Nicolae Țîbrigan

De ce credem în mituri și profeți? Conspirații în vreme de pandemie

/0 Comments/in /by

[ANALIZĂ Buletin Nr. 5] Nicolae Țîbrigan| În actualul context al pandemiei de coronavirus există și ceva care se propagă mult mai repede – „infodemia” răspândită masiv pe rețelele de socializare. Prin infodemie, OMS înțelege „o supraabundență de informații – unele corecte, altele nu – care îngreunează accesul oamenilor la surse de încredere atunci când au mai multă nevoie de ele”. Dar la adăpostul acestui „bombardament sistematic” informațional și emoțional despre COVID-19, s-au dezvoltat o groază de mituri urbane, unele reinventate încă din perioada Războiului Rece. Substratul acestora se află în convingerea personală că nu există hazard și că orice tragedie națională sau globală este creată pentru a manipula masele.

Autorii acestor „conspirații îndeplinite” pot fi diverși. Încă din Evul Mediu se vorbea despre evrei, după care au fost francmasonii, comuniștii, reptilienii, Vaticanul, sectele oculte răspândite global, etc. Uneori, toate aceste pseudo-teorii sunt combinate la un loc pentru a întări narațiunea că există entități sau organizații oculte care doresc să controleze lumea instaurând „noua ordine mondială”. Pentru astfel de narațiuni, dezvoltarea interacțiunii inter-umane prin intermediul social-media, reprezintă un accelerator fulminant, mai ales că cercetările au relevat că miturile despre COVID-19 circulă online cu o viteză de 10 ori mai mare față de informațiile comunicate din surse oficiale, atingând și un public mult mai numeros din punct de vedere socio-demografic.

În aceste condiții, „spațiul informațional comun” de limbă română constituit între România și R. Moldova (existent cel puțin la nivelul mass-media online) fusese nu de puține ori ținta atacurilor cu știri false lansate dinspre surse marginale și anonime în scopuri pecuniare sau chiar strategice.

De exemplu, în urma monitorizării site-urilor online de știri, realizate de experții StopFals.md în februarie, s-a identificat o creștere a numărului de mituri și dezinformări despre originea coronavirusului. O serie de site-uri marginale, afiliate propagandei pro-Kremlin (KP, Flux.md, Accent TV, etc.), în frunte cu Sputnik Moldova au distribuit în spațiul digital o serie de teorii ale conspirației, precum că: 1) „NATO și UE sunt structuri periculoase care amenință lumea și uneltesc împotriva Rusiei, iar americanii vor să-și subordoneze restul lumii prin epidemia de coronavirus”; 2) „Coronavirus poate fi o armă biologică”; 3) România este controlată de „secta Soros” sau că „Globaliștii vor să ocupe România”, ș.a.m.d. Problema e că toate aceste teorii ale conspirației, inspirate parcă din Protocoalele Înțelepților Sionului, sunt distribuite intens pe grupurile de discuții de pe WhatsApp, Facebook, Odnoklassniki, etc., funcționând ca veritabile „echo chambers” (camere de ecou) pentru adepții de „secrete ascunse”(sic!). Aici imaginea dușmanului variază în funcție de context, iar tehnica de manipulare urmărește să inducă publicului, în mod artificial, un sentiment de ură/dispreț, ori chiar frică, față de cineva sau ceva.

Psihologii au încercat să explice credința unor oameni în mituri și teorii ale conspirației, și acestea pornesc de la trei condiții de bază: 1) capacitatea limitată de prelucrare analitică, logică și reflexivă a omului; 2) cantitatea enormă de informații la care suntem expuși zilnic; și 3) algoritmii și modul de funcționare ai social-media. Toți acești factori combinați creează o disponibilitate a oamenilor de a gândi uneori pe baza unor „scurtături mentale” fără prea multe argumente, anihilând automat argumentele raționale și faptele. De asemenea, criza actuală a suprasolicitat emoțiile de incertitudine și anxietate, o parte a publicului fiind dispus să creadă în aceste teorii și mituri pentru a-și reduce sentimentul lipsei de control.

