Posts

Lina-Grau-Lectiile-pandemiei

Lecțiile pandemiei pentru societatea civilă din Republica Moldova

[INTERVIU Buletin Nr. 6] Lina Grâu | Societatea civilă a înlocuit aproape în totalitate statul pe partea socială și de aprovizionări, dar nu a făcut presiuni ca autoritățile să-și regândească abordările.

Care au fost lecțiile pandemiei de Covid-19 pentru societatea civilă și cât din ceea ce nu reușesc să gestioneze autoritățile poate fi pus pe umerii voluntarilor și a oamenilor activi din societate? În ce măsură efortul și mobilizarea societății pot fi ajutate de mesajele adecvate ale autorităților sau, din contra, compromise de „bălbâiala” sau incompetența acestora? Suntem sau nu pe cont propriu în această criză? Și care sunt lucrurile pe care ar putea să le facă voluntarii și societatea civilă în continuare pentru a reduce din efectele dramatice ale acestei pandemii asupra societății din Republica Moldova (RM)?

Am discutat subiectul cu voluntari și activiști care, de la începutul pandemiei, au avut inițiative cu impact pentru susținerea sistemului medical în lupta cu Covid-19.

Ana Racu este membră a Comitetului ONU împotriva torturii. Împreună cu omul de afaceri Anatol Untură și Victoria Dunford, președinta organizației neguvernamentale Moldova AID, Ana Racu a inițiat prima campanie de strângere de fonduri pentru cei implicați în combaterea Covid-19, atunci când, la începutul pandemiei, medicii din spitale nu aveau mijloacele de protecție, medicamentele și echipamentele necesare. Printre beneficiari inițiativei „Împreună pentru voi!” au fost lucrători sociali, poliția și personal din penitenciare.

În câteva luni, cei trei voluntari au colectat peste 4,5 milioane lei doar ca donații în bani, din care au cumpărat 29 de echipamente medicale, inclusiv două aparate de ventilare artificială a plămânilor, zeci de mii de mășticostume de protecție, viziere, 16 tone de dezinfectanți și săpun, plus produse alimentare și alte bunuri.

Campania a însemnat efort și timp personal dedicat unei cauze. „Pandemia ne-a pus în condiții de egalitate pe toți – indiferent dacă ești ministru, măturător, președinte sau student, suntem cu toții într-o barcă. Respectiv, reacția de răspuns la pandemie trebuia să fie una de mobilizare generală”, spune Ana Racu.

racu-1.jpg

Cum se face că o campanie lansată de trei activiști civici a fost tratată cu mai multă încredere de cei care au donat decât strângerile de fonduri anunțate de autorități?

Răspunsul pare la suprafață. „Am fost transparenți în toate achizițiile făcute și am publicat toate rapoartele financiare, spune Ana Racu. Plus că am ținut foarte mult la calitatea produselor pe care le-am achiziționat, le-am verificat personal la producător, atunci când am făcut achiziții pe piața internă, pentru a fi siguri că în spitale ajung produse conforme standardelor”.

Încă o caracteristică a campaniei a fost că majoritatea echipamentelor de protecție au fost cumpărate de la producătorii locali. Campania a început atunci când era lockdown general, nu se putea importa nimic. Unele dintre măștile de protecție au fost produse la penitenciarul de la Rusca, salopete de protecție de o calitate foarte bună au fost cusute tot în RM, s-a lucrat cu producătorii locali de dezinfectanți și săpun.

„Oameni ca noi au fost mai mulți. Și eu mă bucur că atunci a fost acest val de mobilizare și de solidaritate cu personalul medical. Am avut multe reacții din partea medicilor care au spus că a contat masca și salopeta de protecție pe care le-au adus-o, dar și mai mult a valorat reacția de solidaritate a societății. Ceea ce s-a produs ulterior, cu impactul știrilor false și a teoriilor conspiraționiste, este o altă dramă prin care trecem acum cu toții”, subliniază Ana Racu.

Ce impact au avut mesajele contradictorii transmise de autoritățile care ar fi trebuit să gestioneze această criză? 

