Libertate sau haos? Cum arestarea lui Pavel Durov poate redefini viitorul internetului

Articol scris de: Nicolae Tibrigan, Expert Asociat LID Molova

Libertate sau haos? Cum arestarea lui Pavel Durov poate redefini viitorul internetuluiArestarea lui Pavel Durov pe aeroportul Le Bourget din Franța este mai mult decât un simplu eveniment senzațional; este un punct de răscruce în dezbaterea globală privind rolul și responsabilitatea platformelor digitale în era informațională.

Pe măsură ce rețelele sociale și aplicațiile de mesagerie au devenit coloane vertebrale ale comunicării moderne, dilema între protejarea libertății individuale și asigurarea securității colective a devenit tot mai acută.

În doar câteva zile, Pavel Durov a devenit pentru unii un simbol al rezistenței digitale. Dar este în realitate așa? Pentru a răspunde la această întrebare, propun să facem o incursiune în trecutul plin de controverse al acestui personaj, punând accent pe viața și formarea sa.

Pavel Durov: controversele unui filolog care știe limbajul calculatoarelor

Pavel Durov este una dintre cele mai fascinante figuri ale tehnologiei contemporane, un om definit prin paradoxuri și controverse. Paradoxal, dar numele său, „Durov”, derivă de la cuvântul rusesc „duri”, ceea ce mai înseamnă și „prostie” sau „nebunie”, departe de a se încadra în aceste categorii. Dar, ca orice geniu, ar putea fi plasat undeva la mijloc.

Recunoscut pentru inteligența sa ascuțită, capacitatea de a organiza și a ridica businessuri tehnologice din nimic, precum și pentru abilitățile sale de negociere, Durov a fost etichetat drept un lider dur, dar eficient.

Cu toate acestea, dacă inteligența sa cognitivă este indiscutabilă, inteligența sa emoțională a ridicat de-a lungul timpului numeroase semne de întrebare. Despre Pavel Durov s-au scris cărți, iar în Rusia se plănuiește chiar se să toarne și un serial biografic.

Se naște în 1984, în Sankt Petersburg, pe atunci Leningrad, într-o familie de profesori universitari. Primii ani de școală i-a petrecut în Italia, unde tatăl său lucra, dar familia s-a întors în Rusia, unde Pavel a urmat cursurile unui gimnaziu pentru copii supradotați, afiliat Universității de Stat din Sankt Petersburg.

Deși s-a specializat în filologie și traduceri din limba engleză, pasiunea lui Durov a fost întotdeauna tehnologia. Povestea sa este presărată cu legende, cum ar fi incidentul din timpul gimnaziului când, supărat pe profesorul de informatică, a reușit să spargă rețeaua școlii și să afișeze imaginea acestuia pe toate calculatoarele, cu mesajul amenințător „Must die”. Această anecdotă ilustrează perfect dualitatea personalității lui Durov: un filolog cu o afinitate profundă pentru calculatoare și hacking.

Inspirația pentru prima sa mare realizare în domeniul tehnologiei a venit dintr-o sursă familiară multora: Facebook. Un prieten întors din Statele Unite i-a povestit despre noua rețea socială americană, iar Durov a văzut imediat potențialul unui astfel de concept în Rusia. Așa a luat naștere VKontakte, un „Facebook rusesc”, al cărui nume a fost inspirat de un jingle al unui radio din Moscova și înseamnă „În contact”.

Deși au existat acuzații că a copiat ideea de la Mark Zuckerberg, Durov a negat vehement acest lucru, susținând că, de fapt, unele dintre inovațiile sale au fost ulterior adoptate de Facebook. Sub conducerea sa, VKontakte a devenit rapid cea mai importantă rețea de socializare din Rusia și din fostele state sovietice, inclusiv Ucraina și Kazahstan.

În scurt timp, succesul său l-a transformat într-o figură proeminentă a internetului rusesc (Runet), dar nu fără controverse. Un incident notoriu a avut loc când Durov a fost acuzat că ar fi lovit un polițist cu mașina în Moscova, dar a scăpat fără consecințe penale. Altădată, a lansat avioane de hârtie cu ruble lipite pe ele de la fereastra biroului său, provocând un haos în stradă. Aceste gesturi extravagante au atras atenția presei și au consolidat imaginea sa de rebel.