Atunci când oamenii au sentimentul lipsei de control asupra unor situații, au nevoie de clarificări, iar acestea sunt servite de narațiunile manipulative bazate pe conspirații în toate domeniile posibile. Pe de altă parte, este mult mai simplu să arunci responsabilitatea pe probleme personale sau cele reflectate de presă asupra autorităților, guvernului, oculta mondială etc. Și aici teoriile conspirației sau dezinformările reușesc să ofere răspunsul rapid – „imaginea dușmanului” care are rolul de „țap ispășitor” pentru a prezerva imaginea pozitivă despre societatea noastră.

Pe de altă parte, mai putem identifica și categoria de persoane copleșite de efectul Dunning-Kruger (eroare de apreciere unde persoanele incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate), care îi fac să se simtă speciali: „eu am înțeles și am acces la informații, spre deosebire de majoritatea banală și stupidă”. Alte studii mai arată că persoanele care cred în teoriile conspirației au mai multe șanse să creadă în diverse ipoteze pseudo-științifice și fenomene paranormale. Totuși, oamenii de știință încă n-au ajuns la o concluzie unanim acceptată cu privire predispoziția unei categorii de oameni (cu gândire critică nedezvoltată) de a da crezare acestor teorii, sau încrederea în teoriile conspirației reprezintă un fenomen generalizat care-i poate atinge pe toți. Rămâne de cercetat dacă „doar persoanele needucate răspândesc sau se încred în conspirații”.

Dar cum poate societatea civilă din R. Moldova să combată aceste teorii ale conspirației legate de coronavirus? Sunt chiar atât de periculoase? Răspunsul este mai complicat, mai ales când conspirațiile sau miturile încep să se intersecteze lejer cu știrile false sau parțial adevărate, exploatând traumele dintr-o societate vulnerabilă, cum este cea moldovenească. Totuși, cele mai eficiente soluții s-au dovedit a fi educarea publicului pentru ca acesta să se poată feri și, respectiv pentru a nu mai răspândi teoriile conspirației (chiar dacă avem dubii că ceva pare veridic; „nu o fi adevărat, dar distribui deoarece îl urăsc pe x sau z”; „nu o fi adevărat, dar o sămânță de adevăr tot trebuie să aibă” etc.).

Nici apelul la „automedicație” informațională nu este cel mai eficient, or încercând să deconspirați singuri dezinformările riscă să vă adâncească și mai mult în aceste teorii, legitimându-le. În ceea ce privește autoritățile de la Chișinău, acestea trebuie să fie mult mai transparente și să mai deschise nevoilor cetățenilor. În cele din urmă, să nu uităm că, prin aceste teorii, Rusia și alți actori maligni sădesc acum semințele pentru „fructe (geo)politice” care urmează a fi culese mai târziu.

Nicolae Țîbrigan este doctor în Sociologie și cercetător al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române. Din 2017 devine membru în Consiliului de Experți al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), coordonând o serie de proiecte de demascare a dezinformării digitale din spațiul informațional de limbă română. Contribuie activ, printr-o serie de analize și investigații, la dezvoltarea platformei de „early warning” (avertizare timpurie) în ceea ce privește posibile campanii publice de dezinformare declanșate în România și R. Moldova. Se axează pe activități de cercetare și analiză a securității informaționale, media&digital literacy, fact-checking, analiza informațiilor din mediul digital, combaterea narațiunilor strategice și a propagandei în spațiul digital. Din 2020 este expert asociat LID Moldova.

Sursă imagine: Rathbones

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

lituania, un actor mic

Lituania, un actor mic, dar hotărât să ofere „un nou suflu” Parteneriatului Estic

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Parteneriatul Estic a fost instituit în 2009 la inițiativa ministrului polonez de externe de la acea vreme, Radoslaw Sikorski, ca o contrapondere la „vlăguirea extinderii UE”, prin integrarea treptată a statelor din vecinătatea estică a Uniunii – Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Belarus, Armenia și Azerbaijan – în structurile europene comerciale, economice și de transport.