Crizele arată întotdeauna potența și impotența unui stat, spune Ana Racu. „Au fost inițiative și lucruri făcute bine și bune intenții, dar au existat și foarte multe lucruri contradictorii și eforturi insuficiente, chiar și acolo unde nu era nevoie de bani, când era vorba despre informație sau modele pozitive care ar fi trebuit să plece de la liderii politici. Faptul că persoanele numărul unu în țară nu au respectat ele însele condițiile pe care le-au impus a generat o serie de modele negative în societate care au fost preluate foarte repede.”

racu-2.jpg

Pe fundalul unei mari neîncrederi în autoritățile de diferit nivel există șansa ca societatea civilă să completeze anumite rateuri sau goluri ale autorităților. „În situația noastră, când lucrurile sunt la propriu „între viață și moarte” este exact ca în proverbul care spune că salvarea celui care se îneacă ține și de efortul lui de a se menține la suprafață.” Dar cât potențial și forță mai are societatea din RM pentru a se implica în propria salvare, în condițiile unei depresii și apatii aproape generalizate care s-a făcut simțită și la nivelul societății civile?

Acest sentiment de neajutorare învățată planează în societatea moldovenească – nimeni nu mai vrea să facă nimic pentru că are impresia că efortul este în van. Partea bună este că întotdeauna vor exista oameni care vor încerca să inspire, fie că este un primar responsabil, un lider de comunitate sau un preot care vine cu mesaje adecvate. Este nevoie de exemple de proiecte reușite care să demonstreze că „se poate” și să încurajeze alte inițiative. Plus că oamenii trebuie să înțeleagă că au și o responsabilitate personală pentru starea de lucruri din jur”, spune Ana Racu.  Activista notează că unul dintre reproșurile pe care le-a primit în legătură cu această campanie a fost excesiva mediatizare și faptul că „acțiunile de caritate trebuie făcute în liniște”. „Aș fi de acord cu această teză dacă ar fi vorba exclusiv de banii mei. Dar noi am avut donații de la foarte mulți oameni care au avut încredere în noi și care au vrut să fie siguri că banii lor ajung la destinație. Așa că noi am ținut foarte mult la transparența fiecărui bănuț. În plus, acțiunile de caritate de acest fel generează și alte inițiative, mobilizează și alți oameni care vor să ajute, demonstrează că „se poate”, subliniază Ana Racu.

Ce mai poate face acum societatea civilă?

Sunt mai multe lucruri care pot fi făcute profesionist și inteligent. Pornind de la campanii de informare și emisiuni, generarea unor discuții pentru a combate teoriile conspiraționiste sau falsurile și pentru a încerca un dialog cu cei mai rătăciți și mai înverșunați în teoriile lor de scepticism anti-Covid și până la acțiuni de caritate pentru bătrânii singuratici, persoanele cu maladii cronice avansate, alte categorii la care nici până la pandemie statul nu a prea ajuns; prestarea de servicii sociale…

„Prin urmare, consider că mai avem rezerve de entuziasm și, desigur energieMagia unui prânz cald, a unei vorbe bune, a unui suport emoțional este soluția inclusiv pentru a depăși această depresie aparent atotcuprinzătoare din societatea moldovenească”, concluzionează Ana Racu, una din inițiatoarele inițiativei „Împreună pentru voi!”. 

ianachevici-1.jpg

Asociația Ave-Copiii, care își are sediul la câteva minute de mers pe jos de Spitalul de Urgență din Chişinău, a fost nevoită să-și închidă Centrul de zi pentru copii și adolescenți imediat după izbucnirea pandemiei. La câteva săptămâni după, în casa cu curte interioară rămasă pustie s-au mutat medici de la spitalul de urgență, devenit între timp spital Covid. Astfel organizația neguvernamentală a decis să sprijine sistemul medical și angajații de acolo care nu mai puteau locui acasă pentru că riscau să-i infecteze pe cei din familie. Astfel, sediul asociației oferă până în prezent până la 15 locuri de cazare pentru medicii din prima linie.

Mariana Ianachevici, directoarea asociației Ave-Copiii, spune că ajutorul acordat medicilor este una dintre marile satisfacții morale ale echipei pe care o conduce, pe lângă suportul a peste 130 de copii și tineri pe care îi are în monitorizare și a celor 14 adolescenți din grija asociației care au absolvit școlile profesionale în acest an. 

„Pentru noi a fost un moment de satisfacție faptul că am putut da o mână de ajutor medicilor din prima linie în această situație de criză. În luna martie am fost nevoiți să ne regândim proiectele în care lucram cu copiii și adolescenții, trecându-le online. La un moment dat ne întrebam cât de util și eficient este ceea ce facem, dacă nu ne ocupăm doar cu „mutatul hârtiilor” de colo-colo. Așa că oferta care am făcut-o medicilor a fost un proiect de suflet.”

Eu am ajuns să înțeleg evoluția pandemiei judecând după fețele lor. Nici nu mai trebuie să-i întreb cum stau lucrurile și câți bolnavi au. Sau dacă sunt supra-extenuați, excesiv de obosiți. De exemplu, dacă medicul stă afară cu ochii în zare și își bea cafeaua, atunci e clar că lucrurile nu merg tocmai bine”, spune Mariana Ianachevici.