Când gigantul rus Mail.ru a încercat să preia controlul VKontakte, Durov a răspuns publicând o fotografie cu degetul său mijlociu, blocând astfel negocierile. Însă, în fața presiunilor Kremlinului, Durov nu a putut să reziste. În 2014, și-a vândut toate acțiunile și a părăsit Rusia, invocând refuzul de a oferi FSB-ului (fostul KGB) informațiile personale ale utilizatorilor VKontakte.

După plecarea din Rusia, Durov și-a concentrat atenția pe un nou proiect, Telegram, o aplicație de mesagerie criptată care a devenit rapid un concurent serios pentru WhatsApp. De fapt, aplicația a fost mai mult un refugiu pentru cei care căutau să scape de cenzură și de supravegherea guvernamentală.

Însă, succesul platformei a atras și atenția celor care au văzut în această libertate neîngrădită o oportunitate de a desfășura activități ilegale fără teama de repercusiuni. De data aceasta, Durov nu a creat doar o simplă copie, ci a adus îmbunătățiri semnificative: spațiu în cloud pentru imagini și documente, criptomonedă integrată și o promisiune de securitate absolută a comunicațiilor.

Telegram a fost construit cu ajutorul fratelui său, Nikolai Durov, un geniu al matematicii și informaticii, care a conceput codul aplicației. Pavel Durov a subliniat în repetate rânduri că mesajele de pe Telegram nu pot fi citite de autorități, susținând că nici măcar el nu are acces la ele.

Această promisiune de securitate și confidențialitate a atras milioane de utilizatori din întreaga lume, inclusiv în timpul războiului din Ucraina, când Telegram a devenit una dintre principalele surse de informații de la fața locului, dar și un spațiu propice pentru răspândirea dezinformării și propagandei de război (Z-propaganda).

Când Rusia a invadat Ucraina în 2022, Durov a numit conflictul „război”, în contrast cu narativul oficial al Kremlinului, care îl denumea „operațiune militară specială”. El a descris războiul ca pe „o tragedie personală”, dezvăluind că are rădăcini ucrainene. Telegram a devenit un instrument esențial în răspândirea informațiilor despre conflict, atrăgând astfel și mai mulți utilizatori, inclusiv diverși propagandiști și corespondenți de război pro-Kremlin (Z-voenkorî)

Care este punctul principal al poveștii lui Durov? Că toți cei care sunt obișnuiți să folosească Telegram pentru conversații sensibile ar trebui să șteargă chiar acum acele discuții și să nu mai continue de acum încolo. Pentru că Durov a fost închis pentru a obține cheile.Și acesta are de gând să le dea.
Margarita Simonian, propagandistă pro-Kremlin

Chiar și președintele ucrainean Volodimir Zelenski folosește frecvent Telegram pentru a-și distribui mesajele, oarecum ironic având în vedere că prima rețea socială a lui Durov, VKontakte, fusese blocată în Ucraina. Între timp, VKontakte se află sub controlul deplin autorităților rusești, iar utilizatorii din Rusia știu că orice comentariu critic la adresa Kremlinului poate ajunge direct la agenții zeloși de la FSB.

Totuși, în ciuda declarațiilor sale anti-Kremlin, Durov nu a reușit să scape de suspiciunile legate de posibilele sale legături cu autoritățile ruse. În 2014, autoritățile ruse au încercat să blocheze Telegram, dar fără succes. Protestele populare au împiedicat această măsură, iar Roskomnadzor, autoritatea de reglementare a internetului din Rusia, a lăsat în aer decizia unui judecător de a bloca Telegram. Cu toate acestea, aplicația a continuat să fie utilizată de instituțiile de stat ruse, care și-au deschis canale oficiale pe această platformă.

În același timp, Fratele lui Durov este încă asociat cu Institutul de Matematică al Academiei Ruse de Științe, iar speculațiile despre o posibilă întâlnire între Pavel Durov și Vladimir Putin la Baku, Azerbaidjan, au alimentat și mai mult controversele. Deși întâlnirea nu a fost confirmată, aceste speculații nu au dispărut și realimentează diverse conspirații printre comentatorii ruși.

Arestarea sa recentă în Franța a ridicat noi întrebări. Pavel Durov a obținut cetățenia franceză după plecarea din Rusia, un proces învăluit în mister. Nu există informații clare despre cum și de ce a primit acest pașaport, mai ales având în vedere că nu are legături evidente cu Franța.