După 11 ani de funcționare plini de succese notabile, dar în care Rusia a subminat permanent acest mecanism perceput ca o amenințare asupra sferei sale de influență, iar marile state vest-europene și-au aplecat tot mai mult atenția asupra altor probleme stringente, chiar Parteneriatul Estic pare să sufere în prezent o oarecare „vlăguire”, înainte de cel de-al șaselea său Summit, programat să se desfășoare la Bruxelles pe 18 iunie 2020. 

Împotriva acestei „vlăguiri” acționează în prezent recent alesul președinte al Lituaniei, Gitanas Nausėda, care a început de săptămâna trecută un turneu de convorbiri telefonice cu omologii săi din țările Parteneriatului Estic, inclusiv Republica Moldova, cu scopul declarat de a afla ce îi motivează pe aceștia pe calea europeană și de a-i asigura că „Lituania este pregătită să inspire și chiar să aducă un nou suflu Parteneriatului Estic”.

Demersul lituanian nu trebuie subestimat. Nausėda este un pragmatic venit cu o imensă popularitate din sfera financiar-bancară (a câștigat turul al doilea al prezidențialelor din 2019 cu un zdrobitor 66%), care a resetat deja relațiile polono-lituaniene și care este pe punctul de a stabili o relație privilegiată cu Germania. Ferm ca și predecesoarea sa în funcție, Dalia Grybauskaitė, față de Rusia și China, are un limbaj mult mai diplomatic care lasă deschisă calea dialogului și a cooperării limitate cu respectarea anumitor principii.

Pragmatismul și experiența economică a lui Nausėda ar putea contribui semnificativ la identificarea de soluții utile în cadrul mecanismului de revitalizare a Parteneriatului Estic, una dintre prioritățile declarate de pe agenda sa de politică externă. Un început modest, dar ilustrativ pentru angajamentul și abordarea pragmatică a Lituaniei: guvernul de la Vilnius a însoțit demararea convorbirilor telefonice de săptămâna trecută cu un sprijin umanitar în valoare de 100.000 euro pentru Ucraina, Republica Moldova, Georgia și Armenia, sub formă de echipamente medicale de protecție ce vor fi procurate prioritar de la producători lituanieni.  

Sursa imaginii: Gitanas Nauseda, pagina de Facebook

cărți de identitate

Cum ne-am făcut (aproape) singuri cărți de identitate în câteva minute și 5 zile

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Victor Guzun | Să vă explic în limbaj mai simplu ce înseamnă e-soluții în Estonia.

Zilele trecute poliția ne-a anunțat online prin mesaj generat automat că rezidența și cărțile noastre de identitate (ID) expiră. Statul le transmite asemenea mesaje tuturor rezidenților săi, atunci când este cazul.

De acasă am îndeplinit online un formular (circa 7 minute pentru toți cei 3 membri ai familiei noastre), am achitat online taxa de stat pentru eliberarea buletinului pentru toți 3 într-un singur transfer (taxa e mai mică dacă o plătești online decât mergi la biroul poliției) – 1 minut, am făcut singur pozele tuturor celor 3 membri ai familiei (asta a durat un pic mai mult pentru că Theo era prea hlizit iar Vio a vrut 30 de duble ;)), am semnat pe o filă de hârtie și am fotografiat cu telefonul semnătura (1 minut). Am pus toate acestea într-un container digital și am semnat digital cu Mobile ID (în telefon) containerul (1 minut). Aplicația de semnătură digitală are opțiunea directă send to mail.

Am inserat acolo mail-ul poliției oferit în mesajul respectiv de la ei și am apăsat send (10 secunde). Gata, nimic mai mult, tot de acasă, pentru toți 3. Am primit imediat un mail de la poliție, în care eram informat că, în maxim 30 de zile vom primi răspuns. Peste 5 zile am ridicat toate cele 3 ID-uri noi. Procesul a durat cca 7 minute, întrucât erau doar câțiva oameni în rând. Pe ID-uri însă e menționat că au fost eliberate peste 2 zile din momentul depunerii cererii online. Precizez că vorbim aici despre regimul obișnuit, nu despre cel urgent.