Directoarea Ave-Copiii spune că inițiativele societății civile, binevenite și oportune, ar fi trebuit să fie un efort depus la începutul pandemiei. Acestea ar fi trebuit să dea răgaz autorităților să se organizeze și să gândească gestionarea mai eficientă a crizei. Acest lucru, însă, așa și nu s-a mai întâmplat. „Noi ne-am asumat foarte multe, am rezolvat repede o multitudine dintre problemele pe care statul le rezolvă mult mai greu. Totuși, am fost mult prea tăcuți și nu am cerut autorităților mobilizare maximă. Trebuia să ne facem timp să vorbim mult mai mult despre ceea ce facem și să cerem Guvernului un plan concret de combatere a epidemiei și acțiuni concrete”, subliniază Mariana Ianachevici.

ianachevici-3.jpg

„Noi nu ne-am făcut timpul necesar pentru a avea un dialog cu autoritățile în care să spunem franc: „Noi acum, în regim de urgență, putem să luăm asupra noastră multe lucruri pe care voi nu le reușiți. Dar în timpul acesta voi, autoritățile, trebuie să vă reconfigurați bugetul, procedurile, procesele. Și pentru asta aveți doar o lună sau două”.

Noi, însă, ne-am avântat și am înlocuit în totalitate statul pe partea ce ține de aspectele sociale, de aprovizionări… Statul poate conta pe resursele societății civile și pe flexibilitatea ei, dar doar pentru un timp scurt și în acest răstimp trebuie să aibă capacitatea de a-și reconfigura procedurile. De exemplu, pe partea socială ce ține de copii, există managementul de caz, care este un algoritm de lucru pentru asistentul social.

În cadrul acestuia ar fi trebuit să se dea niște instrucțiuni la asistenții sociali pentru situații, de exemplu, în care copiii rămân singuri acasă după ce părinții sunt internați cu Covid. Și am constatat că, asistentul social care trebuia să-i supravegheze doar i-a sunat, pentru că era și el în carantină. Deci, nu au existat proceduri clare pentru astfel de situații extreme, dar reale și care influențează viețile unor oameni concreți.

Un alt exemplu: în Chişinău Serviciul de asistență stradală nu a funcționat în cele două luni ale stării de urgență din primăvară. După mine, acesta este un serviciu care ar fi trebuit să lucreze la fel ca 112, în condițiile în care copiii străzii au continuat să trăiască în stradă”, spune Mariana Ianachevici.   

„Deci, trebuia să avem un cuvânt de spus în raport cu autoritățile și, probabil, să o spunem un pic mai tare, să fim mai incisivi. Iar autoritățile, care în general nu prea apleacă urechea la vocile din societate, s-au obișnuit cu faptul că noi, societatea civilă, suntem cuminți și silențioși și ne facem treaba”, subliniază directoarea Ave-Copiii.

În ceea ce privește mesajul confuz al autorităților, inclusiv atunci când vine vorba despre purtatul măștilor și respectarea regulilor de carantină, Mariana Ianachevici spune că, în cadrul organizației pe care o conduce au fost din start impuse reguli foarte stricte – obligativitatea de a purta măști și mănuși, folosirea dezinfectanților, lucrul la distanță cu deplasarea doar cu mașina personală. „Norocul nostru a fost că avem parteneri foarte buni în Italia, care încă de la început ne-au spus franc: „Este o situație pentru mult timp, până nu apare vaccinul – nu ieșim, este important să aveți grijă de voi!”. Dar pentru oamenii care nu prea au acces la informații și care își creează idoli, mesajele autorităților au fost deosebit de nocive”, spune Mariana Ianachevici.

ianachevici-2.png

În privința lucrurilor pe care le poate face societatea civilă de acum încolo, activista spune că Ave-Copiii și-a propus să continue proiectele de până la Covid, doar că își va adapta activitățile la noua realitate. „Să nu ne gândim la un moment dat că nu mai este nevoie să susținem copiii săraci să meargă la școală. Să nu ne gândim că nu mai este nevoie de multă informare, sensibilizare despre violență. Deci, ne punem mănuși, ne punem măști, păstrăm distanța, umblăm cu dezinfectantul după noi, ne mutăm online.”

Mariana Ianachevici are sugestii și pentru autorități. „Acestea trebuie cât mai repede să se adapteze la noile realități și să minimizeze contactele fizice și umblatul cu hârtiile acolo unde sunt soluții electronice. Noi trebuia să dăm demult peste urechi autorităților. 