Motivele arestării sale sunt variate și complexe. Unul dintre ele este legat de utilizarea Telegram de către teroriști pentru a comunica și a transfera criptovalută fără a fi detectați. De asemenea, lipsa moderării conținutului pe Telegram a permis proliferarea unor activități ilegale, cum ar fi pedofilia și traficul de persoane, ceea ce a atras critici asupra platformei.

În fine, Pavel Durov rămâne o figură enigmatică, un om al contrastelor care provoacă admirație, dar și controverse în egală măsură. Viața sa, de la studentul filolog pasionat de hacking la liderul global în tehnologie, este o poveste fascinantă, dar și un exemplu al complexităților și provocărilor din lumea modernă a internetului.

Telegram – binecuvântarea sau blestemul lui Durov?

Telegram, cu criptarea sa puternică și politica sa de neintervenție, s-a dovedit a fi o unealtă indispensabilă pentru activiști, jurnaliști și disidenți politici. A devenit un instrument crucial în lupta împotriva regimurilor opresive, oferind o platformă sigură pentru exprimarea unor opinii care, altfel, ar fi putut fi suprimate. Această „neutralitate binevoitoare” a reușit să facă din Telegram un simbol al rezistenței digitale și un bastion al libertății de exprimare.

Cu toate acestea, această libertate a avut un cost. Absența aproape totală a moderării a transformat Telegram și într-un teren fertil pentru infracțiuni grave. Traficanți de droguri, rețele de crimă organizată și extremiști de diverse orientări au găsit în Telegram un refugiu în care pot opera fără teamă de repercusiuni. Această situație a condus la întrebări serioase despre responsabilitatea pe care ar trebui să o aibă platformele de mesagerie și despre limitele libertății digitale.

Cazul lui Durov aduce în prim-plan o problemă mai largă: în ce măsură platformele digitale ar trebui să fie responsabile pentru conținutul găzduit pe ele? În mod tradițional, companiile de tehnologie s-au străduit să își păstreze un statut de „intermediari neutri”, refuzând să se implice în moderarea conținutului sau în reglementarea comportamentului utilizatorilor. Această poziție a fost adesea justificată prin necesitatea de a proteja libertatea de exprimare și de a preveni cenzura.

Însă, pe măsură ce internetul a devenit mai omniprezent, această abordare a început să pară din ce în ce mai insuficientă. Infracțiunile cibernetice, propaganda extremistă și dezinformarea au escaladat, iar lipsa de reglementare a permis acestor fenomene să se răspândească rapid. În acest context, refuzul lui Durov de a coopera cu autoritățile europene sau de a implementa măsuri de moderare pe Telegram este văzut de unii ca o abdicare de la responsabilitatea socială.

Arestarea lui Durov ridică întrebări fundamentale despre natura libertății în era digitală. Într-o lume interconectată, unde informația circulă liber și instantaneu, este nevoie de o regândire a conceptului de libertate. Libertatea absolută, neîngrădită de reguli sau responsabilități, poate duce la haos. Pe de altă parte, un control prea strict ar putea sufoca inovarea și ar putea duce la abuzuri de putere.

În această dilemă, este mult mai important să găsim un echilibru, decât să menajăm extremele prin biasuri cognitive personale. Desigur că guvernele trebuie să respecte libertatea de exprimare și confidențialitatea utilizatorilor, dar în același timp, trebuie să asigure protecția cetățenilor lor împotriva abuzurilor. Platformele de mesagerie, cum este Telegram, trebuie să accepte că, odată ce ating o masă critică de utilizatori, devin parte integrantă a societății și trebuie să își asume responsabilitatea pentru impactul pe care îl au.

Reflecții finale despre viitorul internetului

Totuși, aici se impune și o întrebare crucială: care sunt consecințele pentru viitorul internetului? Arestarea lui Durov ar putea fi un moment de cotitură pentru modul în care guvernele și societatea percep și încearcă să reglementeze internetul. Este clar că nu mai putem vorbi despre internet doar ca despre un spațiu al libertății absolute. Pe măsură ce rețelele sociale și platformele de mesagerie devin tot mai influente, presiunea asupra acestora de a modera conținutul și de a colabora cu autoritățile va crește.

