Strategii pentru dezvoltare și promovare a gândirii critice în rândul tinerilor

text de Natalia Volontir

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Transmiterea de către generațiile mai mari a abilităților de supraviețuire și dezvoltare către generațiile succesive, altfel spus, educarea acestora, a asigurat umanității de-a lungul timpului evoluția civilizațională. Dezvoltarea umanității până în punctul pe care-l cunoaștem astăzi a fost posibilă atât datorită transmiterii de către generațiile mai mari a experienței și sapienței dobândite de către acestea, cât și datorită aportului spiritului inovator și libertin al generațiilor mai tinere. Provocarea generațiilor contemporane este dezvoltarea accelerată a tehnologiilor comunicaționale, care depășește cu mult viteza de adaptare a generațiilor mai mari la noile realități, în timp ce generațiile noi, născute în plină desfășurare a revoluției digitale, cresc, dezvoltându-și abilitățile de utilizare a tehnologiilor informaționale simultan cu abilitățile sociale de bază.

Progresul tehnologiilor informaționale, pe lângă multitudinea de oportunități și facilități pe care le aduce în viața noastră, vine la pachet însă și cu o serie de riscuri, cărora suntem supuși toți, indiferent de generația din care facem parte. Viteza de producere și mai ales de consum al informației, precum și abundența acesteia, pare să depășească pe alocuri capacitatea noastră de digerire, altfel spus, de analiză critică a conținutului. Astfel, atât generațiile mai mari, cât și cele aflate în proces de creștere și dezvoltare pot fi ușor victime ale intoxicării mediatice, or, fenomenul manipulării prin intermediul mijloacelor de informare și/sau comunicare în masă crește, se pare, direct proporțional cu viteza de dezvoltare a tehnologiilor informaționale.

Fenomenul dezinformării este vechi de când lumea. Auzim în ultimele decenii în spațiul public vorbindu-se despre războaiele hibride, istoria însă ne oferă multe exemple în care dezinformarea a fost folosită ca armă de luptă alături de săbii sau tunuri – exemplul clasic – legenda „Calul lui Troian”. Diferența dintre timpurile vechi și noi este în viteza de circuție a informației (sau a dezinformației) și de accesibilitatea acesteia. Odată ce tehnologiile informaționale și de comunicare au devenit foarte accesibile și practic indispensabile vieții cotidiene, suntem cu toții vulnerabili în fața fenomenului dezinformării și suntem nevoiți să găsim metode de a ne proteja și a preveni impactul informațiilor false asupra noastră ca indivizi și a societății în ansamblu. Mai mult, avem nevoie de a introduce în rutina noastră zilnică igiena informațională, ca metodă de protecție și prevenire a eventualelor afecțiuni ale condiției noastre fizice, morale și sociale, iar gândirea critică în acest context reprezintă cea mai tangibilă metodă de protecție contra virozelor de dezinformare, care circulă în spațiul nostru informațional. 

În aceste condiții, rolul generațiilor mai mari, care într-o oarecare măsură cedează în fața tinerilor la capitolul competențelor digitale, dar în mod firesc au un grad mai înalt de sapiență, este de a conștientiza importanța primară a dezvoltării în rândul tinerilor a gândirii critice, ca abilitate vitală în noile realități în care ne-am pomenit. Și aici este deopotrivă important atât rolul școlii, cât și al familiei.

Cel de-al optulea an de acasă

Amabilitatea, politețea, bunele maniere, respectul, grija față de sine și de cei din jur și alte componente ale bunei educații, numită și „cei șapte ani de acasă”, rămân a fi bazele bunei creșteri și dezvoltări a copiilor, dar sunt oare acestea suficiente în era digitală? Noile realități în care trăim impun și noi abordări în educația copiilor, reprezentanți ai generațiilor care par să se fi născut deja cu anumite competențe digitale. Limitarea în utilizarea tehnologiilor informaționale de către copii cu scopul de a-i proteja este probabil o soluție, însă e parțială și temporară, deoarece tehnologiile informaționale sunt atât de prezente în viața noastră cotidiană, încât o izolare a acestora este pe cât de imposibilă pe atât de inutilă. O soluție ar fi însă dozarea utilizării tehnologiilor informaționale de rând cu dezvoltarea gândirii critice de la vârste fragede prin stimularea creativității și a curiozității, încurajarea liberei exprimări, antrenarea flexibilității în gândire și a capacităților de discernere a informațiilor vădit false.

