Posts

Nicolae Țîbrigan

De ce credem în mituri și profeți? Conspirații în vreme de pandemie

[ANALIZĂ Buletin Nr. 5] Nicolae Țîbrigan| În actualul context al pandemiei de coronavirus există și ceva care se propagă mult mai repede – „infodemia” răspândită masiv pe rețelele de socializare. Prin infodemie, OMS înțelege „o supraabundență de informații – unele corecte, altele nu – care îngreunează accesul oamenilor la surse de încredere atunci când au mai multă nevoie de ele”. Dar la adăpostul acestui „bombardament sistematic” informațional și emoțional despre COVID-19, s-au dezvoltat o groază de mituri urbane, unele reinventate încă din perioada Războiului Rece. Substratul acestora se află în convingerea personală că nu există hazard și că orice tragedie națională sau globală este creată pentru a manipula masele.

Autorii acestor „conspirații îndeplinite” pot fi diverși. Încă din Evul Mediu se vorbea despre evrei, după care au fost francmasonii, comuniștii, reptilienii, Vaticanul, sectele oculte răspândite global, etc. Uneori, toate aceste pseudo-teorii sunt combinate la un loc pentru a întări narațiunea că există entități sau organizații oculte care doresc să controleze lumea instaurând „noua ordine mondială”. Pentru astfel de narațiuni, dezvoltarea interacțiunii inter-umane prin intermediul social-media, reprezintă un accelerator fulminant, mai ales că cercetările au relevat că miturile despre COVID-19 circulă online cu o viteză de 10 ori mai mare față de informațiile comunicate din surse oficiale, atingând și un public mult mai numeros din punct de vedere socio-demografic.

În aceste condiții, „spațiul informațional comun” de limbă română constituit între România și R. Moldova (existent cel puțin la nivelul mass-media online) fusese nu de puține ori ținta atacurilor cu știri false lansate dinspre surse marginale și anonime în scopuri pecuniare sau chiar strategice.

De exemplu, în urma monitorizării site-urilor online de știri, realizate de experții StopFals.md în februarie, s-a identificat o creștere a numărului de mituri și dezinformări despre originea coronavirusului. O serie de site-uri marginale, afiliate propagandei pro-Kremlin (KP, Flux.md, Accent TV, etc.), în frunte cu Sputnik Moldova au distribuit în spațiul digital o serie de teorii ale conspirației, precum că: 1) „NATO și UE sunt structuri periculoase care amenință lumea și uneltesc împotriva Rusiei, iar americanii vor să-și subordoneze restul lumii prin epidemia de coronavirus”; 2) „Coronavirus poate fi o armă biologică”; 3) România este controlată de „secta Soros” sau că „Globaliștii vor să ocupe România”, ș.a.m.d. Problema e că toate aceste teorii ale conspirației, inspirate parcă din Protocoalele Înțelepților Sionului, sunt distribuite intens pe grupurile de discuții de pe WhatsApp, Facebook, Odnoklassniki, etc., funcționând ca veritabile „echo chambers” (camere de ecou) pentru adepții de „secrete ascunse”(sic!). Aici imaginea dușmanului variază în funcție de context, iar tehnica de manipulare urmărește să inducă publicului, în mod artificial, un sentiment de ură/dispreț, ori chiar frică, față de cineva sau ceva.

Psihologii au încercat să explice credința unor oameni în mituri și teorii ale conspirației, și acestea pornesc de la trei condiții de bază: 1) capacitatea limitată de prelucrare analitică, logică și reflexivă a omului; 2) cantitatea enormă de informații la care suntem expuși zilnic; și 3) algoritmii și modul de funcționare ai social-media. Toți acești factori combinați creează o disponibilitate a oamenilor de a gândi uneori pe baza unor „scurtături mentale” fără prea multe argumente, anihilând automat argumentele raționale și faptele. De asemenea, criza actuală a suprasolicitat emoțiile de incertitudine și anxietate, o parte a publicului fiind dispus să creadă în aceste teorii și mituri pentru a-și reduce sentimentul lipsei de control.

Atunci când oamenii au sentimentul lipsei de control asupra unor situații, au nevoie de clarificări, iar acestea sunt servite de narațiunile manipulative bazate pe conspirații în toate domeniile posibile. Pe de altă parte, este mult mai simplu să arunci responsabilitatea pe probleme personale sau cele reflectate de presă asupra autorităților, guvernului, oculta mondială etc. Și aici teoriile conspirației sau dezinformările reușesc să ofere răspunsul rapid – „imaginea dușmanului” care are rolul de „țap ispășitor” pentru a prezerva imaginea pozitivă despre societatea noastră.