Într-o lume unde internetul nu mai este doar un loc al ideilor libere, ci și un teren de joacă pentru forțe maligne, echilibrul dintre libertate și responsabilitate devine un punct-cheie. Pavel Durov, prin refuzul său de a modera Telegram, a adus această problemă în prim-plan. Arestarea sa nu este doar un eveniment izolat, ci un semn că lumea digitală intră într-o nouă eră, una în care libertatea va trebui să fie echilibrată cu responsabilitatea socială, iar platformele digitale vor trebui să-și redefinească rolul în societate.

Există, de asemenea, teorii ale conspirației conform cărora autoritățile franceze ar încerca să îl forțeze pe Durov să predea cheile decriptării mesajelor de pe Telegram. Interesant este că reacția Kremlinului la arestarea sa a fost negativă, cu proteste oficiale din partea diplomaților ruși la Paris, ajungând chiar să le ordone funcționarilor ștergerea conversațiilor din aplicație. Chiar și oponenții Kremlinului, inclusiv susținătorii lui Navalnîi, au condamnat arestarea, subliniind complexitatea situației.

În cele din urmă, Durov poate fi considerat atât un „erou al libertății digitale”, cât și o figură controversată, acuzată că oferă o platformă pentru activități ilegale. Arestarea sa în Franța nu face decât să adâncească misterul și să ridice noi întrebări despre rolul său real în peisajul global al tehnologiei și al geopoliticii.

Viitorul său rămâne incert, dar un lucru este sigur: Pavel Durov nu mai este un personaj care să fie ignorat. Va continua să fie în centrul atenției, fie că se află în Rusia, Franța sau în orice alt colț al lumii, la fel ca Julian Assange sau Edward Snowden (ambii acuzați de colaborare cu Rusia). Cât despre Telegram, rămâne de văzut dacă platforma va mai continua să joace un rol crucial în comunicarea globală, fie că este folosită de activiști, jurnaliști, politicieni sau chiar de cei care vor să rămână ascunși.


Autor: Nicolae Țîbrigan, Expert Asociat LID Moldova

Cercetător la Academia Română și fondator al grupului de investigatori online Digital Forensic Team (www.digiforteam.ro ) ca proiect independent. Este cunoscut pentru expertiza sa în combaterea dezinformării și propagandei digitale, securitate europeană și trans-atlantică, naționalism și radicalism digital. De asemenea, a contribuit la diverse publicații și susține training-uri pe securitatea informațională, media & digital literacy, tehnici și instrumente de fact-checking, combaterea propagandei și influenței maligne ruse în mediul digital.

Sursa : https://www.presshub.ro/libertate-sau-haos-cum-arestarea-lui-pavel-durov-poate-redefini-viitorul-internetului-343228/

#LIDFlash – Referendumul din Republica Moldova: implicații și strategii

LIDFlash | Nicolae ȚÎBRIGAN | expert asociat LID Moldova

Contextul politic al negocierilor de aderare la UE

Pe 24 iunie 2024, Republica Moldova și Ucraina au lansat oficial negocierile[i] cu Uniunea Europeană la Luxemburg, un moment semnificativ pentru viitorul celor două state și pentru relațiile lor cu blocul comunitar. Acest eveniment crucial vine într-un context politic și social complex pentru Republica Moldova, marcat de pregătirile pentru un referendum decisiv programat pe 20 octombrie 2024 și de influența persistentă a actorilor locali pro-ruși.

Provocări în negocieri

Decizia de a începe negocierile de aderare a fost rezultatul unui consens dificil de atins în cadrul celor 26 de state membre ale UE. Ungaria, sub conducerea premierului Viktor Orbán, s-a opus inițial[ii] deschiderii discuțiilor cu Ucraina și Republica Moldova, invocând preocupări legate de corupția din Ucraina și de protecția drepturilor minorității maghiare din Transcarpatia. După lungi negocieri și concesii, liderii europeni au obținut acordul Ungariei, permițând astfel avansarea procesului.

Negocierile vor începe cu etapa de „screening”, în care legislația națională a Republicii Moldova va fi analizată pentru a determina compatibilitatea cu legislația UE. Aceasta fază este esențială pentru identificarea reformelor necesare și ajustărilor legislative care trebuie implementate pentru a asigura o integrare armonioasă în cadrul UE.

Totuși, este puțin probabil ca negocierile să fie efectiv deschise până la sfârșitul acestui an, deoarece Ungaria a preluat președinția semestrială a Consiliului UE la 1 iulie și nu manifestă o deschidere în ceea ce privește demararea procesului de aderare a celor două state. Vizita lui Orbán la Moscova nu este de bun augur pentru dosarele de extindere a UE. Prin urmare, diplomația de la Chișinău va trebui să se concentreze mai mult pe etapa de screening, în special pe aspectele legislative naționale necompatibile cu normele și standardele UE, și pe dialogul constant cu experții și instituțiile europene. O expectativă tactică este necesară până în ianuarie 2025, când Polonia, un aliat pro-activ al integrării europene, va prelua președinția rotativă a Consiliului UE.

Importanța referendumului pro-UE din 20 octombrie

Statele care doresc să adere la UE trebuie să implementeze reforme judiciare, constituționale și economice înainte de a fi considerate pregătite pentru aderare. În această cheie, referendumul din 20 octombrie este esențial pentru Republica Moldova, deoarece va permite modificarea Constituției pentru a facilita implementarea reformelor necesare. Astfel, acum toți actorii pro-europeni de la Chișinău își pun speranțele ca plebiscitul din toamnă să devină un succes al întregii societăți moldovenești, inclusiv pentru a pune capăt narativelor propagandistice ale Kremlinului, care acuză Chișinăul de inconsecvență și desincronizare în raport cu voința poporului prin neorganizarea de referendumuri pe tema orientării (geo)politice a republicii.

Strategii și provocări pentru referendum

Referendumul pro-UE mai este perceput și ca o oportunitate electorală atât pentru președinta Maia Sandu, cât și pentru PAS, în contextul alegerilor parlamentare din 2025.

În aceste condiții, cea mai mare provocare este asigurarea unei prezențe la vot de peste 50+1% și obținerea unui rezultat de peste 65-70% „pentru” modificarea Constituției. Pentru validarea referendumului constituțional, este necesar ca cel puțin 33,3% dintre votanți să participe, ceea ce înseamnă aproximativ 1.099.356 de voturi dintr-un total de 3.301.368 de alegători. În 2020, doar 1.368.516 alegători au participat la primul tur al alegerilor prezidențiale, reprezentând o pondere de participare de 45,68%.

A doua provocare este legată de campania de promovare. Conform unui sondaj realizat în aprilie 2024 de CBS-Research[iii] la comanda comunității WatchDog, 56,5% din moldoveni ar vota pentru aderarea Republicii Moldova la UE, iar 25,2% ar vota împotrivă. Restul de 18,3% sunt indeciși sau non-votanți.

Percepțiile și realitățile societății

Există o percepție[iv] conform căreia majoritatea cetățenilor își doresc aderarea Republicii Moldova la UE. Totuși, 3/5 din populație consideră că procesul de aderare are loc ca urmare a voinței unei minorități, nu a majorității. Acest fenomen este explicat prin „spirala tăcerii”, teoretizată de Elisabeth Noelle-Neumann, unde oamenii sunt reticenți să-și exprime opiniile dacă cred că acestea sunt minoritare.

Pe măsură ce mai mulți adepți ai integrării europene „tac”, opinia anti-UE pare mai dominantă. Spargerea acestei „spirale a tăcerii” este acum o prioritate pentru forțele pro-europene de la Chișinău, necesitând o campanie inteligentă și profesionistă.

Interfrontul Kremlinului

În contextul lansării negocierilor de aderare la UE, forțele pro-ruse din Republica Moldova și-au intensificat eforturile pentru a destabiliza procesul de integrare europeană și a influența opinia publică în favoarea unei apropieri de Moscova. Ilan Șor, liderul Blocului „Victoria”, a lansat o campanie agresivă împotriva guvernului de la Chișinău, acuzându-l de trădare și de supunere față de Bruxelles.

Șor organizează proteste masive și mobilizează susținători pentru a crea un climat de instabilitate politică. Prin intermediul unei rețele de canale media și platforme online, el promovează un discurs populist și naționalist, subliniind avantajele unei relații mai strânse cu Rusia și criticând măsurile pro-europene ale guvernului.