Inspectoratul Fiscal demult trebuia să scoată niște instrucțiuni și metode noi de lucru, nu pur și simplu „păstrați distanța la ghișeu”, că nu (doar) asta este important. Important este, de exemplu pentru contabili, ca în condițiile pandemiei procesul verbal de predare-primire să poată fi făcut electronic și nu obligatoriu pe hârtie.”

Am întrebat-o pe Mariana Ianachevici și de ce au foarte mulți oameni în RM sentimentul că „am rămas pe cont propriu”.

„Pentru că într-adevăr am rămas pe cont propriu. Oamenii de multe ori nu pot ajunge la spital sau ajung prea târziu, când au deja plămânii afectați. Pentru că mesajele autorităților sunt interpretabile, contradictorii și „ca din topor”. Pentru că autoritățile preferă să vorbească într-un „limbaj de lemn”, uscat, administrativ, pe care omul de rând nu-l înțelege. De aceea și ne simțim pe cont propriu… Pentru că autoritățile nu fac lucrurile cum trebuie, pentru că vorbesc urât cu oamenii, pentru că dau mesaje confuze. Și atunci, cum vor ca oamenii să respecte regulile, când ei înșiși nu le respectă, dacă ei înșiși promovează jumătățile de măsură? Jumătatea de măsură aplicată dă jumătate de rezultat, sau mai chiar puțin. Dovadă că suntem unde suntem acum”, constată Mariana Ianachevici, directoarea asociației Ave-Copiii.

Surse imagini: paginile de Facebook ale campaniei Împreună pentru voi! și ale Asociației pentru Abilitarea Copilului și Familiei “AVE Copiii”

Lina Grâu este jurnalistă, autoare de emisiuni la Radio Europa Liberă/Radio Libertatea (RFE/RL). Autoare de studii și analize, publicații periodice și emisiuni radio acoperind subiecte de integrare europeană, cooperare regională, afaceri interne și externe ale Republicii Moldova și problematica reglementării transnistrene. Contribuie cu studii și materiale la publicațiile unor think-tank-uri independente și colaborează cu instituții de presă din Republica Moldova și din străinătate.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Mark Mazureanu Tinerii

Mark Mazureanu: Tinerii de la Academia de Jurnalism Cetățenesc au demonstrat că pot deveni factori de presiune asupra autorităților

[INTERVIU Buletin Nr. 1] Lina Grâu | Prin politicile defectuoase în domeniul educației și tineretului, Republica Moldova a ajuns să aibă o generație de tineri care nu se mai regăsesc în structurile din societate, care nu au acces la studii de calitate în interiorul țării, iar odată plecați în străinătate nu au nicio motivație de a reveni. Este un semnal de alarmă pe care îl dă Mark Mazureanu, fost profesor universitar în Germania și SUA, expert la asociația ADEPT și director al Asociației de tineret ASIST, care a lansat recent la Chişinău cursuri de instruire pentru tineri în cadrul Academiei de Jurnalism Cetățenesc. „Pentru a dezvolta condiții care să-i determine pe tineri să revină în Republica Moldova trebuie înțelese mai întâi motivele pentru care tinerii pleacă”, spune Mark Mazureanu.

Una din problemele majore ale tineretului din Republica Moldova este, în opinia sa, devalorizarea studiilor calitative. Mulți dintre tineri nu vor studii din simplul motiv că nu înțeleg care este valoarea acestora. Și nu există nici oferte de calitate. Studiile primare și liceale în special în Chişinău sunt de o calitate destul de bună, însă la nivel universitar nivelul studiilor scade brusc, „mergând până la îndobitocire”. „Cred că universitățile în Republica Moldova în general trebuie închise pentru că mai mult prejudiciază dezvoltarea tinerilor decât îi instruiesc”.

În aceste condiții, tinerii dornici de carte preferă să plece peste hotare, chiar dacă adesea trebuie să plătească pentru studii. Celor rămași în Republica Moldova le scade motivarea din primul an de facultate și încearcă să-și găsească de lucru fie în presă, fie în ONG-uri, fie în administrație publică, iar studiile sunt lăsate pe planul doi. „Astfel obținem în Republica Moldova o generație de tineri cu pseudo-studii și diplome formale, fără cunoștințe și abilități reale”, subliniază profesorul. Pentru a remedia situația lor, expertul propune ca programele de instruire realizate de ONG-uri sau parteneri externi să fie gândite nu pentru anii 2-3 de facultate, când, spune el, ar putea fi deja târziu pentru remodelarea gândirii, ci să se lucreze cu liceenii, care încă nu au fost alterați de structurile universitare moldovenești.

