nations across the world cannot be overestimated. In Estonia, there are almost no paper documents and certificates that need to be carried from one government agency to another. Instead of relying on documents brought by the citizen, agencies make queries to the source and retrieve the most up to date version of the required information.

Kevin Tammearu is Head of Business Development for UXP in the Department of Data Exchange Technologies at Cybernetica. 

Cybernetica is a research and development intensive ICT company that develops and sells mission-critical software systems and products, maritime surveillance and radio communications solutions. Cybernetica has been an active counterpart in developing critical e-Government systems, such as the Estonian X-Road, i-Voting, e-Customs and others. Today Cybernetica delivers its systems to across 35 countries in the world. As part of its heritage, Cybernetica still focuses on research and development, especially in information security — its stand-alone Institute of Information Security works in collaboration with the top universities from Europe, but also with institutions from the USA and Japan.

This material was developed by LID Moldova experts under the project The Best Way: Periodic Bulletin funded by the Friedrich Naumann Foundation for Freedom (FNF). Opinions and conclusions expressed in this material are those of the authors and the experts and do not necessarily reflect the position of the funder.

Elements of text, images, tables or charts may be taken over provided that the source is cited, i.e. LID Moldova, and that the appropriate hyperlink is attached.

Copyright © LID Moldova

Liliana Simionescu

Implicarea civică, șansa evoluției societăților noastre

[ARTICOL Buletin Nr. 3] Liliana Simionescu | Observ din ce în ce mai des că termenul de civism în ţările din estul Europei este ca o pasăre rară, căci noi, ca societăţi, nu am exersat acest lucru după căderea comunismului. Aici, mă refer la Republica Moldova, România, Ucraina, Bulgaria şi ţările din Balcani, unde se simte inactivitatea civică cum ai trecut o graniţă non-UE.

Cumva, ideea de comunitate şi implicare în tot ceea ce înseamnă societatea noastră au fost lăsate la o parte de dragul independenţei individuale, în care fiecare îşi vede de treaba lui, ajungându-se în 30 de ani la o amorţire generală, cu câteva mici sclipiri în diverse paliere ale societăţii, unde implicarea socială vine mai mult din partea organizaţiilor neguvernamentale.

M-am tot întrebat:

De ce un cetaţean nu reacţioneză atunci când îi sunt încălcate drepturile?

De ce un cetăţean nu îşi cere drepturile fundamentale?

De ce un cetăţean, daca vede o situaţie de corupţie, nu se sesizează?

Un posibil răspuns ar putea fi trecutul nostru comunist sau chiar înţelegerea şi implementarea inadecvată a democraţiei. În societăți precum R. Moldova sau România, implicarea civică nu prea există în conştiinţa comună. Vedem acest lucru în problemele simple. Zilnic, ne lovim de situaţii care nu ne plac în oraşul nostru, în satul nostru, dar nu mişcăm niciun deget să facem o schimbare. Iar cei care luptă pentru remedierea unor probleme sunt prea puţini şi atomizaţi. Această atomizare îngreunează procesul de evoluţie a societăţii. Dacă cetăţenii nu îşi unesc forţele pentru schimbare, şansele de a normaliza societatea sunt minime.

Dacă cetăţenii unei comunităţi nu realizează că „unde-s doi puterea creşte”, că trebuie să fim „toţi pentru unul şi unul pentru toţi”, nici societatea nu se va îmbunătăţi, nici schimbarea nu va veni.

De multe ori, problemele au rezolvări, dar într-un sistem parazitat, în care multe sunt lipsite de direcţie, care merge dintr-o inerţie pe un drum în care treptat se pierd lucruri importante (minţi strălucite, chiar şi vieţi uneori), direcţia nu poate fi schimbată decât de nişte caractere puternice, care să fie unite pentru a schimba în bine ceea ce nu funcţionează.

liliana-poza-articol-1.jpg

Drama Estului a fost mereu acest amestec de neputinţă, caractere slabe, care au luptat doar pentru un minimum de supravieţuire, dar nu şi pentru înnobilarea existenţei, pentru protejarea valorilor moştenite. Ne-am ucis elitele şi am ajuns să privim la nişte personaje despre care spunem mereu că „am ales răul cel mai mic”. Neimplicarea civică ne-a adus la rezultatul de azi, instituţii îngropate în mocirla corupţiei şi incompetenţei, funcţionari şi medici care şi-au pierdut chiar şi umanitatea. Ca o societate să îşi revină la normal… trebuie să ştie ce înseamnă normalitatea, dacă vrem să ne fie respectate drepturile… trebuie să le cunoaştem, dacă dorim să ne revenim… trebuie să ne implicăm în reconstrucţia vieţilor noastre. Și am văzut că se poate acest lucru. E rar, dar merită menționat pentru că în marea de indolență și adormire din jur, mai există și oameni implicați.

O să amintesc de un proiect din Romania care merită toată atenția. Este vorba de o inițiativă individuală devenită un scop comun: proiectul Asociației ”Dăruiește viață”, prin care Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu construiesc PRIMUL SPITAL de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România. Premiera este cu atât mai remarcabilă, cu cât, acesta se construiește exclusiv cu fonduri private.

liliana-poza-articol-2.jpg

Exercițiul pornit de aceste două doamne a venit pe fondul neputinței și furiei că statul român nu asigură un minimum de îngrijire copiilor bolnavi de cancer, însă aici putem extinde către orice fel de pacient, căci în România, situația sistemului medical e dramatică. Experiența personală și durerea provocată de incapacitatea sistemului de a salva niște vieți au adunat împreună câteva sute de mii de oameni care donează și vor să se implice pentru un beneficiu care depășește spațiul de confort individual. 

Până în prezent, peste 260.000 de oameni au donat pentru construirea acestui spital. Oameni obișnuiți, companii, personalități din România sau muzicieni internaționali (Metallica, de exemplu, a donat 250.000 de Euro). Spitalul este deja în picioare, construcția este propusă spre finalizare anul viitor. Povestea spitalului făcut de oameni poate fi urmărită pentru a vedea finalitatea pozitivă a unei inițiative de grup. Construcția unui spital înseamnă viață, construcția unui spital înseamnă speranță, compasiune, dedicare și sacrificiu, lucruri la care s-a alăturat o parte din societate.

Acest exemplu este unul de anvergură și arată că unitatea și intenția de a realiza ceva pentru binele comun pot face orice posibil, dar, din păcate tot statul este uneori cel care pune piedici, chiar și unor proiecte de acest fel.

În România sau R. Moldova sunt cu siguranță multe alte astfel de inițiative care pot fi date ca exemplu, însă cred că daca nu le cunoaștem sunt prinse fix în capcana ”atomilor”, prea puțini, prea disparați, prea slabi, dar prezenți cât să nu ne pierdem speranța că și societățile noastre se vor calibra cândva. Din păcate, îmi pun această speranță doar în societatea civilă și în indivizii de rând, iar politicul l-am scos din start din ecuație pentru că nu am nici măcar un exemplu care să mă facă să cred că liderii politici pe care îi avem pot construi un drum durabil către normalitate.

Cel puțin, nu în România de azi, nu în Rep. Moldova de azi, două state cu incoerențe majore și lipsă de direcție în tot ceea ce înseamnă obiectivele pentru reconstrucția și consolidarea democrației. Totuși. avantajul României este calitatea de membru al Uniunii Europene, care oferă suport și impune această unitate chiar și țărilor de la coada clasamentului, care trebuie să se conformeze și să se alinieze unei legislații unitare, unei conduite europene care oferă și suficientă independență statelor membre.

Liliana Simionescu este specialist în comunicare, fost jurnalist radio și colaborator al secției române BBC World Service și Radio France Internationale la București. Are o activitate de peste 11 ani în domeniul relațiilor publice pentru companii din România și Central and Estern Europe. În prezent, este manager de comunicare pentru Europa&AMEAP în cadrul unei companii americane din domeniu Fast Moving Consumer Goods.  

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Sursă imagini: www.daruiesteviata.ro

Victor Guzun

10 elemente în favoarea reformei administrației publice locale și a unei largi dezbateri pe acest subiect

[ANALIZĂ Buletin Nr. 3] Victor Guzun | Periodic, reforma APL apare în discursul politicienilor din Republica Moldova și cu aceiași periodicitate, discuțiile despre necesitatea reformei dispar. De cele mai multe ori, aceste fluctuații corespund cu perioadele electorale și schimbările politice majore, iar adoptarea unui pachet complex de reformă rămâne de fiecare dată incert. Totodată, problemele cu care se confruntă localitățile din Republica Moldova persistă.

Este evident faptul că sistemul actual al distribuirii competențelor, resurselor disponibile și responsabilităților autorităților publice de grad I, II și III este unul depășit, ineficient și adesea confuz sau contradictoriu. LID își propune să aducă în discuție necesitatea adoptării unei reforme profunde a administrației publice locale din Republica Moldova, considerând această reformă drept una foarte importantă și care va afecta o mare parte din cetățenii noștri. Obiectivul oricărei reforme constă în îmbunătățirea situației actuale în baza unei analize profunde a realităților existente, identificarea punctelor slabe și/sau ineficiente ce urmează să fie schimbate, selectarea și implementarea soluțiilor optime pentru problemele identificate și folosirea pe larg a expertizei interne și externe disponibile.

În acest context, propunem următoarele 10 elemente conexe, considerând importantă dezbaterea cât mai largă a acestora.

Toate ideile de reformă a APL de până acum au avut un caracter fragmentat, sporadic, fără abordări complexe sau bazate pe analize a riscurilor și beneficiilor. De cele mai multe ori, ideile de reformă au fost impuse de sus în jos, fără dezbateri publice. Chiar și instituțiile specializate sau administrația autorităților publice centrale nu erau informate despre elementele-cheie care urmau să fie subiect al reformei, impunându-se practic modele de reformă fără consultări elementare cu beneficiarii direcți ai reformei. Nu există sau nu au fost prezentate evaluări calitative și cantitative a impactului economic, social sau financiar al eventualelor reforme și în aceste condiții, eficacitatea lor este incertă, evident.

Se discută des despre o ipotetică reformă, dar nu și despre cum va arăta aceasta, în baza căror criterii va fi adoptată, care sunt alternativele, care dintre pașii adoptați anterior au fost greșiți și care experiențe sau idei s-au dovedit a fi eficiente. Raioane, regiuni de dezvoltare, județe sau lipsa totală a unităților de gradul 2? Vor fi 914, 500, 250 sau 100 de primării sătești și care este argumentarea logică în favoarea unei asemenea decizii? Care sunt cele mai bune practici internaționale aplicabile pentru reforma APL în Moldova și care sunt greșelile altor state care trebuie să fie evitate. Fără o diagnosticare minuțioasă a situației existente, propunerea spre discuții largi a alternativelor și urmare a lor, selectarea celui mai bun scenariu, reforma nu își va atinge scopurile.

Lipsa coerenței și a consensului politic asupra modelului optim de reformă a APL. Din nefericire, fiecare partid sau nouă coaliție politică insistă pe propria viziune asupra modului de a vedea relația dintre unitățile de administrare publică de diverse nivele iar o opinie consensuală dintre toate forțele politice este departe de a fi posibilă în viitorul apropiat. Unele forțe politice iau în considerare o verticală puternică dintre Guvern și municipalități, altele doresc oferirea libertăților cât mai mari, iar în multe dintre forțele politice discuțiile pe tematica respectivă lipsesc cu desăvârșire. Dialogul politic dintre partide pe această temă este practic inexistent, administrațiile  publice locale fiind deseori desconsiderate, consultările cu asociațiile autorităților publice locale au caracter superficial și anacronic. Deseori, partidele consideră loialitatea primarilor și consilierilor mai importantă decât interesele locuitorilor unităților APL respective, ceea ce produce disonanțe notabile. Primarii și consilierii sunt obiectul jocurilor politice permanente, fiind persecutați și orientați unii împotriva celorlalți, chiar și acolo unde nu există temei pentru așa ceva. În acest context, migrația politică a aleșilor locali înflorește, iar coerența acțiunilor lor are de suferit la modul general.

Alegerea politică atât a primarului cât și a consiliului local este contraproductivă. După alegerile locale, administrațiile locale au o dualitate de putere politică care frecvent se transformă în lupte pentru interese înguste. Experiența externă dar și logica funcțională arată că acolo unde există mai mulți responsabili pentru deciziile asumate, implementarea deciziilor va avea de suferit iar eventualul eșec va fi pasat altei părți care este parte în acest proces. Cred că Republica Moldova are nevoie de consilii locale alese politic  care, la rândul lor, să numească sau să demită primarii și viceprimarii în baza competențelor lor și necesităților prioritare ale municipalității. Primarii și administrația condusă de ei trebuie să aibă rol de management al localității respective și nu de actori politici care să lupte permanent cu consiliul local.