Strategii ale pro-rușilor

Igor Dodon, fostul președinte al Republicii Moldova și lider al Partidului Socialiștilor, adoptă o abordare mai subtilă dar eficientă, promovând o politică externă echilibrată și multi-vectorială. Dodon încearcă să atragă alegătorii sceptici față de o orientare exclusiv pro-europeană, prezentându-se ca un susținător al unei politici externe moderate.

În mod neașteptat, primarul de la Chișinău, Ion Ceban, cu simpatii pro-ruse, și-a retras la sfârșitul lunii mai candidatura la alegerile prezidențiale, lăsând cale liberă lui Igor Dodon. Totuși, Dodon a anunțat că nu va candida la prezidențiale și că va susține candidatura lui Alexandr Stoianoglu, fost procuror general și apropiat al omului de afaceri Veaceslav Platon. Această mișcare strategică poate fi impusă de Moscova, dar nu exclude o posibilă candidatură a lui Dodon (ca om de rezervă) dacă Stoianoglu nu reușește să obțină consensul necesar în rândul forțelor politice anti-europene.

Tactici radicale și convenționale

Strategia pro-rusă în Republica Moldova se bazează pe o combinație de tactici radicale și convenționale pentru a submina guvernul pro-european și a influența rezultatele viitoarelor alegeri. Ilan Șor utilizează metode hibride de destabilizare,[v] incluzând finanțări obscure și campanii de dezinformare, în timp ce Igor Dodon și socialiștii încearcă să consolideze o alternativă politică viabilă, promovând un mesaj moderat și acceptabil pentru un segment mai larg al populației.

Provocările guvernului pro-european de la Chișinău

Aceste acțiuni coordonate ale forțelor pro-ruse reprezintă o provocare semnificativă pentru guvernul de la Chișinău și pentru aspirațiile europene ale Republicii Moldova. Forțele pro-ruse încearcă să politizeze și să polarizeze referendumul pro-european, atrăgând reacții negative în rândul votanților nemulțumiți de PAS și susținând că plebiscitul este doar un instrument electoral în favoarea Maiei Sandu.

Pe de altă parte, partidele pro-europene se concentrează pe dezvoltarea economică, consolidarea statului de drept și creșterea nivelului de trai al cetățenilor, încercând să demonstreze beneficiile concrete ale integrării europene.

Concluzii și perspective

Referendumul din 20 octombrie 2024 și negocierile de aderare la UE reprezintă momente cruciale pentru viitorul Republicii Moldova. Succesul acestora va depinde de capacitatea guvernului de a mobiliza cetățenii, de a combate dezinformarea și de a implementa reformele necesare. În același timp, opoziția pro-rusă va continua în toamnă să își intensifice eforturile pentru a submina acest proces, ceea ce va crea un climat politic tensionat și complex pentru întreaga societate moldovenească.


[i] https://gov.md/ro/content/republica-moldova-inceput-oficial-negocierile-de-aderare-la-uniunea-europeana

[ii] https://www.euronews.com/my-europe/2024/06/06/twelve-eu-states-push-for-progress-on-ukraine-moldovas-accession-before-hungarian-presiden

[iii] https://watchdog.md/wp-content/uploads/2024/04/Prezentare-16.04.2024-1_compressed.pdf

[iv] https://www.facebook.com/pasha.valeriu/posts/pfbid02wD7CqXkJCHyGijC7Zz5vYdoa383xSL3kwFaJg3LHdDRNGBo1U9m9c3wzCvVfboh1l

[v] https://www.state.gov/joint-statement-exposing-russias-subversive-activity-and-electoral-interference-targeting-moldova/

#LIDFlash – Vinul moldovenesc nu ajunge în canalizare: de la dezinformare la date statistice reale

LIDFlash | Nicolae ȚÎBRIGAN | expert asociat LID Moldova

Vinificatorii moldoveni și zvonurile despre situația exporturilor

În ultimul timp, în spațiul online și pe diverse canale de social media[i] circulă o serie de zvonuri și știri false despre industria vinicolă din Republica Moldova. Acestea susțin că vinul moldovenesc ar fi aruncat în canalizare din cauza scăderii cererii pe piețele tradiționale. În realitate, aceste afirmații sunt neadevărate și contrazic datele statistice actuale.