mark3

„Pe de altă parte, tinerii care și-au făcut studiile în străinătate și vor să revină acasă se confruntă și ei cu o problemă foarte mare – ceea ce eu numesc capital social. Omul, dacă pleacă chiar și pentru trei luni, ajunge să rateze contextul – el a plecat din instituție, a plecat dintr-un cerc de prieteni, de experți, nu a mai fost invitat la conferințe, nu mai apare în media. Și omul acesta „încetează să existe”. Durează mult timp ca să se reintegreze ulterior. Am simțit asta chiar pe exemplul meu. Eu am revenit de acum doi ani și nici până acum nu mă pot conecta, reintegra în mediul de experți, în sistemul de la Chişinău. Astfel, sunt necesare mecanisme de capital social, în așa fel încât să existe o rețea permanentă de contacte active care să-i înglobeze atât pe cei din Republica Moldova, cât și pe cei plecați în străinătate, pe toată durata șederii lor acolo. Asta înseamnă un mecanism de deplasări prin care oamenii să circule la diverse evenimente, rețele de discuții permanente, apel la expertiza lor pe durata aflării în străinătate, sau măcar implicarea lor în anumite procese sociale. Astfel ca atunci când vor reveni, acești oameni să fie parte a unor procese sociale. Deci, oamenii trebuie ținuți continuu implicați în activități legate într-un fel sau altul de Republica Moldova. Pe această direcție pot lucra și finanțatorii externi, dar și Guvernul, dacă bineînțeles ar fi interesat în a-i ține pe acești oameni aproape de Republica Moldova sau de a-i vedea reveniți”, accentuează specialistul.

mark2

Pentru a înțelege cum ar putea fi motivați tinerii să revină trebuie analizate mai întâi cauzele care i-au determinat să plece. În primul rând, este vorba despre venituri, dar acest factor nu este totuși nici pe departe determinant. Foarte importante sunt, în opinia sa, poziția socială, respectul, ambianța socială, necesitatea ca tânărul să fie parte din comunitate, dar și infrastructura de tot felul. 

„Oamenii gândesc printr-o prismă destul de egocentrică – respectul societății față de mine; eu și drumul de lângă casă; eu și cât de solicitat sunt ca expert; eu și nivelul meu de venit și de viață; eu, familia și copilul meu. Dacă acestea sunt elementele care îi fac pe oameni să plece, cred că tot ele i-ar face și să rămână sau să revină”, spune Mazureanu.    

În ceea ce privește modul în care poate fi îmbunătățită situația tinerilor care rămân în țară, Mark Mazureanu consideră că soluțiile sunt, din nou, în educație. „În prezent putem vorbi despre о „bandă rulantă”, un sistem educațional creat de stat și care formează sistemul de valori cu care trăiește omul toată viața: cărțile citite, modul în care se predă gramatica, modul în care se învață limbile, felul în care este studiată și tratată istoria.

Acești 12 ani de studii sunt determinanți, subliniază Mark Mazureanu. El sugerează că în condițiile în care este imposibilă schimbarea sistemului educațional de stat fără o voință politică puternică din partea autorităților, se poate merge pe calea creării unor sisteme educaționale paralele, private. „Învățământul școlar de stat este coordonat de stat, respectiv de partidul de la guvernare. Iar partidul de la guvernare vede în el niște interese primare. Și atunci, ar trebui să avem în Republica Moldova un sistem paralel la fel de dezvoltat de educație privată cum este de exemplu cel din Marea Britanie sau SUA”.

În acest moment în Republica Moldova sunt doar câteva instituții de studii private, care au costuri foarte mari, care trebuie să-și recupereze investiția fără să aibă niciun fel de suport financiar și pe care statul nu le susține. Directorul Asist accentuează să acest sector trebuie consolidat. Trebuie cultivată ideea că studiile sunt importante „în așa fel încât părinții să înțeleagă că prioritar nu este salamul, ci studiile copiilor”. „La nivelul grădinițelor lucrurile se schimbă, părinții deja optează pentru grădinițe private. Și cred că în scurt timp ar trebui să devină un lucru comun să-și dea copiii și la școli private, la instituții de educare profesională direcțională, adică la cursuri profesionale, plătite”, este de părere Mark Mazureanu.

Un aport important în cultivarea spiritului critic și a activismului tinerilor sunt și instruirile organizate de organizații neguvernamentale. Mark Mazureanu a inițiat la Chişinău cursurile Academiei de Jurnalism Participativ, destinat, așa cum scrie și pe site-ul proiectului (www.acj.md), „tinerilor care cred în schimbare, care nu considera plecarea drept unica salvare și care doresc sa monitorizeze procesele publice din Moldova pentru a construi un bloc de rezistență împotriva dezinformării, propagandei, corupției și neglijenței în societate”.

