„Legea pre-vetting” – un exemplu al puterii sau e un exemplu puternic?

[ANALIZĂ Buletin Nr. 9] 2022 | Constantin CHILIAN | judecător.

Procesul de reformare al sistemului judecătoresc a pornit.

Majoritatea parlamentară a adoptat Legea nr. 26 din 10 martie 2022 potrivit căreia se introduce o comisie de evaluare ad-hoc, care va fi responsabilă de verificarea integrității candidaților judecători la funcțiile administrative în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. La scurt timp, deși a fost criticată de opoziție, legea a trecut testul constituționalității în fața Curții Constituționale. Totuși, nu se pune problema în bunele intenții ale unor sau a altor politicieni. Ceea ce contează cu adevărat este mesajul pe care îl transmite politicul pentru generațiile viitoare de magistrați. Or, așa cum declară președintele american Joe Biden – „noi trebuie să conducem lumea nu doar prin exemplul puterii noastre, ci prin puterea exemplului”.

În orice stat, care pretinde că este un „stat de drept”, puterea judecătorească trebuie să fie independentă față de puterea legislativă și cea executivă, fapt care implică libertate fată de orice influență care poate fi exercitată de acestea. Din acest motiv, competența de a decide cu privire la numirea, transferul, revocarea din funcție sau aplicarea sancțiunilor disciplinare împotriva judecătorilor revine Consiliului Superior al Magistraturii. La finele anului 2021 și începutul anului 2022, mandatele membrilor Consiliului Superior al Magistraturii erau pe cale să expire, ceea ce impunea obligația constituțională de a fi desfășurate alegerile și numirile în acest organism. Mai exact, pe de o parte, judecătorii urmau să-și aleagă 6 reprezentanți din rândul lor. Pe de altă parte, Parlamentul trebuia să numească 6 persoane, selectate prin concurs, în baza unei proceduri transparente, în bază de merit, cu votul a trei cincimi din deputații aleși.

Prin urmare, autoritățile publice și-au propus să evalueze candidații înainte de a fi aleși și numiți funcție de către o comisie specială extraordinară. La modul practic, Parlamentul a constituit o comisie formată din 6 membri, după cum urmează: (i) 2 numiți de majoritatea parlamentară; (ii) 1 numit de opoziția parlamentară; (iii) 3 membri numiți la propunerea partenerilor de dezvoltare, aprobați cu votul a ⅗ din deputați (61 din 101).

Cu toate acestea, în avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, Comisia de la Veneția a avertizat că urgența problemei nu justifică lipsa de consultare a părților interesate, în special a celor esențiale, cum ar fi Consiliul Superior al Magistraturii. Comisia a reamintit că o consultare semnificativă a opoziției și a părților interesate este un element-cheie în procesul democratic de legiferare. Consultări adecvate ar trebui să aibă loc înainte de adoptarea finală a acestei legi.

De aceeași părere a fost și ex – președintele Curții Constituționale Alexandru Tănase care a declarat într-o emisiune recentă că – „Reforme de acest tip, de regulă, dau rezultat doar atunci când există un consens general în implementarea lor. Atunci când ele sunt impuse prin majoritatea de voturi, aceste reforme nu dau niciun fel de rezultat și nu sunt durabile. (…) ”.

Contrar acestor recomandări, proiectul de lege enunțat mai sus a fost votat în lectură finală cu 54 de voturi ai majorității parlamentare, iar 20 de deputați din opoziție au votat împotriva. La reexaminarea legii, aceasta a fost votată cu 56 de voturi, iar opoziția nu a participat în ședința plenară a Parlamentului. În rezultat, legea a fost contestată la Curtea Constituțională, printre altele, fiind contestată prin prisma lipsei consensului pe marginea conceptului de evaluare de mai sus. În orice caz, obiecțiile respective au rămas fără un răspuns clar din partea autorității constituționale.

În continuare, Comisia de la Veneția a precizat că, în ultimă instanță, ține de competența autorităților moldovenești să decidă dacă situația existentă în sistemul judiciar din Moldova creează o bază suficientă pentru a supune membrii Consiliului Superior al Magistraturii unor evaluări extraordinare de integritate.

În Nota informativă al legii discutate se subliniază că procedura impusă „este o condiție esențială pentru creșterea încrederii societății în sistemul judiciar, precum și pentru buna funcționare a acestor instituții”. Mai exact, puterea executivă a folosit numai argumente politice pentru a interveni în activitatea puterii judecătorești.

Cu mult înainte, în anul 2012, autoritățile și-au propus să lichideze judecătoriile specializate, indicând în nota informativă a legii că „din considerentul că judecătoriile specializate şi-au demonstrat în timp ineficiența și lipsa unei justificări logice”, precum şi ca o măsură de „luptă cu judecătorii corupți”.

În cazul menționat, potrivit punctului 57 – 59, 60 din hotărârea nr. 3 din februarie 2012, Curtea Constituțională a menționat „argumentul privind ineficiența instanțelor specializate nu se bazează pe studii complexe, care să conțină concluzii concrete și convingătoare, realizate cu concursul organului de autoadministrare judecătorească și organului suprem al puterii judecătorești. Analizând argumentele care au servit drept temei pentru adoptarea legii contestate, Curtea menționează că lupta cu corupția este o obligație a statului și este pusă în sarcina organelor abilitate cu astfel de competențe. În diferite perioade gradul de percepere a corupției este diferit. În același timp, Curtea reiterează că sunt inadmisibile orice declarații publice (sau făcute în alt mod), deoarece ele ar putea suscită o percepție denaturată a activității judecătorilor vizați, precum şi a activității întregului corp judecătoresc, fapt inacceptabil într-o societate democratică, mai ales când aceste declarații, lipsite de suport factologic, emană de la puterile statului. Pe cale de consecință, la acel moment, Curtea Constituțională a constatat lipsă de consecutivitate în procesul de reformare al sistemului judecătoresc, discrepanța, neargumentare juridică, științifică, statistică, practică etc. a propunerilor, ceea ce a condus la declararea neconstituțională a inițiativei politicului de a interveni în activitatea puterii judecătorești.

Din această perspectivă, avertizarea Comisiei de la Veneția precum că „Nota informativă nu oferă niciun motiv pentru crearea unui astfel de mecanism extrajudiciar ” (punctul 22 din aviz) urma a fi privită și analizată mult mai atent. Aceeași Comisie a precizat că cerința propusă de autorități care implică faptul că „judecătorii și/sau sistemul judiciar în sine nu pot fi de încredere este arbitrară și ar trebui respinsă (a se vedea punctul 22 din aviz).

În această ordine de idei, există pericolul că principiul independenței sistemului judecătoresc va avea mai mult un caracter iluzoriu și teoretic pe viitor. De fapt, metoda propusă, fără un consens politic și substrat factologic, permite intervenția discreționară și necontrolată a unui organ din afara puterii judecătorești în activitatea justiției, ceea ce este inadmisibil și contrar Constituției.

Este foarte elocvent cazul introducerii unei comisii instituite de Ministerul Justiției în procesul de numire în funcție a Procurorului General, care a fost declarată neconstituțională la 21 mai 2020. Curtea Constituțională a observat că articolul 125 alin.(1) din Constituție prevede explicit subiectele cu atribuții decizionale în procesul de numire a Procurorului General, acestea fiind Consiliul Superior al Procurorilor și Președintele Republicii Moldova. Orice redistribuire a competențelor de luare a deciziilor care afectează în mod substanțial mandatul constituțional al unei autorități pretinde un amendament constituțional. În sens contrar, va fi compromis scopul creării unei asemenea autorități la nivel constituțional.

Revenind la Consiliul Superior al Magistraturii, Constituția îi oferă rolul central și de garant al independenței sistemului judecătoresc. Din aceste raționamente, Constituția Republicii Moldova a fost revizuită la 1 aprilie 2022, iar noile reglementări au modificat distribuirea numărului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii între judecători și non-judecători (i.e. câte 6 membri). Curtea Constituțională a reținut că proiectul respectă un echilibru între condiția asigurării independenței judecătorilor și condiția evitării autoguvernării corporatiste în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (avizul nr. 2 din 3 decembrie 2020).
Astfel, art. 122 din Constituție prevede în mod foarte clar că 6 judecători sunt aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor, reprezentând toate nivelurile instanțelor judecătorești. De altfel, Comisia de la Veneția a declarat că standardele internaționale în această privință sunt bine stabilite și destul de clare: membrii judecători ai Consiliilor Judiciare ar trebui să fie aleși de către colegii lor.

Totuși, în cazul modificărilor legislative, alegerile „efective” vor fi efectuate mai întâi de către o comisie creată ad-hoc, care va decide cine merită să fie candidat în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Cu alte cuvinte, 5 din 6 membri ai comisiei respective au fost numiți de către majoritatea parlamentară, fără susținerea opoziției. După cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat adesea, dincolo de subtilitățile oricărui text legislativ sau aranjamente instituționale, independența unui organism decizional este, în ultimă instanță, „o stare de spirit”. Ca atare, va fi extrem de dificil pentru orice candidat să furnizeze „dovezi concrete” de părtinire sau lipsă de independență, dacă va ridica pretenții de asemenea natură.

Într-o altă ordine de idei, ex – președintele Curții Constituționale Alexandru Tănase a declarat într-o emisiune publică că „Metodele folosite de actual Guvern în reformarea justiției comportă un risc enorm. Asta înseamnă că viitorul Guvern care va veni, va putea folosi „aceleași metode extraordinare” pentru a remodela justiția după placul lor. (…); Trebuie create mecanisme pe care am fi vrut ca cineva să le aplice atât și împotriva noastră, nu doar împotriva dușmanilor (…).”

Indiferent de problemele ridicate în prezentul articol, este important ca orice intenție de a îmbunătăți sistemul judecătoresc să fie un exemplu pentru viitoarele generații. Acest exemplu trebuie să aibă puterea și greutatea de a convinge că reforma este una credibilă și durabilă. Eșecul de a transmite un asemenea mesaj ar risca să devină un precedent periculos care ar permite puterii executive sau legislative să intervină inadmisibil, de fiecare dată, în înfăptuirea actului de justiție.

Constantin CHILIAN | judecător.
Are o experiență de 8 ani în domeniul juridic. Activitatea a început-o de la funcția de grefier la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani și a continuat în funcția de asistent judiciar la Curtea Supremă de Justiție. În perioada 2017 – 2019 a fost membru al Colegiului de redacție al Buletinului Curții Supreme de Justiție. În iunie 2018, a absolvit Programul de leadership pentru tinerii juriști din Republica Moldova (LEAD). Din decembrie 2019 este fost numit în funcția de judecător al Judecătoriei UNGHENI, specializat în cauze civile. În același timp, se ocupă de studierea particularităților jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului și se implică în diverse activități ce țin de sfera justiției.