Fă-o la modă

Adolescenții sunt copiii care au depășit perioada jocului, vor încă să se joace, doar ca nimeni să nu afle despre acest lucru. Jocul rămâne a fi o bună modalitate de promovare și dezvoltare a gândirii critice în rândul adolescenților, dacă este adaptat intereselor și voințelor acestora de manifestare. A fi informat corect, a fi capabil de a discerne informația adevărată de cea falsă și a gândi critic trebuie să fie pentru ei important și la modă. În acest context rolul, dar și provocarea adulților din mediul lor, atât cel familial cât și instituțional școlar, este să-și plieze abordarea pe așteptările, interesele și chiar limbajul lor. Exemplele și studiile de caz, analizate în sălile de clasă sau discutate seara la cină în familie, trebuie să fie inspirate din realitățile tinerilor, să facă apel la persoane influente din mediul lor și să prezinte interes pentru ei. Abordarea adulților în procesul de dezvoltare a spiritului critic la adolescenți trebuie să-i transforme din rolurile clasice de discipoli în participanți cu drepturi depline de a se expune și a dezbate, de a argumenta și a-și susține punctul de vedere pe picior de egalitate cu toți subiecții implicați. În același timp, adolescenții au nevoie adesea de un spațiu privat de prezența adulților, chiar dacă acestea sunt spații publice precum rețelele de socializare. Din păcate, platformele precum Instagram și Tik Tok, atât de populare în rândul tinerilor, pot fi cel mai ades surse de răspândire a informațiilor false și de manipulare prin dezinformare. Ca și în cazul opțiunii de limitare a accesului tinerilor la gadget-uri, interzicerea adolescenților de a utiliza aceste platforme nu pare a fi o soluție neapărat potrivită. Ceea ce putem face este să utilizăm potențialul acestor platforme și accesibilitatea lor pentru a transmite mesaje educative tinerilor, implicând influencerii de pe aceste platforme, care au priză la publicul format din tineri, în proiecte de educație media.

Educarea formatorilor de opinii

Eforturile autorităților statului și a societății civile de promovare a educației media și a gândirii critice în rândul tinerilor ar trebui să includă și educarea propriu-zisă a actorilor care interacționează nemijlocit cu tinerii și care le influențează opiniile, fie că este vorba despre profesorii din instituțiile școlare sau persoane influente de pe rețelele de socializare. Atât unii, cât și alții, transmit mesaje și informații tinerilor care în mod direct sau indirect le creează percepții despre realitate și le pot influența modul de gândire, de aceea este practic imperativă formarea continuă a cadrelor didactice în privința educației media precum și formarea liderilor de opinie în cadrul unor activități non-academice, dar de importanță socială.

Instituțiile media și responsabilitatea socială

Mass-media au, pe lângă rolul de a informa societatea, și rolul de a o educa. Vorbim despre instituțiile mediatice social responsabile, care-și exercită meseria în mod cinstit și obiectiv și care își pot asuma acest rol din două motive de importanță majoră. În primul rând, un public mediatic educat reprezintă o asigurare prealabilă a calității produsului jurnalistic livrat de către o instituție media, cu efecte pozitive pe termen lung, atât pentru instituție, cât și pentru societate în ansamblu. În al doilea rând, investitnd în educația mediatică a publicului, instituțiile media contribuie într-un mod indirect, dar sănătos, la purificarea acelui segment de piață care joacă necinstit și dăunează prin manipulare și dezinformare.