„La început, când am conceptualizat proiectul, valul de propagandă care venea din Est era atât de puternic, încât noi am simțit necesitatea de a pregăti tinerii activi on-line și pe cei care creează produse media online să aibă discernământ și să nu „muște” din această momeală a dezinformării. Apoi, ideea de propagandă a fost extinsă, pentru a îngloba nu doar fluxurile care vin geografic din Est, ci și pentru a crea un scut de protecție la orice fel de fluxuri informaționale propagandistice, de dezinformare sau cu informații greu de verificat. Am constatat apoi că, pe lângă abilitatea de a colecta și a opera cu informații, tinerii au nevoie de asistență la procesul de creare a conținutului propriu și a platformelor prin care să se exprime. Și în fază finală am constatat că acești tineri pot fi mai mult – pot fi generatori de fluxuri primare și de soluționare a unor probleme comunitare.

Cei care activau în domeniul ecologic s-au regăsit în vlogging, blogging, jurnalism participativ, în crearea unor platforme, podcast-uri, noutăți prin care să promoveze ideile în care cred. La fel și cei care activau în domeniul tineretului sau în monitorizarea procesului administrativ din Chişinău. În runda a doua am avut o comunitate destul de largă de vloggeri care postează despre calitatea serviciilor de infrastructură oferite de primărie. Noi la curs i-am șlefuit doar și am făcut ca produsele lor să crească calitativ și i-am învățat mecanismele prin care să ajungă la o audiență mult mai mare. Dacă un vlog filmat de un participant avea 3-5 mii de vizualizări, acum ei au ajuns la 25 de mii de vizualizări și mai mult”, povestește coordonatorul ACJ.

Cum se poate ajunge de la aceste elemente singulare la masa critică ce poate determina ca autoritățile să acționeze altfel, vocea căreia să fie auzită în societate, să schimbe mentalități și să genereze schimbări? „Un om singur nu poate reuși foarte multe. Se pot face lucruri importante doar atunci cânt te unești cu alți oameni și când ai și un suport social. Revenind la Academia noastră – un individ care agregă problema comunitară și o prezintă foarte inteligent, scurt și la temă în spațiul online și care învață tehnici de a ajunge la o comunitate mare, adună imediat suport din partea societății. Și el unul devine un factor de presiune și schimbare. Când postarea lui în care abordează o problemă adună de exemplu 50 de mii de vizualizări, este ridicat un val de presiune și autoritățile nu-l mai pot desconsidera. Câțiva tineri de la ACJ au făcut câteva materiale despre construcțiile ilegale din Chişinău, care în două ore au fost preluate de canalele media. Acești tineri au demonstrat că ei pot ridica valul”, povestește directorul Asist.

Partea dificilă este că autoritățile din Republica Moldova pur și simplu ignoră de cele mai dese ori opinia publică și semnalele care vin din societate. Însă că orice sistem autocratic are nevoie de legitimitate populară, oricât de falsă și artificială ar fi aceasta. Mazureanu: „Cu cât mai mult tu, ca personalitate, delegitimezi acest sistem, cu atât mai scumpă este guvernarea. Poți spune ”Da, domnilor, votul meu nu contează. El chiar nu contează, el nu schimbă nimic. Dar, f*ck you guys!, dacă eu pot să vă fac guvernarea mai scumpă și voi să cheltuiți mai mult ca să paralizați acțiunile mele, atunci eu voi face totul pentru a vă ridica costurile acestor abuzuri. Prin faptul că am fost să votez eu voi avea dreptul moral să critic modul vostru de a guverna, chiar dacă voi încercați să mă ignorați!”. Aceasta trebuie să fie retorica unui tânăr activ și implicat în Republica Moldova”, subliniază Mark Mazureanu, directorul Asociației de tineret ASIST de la Chişinău.

Lina Grâu este jurnalistă, autoare de emisiuni la Radio Europa Liberă/Radio Libertatea (RFE/RL). Autoare de studii și analize, publicații periodice și emisiuni radio acoperind subiecte de integrare europeană, cooperare regională, afaceri interne și externe ale Republicii Moldova și problematica reglementării transnistrene. Contribuie cu studii și materiale la publicațiile unor think-tank-uri independente și colaborează cu instituții de presă din Republica Moldova și din străinătate.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Alina Andronache femei

Alina Andronache: Noi nu creștem personalități, ci femei și bărbați

[INTERVIU Buletin Nr. 1] Lina Grâu | Societatea moldovenească nu s-a îndepărtat foarte mult de percepția medievală a femeii văzute aproape exclusiv în rolul de soție și mamă, având ca singură preocupare treburile casnice. Acest lucru se vede inclusiv din sondaje – Indexului egalității de gen și Barometrul de gen, declară Alina Andronache, consultantă în cadrul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare.

