VULNERABILITĂȚILE JURNALIȘTILOR ÎN MEDIUL ONLINE

Text de Mihai Furnica

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Apariția internetului și a rețelelor de socializare a schimbat, într-o manieră fundamentală, modul în care comunicăm, ne informăm și relaționăm, marcând toate aspectele vieții cotidiene. Subsecvent, în ultimii ani, mediul online a devenit o platformă importantă și pentru activitatea de jurnalism. Jurnaliștii folosesc mediul online pentru a publica știri, a investiga subiecte și a se conecta cu publicul. Beneficiile acestor inovații din domeniul tehnologiei pot fi umbrite de multitudinea de amenințări și de riscuri, care rezultă din utilizarea platformelor online. În era digitală, jurnaliștii se confruntă tot mai des cu problema atacurilor sau agresiunilor online, care urmăresc intimidarea, umilirea sau discreditarea lor și prin care este subminată implicit credibilitatea mass-mediei. Agresiunile online se adaugă astfel agresiunilor fizice, care, de multe ori, chiar sunt alimentate prin incitările online. Jurnalismul de investigație presupune asumarea unor riscuri și capacitatea de a rezista unor presiuni enorme venite din exterior. Astfel, există probabilitatea ca jurnaliștii care investighează subiecte sensibile, în special cazuri de corupție sau legate de anumite interese, să devină ținta unor atacuri, să fie amenințați sau agresați. Prin urmare, mediul online reprezintă o serie de amenințări la adresa jurnaliștilor, printre care pot fi evidențiate:

1. Hărțuirea online. Hărțuirea vizează o serie largă de acțiuni orientate spre o persoană anume. Aceste manifestări pot avea mai multe forme ce se traduc prin amenințări, intimidare, agresiune atât fizică, cât și psihică, uneori ajungându-se la șantaj. Hărțuirea presupune, de asemenea, luarea în batjocură constant și deliberat o persoană, prin postarea de mesaje publice, poze ce pot afecta integritatea psihică a individului. Atacurile online care vizează jurnaliștii în mod intenționat, au un scop strategic și urmăresc intimidarea acestora pentru a-i împiedica să investigheze anumite subiecte sau pentru a-i descuraja să continue un anumit demers jurnalist. Generic, se vehiculează adesea termenul de bullying, iar hărțuirea online se identifică prin cyber-bullying.                                                             

Anonimatul și trolling-ul ca manifestări ale hărțuirii online, reprezintă fenomene aflate în continuă creștere,  care fac foarte dificilă gestionarea situației de către jurnaliștii ce zilnic primesc mesaje insultătoare sau amenințări și le periclitează viața sau cariera. Trolling sau trolajul este o manifestare a hățuirii care implică acțiunea deliberată de a perturba activitatea firească a unui proiect prin acțiuni ce au scopul de a deturna în mod artificial atenția contribuitorilor către subiecte irelevante. Trollii de obicei postează atacuri la persoană, comentarii jignitoare, de regulă, fără legătură cu subiectul, glume de prost gust menite să distragă atenția sau să provoace cititorii la răspunsuri emoționale. Un alt fenomen asociat hărțuirii în mediul online este doxing-ul, care presupune un proces de preluare și publicare a unor informații personale, precum nume, adrese, numere de telefon sau detalii despre cardul de credit.                                                                                                                                                   

Prin urmare, jurnaliștii se confruntă cu o intensificare a actelor de hărțuire și cu amenințări la adresa siguranței și a vieții lor pe platformele online, cum ar fi forumurile, site-urile platformelor de socializare, e-mailurile etc., din partea unor indivizi cu intenții rele, în situația în care jurnaliștii sunt activi și încearcă sau reușesc să expună probleme legate de drepturile omului, acte de corupție sau să evidențieze încercările de inducere în eroare a opiniei publice prin dezinformare, intimidare și campanii de informare greșită. Din acest considerent, s-a înregistrat un declin al libertății presei și tot mai multe cazuri de atacuri fizice, hărțuire, inclusiv online, și intimidare menite să-i reducă la tăcere și să-i calomnieze pe jurnaliști, în special pe jurnaliștii de investigație, care depun eforturi pentru a denunța corupția, traficul, abuzurile corporative sau ilegalitățile comise de actori politici/publici.