Exporturile de vinuri moldovenești și piețele de desfacere

După embargourile impuse de Rusia în 2006 și 2013, exporturile de vinuri moldovenești către această țară au scăzut drastic. În loc să piardă teren, vinificatorii moldoveni și-au diversificat piețele de desfacere. În prezent, Uniunea Europeană a devenit principalul importator al vinului moldovenesc[ii], acumulând 45% din exporturi în 2023. În contrast, țările CSI primesc doar 26% din exporturile de vinuri moldovenești, iar restul de 29% se orientează către alte piețe internaționale, inclusiv Statele Unite și Japonia.

Creșterea cererii și a valorii exporturilor

În anul 2023, exporturile de vinuri moldovenești au generat[iii] peste 111 milioane de dolari, cu o creștere a volumului exporturilor de 18% față de anul precedent. Cererea internațională pentru vinurile moldovenești a crescut, reflectând recunoașterea calității acestora. Statele Unite, România și Germania plătesc cele mai mari prețuri pentru vinul moldovenesc[iv], respectiv 2,57 dolari, 2,48 dolari și 2,29 dolari pe litru, în timp ce Rusia și Belarus achiziționează vinul la prețuri mult mai mici, de 1,50 dolari și 0,70 dolari pe litru. Japonia se remarcă cu cel mai mare preț mediu de 3.29 USD/sticlă.

Subvenții și sprijin guvernamental

Contrar afirmațiilor că vinificatorii moldoveni nu primesc sprijin guvernamental, aceștia beneficiază de subvenții și granturi atât din bugetul național, cât și de la parteneri internaționali. În 2024, guvernul de la Chișinău a aprobat[v] un pachet de subvenții pentru agricultură, care include subvenții de 100.000 lei pe hectar pentru modernizarea plantațiilor de viță-de-vie și de 200.000 lei pe hectar pentru plantarea viței-de-vie. În plus, vinificatorii pot accesa granturi de 8 milioane lei pentru a-și extinde prezența pe piețele internaționale.

Programul de granturi WESA[vi], finanțat de un fond american, sprijină companiile vinicole moldovenești în creșterea exporturilor cu 15-20% și în majorarea bugetelor de marketing cu 60%. Aceasta dovedește angajamentul guvernului și al partenerilor internaționali de a susține dezvoltarea industriei vinicole din R. Moldova.

Dezinformarea și impactul asupra percepției publice

Politicieni precum Marina Tauber și Alexandr Nesterovschi, alături de diverse canale de dezinformare precum Gagauznews, răspândesc zvonuri despre declinul industriei vinicole moldovenești. Aceștia susțin că vinificatorii nu au piețe de desfacere și nu primesc sprijin guvernamental,[vii] dar aceste afirmații sunt contrazise de datele statistice oficiale.

Recent, organizația de tineret Next Generation, afiliată partidului Renașterea al lui Ilan Șor, a organizat proteste împotriva integrării europene a vinului moldovenesc.[viii] Acțiunile lor au fost intens mediatizate pe canale de Telegram și site-uri afiliate Kremlinului, multe dintre acestea fiind blocate în R. Moldova pentru răspândirea dezinformării.

Concluzie

Narativul conform căruia vinificatorii moldoveni ar fi în pericol din cauza integrării europene și că singura piață viabilă ar fi cea a Uniunii Eurasiatice este fals. Datele și sprijinul guvernamental demonstrează că industria vinicolă moldovenească este în creștere și diversificare, având un viitor promițător pe piețele internaționale. Așadar, zvonurile despre declinul industriei vinicole sunt nefondate și nu reflectă realitatea economică actuală.


[i] https://www.facebook.com/watch/?v=1027249978791537

[ii] https://www.expert-grup.org/media/k2/attachments/RM-UE_2023_rus.pdf

[iii] https://www.facebook.com/dumitru.alaiba/posts/951054263048596 

[iv] https://www.facebook.com/minister.agricultura.industrie.alimentara/posts/pfbid0mgJA82FWh5gs7ur7eQfPzu1FC2G8ZqV4bCJnW8JevrmVh13PMSvGUo7DzXezwJBLl

[v] https://www.madrm.gov.md/ro/content/5528

[vi] https://umaef.org/ro/medias/lansarea-programului-de-granturi-wesa-cu-sprijinul-ukraine-moldova-american-enterprise-fund-pentru-exportatorii-de-vinuri-din-moldova/

[vii] https://moldova-news.com/moldova/2024/07/15/28218.html

[viii] https://t.me/partidul_renastere/4841