În esență, mass-media care își fac meseria calitativ și cu bună credință, reprezintă în sine mentori de educație mediatică a societății, dat fiind faptul că, informând obiectiv, prezentând o diversitate amplă de opinii și idei, acestea contribuie la dezvoltarea gândirii critice a maselor. În era digitală totuși acest lucru nu este suficient, dat fiind faptul că adesea investițiile în propagarea știrilor false și a dezinformării în masă sunt net superioare celor pe care și le pot permite instituțiile media independente, iar în aceste condiții și efortul pentru stimularea gândirii critice și educarea mediatică a societății se cere a fi sporit considerabil.

O provocare în sine în realizarea dezideratului de sporire a gândirii critice în societate pentru instituțiile media poate fi însăși ajungerea la segmentul de tineri, care tinde să se informeze preponderent de pe rețelele de socializare, potrivit „Studiului de evaluare a competențelor media și a nivelului de alfabetizare mediatică în rândul tinerilor din Republica Moldova”, realizat de Centrul pentru Dezvoltare Educațională și Comunitară (CDEC), în 2022 [1]. Creșterea dezinteresului tinerilor față de mass-media tradiționale precum presa scrisă, radioul sau televiziunea este direct proporțională cu dezvoltarea tehnologică și abundența rețelelor de socializare, fenomen aflat în ascensiune în ultimii aproximativ zece ani. Instituțiile media autohtone țin pasul în mare măsură cu aceste tendințe și au o prezență activă pe rețelele de socializare, însă investițiile de timp și resurse dedicate în redacții pentru dezvoltarea conținutului pentru paginile lor de pe platformele de social media sunt deocamdată reduse, respectiv și potența acestui conținut de a spori gândirea critică în rândului segmentului de tineri este mic. Un exemplu bun în acest sens este redacția Moldova.org, care reușește să aibă o prezență activă pe platforma Tik Tok, îmbinând conținut informativ, distractiv și educativ în același timp, trezind interesul și stimulând gândirea critică în rândul utilizatorilor acestei aplicații, care este în prezent este una dintre cele mai populare rețele din lume, cu peste un miliard de utilizatori lunari activi [4]. În Republica Moldova, numărul utilizatorilor de Tik Tok este de circa 130 de mii, potrivit platformei start.io, însă circa 80 la sută dintre aceștia sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani [3], un segment care nu poate fi ignorat. Acesta este însă un exemplu doar, necesitatea principală este ca instituțiile media să-și diversifice nu doar prezența pe diverse platforme de socializare, dar și conținutul pe care-l produc pentru aceste rețele, care ar trebui să aibă o conotație educativă.

Stimularea gândirii critice și motivarea tinerilor de a o aborda este un subiect care ne vizează ca societate în ansamblu, iar rolul și responsabilitatea fiecăror segmente în parte precum e familia, școala, autoritățile statului, societatea civilă și instituțiile media necesită un grad mai înalt de conștientizare și de implicare pentru a obține prin efort comun o societate fortificată și capabilă de a ține piept provocărilor timpurilor și a le transforma chiar în oportunități.