2. Dezinformarea și atacurile asupra credibilității. Dezinformarea, inclusiv răspândirea de știri false și manipularea informațiilor, reprezintă o altă amenințare majoră la adresa mass-mediei. Aceasta poate submina credibilitatea jurnaliștilor și poate distorsiona percepția publicului asupra subiectelor importante. Dezinformarea este înțeleasă drept o serie de informații cu caracter fals sau înșelător, care sunt create, prezentate și diseminate pentru a obține un avantaj sau pentru a induce publicul în eroare în mod deliberat și care pot provoca un prejudiciu public. Societățile democratice autentice sunt dependente de dezbaterile publice, care permit cetățenilor bine informați să-și exprime voința prin procese politice libere și echitabile.

În mod tradițional, mass-media joacă un rol esențial în ceea ce privește tragerea la răspundere a autorităților publice și furnizarea de informații care să le permită cetățenilor să își formeze propriile opinii cu privire la problemele societale și să se implice efectiv și activ în societatea democratică. În prezent, internetul a sporit considerabil nu doar volumul și varietatea știrilor puse la dispoziția cetățenilor, dar a și schimbat profund modul în care cetățenii accesează și gestionează știrile. Utilizatorii tineri, în special, apelează la mijloace de informare online ca principala lor sursă de informații. Cu toate acestea, noile tehnologii pot fi utilizate, în special prin intermediul platformelor de socializare, pentru a disemina dezinformarea pe o scară și cu o rapiditate și o precizie de determinare a publicului țintă care sunt fără precedent, creând sfere de informații personalizate.

Dezinformarea erodează încrederea în instituții, precum și în mass-media digitală și tradițională și are efecte nocive asupra democrațiilor, prin afectarea capacității cetățenilor de a lua decizii în cunoștință de cauză. Obligația fundamentală a autorităților în ceea ce privește libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei este aceea de a nu interveni, de a nu aplica cenzura și de a asigura un mediu favorabil pentru o dezbatere publică pluralistă. Prin urmare, este necesar promovarea modificărilor adecvate ale comportamentului platformelor, un ecosistem mai responsabil al informațiilor, îmbunătățirea capacităților de verificare factuală și a cunoștințelor colective cu privire la dezinformare, precum și utilizarea de noi tehnologii pentru îmbunătățirea modului în care informațiile sunt produse și diseminate online.                                                                                                             Complementar, ar putea fi aplicate anume tehnologii pentru verificarea veridicității informațiilor diseminate în spațiul online și combaterea dezinformării, cum ar fi:                                                 

• 1. inteligența artificială – crucială pentru verificarea, identificarea și marcarea dezinformării;          
• 2. tehnologia blockchain – poate contribui la menținerea integrității conținutului, validarea fiabilității informațiilor și/sau a surselor acestora, susținerea transparenței și a trasabilității și promovarea încrederii în știrile difuzate pe internet;                                                                      
• 3. algoritmi cognitivi – care gestionează informații relevante în funcție de context, inclusiv exactitatea și calitatea surselor de date, vor îmbunătăți relevanța și fiabilitatea rezultatelor căutărilor.

3. Accesul la informații și cenzura. În Republica Moldova, de curând a fost adoptată o nouă Lege care vizează accesul la informațiile de interes public (Legea nr.143/2023), în vederea asigurării unor reglementări exhaustive cu privire la transparența proactivă. Legea prenotată vine să reglementeze aspecte legate de modalitatea de exercitare și apărare a dreptului de acces la informațiile de interes public; obligațiile furnizorilor de informații în asigurarea accesului la informațiile de interes public; răspunderea juridică pentru încălcarea prevederilor privind accesul la informațiile de interes public și mecanismul de monitorizare și control al implementării legii. Totuși, autoritățile urmează să asigure în continuare mecanismele viabile pentru a asigura aplicabilitatea prevederilor legale.                                            

Totodată, cenzura și controlul strict al internetului pot împiedica jurnaliștii să obțină sau să distribuie informații. Cenzura reprezintă exercitarea, în general de către autoritățile statale, a unui control prealabil asupra conţinutului informaţiilor furnizate de publicaţii, posturi radio şi TV şi presupune o „limitare arbitrară sau doctrinară a libertăţii de exprimare”. Generic vorbind, cenzura presupune o privare de informaţii. Informarea publicului poate fi serios afectată de orice formă de cenzura. Cenzura poate fi atât explicită (evidentă), cât şi implicită (camuflată). Cenzura explicită este prevenirea diseminării informaţiei către public de către un grup de control, efectuată prin presiune directă. Cenzura camuflată reprezintă practici pronunţate de cenzură prin aplicarea unor filtre invocând anumite pseudo-motive, exprimată prin îngrădirea accesului persoanelor indezirabile la posturile publice, filtrarea si excluderea subiectelor critice la adresa autorităţilor, dar și autocenzura la care recurg reprezentanții unei instituții mass-media în reflectarea subiectelor de interes public. Autocenzura este un act ce presupune cenzurarea propriilor opere şi produse informaţionale, din raţiuni de natura juridică, economică sau morală, fără a avea însă o interdicţie legală în acest sens. De aceea jurnaliştii ar trebui să renunţe la autocenzură şi la camuflarea cenzurii din instituţiile de presă publice şi de stat, să mediatizeze în mod constant abuzurile la care sunt supuşi, să accepte doar limitări de natură juridică şi deontologică, astfel lărgind limitele libertăţii de expresie în mod conştient în numele binelui public şi al democraţiei. Totuși, este demonstrat că autocenzura este, de asemenea, o consecință a atacurilor online și urmăresc discreditarea muncii jurnaliștilor, le afectează cariera și îi pot determina să renunțe la activitatea de jurnalism.

4. Conservarea informațiilor confidențiale. Jurnaliștii trebuie să aibă acces la informații confidențiale pentru a putea desfășura activitatea lor. Cu toate acestea, mediul online poate face mai dificilă protejarea confidențialității datelor. Jurnaliștii pot fi expuși riscului de a-și pierde sursele sau de a fi victime ale furtului de date. Prin urmare, conservarea informațiilor confidențiale în mediul online este o provocare majoră pentru jurnaliști, datorită naturii deschise și interconectate a internetului. Pentru minimizarea vulnerabilităților pe acest segment, se impune implementarea unor politici riguroase de confidențialitate în cadrul instituțiilor de presă.

5. Securitatea digitală. Jurnaliștii se confruntă cu riscuri semnificative legate de securitatea datelor și a comunicațiilor în mediul online. Hacking-ul este un termen generic folosit pentru a defini orice intruziune neautorizată într-un computer sau rețea cu scopul de a sustrage date, de a corupe sisteme sau fișiere ori de a perturba în orice fel activitatea. Hacking-ul și furtul de identitate pot fi asociate fenomenului de hărțuire online, însă datorită complexității fenomenelor se consideră oportun analiza particularizată a acestora. Acestea sunt riscuri reale, mai ales atunci când se lucrează cu surse sensibile sau cu informații confidențiale.                                                                                                                     

Inovarea tehnologică a mărit capacitatea persoanelor/entităților de a spiona jurnaliștii, de a le încălca dreptul la viața privată și dreptul la confidențialitatea surselor lor, de a le compromite securitatea digitală și de a le impune cenzura. Astfel de atacuri pot include colectarea datelor în mod ilegal sau încălcând dreptul internațional al drepturilor omului și standardele de confidențialitate, compromiterea conturilor jurnaliștilor, blocarea conturilor lor astfel încât ei nu mai au acces la ele, expunerea lor la programe malware intruzive, vizarea lor cu conținut violent și care incită la ură, discreditarea lor publică, precum și colectarea și publicarea de informații personale despre ei sau despre familiile lor. În context, supravegherea neautorizată și amenințările digitale au un impact negativ asupra libertății presei și limitează capacitatea jurnaliștilor de a investiga și de a informa.                                         