Digitizați societatea, nu chinuiți oamenii!

P.S. Mi-am făcut singur poza mea pentru ID

Despre solidaritatea dintre antreprenori și stat

Despre solidaritatea dintre antreprenori și stat

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Victor Guzun | Statul îi roagă insistent pe antreprenori: evitați evaziunea fiscală, nici un salariu în plic, plătiți taxele strict la timp, ridicați salariile și protejați angajații, contribuiți la prosperarea și securitatea țării, fiți responsabili dpdv fiscal etc. Noi vă rugăm, dar dacă nu, noi avem toate pârghiile pentru a-i pedepsi. Din solidaritate, bunăvoință sau frică, majoritatea așa și fac, având încredere că statul este și el responsabil, are grijă ca taxele plătite să fie folosite eficient, în folosul societății, inclusiv pentru situațiile de criză.

Și atunci când o criză apare, antreprenorii pierd primii: un prieten are doar 10% operațiuni comparativ cu o lună în urmă, altul e nevoit să concedieze zilnic pe cineva, al treilea a intrat deja în colaps funcțional. Și această criză a afectat masiv marea majoritate a antreprenorilor.

A afectat ea în aceiași măsură salariile funcționarilor (plătite din taxele antreprenorilor), datoria cărora este să asigure funcționalitatea statului în oricare situație? Vor fi ei concediați în aceleași proporții? Dacă plătitorii de taxe nu simt sprijinul statului în asemenea situații, când trebuie să-l simtă? Cu cât mai dure ar trebui să fie condițiile față de acum? Și care va fi motivația lor ulterioară să fie responsabili dpdv fiscal după criză dacă au fost lăsați fără susținere când le-a fost cel mai greu? Să le rămână doar frica de represalii? Ei nu au mecanisme de a pedepsi statul pentru ineficiență și iresponsabilitate, deci vorbim despre un dezechilibru grav.

Orice stat are atâția bani câte taxe sunt plătite de către contribuabili. Aceștia nu sunt bani iluzorii, care apar cumva magic, ei sunt banii plătiți de noi, sunt banii noștri. Iar funcționarii statului sunt plătiți tot din acești bani pentru a-și facă foarte bine datoria. Și această relație trebuie să fie înțeleasă de către toți, dacă vrem să prosperăm. În situații de criză, antreprenorii trebuie să simtă susținerea statului. E un win-win, este o chestiune de solidaritate și responsabilitate reciprocă. În orice țară.

De ce am scris aceasta: pentru că m-a întrebat FB ”What is on your mind?” imediat după ce mi-am plătit taxele lunare, fiind și funcționar public în trecut. #oamenisăfim

despre viteza noastră

Despre viteza noastră și a balticilor în materie de gazoducte

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Victor Guzun | Sunt de 10 ani în Estonia și foarte des sunt întrebat de către oamenii din Republica Moldova (ultima dată a fost ieri) despre viteză și dacă estonienii sunt într-adevăr atât de lenți (un clișeu sovietic). Da, este adevărat. Demonstrez matematic:

1. Ieri, gazoductul BalticConnector, ce conectează sistemele de distribuire a gazelor din Finlanda și Estonia a fost dat în exploatare și umplut cu gaz. E vorba de 153 de km, dintre care 77 pe sub Marea Baltică, 55 pe teritoriul Estoniei și 21 pe cel al Finlandei. Sunt 2 stații de pompare, grosimea țevilor este de 600/700mm. Suplimentar, gazoductul va face posibilă conexiunea la facilități LNG și depozitele subterane de gaze din Letonia. Startul lucrărilor a avut loc un an în urmă, în toamna lui 2018.

2.Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău (163 km) va conecta sistemele din România și R. Moldova, având caracteristici tehnice similare, inclusiv a stațiilor de pompare, condițiile de contrucție mai simple (nu există segment submarin). Segmentul Iași-Ungheni (43 km) este finalizat și chiar au fost transportate gaze timp de o lună (în 2015, în valoare de 270,000 USD). Proiectul a început în toamna anului 2013 și este în derulare. Au fost anunțate public mai multe termene-limită de finalizare a proiectului, dintre care ultimul datează cu sfărșitul anului 2019.

Respectiv, doar când gazoductul 2 va fi dat în exploatare și umplut cu gaz, vom putea calcula cu exactitate de câte ori mai lenți sunt estonienii în comparație cu țările rapid. În acest moment, coeficientul este egal cu -6.

Da, cunosc, acum se vor găsi 200 argumente politice/geopolitice de ce se tărăgănează atât de mult. La identificat argumente ale insuccesului noi suntem foarte rapizi. #fărăsupărare

Respectiv, doar când gazoductul 2 va fi dat în exploatare și umplut cu gaz, vom putea calcula cu exactitate de câte ori mai lenți sunt estonienii în comparație cu țările rapid. În acest moment, coeficientul este egal cu -6.

Da, cunosc, acum se vor găsi 200 argumente politice/geopolitice de ce se tărăgănează atât de mult. La identificat argumente ale insuccesului noi suntem foarte rapizi. #fărăsupărare

distanțare socială

Importanța auto-izolării, a carantinei și a celorlate măsuri de distanțare socială

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Dan Nicu | Ieri, 12 aprilie, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a înregistrat 917 morți în urma pandemiei de coronavirus. Astfel, dacă la început, în urmă cu o lună, se părea că rata infectărilor este minimă, în timp ce alte țări erau deja afectate de pandemie, observăm că răspândirea bolii începe să se vadă în întreaga ei intensitate abia acum.

Din nefericire, autoritățile britanice au partea lor de vină în acest caz, pentru că au pierdut săptămâni prețioase și nu au adoptat măsurile, inclusiv de distanțare socială, pe care s-au văzut nevoite să le implementeze multe alte țări de pe continentul european. Acum, țara plătește prețul greu al întârzierii și al estimărilor inițiale greșite cu privire la instaurarea imunității de grup – mult mai problematică în cazul acestui coronavirus, din moment ce au existat deja în întreaga lume mii de cazuri de infectare repetată a aceleiași persoane.

În schimb, Italia înregistrează, de o săptămână, o scădere a numărului de persoane decedate, de cazuri noi înregistrate, și o creștere a ratei de vindecare. Cifrele sunt, în continuare, înfiorătoare (aproape 20,000 de morți) și criza e departe de a se fi terminat, însă se pare că măsurile draconice luate de autoritățile italiene încep să-și facă simțite efectele.

Toate aceste evoluții trebuie să-i convingă, o dată în plus, pe cetățenii Republicii Moldova și ai României să rămână în case și să respecte regulile de autoizolare. De noi depinde să trecem peste această perioadă cu cât mai puține victime.

Sursă imagine: news.sky.com

radu magdin

Sugestii de comunicare și organizare, în vreme de pandemie

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Radu Magdin | 1) treziți-vă dimineața devreme și încărcați-vă cu ceva pozitiv, în liniște, la prima oră – fiecare își știe mai bine reperele morale și fizice, ce ne ajută.

2) stabiliți câteva priorități ale zilei și ale săptămânii, pentru organizare – doar pentru că trăim un haos, de sănătate pe moment, și economic în curând paralel, nu înseamnă că trebuie să îi așteptăm doar pe alții să ne organizeze, ca soluții și aspirații.

3) sunați familia (mai) des, prietenii, colegii sau/ și clienții și partenerii de lucru – e o perioadă grea pentru noi toți, e important să știm că cineva se gândește la noi și la cum putem trece peste asta împreună. Întâi grija pentru sănătate, apoi grija pentru ziua de mâine, financiar și că oportunități.

nato-macedonia

EN | In the midst of global pandemics North Macedonia proves that Euro-Atlantic geopolitics is there to stay

/0 Comments/in , /by

#LIDFLASH | Emil Kirjas | “In the midst of the global pandemic of Covid-19, when the epicenter of the crisis is in Europe, we have seen an unprecedented commitment by the governments from both sides of the Atlantic that the cooperation, unity and solidarity in both in Europe and the Euro-Atlantic space is there to stay. The sacrifices that the Macedonians have made in the last years with concluding the historic agreement with Greece have paid dividends: North Macedonia achieved its security guarantees that it is there to stay as a nation and the citizens can hope to join the community of prosperous nations.

This is not only a national historic achievement but a strong message to the region and to the world. It must be taken as an inspiration and motivation by the citizens of Moldova. It shows that even though the conditions might sometimes seem impossible, staying focused on achieving the national interest of being part of NATO and the EU is achievable. Creative innovative solutions to the intractable conflicts and lot of hard work do pay off. I cannot wait for the day when we will toast with good Moldovan wine on the membership of Moldova in our Euro-Atlantic family.”

Background: With the raise of the national flag of North Macedonia in front of the headquarters in Brussels, the North Atlantic Treaty Organization (NATO) confirmed its commitment to its “open doors policy” by welcoming the South East European country. The ceremony which took place in parallel in the front of the Allied Command Operations (SHAPE) in Mons (Belgium) and Allied Command Transformation in Norfolk, Virginia (United States) marked officially that now that the collective Euro-Atlantic defense mechanism includes 30 allied nations from both sides of the Atlantic. North Macedonia became formally a NATO member state in the same week when the European Council had finally given a green light for start of the accession talks with both North Macedonia and Albania.

In fact, the first ever meeting of the General Affairs Council which took place via videoconference had only one item on the agenda – to confirm the determination of the European Union to continue its enlargement policy with the countries of the Western Balkans.

armata pe strazile chisinaului

Armata, pe străzile Chișinăului – care armată?

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Dan Nicu | Dincolo de greutățile perioadei prin care trecem, unele evenimente care se întâmplă foarte aproape de noi ne dau și ocazia să ne amuzăm, însă printre suspine.

De exemplu, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a ordonat forțelor armate să se alăture efortului de asigurare a măsurilor speciale de ordine publică pe durata stării excepționale cauzate de pandemia COVID-19.

Chiar dacă măsurile suplimentare, care înăspresc regimul de circulație al cetățenilor, vor intra în vigoare de mâine, 25 martie, coloane de autoblindate HMMWWE (Humvee) ale Armatei Naționale, au fost observate astăzi în municipiul Chișinău. Acestea aveau mitralierele grele instalate pe turele, cu câte un soldat stând în spatele lor, fapt care i-a făcut pe unii chișinăuieni să se panicheze, iar pe alții i-au amuzat. Au apărut și meme-urile de rigoare. 

Modul în care a început această intervenție a armatei dă impresia că ea a fost obligată, mai curând, să satisfacă pofta de putere a lui Dodon, decât să contribuie cu ceva util la dezvoltarea situației. Un singur HMMWWE consumă 23 de litri la 100 de kilometri. Cum se justifică aceste cheltuieli, în starea în care se află sistemul de sănătate, aprovizionarea cu materiale medicale necesare pentru lupta cu virusul? Dacă rostul operațiunii militare este de a asigura susținere forțelor de poliție în patrulare, nu era mai logic ca militarii să fie aduși în camioane și să coboare din ele alăturându-se polițiștilor? Ce căutau mitralierele pe autoblindate? (au fost scoase între timp). Dodon vrea să transmită un semn că are toată puterea și că o poate folosi, inclusiv forța armată, ca să contracareze orice opoziție?

Mai sunt câteva aspecte care trebuie menționate. În primul rând, a folosi Armata Națională în situații de maximă necesitate e necesar, însă trebuie să ai ce folosi. Or, în Republica Moldova armata e subfinanțată de la bun început, alocările bugetare fiind de 0,3-0,5% din PIB. Toată tehnica militară pe care au putut-o vedea azi chișinăuienii pe străzii este donată, e din partea SUA. Despre achiziții de tehnică nouă nici nu se pune problema. Efectivele Armatei Naționale au ajuns la puțin peste 5000 de persoane în trei brigade și câteva unități auxiliare. Înălțimea medie a soldatului Armatei Naționale nu depășește 1,65 (o știe orice cetățean care a observat vreodată o coloană de militari moldoveni în marș) – îi aleg așa? Îi aleg dintre cei mai subnutriți, subdezvoltați copii de 18 ani?

Republica Moldova, în urma ”politicii înțelepte” a decidenților ei în ultimele decenii, aproape nu are armată. Muniție există pentru cel mult 24 de ore de acțiuni militare extinse – o știu de la un fost ministru al apărării, discuția întâmplându-se prin 2016. Nu cred că de atunci situația se putea îmbunătăți, din contra.

Înainte de a cere Armatei Naționale să ajute poliția în cazul declarării stării excepționale, Igor Dodon și alții – și cei care au fost la putere, și cei care vor veni, ar trebui să-și pună problema de a echipa armata cu cele necesare, și nu doar din donații incomplete, ci și din achiziții. Ar trebui să asigure condiții de viață, de hrană și de instruire adecvate militarilor.

Nici un stat care are un conflict înghețat și trupe străine pe propriul teritoriu nu și-a permis o asemenea degradare a propriilor forțe armate – e suficient să ne uităm la Georgia, Azerbaidjan, iar mai nou la Ucraina.

Altfel, ceea ce s-a întâmplat astăzi reprezintă o pată enormă de dezonoare, dar nu pe obrazul Armatei Naționale, ci pe cel al pretinsului comandant suprem, președintele-paiață al Republicii Moldova Igor Dodon.

Sursa imaginii: Jurnal.md

kievul-capituleaza

Kievul capitulează în fața Moscovei

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Dan Nicu | În timp ce suntem cu toții absorbiți de informațiile privind coronavirusul, putem să nu observăm ce se întâmplă în vecinătatea noastră.
De exemplu, putem să nu observăm faptul că Ucraina pășește pe calea pe care a mers și Republica Moldova în reglementarea transnistreană și recunoaște de facto entitățile ”republica populară Lugansk” și ”republica populară Donețk” drept părți în negocieri, le recunoaște calitatea de subiecți de drept și acceptă așa-ziși ”reprezentanți plenipotențiari” ai celor două așa-zise ”republici” într-un ”Consiliu Consultativ pe subiecte politice”, în cadrul căruia ar trebui să se negocieze rezolvarea politică a conflictului din Donbas. Un acord în acest sens a fost semnat astăzi, la Minsk, oraș ales încă din 2014 pentru negocieri pe marginea Donbasului.
Ce e cu adevărat interesant e că acordul pe care stă semnătura reprezentantului ucrainean la negocieri, fostul președinte Leonid Kuchma, ridică statutul Rusiei în negocierile dintre Ucraina și regiunile separatiste din est. Astfel, din așa-zisul consiliu ar urma să facă parte 10 reprezentanți ai Kievului, 10 ai regiunilor separatiste (cu drept de vot decizional) și câte minim 1 reprezentant al: OSCE, Federației Ruse, Germaniei și Franței (cu drept de vot consultativ).

Cu toate că reprezentantul Rusiei e doar o persoană din 24, ce e periculos aici e statutul acesteia: la același nivel cu Franța, Germania și OSCE, beneficiind de aceleași privilegii și puteri, și fiind implicat/ă, ca reprezentant plenipotențiar al guvernului rus, în procesul de mediere între ”părțile aflate în conflict”. Astfel, Rusia devine, de facto, mediator în conflict – acesta va fi unicul ei statut recunoscut internațional. Deci nu parte, ci mediator.
Acordul semnat astăzi, 13 martie, prevede ca la următoarea ședință a Grupului de Contact în format trilateral (Ucraina, Rusia, OSCE), pe 25 martie, să se semneze decizia privind înființarea acestui Consiliu Consultativ.