[1] https://drive.google.com/file/d/1vE5CwvBCDY4M0qLera6W9nqUbNpF8XEC/view

[2] https://backlinko.com/tiktok-users

[3] https://www.start.io/audience/tiktok-users-in-moldova

VULNERABILITĂȚILE JURNALIȘTILOR ÎN MEDIUL ONLINE

Text de Mihai Furnica

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Apariția internetului și a rețelelor de socializare a schimbat, într-o manieră fundamentală, modul în care comunicăm, ne informăm și relaționăm, marcând toate aspectele vieții cotidiene. Subsecvent, în ultimii ani, mediul online a devenit o platformă importantă și pentru activitatea de jurnalism. Jurnaliștii folosesc mediul online pentru a publica știri, a investiga subiecte și a se conecta cu publicul. Beneficiile acestor inovații din domeniul tehnologiei pot fi umbrite de multitudinea de amenințări și de riscuri, care rezultă din utilizarea platformelor online. În era digitală, jurnaliștii se confruntă tot mai des cu problema atacurilor sau agresiunilor online, care urmăresc intimidarea, umilirea sau discreditarea lor și prin care este subminată implicit credibilitatea mass-mediei. Agresiunile online se adaugă astfel agresiunilor fizice, care, de multe ori, chiar sunt alimentate prin incitările online. Jurnalismul de investigație presupune asumarea unor riscuri și capacitatea de a rezista unor presiuni enorme venite din exterior. Astfel, există probabilitatea ca jurnaliștii care investighează subiecte sensibile, în special cazuri de corupție sau legate de anumite interese, să devină ținta unor atacuri, să fie amenințați sau agresați. Prin urmare, mediul online reprezintă o serie de amenințări la adresa jurnaliștilor, printre care pot fi evidențiate:

1. Hărțuirea online. Hărțuirea vizează o serie largă de acțiuni orientate spre o persoană anume. Aceste manifestări pot avea mai multe forme ce se traduc prin amenințări, intimidare, agresiune atât fizică, cât și psihică, uneori ajungându-se la șantaj. Hărțuirea presupune, de asemenea, luarea în batjocură constant și deliberat o persoană, prin postarea de mesaje publice, poze ce pot afecta integritatea psihică a individului. Atacurile online care vizează jurnaliștii în mod intenționat, au un scop strategic și urmăresc intimidarea acestora pentru a-i împiedica să investigheze anumite subiecte sau pentru a-i descuraja să continue un anumit demers jurnalist. Generic, se vehiculează adesea termenul de bullying, iar hărțuirea online se identifică prin cyber-bullying.                                                             

Anonimatul și trolling-ul ca manifestări ale hărțuirii online, reprezintă fenomene aflate în continuă creștere,  care fac foarte dificilă gestionarea situației de către jurnaliștii ce zilnic primesc mesaje insultătoare sau amenințări și le periclitează viața sau cariera. Trolling sau trolajul este o manifestare a hățuirii care implică acțiunea deliberată de a perturba activitatea firească a unui proiect prin acțiuni ce au scopul de a deturna în mod artificial atenția contribuitorilor către subiecte irelevante. Trollii de obicei postează atacuri la persoană, comentarii jignitoare, de regulă, fără legătură cu subiectul, glume de prost gust menite să distragă atenția sau să provoace cititorii la răspunsuri emoționale. Un alt fenomen asociat hărțuirii în mediul online este doxing-ul, care presupune un proces de preluare și publicare a unor informații personale, precum nume, adrese, numere de telefon sau detalii despre cardul de credit.                                                                                                                                                   

Prin urmare, jurnaliștii se confruntă cu o intensificare a actelor de hărțuire și cu amenințări la adresa siguranței și a vieții lor pe platformele online, cum ar fi forumurile, site-urile platformelor de socializare, e-mailurile etc., din partea unor indivizi cu intenții rele, în situația în care jurnaliștii sunt activi și încearcă sau reușesc să expună probleme legate de drepturile omului, acte de corupție sau să evidențieze încercările de inducere în eroare a opiniei publice prin dezinformare, intimidare și campanii de informare greșită. Din acest considerent, s-a înregistrat un declin al libertății presei și tot mai multe cazuri de atacuri fizice, hărțuire, inclusiv online, și intimidare menite să-i reducă la tăcere și să-i calomnieze pe jurnaliști, în special pe jurnaliștii de investigație, care depun eforturi pentru a denunța corupția, traficul, abuzurile corporative sau ilegalitățile comise de actori politici/publici.

2. Dezinformarea și atacurile asupra credibilității. Dezinformarea, inclusiv răspândirea de știri false și manipularea informațiilor, reprezintă o altă amenințare majoră la adresa mass-mediei. Aceasta poate submina credibilitatea jurnaliștilor și poate distorsiona percepția publicului asupra subiectelor importante. Dezinformarea este înțeleasă drept o serie de informații cu caracter fals sau înșelător, care sunt create, prezentate și diseminate pentru a obține un avantaj sau pentru a induce publicul în eroare în mod deliberat și care pot provoca un prejudiciu public. Societățile democratice autentice sunt dependente de dezbaterile publice, care permit cetățenilor bine informați să-și exprime voința prin procese politice libere și echitabile.

În mod tradițional, mass-media joacă un rol esențial în ceea ce privește tragerea la răspundere a autorităților publice și furnizarea de informații care să le permită cetățenilor să își formeze propriile opinii cu privire la problemele societale și să se implice efectiv și activ în societatea democratică. În prezent, internetul a sporit considerabil nu doar volumul și varietatea știrilor puse la dispoziția cetățenilor, dar a și schimbat profund modul în care cetățenii accesează și gestionează știrile. Utilizatorii tineri, în special, apelează la mijloace de informare online ca principala lor sursă de informații. Cu toate acestea, noile tehnologii pot fi utilizate, în special prin intermediul platformelor de socializare, pentru a disemina dezinformarea pe o scară și cu o rapiditate și o precizie de determinare a publicului țintă care sunt fără precedent, creând sfere de informații personalizate.

Dezinformarea erodează încrederea în instituții, precum și în mass-media digitală și tradițională și are efecte nocive asupra democrațiilor, prin afectarea capacității cetățenilor de a lua decizii în cunoștință de cauză. Obligația fundamentală a autorităților în ceea ce privește libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei este aceea de a nu interveni, de a nu aplica cenzura și de a asigura un mediu favorabil pentru o dezbatere publică pluralistă. Prin urmare, este necesar promovarea modificărilor adecvate ale comportamentului platformelor, un ecosistem mai responsabil al informațiilor, îmbunătățirea capacităților de verificare factuală și a cunoștințelor colective cu privire la dezinformare, precum și utilizarea de noi tehnologii pentru îmbunătățirea modului în care informațiile sunt produse și diseminate online.                                                                                                             Complementar, ar putea fi aplicate anume tehnologii pentru verificarea veridicității informațiilor diseminate în spațiul online și combaterea dezinformării, cum ar fi:                                                 

  • 1. inteligența artificială – crucială pentru verificarea, identificarea și marcarea dezinformării;          
  • 2. tehnologia blockchain – poate contribui la menținerea integrității conținutului, validarea fiabilității informațiilor și/sau a surselor acestora, susținerea transparenței și a trasabilității și promovarea încrederii în știrile difuzate pe internet;                                                                      
  • 3. algoritmi cognitivi – care gestionează informații relevante în funcție de context, inclusiv exactitatea și calitatea surselor de date, vor îmbunătăți relevanța și fiabilitatea rezultatelor căutărilor.

3. Accesul la informații și cenzura. În Republica Moldova, de curând a fost adoptată o nouă Lege care vizează accesul la informațiile de interes public (Legea nr.143/2023), în vederea asigurării unor reglementări exhaustive cu privire la transparența proactivă. Legea prenotată vine să reglementeze aspecte legate de modalitatea de exercitare și apărare a dreptului de acces la informațiile de interes public; obligațiile furnizorilor de informații în asigurarea accesului la informațiile de interes public; răspunderea juridică pentru încălcarea prevederilor privind accesul la informațiile de interes public și mecanismul de monitorizare și control al implementării legii. Totuși, autoritățile urmează să asigure în continuare mecanismele viabile pentru a asigura aplicabilitatea prevederilor legale.                                            

Totodată, cenzura și controlul strict al internetului pot împiedica jurnaliștii să obțină sau să distribuie informații. Cenzura reprezintă exercitarea, în general de către autoritățile statale, a unui control prealabil asupra conţinutului informaţiilor furnizate de publicaţii, posturi radio şi TV şi presupune o „limitare arbitrară sau doctrinară a libertăţii de exprimare”. Generic vorbind, cenzura presupune o privare de informaţii. Informarea publicului poate fi serios afectată de orice formă de cenzura. Cenzura poate fi atât explicită (evidentă), cât şi implicită (camuflată). Cenzura explicită este prevenirea diseminării informaţiei către public de către un grup de control, efectuată prin presiune directă. Cenzura camuflată reprezintă practici pronunţate de cenzură prin aplicarea unor filtre invocând anumite pseudo-motive, exprimată prin îngrădirea accesului persoanelor indezirabile la posturile publice, filtrarea si excluderea subiectelor critice la adresa autorităţilor, dar și autocenzura la care recurg reprezentanții unei instituții mass-media în reflectarea subiectelor de interes public. Autocenzura este un act ce presupune cenzurarea propriilor opere şi produse informaţionale, din raţiuni de natura juridică, economică sau morală, fără a avea însă o interdicţie legală în acest sens. De aceea jurnaliştii ar trebui să renunţe la autocenzură şi la camuflarea cenzurii din instituţiile de presă publice şi de stat, să mediatizeze în mod constant abuzurile la care sunt supuşi, să accepte doar limitări de natură juridică şi deontologică, astfel lărgind limitele libertăţii de expresie în mod conştient în numele binelui public şi al democraţiei. Totuși, este demonstrat că autocenzura este, de asemenea, o consecință a atacurilor online și urmăresc discreditarea muncii jurnaliștilor, le afectează cariera și îi pot determina să renunțe la activitatea de jurnalism.

4. Conservarea informațiilor confidențiale. Jurnaliștii trebuie să aibă acces la informații confidențiale pentru a putea desfășura activitatea lor. Cu toate acestea, mediul online poate face mai dificilă protejarea confidențialității datelor. Jurnaliștii pot fi expuși riscului de a-și pierde sursele sau de a fi victime ale furtului de date. Prin urmare, conservarea informațiilor confidențiale în mediul online este o provocare majoră pentru jurnaliști, datorită naturii deschise și interconectate a internetului. Pentru minimizarea vulnerabilităților pe acest segment, se impune implementarea unor politici riguroase de confidențialitate în cadrul instituțiilor de presă.

5. Securitatea digitală. Jurnaliștii se confruntă cu riscuri semnificative legate de securitatea datelor și a comunicațiilor în mediul online. Hacking-ul este un termen generic folosit pentru a defini orice intruziune neautorizată într-un computer sau rețea cu scopul de a sustrage date, de a corupe sisteme sau fișiere ori de a perturba în orice fel activitatea. Hacking-ul și furtul de identitate pot fi asociate fenomenului de hărțuire online, însă datorită complexității fenomenelor se consideră oportun analiza particularizată a acestora. Acestea sunt riscuri reale, mai ales atunci când se lucrează cu surse sensibile sau cu informații confidențiale.                                                                                                                     

Inovarea tehnologică a mărit capacitatea persoanelor/entităților de a spiona jurnaliștii, de a le încălca dreptul la viața privată și dreptul la confidențialitatea surselor lor, de a le compromite securitatea digitală și de a le impune cenzura. Astfel de atacuri pot include colectarea datelor în mod ilegal sau încălcând dreptul internațional al drepturilor omului și standardele de confidențialitate, compromiterea conturilor jurnaliștilor, blocarea conturilor lor astfel încât ei nu mai au acces la ele, expunerea lor la programe malware intruzive, vizarea lor cu conținut violent și care incită la ură, discreditarea lor publică, precum și colectarea și publicarea de informații personale despre ei sau despre familiile lor. În context, supravegherea neautorizată și amenințările digitale au un impact negativ asupra libertății presei și limitează capacitatea jurnaliștilor de a investiga și de a informa.                                         

Una din amenințările la adresa securității cibernetice sunt atacurile de inginerie socială. Ingineria socială este o formă de manipulare în care atacatorii imită o sursă de încredere pentru a convinge oamenii să îndeplinească anumite sarcini, cum ar fi să acorde acces la un computer sau cont sau să dezvăluie informații confidențiale. Printre atacurile de inginerie socială se numără: phishing, vishing, spam etc.          