Una din amenințările la adresa securității cibernetice sunt atacurile de inginerie socială. Ingineria socială este o formă de manipulare în care atacatorii imită o sursă de încredere pentru a convinge oamenii să îndeplinească anumite sarcini, cum ar fi să acorde acces la un computer sau cont sau să dezvăluie informații confidențiale. Printre atacurile de inginerie socială se numără: phishing, vishing, spam etc.          

Atacurile de tip phishing sunt o parte a strategiei de inginerie socială care imită o sursă de încredere și prezintă un scenariu aparent logic pentru a preda datele de autentificare sau alte date personale confidențiale. De obicei, aceste mesaje sau pagini web sunt create pentru a părea că provin de la o sursă de încredere, cum ar fi o instituție bancară sau un site de comerț electronic, cu scopul de a convinge jurnaliștii-utilizatori să furnizeze informațiile solicitate. Prin urmare, phishingul este o formă de infracțiune cibernetică ce poate cauza pierderi financiare, de credibilitate sau de identitate. Sfaturi în cazul atacurilor de tip phishing:                                                                                                                                   

– actualizarea permanentă a soft-urilor din calculator, inclusiv a sistemului de operare;                                           

– atenție sporită la mesajele suspicioase prin care se  solicită date sensibile (date personale, date despre cont, parole etc.);       

– neaccesarea link-urilor și atașamentelor cu mesaje dubioase;                                                                               

– omiterea mesajelor necunoscute/neașteptate.                                                                                                                      

Atacuri de tip vishing – o metodă frauduloasă operată prin intermediul apelurilor telefonice, de către persoane care pretind a fi din partea autorităților sau angajați ai instituțiilor financiare și care solicită accesul de la distanta la calculatorul persoanei sub diferite pretexte, scopul lor real fiind accesarea datelor  și efectuarea unor acțiuni frauduloase. Pentru a nu cădea pradă la asemenea tipuri de atacuri de inginerie socială este necesară asigurarea unei atitudini precaute în cazul unor apeluri telefonice dubioase și neașteptate.                                                                                                        

O altă amenințare la adresa securități online o reprezintă programele malițioase. Programele malware (malițioase) – reprezintă o aplicație  sau script conceput cu scopul de a provoca modificarea sau ștergerea datelor informatice, deteriorarea sau restricționarea accesului la dispozitivele din calculator sau rețea (virus, viermi, ransomware, troieni, adware etc.). Programele malware se infiltrează într-un sistem, de obicei prin solicitarea utilizatorilor de a accesa un link pe un site web dubios, prin e-mail prin descărcarea unui atașament infectat sau printr-o descărcare de software nedorit. Odată instalat malware-ul, poate monitoriza activitățile utilizatorilor, poate trimite date confidențiale atacatorului, poate ajuta atacatorul să pătrundă în alte ținte din rețea și chiar poate determina ca dispozitivul utilizatorului să participe în scopuri rău intenționate. De asemenea, atacatorul poate distruge datele sau închide complet sistemul.                                                                                                   

Atacurile de tip DDoS (Distributed Denial of Service) vizează site-urile web și serverele, și resursele unui sistem țintă în scopul afectării modului de funcționare, precum și restricționarea accesului utilizatorilor săi.                                             

Spionajul cibernetic – este o formă de atac cibernetic care fură date intelectuale clasificate sau sensibile, pentru a obține un avantaj față de o instituție mass media sau jurnaliști în mod particular. 

Măsuri de protecție în cazul atacurilor cibernetice:                                                                                    

Educația și conștientizarea: jurnaliștii trebuie să fie conștienți de riscuri și să fie educați în privința celor mai bune practici de securitate cibernetică.                                                                                                         

Criptarea Datelor: utilizarea tehnologiilor de criptare pentru a proteja comunicațiile și datele stocate este esențială.                                               

Utilizarea de Instrumente de Securitate: Folosirea unor software-uri și aplicații de securitate, cum ar fi VPN-uri, anti-malware, și autentificare multi-factor. Un element important în configurația de securitate cibernetică este antivirusul. Acesta este un program informatic conceput să detecteze, să prevină și să elimine instalarea oricăror forme de malware (viruşi, troieni, adware, spyware etc.) pe sistemele de operare. Actualizarea acestuia este deosebit de importantă pentru a putea face față celor mai noi (versiuni ale unor) programe malițioase. De asemenea, protecție anti-malware multiplă (combinarea mecanismelor de filtrare web cu aplicaţii antivirus, firewall-uri, anti-malware, politici de securitate respectiv o instruire adecvată a utilizatorilor, reduce considerabil riscul unei infectări) reprezintă un mijloc eficient de combatere a intruziunilor în mediile interne de stocare.                              

Prudența la navigarea pe internet: aplicarea unor tehnici bine stabilite, necesare pentru asigurarea confidențialității, integrității și disponibilității datelor în mediul online (utilizați ultima versiune de browser; nu accesați link-urile din cadrul ferestrelor de tip pop-up; verificați secţiunea de contact a site-urilor web; atenţie la ce plugin-uri sunt instalate – de multe ori acestea vin însoţite de software maliţios; verifică existenţa „https://” în partea de început a adresei web, înainte de a introduce informaţii personale).                                                        

Setarea unor parole puternice: parola este un instrument de autentificare folosit pentru a dobândi acces la un echipament și la datele sale. Pentru protecția datelor aferent unui sistem de operare, se impune setarea unor parole dificil de identificat de atacator cu ajutorul instrumentelor automatizate („brute force”) sau de ghicit de către acesta.                                                                                                             

Actualizarea software periodică: în cadrul fiecărui sistem de operare (Windows, Linux, IOS, Android etc.) există vulnerabilități. Acestea pot fi corectate de producător, care, după identificarea acestora, poate emite actualizări de securitate ale softului. Cunoscând faptul că mulți utilizatori nu actualizează software-ul, atacatorii exploatează aceste vulnerabilități, reușind să deruleze activități pe nivelul de acces al utilizatorilor sistemul țintă.                                                                                                                                    

Back-up la intervale periodice: pentru a asigura securitatea datelor tale, este recomandat să efectuarea back-upurilor la intervale periodice (zilnic sau săptămânal), astfel încât, să poți reveni la date în cazul unei probleme în funcționarea sistemului de operare sau al unui atac. Pentru a salva datele, pot fi folosiți suporți de memorie (hard-disk extern dedicat, stick-uri de memorie sau CD/DVD). O metodă de asigurare a integrității datelor este cloud computing, un model de furnizare a resurselor informaţionale care se bazează pe partajarea prin intermediul Internetului a unor resurse (servere, capabilităţi de stocare, aplicaţii), ce diferă de modelul tradiţional al serverelor şi aplicaţiilor locale.                                                                                                  

Conexiune la internet sigură: se recomandă securizarea accesului la wifi. Utilizarea Wi-Fi, în cazul în care conexiunea nu este securizată sau este securizată incorect, comportă unele riscuri, precum accesul la date al unor persoane neautorizate sau utilizarea acestei conexiuni în scopuri răuvoitoare.

În concluzie, pentru a face față tuturor acestor amenințări, este esențial ca jurnaliștii să fie bine informați despre măsurile de securitate digitală, să aibă acces la resurse juridice și psihologice și să colaboreze cu organizații care promovează libertatea presei și protecția jurnaliștilor. De asemenea, este important ca publicul larg să fie educat despre importanța jurnalismului independent și să sprijine eforturile de combatere a dezinformării și hărțuirii online. Prin înțelegerea acestor amenințări și implementarea strategiilor de protecție adecvate, jurnaliștii pot asigura un nivel mai înalt de securitate pentru informațiile confidențiale în mediul online.