Pe de altă parte, mai putem identifica și categoria de persoane copleșite de efectul Dunning-Kruger (eroare de apreciere unde persoanele incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate), care îi fac să se simtă speciali: „eu am înțeles și am acces la informații, spre deosebire de majoritatea banală și stupidă”. Alte studii mai arată că persoanele care cred în teoriile conspirației au mai multe șanse să creadă în diverse ipoteze pseudo-științifice și fenomene paranormale. Totuși, oamenii de știință încă n-au ajuns la o concluzie unanim acceptată cu privire predispoziția unei categorii de oameni (cu gândire critică nedezvoltată) de a da crezare acestor teorii, sau încrederea în teoriile conspirației reprezintă un fenomen generalizat care-i poate atinge pe toți. Rămâne de cercetat dacă „doar persoanele needucate răspândesc sau se încred în conspirații”.

Dar cum poate societatea civilă din R. Moldova să combată aceste teorii ale conspirației legate de coronavirus? Sunt chiar atât de periculoase? Răspunsul este mai complicat, mai ales când conspirațiile sau miturile încep să se intersecteze lejer cu știrile false sau parțial adevărate, exploatând traumele dintr-o societate vulnerabilă, cum este cea moldovenească. Totuși, cele mai eficiente soluții s-au dovedit a fi educarea publicului pentru ca acesta să se poată feri și, respectiv pentru a nu mai răspândi teoriile conspirației (chiar dacă avem dubii că ceva pare veridic; „nu o fi adevărat, dar distribui deoarece îl urăsc pe x sau z”; „nu o fi adevărat, dar o sămânță de adevăr tot trebuie să aibă” etc.).

Nici apelul la „automedicație” informațională nu este cel mai eficient, or încercând să deconspirați singuri dezinformările riscă să vă adâncească și mai mult în aceste teorii, legitimându-le. În ceea ce privește autoritățile de la Chișinău, acestea trebuie să fie mult mai transparente și să mai deschise nevoilor cetățenilor. În cele din urmă, să nu uităm că, prin aceste teorii, Rusia și alți actori maligni sădesc acum semințele pentru „fructe (geo)politice” care urmează a fi culese mai târziu.

Nicolae Țîbrigan este doctor în Sociologie și cercetător al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române. Din 2017 devine membru în Consiliului de Experți al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), coordonând o serie de proiecte de demascare a dezinformării digitale din spațiul informațional de limbă română. Contribuie activ, printr-o serie de analize și investigații, la dezvoltarea platformei de „early warning” (avertizare timpurie) în ceea ce privește posibile campanii publice de dezinformare declanșate în România și R. Moldova. Se axează pe activități de cercetare și analiză a securității informaționale, media&digital literacy, fact-checking, analiza informațiilor din mediul digital, combaterea narațiunilor strategice și a propagandei în spațiul digital. Din 2020 este expert asociat LID Moldova.

Sursă imagine: Rathbones

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Nicolae Țîbrigan

Studiu de caz: Cum a explodat „bomba electronică” a Kremlinului în presa din România și R. Moldova

[ANALIZĂ Buletin Nr. 1] Nicolae Țîbrigan | În seara zilei de 15 aprilie curent, publicul din R. Moldova cu acces la postul public de televiziune Rossia 1, a avut ocazia să urmărească în cadrul programului de știri „Vesti” un reportaj despre o nouă armă electronică aflată în dotarea armatei ruse[i] și utilizată pe teren, în Marea Neagră, împotriva distrugătorului american USS Donald Cook.

Grupul-țintă poate fi lesne intuit: vorbitorii de limbă rusă din spațiul CSI (deci, cu expunere la nivel local și regional)[ii]. Reportajul ne-a atras atenția, mai ales că se bazează pe surse de rețele sociale.

Căutând în analizele de specialitate, am descoperit că astfel de tactici se înscriu perfect în strategia de dezinformare practicată în trecut, mai ales în cel de al Doilea Război Mondial. Un exemplu elocvent este cazul completării trupelor americane de divizii și unități de tehnică militară false cu rolul de a descuraja şi demoraliza trupele germane.[iii]

tanc

La o simplă căutare pe You Tube după cuvintele-cheie: „хибины дональд кук черное море” (hibiny donald cook marea neagră – n.r.) vom identifica circa 160 de filmulețe, reportaje, interviuri pe această temă. Cu siguranță, e ceva în nergulă cu această știre. Dar ce anume?

În primă instanță, ar trebui să fragmentăm reportajul prezentat pe „Vesti”, eliminând informațiile inutile sau de umplutură. Vom pune accent doar pe elementele verificabile, ce pot fi confirmate/infirmate prin pași de fact-checking:

1. Vom fragmenta reportajul video și vom analiza doar elementele esențiale, care ni se par scoase din context sau care nu respectă normele jurnalistice, reconstituind falsa narațiune.

fg

Aici orice jurnalist care se respectă ar trebui să se pună în gardă. Nu avem surse exacte! Numele marinarului, denumirea rețelei, numele utilizatorului (pseudonim) și data postării.

  • Pentru a-i descuraja pe jurnaliști să mai verifice veridicitatea știrei, dezinformarea este întărită cu declarația generalului american în rezervă Frank Gorenc – fost comandant al forțelor aeriene americane. Dar Frank Gorenc nu reprezintă statul american, cu atât mai mult că nu este indicată nicio sursă a declarației sale!
v1
v2
v2
goo1

2. Nu ne bazăm pe declarații ale unui singur militar american, ci mergem pe site-ul oficial[i] al Departamentului de Apărare ale Statelor Unite (Defense.gov) și căutăm comunicatele oficiale. Fiind vorba despre un eveniment petrecut în 2014, vom utiliza motorul de căutare înserând parametri specifici pentru a filtra rezultatele: [uss donald cook russian aircraft su-24 site: defense.gov]. La bara de instrumente, am ales un interval de timp specific (14 aprilie – 2 mai 2014).

nick

Google afișează primul rezultat chiar comunicatul de presă „Russian Aircraft Flies Near U.S. Navy Ship in Black Sea”[i] emis de Departamentul Apărării pe 14 aprilie 2014.

3. Pentru a verifica veridicitatea narațiunii prezentate în reportajul „Vesti”, ne vom axa doar pe date empirice/verificabile, și nu pe declarații ale militarilor, pe care ar trebui să le tratăm cu o anumită doză de circumspecție. Mergem direct la sursa reportajului!

Căutăm pe rețele sociale postarea așa-numitului „marinar” american, excluzând varianta Twitter (acolo orice mesaj este limitat la 140 de caractere). Rămâne Facebook și utilizăm motorul lui de căutare.

Identificăm cuvintele-cheie din mesajul marinarului: „Aegis”, „locator”, „mysticism” și „shame”. Nu uităm să selectăm la timp: April 2014. Aici descoperim postarea lui Nick Olson[ii] care trimite către un material publicat pe freepublish.ru (site inactiv la momentul verificării). Descopăr că Nick Olson nu e militar american, mai ales că are postări pro-Putin și pro-Assad.

Observăm că postarea este redactată într-o limbă engleză tradusă automat din altă limbă.

Chiar dacă site-ul este inactiv, vom folosi arhivatorul WaybackMachine[i]. Înserăm link-ul articolului în căsuța de dialog și vom obține o listă de printscreen-uri ale articolului din 20 aprilie 2014.

machin

Descoperim că articolul fusese publicat pe 17 aprilie 2014, avându-l drept autor pe Dmitrii Sedov (columnist) care publicase materialul prima dată pe site-ul www.fondsk.ru (Fond Strategiceskoy Kulturî / Strategic Culture Foundation) – site înregistrat în Estonia (regiunea Ida-Virumaa din nord-estul țării, populată în proporție de 73% de etnici ruși)[i].

Tot de pe site aflăm că materialul este publicat la secțiunea „Opinie” (Мнение).

Din articol în sfârșit aflăm doar prenumele marinarului american – Johny, și a soției sale Mary.

cook
go2

4. Ne întoarcem la reportajul prezentat la „Vesti” și constatăm că acolo sunt reproduse cu exactitate „pasaje” din pamfletul lui Sedov.

5. Cum căutăm dezinformarea în spațiul informațional comun din România și R. Moldova folosind cuvinte-cheie pentru motorul de căutare Google: [aegis, marea neagra, uss donald cook, radar, su-24] – căutare setată pe intervalul de timp 14.04.2014 – 25.07.2017 prin butonul de instrumente.

În spațiul informațional de limbă română dezinformarea ajunge prima dată pe 23-24 aprilie pe site-urile RomanianMilitary (cu referință la Ria Novosti) și Vocea Rusiei (Sputnikul de astăzi). Folosind metoda analizei de conținut pentru fiecare articol separat, am realizat câteva scheme de distribuire a dezinformării:

dia6

Dacă urmărim atent schema, vom observa că falsul narativ se răspândește în baza unor patternuri prestabilite.