Care este locul consiliilor raionale? Republica Moldova este o țară mică, atât  din punct de vedere geografic, cât și ca număr al populației (în continuă scădere). Un sistem atât de complex al administrării publice este unul nefuncțional. Avem Guvern, oficii ale Guvernului în teritorii, consilii raionale și președinți de raion aleși politic, consilii locale și primari aleși tot politic. Consiliile raionale în forma actuală nu mai sunt necesare, dublând funcții administrative, complicând procesele de adoptare a deciziilor și relațiile dintre autoritățile locale. Ele trebuie transformate în oficii mai extinse ale reprezentantului Guvernului în teritorii cu funcția principală de control a legalității actelor adoptate de către primării, corespunderea lor cu rigorile existente și coordonarea activității serviciilor desconcentrate. Sunt prea multe consilii raionale pentru un stat atât de mic, fiind necesară formarea unor regiuni mai mari. Sistemul granițelor județelor (9 județe conform reformei 1998-2001) ar fi o soluție optimă.

Este necesară comasarea primăriilor existente. În acest moment în Republica Moldova există 914 primării sătești (69 în regiunea de Est a Moldovei), 5 localități cu statut de municipiu și 60 cu statut de oraș. Este un număr exagerat de mare pentru un stat cu o populație mai mică de 3 mln de locuitori. Este evident că se impune comasarea lor, însă apare întrebarea: în ce formă? Există multiple modele de comasare (am prezentat modelul estonian în prima ediției a buletinului LID), au fost vehiculate diferite scenarii ipotetice, dar soluția trebuie să vină de la beneficiarii direcți ai amalgamării: primăriile. În acest moment, lipsește cadrul legal și mecanismele adecvate pentru comasarea primăriilor, foarte necesar lansării acestui proces. Procesul necesită câteva etape, pornind de la comasarea voluntară și oferind posibilitatea tuturor primăriilor de a analiza beneficiile și riscurile schimbării. Statul trebuie să susțină aceste inițiative nu doar la nivel legal și declarativ: oferirea programelor financiare suplimentare pentru primăriile care au decis să se unească în entități mai mari, susținerea proiectelor de infrastructură (drumuri, obiective sociale etc.) în primăriile nou create.

Descentralizarea organizării și funcționării administrației publice locale. În prezent, primăriile sunt forțate să urmeze organigrame cu fișe de post prestabilite, depășite și care nu mai corespund realităților și cerințelor timpului. Fiecare primărie trebuie să aibă dreptul de a-și stabili independent organigrama, pornind de la necesitățile de implementare a politicilor sale, bugetul disponibil și perspectivele de dezvoltare. Primăriile trebuie să aibă libertatea selectării sistemelor proprii de remunerare a angajaților săi, pentru a putea angaja specialiști adecvați așteptărilor. Salariile angajaților primăriilor trebuie să fie fixate de către primărie, în baza fișelor de post create de ele și având la bază eficacitatea activității specialiștilor săi și nu numărul de ore petrecute la birou. Statutul funcționarului public local trebuie revizuit și adaptat conform principiilor autonomiei publice locale.

Se impune descentralizarea financiară. Nici o entitate publică nu va fi independentă și eficientă atât timp cât nu va avea resursele și mecanisme de implementare ale inițiativelor și proiectelor sale. Marea majoritate a primăriilor din Moldova există și funcționează datorită subsidiilor oferite de către stat, ce vulnerabilizează enorm localitățile, ele devenind dependente de factori politici și de instabilitatea politică.. Primăriile trebuie să aibă posibilitatea ca o cotă mult mai mare a taxelor să rămână în bugetele locale, pentru a avea posibilitate să facă față cerințelor. Spre exemplu, este necesară implementarea plății unor taxe pentru întreprinderi la locul de reședință a beneficiarilor întreprinderilor respective, astfel creându-se un mecanism de coabitare  și dezvoltare reciproc avantajoasă atât pentru oamenii de afaceri cât și pentru primărie. O parte mai mare din impozite, TVA, taxele pentru resurse naturale și amenzile percepute la nivel local trebuie să rămână în bugetele primăriilor. Primăriile trebuie să aibă posibilitatea să stabilească taxele locale corespunzătoare și cuantumul lor. O altă necesitate importantă este oferirea posibilității APL ca să gestioneze de sine stătător patrimoniul său, oferirea rolului primăriilor în gestionarea resurselor naturale, dar și anularea scutirilor stabilite centralizat și care se fac în detrimentul APL.

