Posts

Binomul germano-francez, dereglat de ambiţia lui Macron şi prudenţa lui Merkel

Binomul germano-francez, dereglat de ambiţia lui Macron şi prudenţa lui Merkel

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu| Binomul germano-francez, care domina copios Uniunea Europeană, pare a nu mai funcţiona pentru prima oară în ultimele două decenii. Recent, tensiunea dintre cele două mari puteri a izbucnit şi în public, Angela Merkel acuzându-l pe Emmanuel Macron cu ocazia dineului de celebrare a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului că, prin „politicile sale disruptive”, o obligă pe ea „să strângă şi să lipească cioburile” sparte de el, înainte ca orice discuţii pragmatice să poată continua. Preşedintele francez, înţelegând în principal aluzia la comentariul său că NATO se află în „moarte cerebrală”, s-a apărat spunând că trebuie să semnaleze problemele cu care se confruntă alianţa, înainte de Summit-ul de la Londra, când se vor celebra 70 de ani de parteneriat nord-atlantic.


Trebuie subliniat însă că diferendul franco-german nu este produs doar de comentariul lui Macron cu privire la NATO sau de opoziţia franceză faţă de începerea negocierilor de aderare la UE ale Macedoniei de Nord şi ale Albaniei, care au zdruncinat puternic interesele germane în Balcanii de Vest.

În realitate, ciocnirea este una cu baze structurale tot mai puternice, între o Franţă tot mai asertivă în mandatul solid al unui preşedinte ambiţios, şi o Germanie tot mai fidelă păstrării statu-quo-ului european, atât timp cât prudentul cancelar Merkel este în retragere, şefia creştin-democraţilor germani în era post-Merkel este încă disputată, iar coaliţia de guvernare cu social-democraţii de la Berlin este tot mai şubredă.

În fapt, discuţia se poate reduce la nemulţumirea lui Emmanuel Macron care, deşi a adoptat reforme foarte nepopulare, de limitare a modelului social francez şi de apropiere de modelul economic german, nu a obţinut din partea Berlinului concesiile pe care le dorea privind restructurarea pieţei unice şi a zonei euro. Macron şi interesele franceze pe care le reprezintă şi-au îndreptat atunci atenţia asupra zonei de apărare şi de politică externă, încercând, prin propuneri legate de o politică de apărare comună europeană, să modifice raporturile hegemonice din UE: practic, Macron doreşte ca armata franceză să fie cheia de boltă a construcţiei europene în locul economiei germane, cum era până în prezent.


Statele est-europene, fie ele membre ale UE, precum România, fie asociate, precum Republica Moldova, trebuie să ţină cont de această schimbare care, fără a fi ireversibilă, este totuşi serioasă. În ce direcţie va merge binomul germano-francez pe termen lung am putea vedea mai bine în următorii doi ani, în cadrul unei mari Conferinţe despre Viitorul Europei, pe care Berlinul şi Parisul au propus-o de comun acord în această săptămână celorlalte state membre.

Sursa imaginii: POOL/AFP

Liviu IancuLiviu Iancu Cele mai importante aspecte ale alegerilor pentru cel de-al nouălea Parlament European 1

Germania vede partea plină a paharului în oferirea portofoliului extinderii către un comisar european desemnat de Ungaria

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Acordarea portofoliului de comisar european pentru extindere Ungariei conduse de Viktor Orbán a ridicat îngrijorare în rândul mai multor politicieni şi comentatori europeni, dată fiind politica externă promovată de Budapesta, de multe ori în dezacord faţă de cea promovată de Bruxelles. Cele mai flagrante exemple în acest sens sunt apropierea dintre Ungaria şi Rusia, materializată printre altele prin numeroase acorduri economice şi nucleare încheiate în cadrul întrevederilor Orbán-Putin, dar şi susţinerea recent acordată Turciei de guvernul Orbán pentru operaţiunile militare derulate în nordul Siriei împotriva miliţiilor kurde.

Acestei nedumeriri i-a dat glas şi publicaţia maghiară de orientare liberală hvg.hu în discuţia pe care a avut-o cu ministrul de externe al Germaniei, Heiko Maas, înainte de întâlnirea pe care şeful diplomaţiei germane a avut-o în această săptămână cu omologul său ungar, Péter Szijjártó. Reporterul hvg.hu a subliniat că existau aşteptări, în urma ultimelor acţiuni de politică externă ale cabinetului Orbán şi a respingerii primei propuneri de comisar făcute de Budapesta, ca acest portofoliu să nu mai fie atribuit Germaniei.