Conform acestor sondaje, majoritatea populației din Republica Moldova crede că menirea femeii este în primul rând să se căsătorească, să crească copiii și să aibă grijă de treburile casnice, iar alte lucruri, precum cariera și viața publică, sunt secundare sau chiar contraindicate. „În aceste condiții este între foarte greu și chiar imposibil ca potențialul femeii să fie valorificat pe deplin. Adesea mi se spune: „Ai trei copii, ce-ți mai trebuie? Te-ai împlinit!”. Nu, nu este adevărat. Femeia are nevoie nu doar de copii și familie ca să fie împlinită”, spune Alina Andronache.

În baza analizelor pe care le-a făcut bazându-se pe date statistice, experta subliniază că în Moldova numărul de femei cu cel puțin o diplomă de studii superioare este mai mare decât cel al bărbaților, fetele încep activismul civic, care ulterior duce la implicarea în politică, la aceeași vârstă ca și băieții. Însă din cauza condițiilor create în societate în jurul vârstei de 25-30 de ani femeile sunt nevoite să-și pună de-o parte aspirațiile legate de carieră și să se dedice copiilor și familiei. Ulterior, în jurul vârstei de 45-50 de ani, femeile încep din nou să se implice.

„Mi-am dat seama că acest lucru este determinat de politicile defectuoase ale statului privind reconcilierea vieții de familie cu cea profesională, spune Alina Andronache. Noi avem cel mai lung și cel mai prost plătit concediu de îngrijire a copilului (3 ani); noi nu avem servicii de creșă și nu avem opțiuni prin care ambii părinți să aibă posibilitatea de a sta cu copilul. În momentul în care femeia decide să aibă un copil, ea devine izolată, închisă în casă și ratează drumul către o carieră profesională”.

Experta subliniază că femeile întâmpină mult mai multe dificultăți, bariere, probleme atunci când încearcă să se realizeze pe plan profesional. Referindu-se la cauzele acestei atitudini din societate, Alina Andronache spune că stereotipurile sunt perpetuate prin modelele transmise în familie, atunci când de exemplu doar fetele sunt puse să facă curat sau să gătească și li se repetă mereu că trebuie să fie cuminți și educate. Alt factor este religia, atunci când femeii i se spune că trebuie „să rabde și să-și ducă crucea”, inclusiv atunci când este agresată de soț. Chiar și educația din școală sau manualele școlare promovează aceleași stereotipuri. „În manualele școlare femeile sunt reprezentate doar făcând curat, gătind, având grijă de copii, iar în profesii – doar ca profesoară, educatoare, frizeriță, asistentă. Iar bărbații sunt reprezentați ca fiind în funcții de conducere. Și aceste imagini au un rol determinant în perioada în care copilul se dezvoltă”, subliniază experta.

Alina

Și politicul are, în opinia ei, un rol important în marginalizarea rolului femeii în societate. Prin interpretările eronate a ceea ce înseamnă familia, dar și prin retorica discriminatorie și sexistă aplicată femeilor care au candidat la funcții publice, politicienii-bărbați au promovat și mai mult ideea că „locul femeii este în casă la cratiță”. „Cel mai mult această tendință s-a accentuat de la prezidențiale, când s-a speculat că o candidată fără familie și copii nu poate fi bună pentru această funcție. Teză care nu este însă aplicată și bărbaților. După acest moment au început adevărate campanii care sugerează că egalitatea de gen și emanciparea femeii strică familiile și scad natalitatea”, atenționează Alina Andronache.

Ea atenționează de asemenea că efortul depus de partenerii externi și societatea civilă atunci când au promovat Legea cu privire la cotele de reprezentare în funcții publice, adoptată în 2016, a fost re- – 13 – dus la zero prin trecerea la sistemul electoral mixt. „Cu regret, nu se va putea testa impactul acestei legi, pentru că s-a schimbat sistemul electoral în Republica Moldova – a fost o muncă enormă, care a durat ani de zile pentru ca până la urmă nici să nu o putem vedea în practică. În consecință, este previzibil că după următoarele alegeri, făcute în baza sistemului electoral mixt, vom aveam mult mai puține femei în funcții publice decât acum. Nu cred că a putem vorbi despre o deschidere sinceră a clasei politice pentru a soluționa această problemă”, spune Alina Andronache.

