LIDFLASH | Dan NICU | expert asociat LID Moldova [27.02.2023]

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

La aniversarea unui an calendaristic de la începutul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, cele mai multe dintre prognozele pe care le făceau analiștii și liderii de opinie în primele zile de după 24 februarie nu s-au îndeplinit. Pe de o parte, Ucraina nu a căzut „în trei zile”, nici în trei săptămâni sau luni. Pe de altă parte, nici economia Rusiei nu s-a prăbușit sub povara sancțiunilor, cu toate că sunt vizibile semnele înrăutățirii tot mai accentuate a situației economice din Rusia (un deficit bugetar enorm, colapsul unor întregi ramuri industriale, căderea indicatorilor comerțului cu amănuntul în regiuni). Pe front, situația s-a stabilizat și liniile de contact între părți se mențin statice de câteva luni, cu excepția anumitor segmente din regiunile Donețk și Lugansk, unde forțele ruse sunt într-o permanentă ofensivă, care, însă, nu este prea reușită. Se așteaptă în continuare acumularea unui număr suficient de unități de tehnică de luptă (tancuri, mașini de luptă ale infanteriei, transportoare blindate, instalații de artilerie autopropulsate) din donații și achiziții din vest, pentru a dota armata ucraineană, care planifică o mare ofensivă în această primăvară, pentru a lipsi Rusia de „coridorul” terestru pe care și l-a creat, de-a lungul Mării Azov, între zonele controlate din Donbas și Crimeea.

Merită să revedem, pentru a înțelege ce s-a întâmplat, de fapt, în ultimul an, principalele evenimente din acest război. Astfel, el poate fi împărțit în câteva etape.

În prima etapă, care a durat de pe 24 februarie până la începutul lui aprilie, Rusia a invadat Ucraina pe un front foarte larg, încercând să ocupe și să ia sub control atât capitala, Kiev, cât și porțiuni importante din nordul și sudul țării. Ofensiva rusă a avut un oarecare succes doar în sud, acolo unde a reușit ocuparea Hersonului și a celei mai mari părți a regiunilor Herson și Zaporojie, inclusiv orașele Berdiansk și Melitopol, iar ulterior și Mariupol, îndepărtând Ucraina de litoralul Mării Azov. În schimb în nord, după o serie de bătălii foarte sângeroase în apropierea capitalei Kiev și în regiunile Cernigov și Sumî, trupele ruse au fost nevoite să se retragă integral în Rusia și Belarus până pe 4 aprilie.

A doua etapă a durat din aprilie până la finele lui august și s-a manifestat prin concentrarea atacurilor ruse în Donbas, în special în regiunea Lugansk, acolo unde forțele ruse au reușit să ocupe orașe importante precum Severodonețk, Lisiciansk și Izium (acesta din urmă aflat în regiunea Harkov). Deja spre finalul acestei perioade, ucrainenii au început să folosească sistemele de artilerie reactivă foarte performante HIMARS pentru a distruge depozite militare și concentrări de tehnică și trupe rusești, în anticiparea ofensivei de toamnă.

A treia etapă a durat toată toamna, din septembrie până în a doua jumătate a lui noiembrie, și a inclus o ofensivă a Ucrainei pe frontul din Donbas, care a eliberat o serie întreagă de localități importante din regiunile Harkov și Lugansk, urmată de un avans important în sud, în regiunea Herson, în noiembrie. Dacă ofensiva din Donbas a securizat definitiv orașul Harkov, anterior aflat în semi-încercuire, cea din Herson a lichidat prezența militară rusă în dreapta Niprului, inclusiv în orașul Herson, eliminând, astfel, pericolul de potențială cucerire care plana asupra Nikolaevului, Odesei și Republicii Moldova.

A patra etapă durează de la sfârșitul lui noiembrie și până în prezent, fiind marcată de o nouă concentrare a Rusiei exclusiv pe frontul din Donbas, reușind, și de această dată, să ocupe anumite localități, printre care orașul Soledar, și să fie aproape de a cuceri orașul Bahmut, atacat constant încă din august. A fost anunțată, acum o lună, o ofensivă rusă de iarnă care se pare că merge mult mai lent decât era planificat, iar forțele ruse au parte și de înfrângeri usturătoare, precum la Ugledar.

Iar a cincea etapă va începe, cel mai probabil, o dată cu ofensiva ucraineană de primăvară. Care, dacă își va atinge obiectivele, ar putea reprezenta începutul profilării unei victorii a Ucrainei în acest război.

Orice va urma în 2023 pe plan militar, până în prezent, de la începutul războiului, armata rusă a suferit o umilire fără precedent în fața forțelor armate ale unei țări mai mici și, aparent, mai slabe. Numărul real al victimelor (morți și răniți grav, așa-zisele „pierderi ireversibile”) depășește 200.000 doar în rândul combatanților ruși de la toate armele, instituțiile și/sau afilierile. Dacă adăugăm victimele ucrainene militare și civile, putem pune semnul egalității între pierderile totale de vieți omenești în doar un an și populația, inclusiv flotantă, a unui oraș precum Cluj-Napoca sau Timișoara.

Există, totuși, mai multe motive pentru un optimism moderat în prezent: Ucraina a rezistat ca stat și va continua să existe, Rusia nu are suficientă forță militară pentru a o învinge și ocupa, din contra, va fi nevoită să facă față unei puternice ofensive ucrainene în scurt timp din care nu se știe cum va ieși. Însă, în orice caz, Odesa e sigură, iar asta înseamnă că și noi, cei din Republica Moldova, avem timpul necesar pentru a ne întări instituțiile, inclusiv cele de securitate și apărare, a ne dobândi definitiv independența energetică față de Rusia, a înfrânge cu succes tacticile de război hibrid utilizate de Federația Rusă împotriva noastră, și a avansa pe calea integrării europene în urma primirii statutului de candidat la aderarea la Uniunea Europeană. Vom reuși numai dacă vom conștientiza cu toții seriozitatea situației, necesitățile momentului istoric, și dacă vom manifesta curaj și determinare. Vom avea nevoie de aceste calități pentru a face față cu succes provocărilor care ne așteaptă.