În răspunsul său, Maas a subliniat cu destul de multă rezervă că alegerile privind distribuţia portofoliilor s-au făcut în septembrie de către Ursula von der Leyen şi că acum ele sunt ireversibile. De asemenea, Maas a ales să sublinieze că atât Uniunea Europeană, cât şi guvernul maghiar au drept obiectiv strategic extinderea cât mai rapidă în Balcanii de Vest, prin începerea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania.

Răspunsul diplomatic al lui Maas relevă un aspect crucial privind politica de extindere a UE în următorul mandat al Comisiei Europene, sub coordonarea unui comisar maghiar: eforturile şi atenţia Europei vor fi concentrate spre Balcanii de Vest, acolo unde interesele UE, ale Germaniei şi Ungariei – ultima fiind o ţară care vrea să joace rolul de lider regional – converg. Planează însă în continuare dubiile privind vecinătatea estică a UE, acolo unde orice demers serios de extindere se loveşte de opoziţia Rusiei, bunul partener al Ungariei, şi acolo unde şi Germania se dovedeşte a fi mult mai conciliantă faţă de Moscova, în contextul în care, odată cu continuarea proiectului gazoductului Nord Stream 2, Berlinul pare a privilegia relaţiile economice germano-ruse chiar şi în detrimentul statelor asociate UE.

macedonia-de-nord-si-albania-si-ue

Franţa vrea un mecanism mai selectiv de extindere a UE şi ţine în aşteptare Macedonia de Nord şi Albania

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Consiliul de miniştri al Uniunii Europene nu a găsit marţi consensul necesar privind deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania, ca urmare a opoziţiei generale a Franţei şi a împotrivirii particulare a unui grup de state membre condus de Olanda faţă de Albania.
Începerea negocierilor este astfel blocată în ciuda progreselor semnificative făcute de cele două ţări din Balcanii de Vest şi al interesului geopolitic al UE de a da un semnal favorabil în regiune, care ar contribui la diminuarea influenţei crescânde a Rusiei, Chinei şi Turciei. Este de aşteptat ca nici Consiliul European de la sfârşitul acestei săptămâni, în care se reunesc şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre, să nu găsească soluţii la impasul înregistrat în negocierile miniştrilor de externe, dat fiind că preşedintele Consiliului, Donald Tusk va reitera acelaşi document propus marţi şefilor diplomaţiilor europene de către preşedinţia finlandeză a Consiliului.

Dacă atitudinea reticentă a Olandei este generată – cel puţin declarativ – de temerile privind corupţia şi crima organizată din Albania, ceea ce ar da undă verde negocierilor cu Macedonia de Nord, opoziţia Franţei este una generală şi are ca ţintă însuşi mecanismul de extindere al UE, aspect care vizează astfel şi statele din Vecinătatea Estică, inclusiv Republica Moldova.
Franţa nu doreşte începerea negocierilor până când mecanismul de extindere nu este reformat din temelii după învestirea noii Comisii Europene. Potrivit unor surse din diplomaţia franceză, Parisul doreşte ca în negocierile de aderare componenta tehnică să scadă în detrimentul celei politice, iar capitolele de negociere să poată fi redeschise în orice moment, dacă este cazul. Mai puţin concret, Franţa doreşte şi o reconsiderare a instrumentelor prin care UE să susţină ajungerea la convergenţă a statelor nou aderate cu mai vechile state membre ale Uniunii.

Practic, pentru statele aspirante la aderarea la UE, atât din Balcani, cât şi din Europa de Est, procesul de candidatură şi de negociere va deveni unul mult mai dificil dacă reforma mecanismului de extindere va urma liniile directoare propuse de Franţa. Procesul de integrare va putea fi blocat doar prin invocarea unor motive politice de către statele membre ale UE, dincolo de progresele tehnice înregistrate de statele candidate, şi va deveni reversibil, dată fiind posibilitatea redeschiderii dosarelor de negociere deja închise. Voinţa politică a marilor puteri din UE, precum Germania şi Franţa, în general defavorabilă extinderii UE în prezent, va deveni astfel mult mai pregnantă în procesul de integrare europeană, în detrimentul abordării preponderent tehnice de până acum.