„Cauza pentru care nu avem femei în politică, pentru care femeile nu sunt valorificate, deși au un potențial enorm, este că din familie, grădiniță, școală și universitate ele au fost educate să nu se laude, să fie cuminți, să pună alte priorități în față, să fie dedicate doar familiei. Noi nu creștem personalități, ci femei și bărbați, aplicându-le etichete și inoculându-le stereotipuri. Iar când vom înceta să facem asta, societatea noastră se va schimba. Pentru că abia atunci va fi valorificat integral potențialul uman al întregii populații, și nu doar a unei jumătăți. Avem foarte multe femei cu o foarte bună pregătire, dar ele nu sunt susținute, nu sunt promovate de societate și de mass media, noi nu le găsim în cărțile de istorie, noi nu le vedem printre portretele de deasupra tablei în sălile de clasă, nu le vedem în viața publică”, subliniază Alina Andronache. Printre soluții s-ar număra desfășurarea unor proiecte și programe de abilitare a femeilor în viața publică, inclusiv în cele mai îndepărtate localități. „Nu vom schimba nimic dacă vom lucra doar în centru, doar la schimbarea cadrului normativ sau la schimbarea mentalităților în Chişinău”, spune experta.

Importante sunt și sursele de informare. „Nu toate localitățile au acces la internet sau la surse mass media diversificate. Și atunci, cine lucrează pentru a promova niște valori într-o localitate mică? Biserica și primăria. Nici măcar școala nu mai are rolul acesta, după ce a rămas câte o școală la două-trei sate. Iar biserica promovează de multe ori niște valori eronate, care sunt departe de spiritul autentic al creștinismului. Multe articole scrise de preoți spun că femeile trebuie să fie ascultătoare și ”să-și ducă crucea”, să servească bărbatul și copiii, iar atunci când suferă de violență trebuie să rabde”, constată Alina Andronache.

Politicul s-a prins rapid că religia poate aduce influență și o „încalecă” de fiecare dată când se ajunge la alegeri. Chiar și istoric, biserica a fost întotdeauna folosită ca instrument de propagandă și manipulare a societății. Cum se face că ortodoxia este clar asociată cu intoleranța – față de femeile mai active, sau față de minorități – de la cele etnice la cele sexuale, iar societatea moldovenească, deși se declară în proporție de 98% creștină, este una dintre cele mai intolerante? O întrebare pentru care Alina Andronache are două explicații. Prima este că nu se practică un creștinism conștient – botezul, cununia, participarea la slujbe se face „pentru că așa trebuie”, fără a ști exact ce semnificații au.

Alina

„Iar a doua explicație este că noi nu avem preoți învățați care să propovăduiască despre creștinism și Biblie. Avem preoți care promovează și interpretează cum vor ei învățăturile biblice. Cea mai mare poruncă pe care ne-o dă Biblia este să iubim pe aproapele nostru așa cum ne iubim pe noi înșine. Și această teză nu are nimic în comun cu ura și intoleranța. Atunci când noi ne uităm la nivelul de intoleranță din Republica Moldova, vedem că majoritatea celor care se declară creștini de fapt nu respectă prima poruncă. Iar cei câțiva, foarte puțini, preoți care își permit să explice lucrurile în contrasens cu opinia comună, sunt pedepsiți de conducerea bisericii și reduși la tăcere. Pentru că biserica s-a transformat într-o instituție de stoarcere a banilor din enoriași, de manipulare, dar și de promovare a intereselor unor oameni – politicieni și nu numai. Și de fapt nu este biserica pe care ne-a transmis-o Hristos”, subliniază experta.

Cum se face că școala nu a reușit să modernizeze societatea, comunitățile respective? „Un mare filosof a spus că în momentul în care îi iei unui popor educația, poți să-l controlezi și să-l manipulezi foarte ușor. Iar nouă autoritățile ne-au luat educația. Noi nu avem o educație calitativă, iar aici este cel mai mare eșec care nu ne permite să progresăm ca stat și ca societate”, conchide Alina Andronache, consultantă în cadrul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare.

Lina Grâu este jurnalistă, autoare de emisiuni la Radio Europa Liberă/Radio Libertatea (RFE/RL). Autoare de studii și analize, publicații periodice și emisiuni radio acoperind subiecte de integrare europeană, cooperare regională, afaceri interne și externe ale Republicii Moldova și problematica reglementării transnistrene. Contribuie cu studii și materiale la publicațiile unor think-tank-uri independente și colaborează cu instituții de presă din Republica Moldova și din străinătate.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova