Olga Guțuțui

Pandemia, test de rezistență pentru libertatea de exprimare

[ANALIZĂ Buletin Nr. 5] Olga Guțuțui | Pandemia Covid-19 pare să fie un test nu doar pentru sistemele medicale, dar și pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în particular, pentru libertatea de exprimare. Odată cu debutul pandemiei, guvernele mai multor țări au încercat să limiteze libertatea de exprimare, adoptând măsuri  restrictive în raport cu activitatea mass-mediei. În acest sens, China a controlat și continuă se controleze mesajele ce se referă la pandemie. Potrivit organizației Reporteri fără Frontiere (RSF), Coronavirus nu ar fi devenit pandemie și s-ar fi putut salva multe vieți dacă presa chineză ar fi fost liberă și ar fi informat publicul corect și la timp[1]. În definitiv, Beijingul a folosit criza în sănătate pentru a-și consolida controlul asupra instituțiilor media, interzicând inclusiv publicarea oricăror rapoarte care pun la îndoială modul în care a fost gestionată această criză. Mai multe state au reacționat cu privire la situația creată, printre care și Germania. Angela Merkel a cerut Chinei mai multă transparență cu privire la informațiile despre originea pandemiei, aceste informații fiind vitale pentru întreaga lume[2].

În același timp, pe fundalul crizei, în Ungaria a fost adoptată așa-numita „lege coronavirus”, catalogată, de altfel, și ”legea orwelliană”, care deschide calea „statului polițienesc informațional”, susțin cei de la Reporteri fără Frontiere.

china corona.jpg

Și în acest caz, organizația (RSF) își exprimă temerea că prin acțiunile date guvernul ungar va prelua controlul total asupra presei naționale[3], eliminând astfel libertatea de exprimare și, în consecință, democrația. În această perioadă s-au remarcat și autoritățile egiptene, care au retras acreditarea unui jurnalist de la The Guardian pentru că a relatat rezultatele unui studiu științific ce arăta că datele guvernamentale privind infectarea cu Covid-19 au fost inexacte. În cele din urmă, corespondentul a fost nevoit să părăsească țara.

Și în Insulele Filipine din luna martie este aplicată o nouă lege care presupune combaterea informațiilor false despre criza în sănătate publică, dar care încalcă grav libertatea de exprimare. Aplicarea prevederilor acestei legi a dus la plasarea în arest, pentru două luni, a doi jurnaliști care sunt acuzați de faptul că au răspândit „informații false despre criză”.Acestea sunt doar câteva exemple de presiune asupra libertății de exprimare pe timp de pandemie. Pentru a monitoriza și evalua impactul acestei crize fără precedent asupra activității jurnaliștilor și pentru a veni cu recomandări prompte, RSF a lansat instrumentul „Tracker 19”[4] (foto). Cifra „19” nu este doar un element specific denumirii de Covid-19, dar semnifică inclusiv articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care spune:

„Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace independent de frontierele statelor”.

Starea de urgență în Republica Moldova versus controlul fluxului informațional

Republica Moldova, de rând cu celelalte state, e și ea afectată de pandemia globală și la capitolul presiuni asupra libertății de exprimare nu este o excepție. Odată cu declararea stării de urgență, instituțiilor mass-media le-a revenit o misiune și mai grea. Asta pentru că, autoritățile au încercat să impună restricții în ceea ce privește libertatea de exprimare. Despre felul în care trebuie informată opinia publică pe perioada stării de urgență vorbește Codul serviciilor media audiovizuale la articolul 22, care spune:

„(1) Informaţiile şi comunicatele oficiale ale autorităţilor publice cu privire la starea de urgenţă […] sînt difuzate de către furnizorii de servicii media integral şi cu prioritate. 

(2) Informaţiile prevăzute la alin.(1) sînt difuzate în cadrul serviciilor media audiovizuale liniare în mod operativ, din momentul comunicării acestora.

(3) Informaţiile prevăzute la alin.(1) sînt difuzate inclusiv prin intermediul limbajului mimico-gestual sau prin titrare sincron pentru a asigura accesul la informaţie al persoanelor cu dizabilităţi de auz.”

Normele sunt cât se poate de explicite. Însă, se pare că autoritățile și-au dorit un control total al fluxului de informații cu privire la criza de sănătate publică, or, altfel nu poate fi explicat faptul de ce la o săptămână după declararea stării de urgență, pe site-ul autorității de reglementare în audiovizual, Consiliul Audiovizualului, a fost publicată o „Dispoziție cu titlu executoriu imediat pentru toți subiecții Codului serviciilor media audiovizuale […]”[5]. În document se regăseau prevederi din Cod, regulamentele conexe, dar și câteva norme specifice, în particular punctul 5, care arată că: „pe durata perioadei stării de urgență prezentatorii/moderatorii/redactorii vor renunța unilateral la enunțarea și favorizarea neavizată atât a propriei opinii, cât și a liberei formări de opinii arbitrare în reflectarea subiectelor ce vizează pandemia COVID-19, atât în context național, cât și extern, unicele surse sigure, veridice, imparţiale și echilibrate fiind autorităţile publice competente din țară și de peste hotare (Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Organizația Mondială a Sănătății). Această obligativitate rezidă imperios din necesitatea asigurării exactității maxime şi corectitudinii depline a informației, din caracterul esenţial al faptului că relatările trebuie să provină din surse sigure, suficient documentate sub aspect factologic, cu o abordare credibilă şi imparţială a evenimentelor”.

Țin să remarc că această dispoziție a apărut la câteva zile după ce mai mulți reprezentați ai sistemului medical au început să vorbească la TV sau să plaseze în rețelele sociale informații referitoare la echiparea precară a medicilor din prima linie și felul în care sunt pregătite autoritățile pentru a face față crizei pandemice. În mod evident, documentul a stârnit nemulțumirea breslei jurnalistice și a experților de media, în special din cauza punctului 5, care a fost calificat drept un atac asupra libertății de exprimare. Urmare a criticilor, documentul a fost anulat și, câteva zile mai târziu, Consiliul Audiovizualului, în ședință publică, a adoptat o decizie[6] privind acest subiect, din care însă a dispărut formularea punctului 5 menționată mai sus. Pe de o parte, Consiliul Audiovizualului spune că jurnaliștii trebuie să prezinte informații din „unicele surse sigure, veridice, imparţiale și echilibrate”, acestea  fiind ”autorităţile publice competente din țară și de peste hotare (Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Organizația Mondială a Sănătății)”, pe de altă parte, Comisia pentru Situații Excepționale a triplat termenul pentru răspuns la solicitările de informații de interes public pe perioada de urgență[7]. În consecință, aceste măsuri sunt de natură să îngreuneze activitatea jurnaliștilor. Avocatul poporului a solicitat Comisiei excluderea acestor prevederi, amintind articolul 34 din Constituția Republicii Moldova, care spune: dreptul  persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

Olga_celula media

Relevantă este și hotărârea de interpretare a Curții Constituționale, a articolului 34 alin.(3) din Constituție, care subliniază că „dreptul la informație este o precondiție pentru exercitarea altor drepturi, și anume a drepturilor politice, economice și sociale; a dreptului la protecția vieții private, a dreptului de a lua parte la treburile publice, a dreptului la un proces echitabil etc.[8]”. Pe lângă aceste obstacole impuse de către unele autorități publice s-au intensificat și atacurile politicienilor asupra presei. La 23 aprilie 2020, deputatul socialist Vlad Bătrâncea, în discursul[9] ținut în plenul Parlamentului, a acuzat jurnaliștii că ar primi salarii de mii de euro în plic, fără a achita impozite. El s-a arătat nemulțumit de faptul că în procesul de documentare a materialelor referitoare la pandemia Covid-19, jurnaliștii contactează personalul din instituțiile medicale. Declarația deputatului a fost condamnată de către Celula de criză a jurnaliștilor[10], formată de Centrul pentru Jurnalism Independent, care a solicitat politicianului „să prezinte scuze publice reprezentanților mass-media și să renunțe la răspândirea acuzațiilor nefondate și a informațiilor defăimătoare, abținându-se de la orice formă de exprimare care incită la ură față de jurnaliști”.

În loc de concluzii

După cum putem observa, criza pandemică pune la încercare, prin acțiunile unor guverne, libertatea de exprimare la nivel mondial. În context, experții ONU în libertatea de exprimare au recomandat guvernelor să protejeze fluxul și accesul liber la informații în timp de pandemie[1], iar RSF consideră că ne confruntăm acum cu „un deceniu decisiv”. Și pentru ca acesta să nu fie unul dezastruos, trebuie să ne unificăm eforturile întru susținerea jurnaliștilor, așa încât ei să-și poată îndeplini rolul de a patra putere în stat, apărând interesul public. Toți trebuie să ieșim cu lecția învățată din această provocare. Autoritățile trebuie să conștientizeze faptul că presiunea asupra libertății de exprimare și limitarea accesului la informație nu egalează cu buna gestionare a crizei. Doar transparența și fiabilitatea informației este soluția vitală, iar noi, cetățenii, să respectăm cu strictețe rigorile de comportament social.

Olga Guțuțui activează în domeniul media din anul 2011 şi este specializată în legislaţia media. În perioada 2011–2015 a activat în calitate de consultant principal în Comisia parlamentară pentru media. Ulterior, a deținut funcția de membru al Consiliului Audiovizualului. Acum, Olga este director de programe la postul de televiziune TV8. Pe parcursul activităţii a fost implicată în mai multe proiecte de cercetare şi studii de evaluare privind situaţia mass-media din Republica Moldova. Din 2020 este expert LID Moldova pentru legislație și politici mass-media.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Referințe:

[1] If the Chinese press were free, the coronavirus might not be a pandemic, RSF 

[2] NY Post

[3] Orban’s Orwellian law paves way for „information police state” in Hungary, RSF

[4] Tracker-19, RSF

[5] Audiovizual.md (1)

[6] Audiovizual.md (2)

[7] Media-Azi

[8] Ombudsman.md

[9] Batrincea spune ca jurnalistii primesc milioane de euro granturi, Agora.md

[10] API.md

[11] COVID-19: Governments must promote and protect access to and free flow of information during pandemic – International experts

Surse imagini: www.rsf.org & www.media-azi.md 

Nicolae Țîbrigan

De ce credem în mituri și profeți? Conspirații în vreme de pandemie

[ANALIZĂ Buletin Nr. 5] Nicolae Țîbrigan| În actualul context al pandemiei de coronavirus există și ceva care se propagă mult mai repede – „infodemia” răspândită masiv pe rețelele de socializare. Prin infodemie, OMS înțelege „o supraabundență de informații – unele corecte, altele nu – care îngreunează accesul oamenilor la surse de încredere atunci când au mai multă nevoie de ele”. Dar la adăpostul acestui „bombardament sistematic” informațional și emoțional despre COVID-19, s-au dezvoltat o groază de mituri urbane, unele reinventate încă din perioada Războiului Rece. Substratul acestora se află în convingerea personală că nu există hazard și că orice tragedie națională sau globală este creată pentru a manipula masele.

Autorii acestor „conspirații îndeplinite” pot fi diverși. Încă din Evul Mediu se vorbea despre evrei, după care au fost francmasonii, comuniștii, reptilienii, Vaticanul, sectele oculte răspândite global, etc. Uneori, toate aceste pseudo-teorii sunt combinate la un loc pentru a întări narațiunea că există entități sau organizații oculte care doresc să controleze lumea instaurând „noua ordine mondială”. Pentru astfel de narațiuni, dezvoltarea interacțiunii inter-umane prin intermediul social-media, reprezintă un accelerator fulminant, mai ales că cercetările au relevat că miturile despre COVID-19 circulă online cu o viteză de 10 ori mai mare față de informațiile comunicate din surse oficiale, atingând și un public mult mai numeros din punct de vedere socio-demografic.

În aceste condiții, „spațiul informațional comun” de limbă română constituit între România și R. Moldova (existent cel puțin la nivelul mass-media online) fusese nu de puține ori ținta atacurilor cu știri false lansate dinspre surse marginale și anonime în scopuri pecuniare sau chiar strategice.

De exemplu, în urma monitorizării site-urilor online de știri, realizate de experții StopFals.md în februarie, s-a identificat o creștere a numărului de mituri și dezinformări despre originea coronavirusului. O serie de site-uri marginale, afiliate propagandei pro-Kremlin (KP, Flux.md, Accent TV, etc.), în frunte cu Sputnik Moldova au distribuit în spațiul digital o serie de teorii ale conspirației, precum că: 1) „NATO și UE sunt structuri periculoase care amenință lumea și uneltesc împotriva Rusiei, iar americanii vor să-și subordoneze restul lumii prin epidemia de coronavirus”; 2) „Coronavirus poate fi o armă biologică”; 3) România este controlată de „secta Soros” sau că „Globaliștii vor să ocupe România”, ș.a.m.d. Problema e că toate aceste teorii ale conspirației, inspirate parcă din Protocoalele Înțelepților Sionului, sunt distribuite intens pe grupurile de discuții de pe WhatsApp, Facebook, Odnoklassniki, etc., funcționând ca veritabile „echo chambers” (camere de ecou) pentru adepții de „secrete ascunse”(sic!). Aici imaginea dușmanului variază în funcție de context, iar tehnica de manipulare urmărește să inducă publicului, în mod artificial, un sentiment de ură/dispreț, ori chiar frică, față de cineva sau ceva.

Psihologii au încercat să explice credința unor oameni în mituri și teorii ale conspirației, și acestea pornesc de la trei condiții de bază: 1) capacitatea limitată de prelucrare analitică, logică și reflexivă a omului; 2) cantitatea enormă de informații la care suntem expuși zilnic; și 3) algoritmii și modul de funcționare ai social-media. Toți acești factori combinați creează o disponibilitate a oamenilor de a gândi uneori pe baza unor „scurtături mentale” fără prea multe argumente, anihilând automat argumentele raționale și faptele. De asemenea, criza actuală a suprasolicitat emoțiile de incertitudine și anxietate, o parte a publicului fiind dispus să creadă în aceste teorii și mituri pentru a-și reduce sentimentul lipsei de control.

Atunci când oamenii au sentimentul lipsei de control asupra unor situații, au nevoie de clarificări, iar acestea sunt servite de narațiunile manipulative bazate pe conspirații în toate domeniile posibile. Pe de altă parte, este mult mai simplu să arunci responsabilitatea pe probleme personale sau cele reflectate de presă asupra autorităților, guvernului, oculta mondială etc. Și aici teoriile conspirației sau dezinformările reușesc să ofere răspunsul rapid – „imaginea dușmanului” care are rolul de „țap ispășitor” pentru a prezerva imaginea pozitivă despre societatea noastră.

Pe de altă parte, mai putem identifica și categoria de persoane copleșite de efectul Dunning-Kruger (eroare de apreciere unde persoanele incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate), care îi fac să se simtă speciali: „eu am înțeles și am acces la informații, spre deosebire de majoritatea banală și stupidă”. Alte studii mai arată că persoanele care cred în teoriile conspirației au mai multe șanse să creadă în diverse ipoteze pseudo-științifice și fenomene paranormale. Totuși, oamenii de știință încă n-au ajuns la o concluzie unanim acceptată cu privire predispoziția unei categorii de oameni (cu gândire critică nedezvoltată) de a da crezare acestor teorii, sau încrederea în teoriile conspirației reprezintă un fenomen generalizat care-i poate atinge pe toți. Rămâne de cercetat dacă „doar persoanele needucate răspândesc sau se încred în conspirații”.

Dar cum poate societatea civilă din R. Moldova să combată aceste teorii ale conspirației legate de coronavirus? Sunt chiar atât de periculoase? Răspunsul este mai complicat, mai ales când conspirațiile sau miturile încep să se intersecteze lejer cu știrile false sau parțial adevărate, exploatând traumele dintr-o societate vulnerabilă, cum este cea moldovenească. Totuși, cele mai eficiente soluții s-au dovedit a fi educarea publicului pentru ca acesta să se poată feri și, respectiv pentru a nu mai răspândi teoriile conspirației (chiar dacă avem dubii că ceva pare veridic; „nu o fi adevărat, dar distribui deoarece îl urăsc pe x sau z”; „nu o fi adevărat, dar o sămânță de adevăr tot trebuie să aibă” etc.).

Nici apelul la „automedicație” informațională nu este cel mai eficient, or încercând să deconspirați singuri dezinformările riscă să vă adâncească și mai mult în aceste teorii, legitimându-le. În ceea ce privește autoritățile de la Chișinău, acestea trebuie să fie mult mai transparente și să mai deschise nevoilor cetățenilor. În cele din urmă, să nu uităm că, prin aceste teorii, Rusia și alți actori maligni sădesc acum semințele pentru „fructe (geo)politice” care urmează a fi culese mai târziu.

Nicolae Țîbrigan este doctor în Sociologie și cercetător al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române. Din 2017 devine membru în Consiliului de Experți al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), coordonând o serie de proiecte de demascare a dezinformării digitale din spațiul informațional de limbă română. Contribuie activ, printr-o serie de analize și investigații, la dezvoltarea platformei de „early warning” (avertizare timpurie) în ceea ce privește posibile campanii publice de dezinformare declanșate în România și R. Moldova. Se axează pe activități de cercetare și analiză a securității informaționale, media&digital literacy, fact-checking, analiza informațiilor din mediul digital, combaterea narațiunilor strategice și a propagandei în spațiul digital. Din 2020 este expert asociat LID Moldova.

Sursă imagine: Rathbones

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

lituania, un actor mic

Lituania, un actor mic, dar hotărât să ofere „un nou suflu” Parteneriatului Estic

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Parteneriatul Estic a fost instituit în 2009 la inițiativa ministrului polonez de externe de la acea vreme, Radoslaw Sikorski, ca o contrapondere la „vlăguirea extinderii UE”, prin integrarea treptată a statelor din vecinătatea estică a Uniunii – Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Belarus, Armenia și Azerbaijan – în structurile europene comerciale, economice și de transport.

După 11 ani de funcționare plini de succese notabile, dar în care Rusia a subminat permanent acest mecanism perceput ca o amenințare asupra sferei sale de influență, iar marile state vest-europene și-au aplecat tot mai mult atenția asupra altor probleme stringente, chiar Parteneriatul Estic pare să sufere în prezent o oarecare „vlăguire”, înainte de cel de-al șaselea său Summit, programat să se desfășoare la Bruxelles pe 18 iunie 2020. 

Împotriva acestei „vlăguiri” acționează în prezent recent alesul președinte al Lituaniei, Gitanas Nausėda, care a început de săptămâna trecută un turneu de convorbiri telefonice cu omologii săi din țările Parteneriatului Estic, inclusiv Republica Moldova, cu scopul declarat de a afla ce îi motivează pe aceștia pe calea europeană și de a-i asigura că „Lituania este pregătită să inspire și chiar să aducă un nou suflu Parteneriatului Estic”.

Demersul lituanian nu trebuie subestimat. Nausėda este un pragmatic venit cu o imensă popularitate din sfera financiar-bancară (a câștigat turul al doilea al prezidențialelor din 2019 cu un zdrobitor 66%), care a resetat deja relațiile polono-lituaniene și care este pe punctul de a stabili o relație privilegiată cu Germania. Ferm ca și predecesoarea sa în funcție, Dalia Grybauskaitė, față de Rusia și China, are un limbaj mult mai diplomatic care lasă deschisă calea dialogului și a cooperării limitate cu respectarea anumitor principii.

Pragmatismul și experiența economică a lui Nausėda ar putea contribui semnificativ la identificarea de soluții utile în cadrul mecanismului de revitalizare a Parteneriatului Estic, una dintre prioritățile declarate de pe agenda sa de politică externă. Un început modest, dar ilustrativ pentru angajamentul și abordarea pragmatică a Lituaniei: guvernul de la Vilnius a însoțit demararea convorbirilor telefonice de săptămâna trecută cu un sprijin umanitar în valoare de 100.000 euro pentru Ucraina, Republica Moldova, Georgia și Armenia, sub formă de echipamente medicale de protecție ce vor fi procurate prioritar de la producători lituanieni.  

Sursa imaginii: Gitanas Nauseda, pagina de Facebook

cărți de identitate

Cum ne-am făcut (aproape) singuri cărți de identitate în câteva minute și 5 zile

#LIDFLASH | Victor Guzun | Să vă explic în limbaj mai simplu ce înseamnă e-soluții în Estonia.

Zilele trecute poliția ne-a anunțat online prin mesaj generat automat că rezidența și cărțile noastre de identitate (ID) expiră. Statul le transmite asemenea mesaje tuturor rezidenților săi, atunci când este cazul.

De acasă am îndeplinit online un formular (circa 7 minute pentru toți cei 3 membri ai familiei noastre), am achitat online taxa de stat pentru eliberarea buletinului pentru toți 3 într-un singur transfer (taxa e mai mică dacă o plătești online decât mergi la biroul poliției) – 1 minut, am făcut singur pozele tuturor celor 3 membri ai familiei (asta a durat un pic mai mult pentru că Theo era prea hlizit iar Vio a vrut 30 de duble ;)), am semnat pe o filă de hârtie și am fotografiat cu telefonul semnătura (1 minut). Am pus toate acestea într-un container digital și am semnat digital cu Mobile ID (în telefon) containerul (1 minut). Aplicația de semnătură digitală are opțiunea directă send to mail.

Am inserat acolo mail-ul poliției oferit în mesajul respectiv de la ei și am apăsat send (10 secunde). Gata, nimic mai mult, tot de acasă, pentru toți 3. Am primit imediat un mail de la poliție, în care eram informat că, în maxim 30 de zile vom primi răspuns. Peste 5 zile am ridicat toate cele 3 ID-uri noi. Procesul a durat cca 7 minute, întrucât erau doar câțiva oameni în rând. Pe ID-uri însă e menționat că au fost eliberate peste 2 zile din momentul depunerii cererii online. Precizez că vorbim aici despre regimul obișnuit, nu despre cel urgent.

Digitizați societatea, nu chinuiți oamenii!

P.S. Mi-am făcut singur poza mea pentru ID

Despre solidaritatea dintre antreprenori și stat

Despre solidaritatea dintre antreprenori și stat

#LIDFLASH | Victor Guzun | Statul îi roagă insistent pe antreprenori: evitați evaziunea fiscală, nici un salariu în plic, plătiți taxele strict la timp, ridicați salariile și protejați angajații, contribuiți la prosperarea și securitatea țării, fiți responsabili dpdv fiscal etc. Noi vă rugăm, dar dacă nu, noi avem toate pârghiile pentru a-i pedepsi. Din solidaritate, bunăvoință sau frică, majoritatea așa și fac, având încredere că statul este și el responsabil, are grijă ca taxele plătite să fie folosite eficient, în folosul societății, inclusiv pentru situațiile de criză.

Și atunci când o criză apare, antreprenorii pierd primii: un prieten are doar 10% operațiuni comparativ cu o lună în urmă, altul e nevoit să concedieze zilnic pe cineva, al treilea a intrat deja în colaps funcțional. Și această criză a afectat masiv marea majoritate a antreprenorilor.

A afectat ea în aceiași măsură salariile funcționarilor (plătite din taxele antreprenorilor), datoria cărora este să asigure funcționalitatea statului în oricare situație? Vor fi ei concediați în aceleași proporții? Dacă plătitorii de taxe nu simt sprijinul statului în asemenea situații, când trebuie să-l simtă? Cu cât mai dure ar trebui să fie condițiile față de acum? Și care va fi motivația lor ulterioară să fie responsabili dpdv fiscal după criză dacă au fost lăsați fără susținere când le-a fost cel mai greu? Să le rămână doar frica de represalii? Ei nu au mecanisme de a pedepsi statul pentru ineficiență și iresponsabilitate, deci vorbim despre un dezechilibru grav.

Orice stat are atâția bani câte taxe sunt plătite de către contribuabili. Aceștia nu sunt bani iluzorii, care apar cumva magic, ei sunt banii plătiți de noi, sunt banii noștri. Iar funcționarii statului sunt plătiți tot din acești bani pentru a-și facă foarte bine datoria. Și această relație trebuie să fie înțeleasă de către toți, dacă vrem să prosperăm. În situații de criză, antreprenorii trebuie să simtă susținerea statului. E un win-win, este o chestiune de solidaritate și responsabilitate reciprocă. În orice țară.

De ce am scris aceasta: pentru că m-a întrebat FB ”What is on your mind?” imediat după ce mi-am plătit taxele lunare, fiind și funcționar public în trecut. #oamenisăfim

despre viteza noastră

Despre viteza noastră și a balticilor în materie de gazoducte

#LIDFLASH | Victor Guzun | Sunt de 10 ani în Estonia și foarte des sunt întrebat de către oamenii din Republica Moldova (ultima dată a fost ieri) despre viteză și dacă estonienii sunt într-adevăr atât de lenți (un clișeu sovietic). Da, este adevărat. Demonstrez matematic:

1. Ieri, gazoductul BalticConnector, ce conectează sistemele de distribuire a gazelor din Finlanda și Estonia a fost dat în exploatare și umplut cu gaz. E vorba de 153 de km, dintre care 77 pe sub Marea Baltică, 55 pe teritoriul Estoniei și 21 pe cel al Finlandei. Sunt 2 stații de pompare, grosimea țevilor este de 600/700mm. Suplimentar, gazoductul va face posibilă conexiunea la facilități LNG și depozitele subterane de gaze din Letonia. Startul lucrărilor a avut loc un an în urmă, în toamna lui 2018.

2.Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău (163 km) va conecta sistemele din România și R. Moldova, având caracteristici tehnice similare, inclusiv a stațiilor de pompare, condițiile de contrucție mai simple (nu există segment submarin). Segmentul Iași-Ungheni (43 km) este finalizat și chiar au fost transportate gaze timp de o lună (în 2015, în valoare de 270,000 USD). Proiectul a început în toamna anului 2013 și este în derulare. Au fost anunțate public mai multe termene-limită de finalizare a proiectului, dintre care ultimul datează cu sfărșitul anului 2019.

Respectiv, doar când gazoductul 2 va fi dat în exploatare și umplut cu gaz, vom putea calcula cu exactitate de câte ori mai lenți sunt estonienii în comparație cu țările rapid. În acest moment, coeficientul este egal cu -6.

Da, cunosc, acum se vor găsi 200 argumente politice/geopolitice de ce se tărăgănează atât de mult. La identificat argumente ale insuccesului noi suntem foarte rapizi. #fărăsupărare

Respectiv, doar când gazoductul 2 va fi dat în exploatare și umplut cu gaz, vom putea calcula cu exactitate de câte ori mai lenți sunt estonienii în comparație cu țările rapid. În acest moment, coeficientul este egal cu -6.

Da, cunosc, acum se vor găsi 200 argumente politice/geopolitice de ce se tărăgănează atât de mult. La identificat argumente ale insuccesului noi suntem foarte rapizi. #fărăsupărare

distanțare socială

Importanța auto-izolării, a carantinei și a celorlate măsuri de distanțare socială

#LIDFLASH | Dan Nicu | Ieri, 12 aprilie, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a înregistrat 917 morți în urma pandemiei de coronavirus. Astfel, dacă la început, în urmă cu o lună, se părea că rata infectărilor este minimă, în timp ce alte țări erau deja afectate de pandemie, observăm că răspândirea bolii începe să se vadă în întreaga ei intensitate abia acum.

Din nefericire, autoritățile britanice au partea lor de vină în acest caz, pentru că au pierdut săptămâni prețioase și nu au adoptat măsurile, inclusiv de distanțare socială, pe care s-au văzut nevoite să le implementeze multe alte țări de pe continentul european. Acum, țara plătește prețul greu al întârzierii și al estimărilor inițiale greșite cu privire la instaurarea imunității de grup – mult mai problematică în cazul acestui coronavirus, din moment ce au existat deja în întreaga lume mii de cazuri de infectare repetată a aceleiași persoane.

În schimb, Italia înregistrează, de o săptămână, o scădere a numărului de persoane decedate, de cazuri noi înregistrate, și o creștere a ratei de vindecare. Cifrele sunt, în continuare, înfiorătoare (aproape 20,000 de morți) și criza e departe de a se fi terminat, însă se pare că măsurile draconice luate de autoritățile italiene încep să-și facă simțite efectele.

Toate aceste evoluții trebuie să-i convingă, o dată în plus, pe cetățenii Republicii Moldova și ai României să rămână în case și să respecte regulile de autoizolare. De noi depinde să trecem peste această perioadă cu cât mai puține victime.

Sursă imagine: news.sky.com

radu magdin

Sugestii de comunicare și organizare, în vreme de pandemie

#LIDFLASH | Radu Magdin | 1) treziți-vă dimineața devreme și încărcați-vă cu ceva pozitiv, în liniște, la prima oră – fiecare își știe mai bine reperele morale și fizice, ce ne ajută.

2) stabiliți câteva priorități ale zilei și ale săptămânii, pentru organizare – doar pentru că trăim un haos, de sănătate pe moment, și economic în curând paralel, nu înseamnă că trebuie să îi așteptăm doar pe alții să ne organizeze, ca soluții și aspirații.

3) sunați familia (mai) des, prietenii, colegii sau/ și clienții și partenerii de lucru – e o perioadă grea pentru noi toți, e important să știm că cineva se gândește la noi și la cum putem trece peste asta împreună. Întâi grija pentru sănătate, apoi grija pentru ziua de mâine, financiar și că oportunități.

nato-macedonia

EN | In the midst of global pandemics North Macedonia proves that Euro-Atlantic geopolitics is there to stay

#LIDFLASH | Emil Kirjas | “In the midst of the global pandemic of Covid-19, when the epicenter of the crisis is in Europe, we have seen an unprecedented commitment by the governments from both sides of the Atlantic that the cooperation, unity and solidarity in both in Europe and the Euro-Atlantic space is there to stay. The sacrifices that the Macedonians have made in the last years with concluding the historic agreement with Greece have paid dividends: North Macedonia achieved its security guarantees that it is there to stay as a nation and the citizens can hope to join the community of prosperous nations.

This is not only a national historic achievement but a strong message to the region and to the world. It must be taken as an inspiration and motivation by the citizens of Moldova. It shows that even though the conditions might sometimes seem impossible, staying focused on achieving the national interest of being part of NATO and the EU is achievable. Creative innovative solutions to the intractable conflicts and lot of hard work do pay off. I cannot wait for the day when we will toast with good Moldovan wine on the membership of Moldova in our Euro-Atlantic family.”

Background: With the raise of the national flag of North Macedonia in front of the headquarters in Brussels, the North Atlantic Treaty Organization (NATO) confirmed its commitment to its “open doors policy” by welcoming the South East European country. The ceremony which took place in parallel in the front of the Allied Command Operations (SHAPE) in Mons (Belgium) and Allied Command Transformation in Norfolk, Virginia (United States) marked officially that now that the collective Euro-Atlantic defense mechanism includes 30 allied nations from both sides of the Atlantic. North Macedonia became formally a NATO member state in the same week when the European Council had finally given a green light for start of the accession talks with both North Macedonia and Albania.

In fact, the first ever meeting of the General Affairs Council which took place via videoconference had only one item on the agenda – to confirm the determination of the European Union to continue its enlargement policy with the countries of the Western Balkans.