Principala lui sarcină este ”să asigure dialogul, consultările și elaborarea de propuneri pe marginea proiectelor de decizii politice și juridice privind reglementarea conflictului în conformitate cu complexul de măsuri, inclusiv privind desfășurarea alegerilor în anumite raioane ale regiunilor Lugansk și Donețk”.

Ședințele ar trebui să aibă loc nu mai rar decât o dată la două săptămâni, în ziua de dinaintea reuniunii Grupului de Contact în format trilateral. Ședințele sunt prezidate de reprezentantul OSCE, care are drept adjuncți un reprezentant din partea Ucrainei și unul din partea regiunilor separatiste. Deciziile se adoptă cu 75% din voturi, doar de către membrii cu drept de vot decizional. Deciziile poartă caracter de recomandare.

Așadar, observăm câteva aspecte importante care ne provoacă nouă, cetățenilor Republicii Moldova, asocieri nu tocmai plăcute:

– în acest ”consiliu”, separatiștii se constituie în parte oficială la negocieri, având loc negocieri directe între ei și Kiev;

– separatiștii dețin ”pachetul de blocaj” în componența consiliului, deoarece pe lângă cei 10 reprezentanți proprii, mai există reprezentantul Rusiei, adică șeful lor informal, și cel al OSCE, ”președintele ședinței”, trimisul unei organizații cunoscute prin concesiile făcute de-a lungul anilor Moscovei. Adică 12 oameni din 24, în condițiile în care deciziile se iau cu 15 din 20. În anumite situații, însă, de exemplu în cazul unor escaladări ale violențelor pe linia frontului, nu se știe cât de ”consultativ” ar putea fi votul celor 4 ”mediatori”, având în vedere și comportamentul Germaniei de ”business as usual” cu Rusia, și mai ales al Franței lui Macron, care vrea introducerea plenară a Rusiei în arhitectura de securitate a Europei. În 2003, în memorandumul privind reglementarea transnistreană, am avut o situație similară: din 26 de membri ai camerei superioare, decizionale, a parlamentului reunit – Senatului Republicii Federative Moldova, 13 urmau să reprezinte Transnistria și Găgăuzia (9+4), iar restul – să fie aleși de pe întregul teritoriu al Republicii Moldova (deci inclusiv Transnistria și Găgăuzia). Chișinăul ar fi ajuns subordonat pe deplin deciziilor luate la Tiraspol, adică la Moscova. Observăm că în construcția ”consiliului” din 2020, separatiștilor din estul Ucrainei nu li s-a oferit pachetul de control, doar cel de blocaj, dar pentru început ajunge și atâta. Și nouă ne e de ajuns ce vedem ca să ne dăm seama că și în 2003, și în 2020, avem același stil, aceeași semnătură, în aceste scheme, și acest stil îi aparține lui Dmitri Kozak, numit recent coordonator din partea Moscovei al întregii relații ruso-ucrainene.

– în sfârșit, Rusia obține statutul de garant și observator-mediator, adică nu mai poate fi făcută, juridic, parte în conflict. E ceea ce Moscova încearcă să obțină din 2014 încoace. E ceea ce Moscova deține în Republica Moldova. E ceea ce îi trebuie Kremlinului pentru a desăvârși opera de transformare a agresiunii ei manifestate în prezent prin lupte de joasă intensitate într-un conflict înghețat autentic, prin care să poată bloca eficient aderarea Ucrianei la NATO și la UE.

Dacă pe 25 martie Kievul va semna decizia de înființare a acestui ”consiliu consultativ”, Ucraina se va înscrie pe aceeași cale pe care a pășit Republica Moldova pe data de 21 iulie 1992. Generații întregi de politicieni ucraineni vor cere, ulterior, ieșirea țării din aceste înțelegeri sinucigașe cu Rusia, dar se vor lovi de un zid incasabil, zidul impotenței politice a unei guvernări care va ajunge mult mai penetrată de factorul rus de influență decât este în prezent.