Din aprilie 2014 și până în decembrie 2015, dezinformarea cu Hibinî nu reușește să penetreze spațiul informațional (exceptând cazul The Epoch Times care se intoxică destul de suspect de pe Voltaire.net) de limbă română – asta până pe 25 decembrie 2015, când mai multe portaluri de știri din România (HotNews.ro, Stiripesurse.ro, Gândul, Mediafax, România liberă, DC News, etc.) preiau dezinformarea Hibinî de pe Sputnik, unde dezinformarea este reluată sub diverse forme de relatare jurnalistică.

dia7

Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze e că Mediafax a intoxicat, prin ricoșeu, (pe 25 decembrie 2015) cu dezinformarea Hibinî și presa de limbă română din Republica Moldova: Jurnal.md și Independent.md.

Din acest punct, putem formula câteva ipoteze de lucru în ceea ce privește schema de funcționare a campaniilor de dezinformări lansate de Kremlin în România și Republica Moldova:

  • Presa de mainstream din spațiul informațional de limbă română este tot atât de vulnerabilă (la intoxicări informaționale) ca și cea de limbă engleză;
  • Site-urile/blogurile marginale cu „informații alternative” își amplifică narațiunile false prin intermediul rețelelor de socializare și a trolilor (conturi false);
  • Sursele/canalele din România nu stau la baza acestor campanii de dezinformare/intoxicare, însă pot reinterpreta sau adapta narațiunea falsă.

Propaganda pro-Kremlin acționează în toate sferele ciberspațiului: de la propriile agenții de presă cu conținut în diferite limbi, până la site-uri marginale („alternative”), forumuri, analize, pagini și grupuri de discuții pe rețele sociale. Agenții de influență pro-Kremlin cumpără reclamă pe rețeaua Facebook pentru a disemina și a ajunge la grupuri-țintă cu un profil socio-demografic specific. Obiectivul propagandei ruse asumat pe termen mediu și lung constă în reducerea încrederii publicului în instituțiile democratice și diminuarea capacității de reziliență a populației în fața diverselor tipuri de amenințări.

Consider că reactualizarea dezinformării timp de trei ani consecutiv poate trăda o neîncredere a establishment-ului militar rus în propriile capacități de apărare, așa cum menționa și analistul George Friedman că „acțiunile hibride ale Kremlinului denotă mai degrabă o slăbiciune militară și strategică a Rusiei”[i], decât o forță reală.

ind

[1] Vesti News, Electronic Warfare: How to Neutralize the Enemy Without a Single Shot, You Tube, disponibil la: https://www.youtube.com/watch?v=vI4uS307ydk&ab_channel=VestiNews, accesat la: 01.10.2017

[1] Pentru mai multe detalii despre prioritățile strategice ale războiului informațional dus de Kremlin precum și regionalizare sa, vezi materialul Priorități strategice ale războiului informațional rus în România și R. Moldova semnat de Nicolae Țîbrigan și disponibil pe site-ul LARICS.ro: http://larics.ro/prioritati-strategice-ale-razboiului-informational-rus-romania-si-r-moldova/.

[1] Șerban, Alexandra (2013). O altfel de artă a războiului: „Armata Fantomă” care l-a încurcat pe Hitler, Historia.ro, disponibil la: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/o-altfel-de-arta-a-razboiului-armata-fantoma-care-l-a-incurcat-pe-hitler, accesat la: 01.10.2017

[1] https://www.defense.gov/

[1] Garamone, Jim (2014), Russian Aircraft Flies Near U.S. Navy Ship in Black Sea, American Forces Press Service, U.S. Department of Defence, disponibil la: http://archive.defense.gov/news/newsarticle.aspx?id=122052, accesat la: 01.10.2017

[1] https://www.facebook.com/nick.olson.92102

[1] https://web.archive.org/

[1] http://whois.domaintools.com/fondsk.ru   

[1] Digi24 (2017), George Friedman: Rusia nu are capacitatea de a fi o mare putere, disponibil la: http://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/george-friedman-rusia-nu-are-capacitatea-de-a-fi-o-mare-putere-742381, accesat la: 01.10.2017

Nicolae Țibrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. În prezent este înscris la Şcoala doctorală din cadrul aceleiași facultăți. Începând cu 2013 este asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române și expert asociat în cadrul LARICS.