Implementarea guvernării electronice la nivel local este esențială. Sistemul actual al managementului activității primăriilor este unul depășit, lent și ineficient. Serviciile publice sunt oferite de către instituția primăriei în format tradițional, fără folosirea sistemelor informaționale moderne, cauzând pierderi imense de timp și resurse pentru cetățeni. În plus, acestea servesc drept bază pentru acțiuni preferențiale din partea unor funcționari publici, favorizând corupția. O mare parte din serviciile publice pot fi transferate în regim online dar pentru aceasta este necesară oferirea acestor platforme de conexiune securizată de către instituțiile statului, inclusiv asigurarea uniformizării bazelor de date în registrele de stat și interoperabilității lor. Este necesar un amplu program național de racordare a primăriilor la servicii publice online și pregătirea funcționarilor locali pentru prestarea acestor servicii cetățenilor.

Formarea unei platforme de dialog și consultare permanentă cu administrația publică locală și asociațiile profesionale reprezentative (de exemplu, CALM). Dialogul dintre Guvern/Parlament și reprezentanții APL poartă un caracter episodic și nesistematic. Multe dintre ideile politicienilor sunt aduse spre cunoștință reprezentanților APL post-factum sau se mimează dialogul, fără a lua în considerare opinia aleșilor locali. Multe dintre consultările respective se limitează doar la crearea unor foi de parcurs, care rămân doar promisiuni. Perpetuând această stare de lucruri, încrederea din partea autorităților locale  în instituțiile statului este una foarte joasă. Guvernanții trebuie să înțeleagă că nimeni nu cunoaște mai bine realitățile în domeniul corespunzător decât aleșii locali și dialogul urmat de acțiuni este inevitabil, dacă se dorește un progres vizibil.

Victor Guzun este profesor de relații internaționale la Universitatea TalTech (Estonia), conduce o companie de consultanță și participă la proiecte internaționale în calitate de expert independent. A deținut funcțiile de ambasador al Republicii Moldova în Estonia, director al Departamentului Relații Externe și Integrare Europeană al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, profesor de geopolitică, director adjunct și profesor la Liceul Francez-Român Gheorghe Asachi.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Despre inevitabil, inovare și tehnologie

Despre inevitabil, inovare și tehnologie

#LIDFLASH | Victor Guzun | „Vom automatiza lucrurile care sunt greoaie pentru noi, oamenii: sarcini grele, repetitive în fabrici sau la birouri. Și acest lucru ne va oferi timp. Timp pentru ceea ce distinge ființele umane. Timpul pentru ceea ce calculatoarele nu pot face: empatie și creativitate” (Ursula Von der Leyen, noul Președinte al Comisiei Europene).

E-guvernarea, automatizarea proceselor și implementarea soluțiilor digitale nu mai este doar o chestie cool sau la modă. Este o realitate a zilelor noastre și cei care nu înțeleg acest lucru acum vor fi nevoiți să înțeleagă, să implementeze și folosească aceste inovații mai tîrziu, inevitabil. Viteza de schimbare în acest domeniu este una uluitoare: practic în fiecare zi apar soluții noi, eficiența cărora progresează geometric.

Problema este că atunci când cei ce încă nu se adaptează la noile realități vor înțelege inevitabilul, societățile care deja le implementează masiv vor fi foarte departe, respectiv va fi imposibil de ținut pasul cu ele. Și nimeni nu va putea opri acest lucru.

Pentru că nimeni nu vrea să piardă timpul, nervii și resursele sale în rânduri fără sens, proceduri birocratice și umilitoare, să fie expus incompetenței, oboselii, dezinteresului sau corupției unor funcționari. Oamenii vor să se ocupe de lucrurile care contează cu adevărat pentru ei: să aibă grijă de ei și de apropiații lor.

Când trebuie de început? Chiar astăzi. Fiecare să înceapă cu propria sa persoană.
În Moldova deja există peste 170 servicii electronice, deși momentan folosite de puțini dintre noi. Câți dintre miniștri sau deputați (din oricare partid sau guvernare) folosesc plenar toate serviciile existene? Dacă aceștia din urmă, care sunt oameni aleși pentru a ne reprezenta și a ne administra societatea, nu le folosesc, de ce ne-am aștepta ca oamenii de la sate, de exemplu, le vor folosi? Câți jurnaliști le folosesc? Un număr infim (testat). Ce așteptați, atunci?

P.S. Aveți în buzunare telefoane de 100.000 ori mai performante decât a computer-ului folosit pentru aterizarea Apollo pe Lună, cu peste 1 milion de ori mai mult RAM și de 7 milioane de ori mai mult ROM; având acces instantaneu la orice informație din această lume.

Progresul, prin inovare și tehnologie, nu se va opri la Tallinn, București, Chișinău sau altundeva. El va merge mai departe fără să ne întrebe. Și va lăsa în urmă societățile care nu înțeleg acest lucru astăzi.