Atacurile de tip phishing sunt o parte a strategiei de inginerie socială care imită o sursă de încredere și prezintă un scenariu aparent logic pentru a preda datele de autentificare sau alte date personale confidențiale. De obicei, aceste mesaje sau pagini web sunt create pentru a părea că provin de la o sursă de încredere, cum ar fi o instituție bancară sau un site de comerț electronic, cu scopul de a convinge jurnaliștii-utilizatori să furnizeze informațiile solicitate. Prin urmare, phishingul este o formă de infracțiune cibernetică ce poate cauza pierderi financiare, de credibilitate sau de identitate. Sfaturi în cazul atacurilor de tip phishing:                                                                                                                                   

– actualizarea permanentă a soft-urilor din calculator, inclusiv a sistemului de operare;                                           

– atenție sporită la mesajele suspicioase prin care se  solicită date sensibile (date personale, date despre cont, parole etc.);       

– neaccesarea link-urilor și atașamentelor cu mesaje dubioase;                                                                               

– omiterea mesajelor necunoscute/neașteptate.                                                                                                                      

Atacuri de tip vishing – o metodă frauduloasă operată prin intermediul apelurilor telefonice, de către persoane care pretind a fi din partea autorităților sau angajați ai instituțiilor financiare și care solicită accesul de la distanta la calculatorul persoanei sub diferite pretexte, scopul lor real fiind accesarea datelor  și efectuarea unor acțiuni frauduloase. Pentru a nu cădea pradă la asemenea tipuri de atacuri de inginerie socială este necesară asigurarea unei atitudini precaute în cazul unor apeluri telefonice dubioase și neașteptate.                                                                                                        

O altă amenințare la adresa securități online o reprezintă programele malițioase. Programele malware (malițioase) – reprezintă o aplicație  sau script conceput cu scopul de a provoca modificarea sau ștergerea datelor informatice, deteriorarea sau restricționarea accesului la dispozitivele din calculator sau rețea (virus, viermi, ransomware, troieni, adware etc.). Programele malware se infiltrează într-un sistem, de obicei prin solicitarea utilizatorilor de a accesa un link pe un site web dubios, prin e-mail prin descărcarea unui atașament infectat sau printr-o descărcare de software nedorit. Odată instalat malware-ul, poate monitoriza activitățile utilizatorilor, poate trimite date confidențiale atacatorului, poate ajuta atacatorul să pătrundă în alte ținte din rețea și chiar poate determina ca dispozitivul utilizatorului să participe în scopuri rău intenționate. De asemenea, atacatorul poate distruge datele sau închide complet sistemul.                                                                                                   

Atacurile de tip DDoS (Distributed Denial of Service) vizează site-urile web și serverele, și resursele unui sistem țintă în scopul afectării modului de funcționare, precum și restricționarea accesului utilizatorilor săi.                                             

Spionajul cibernetic – este o formă de atac cibernetic care fură date intelectuale clasificate sau sensibile, pentru a obține un avantaj față de o instituție mass media sau jurnaliști în mod particular. 

Măsuri de protecție în cazul atacurilor cibernetice:                                                                                    

Educația și conștientizarea: jurnaliștii trebuie să fie conștienți de riscuri și să fie educați în privința celor mai bune practici de securitate cibernetică.                                                                                                         

Criptarea Datelor: utilizarea tehnologiilor de criptare pentru a proteja comunicațiile și datele stocate este esențială.                                               

Utilizarea de Instrumente de Securitate: Folosirea unor software-uri și aplicații de securitate, cum ar fi VPN-uri, anti-malware, și autentificare multi-factor. Un element important în configurația de securitate cibernetică este antivirusul. Acesta este un program informatic conceput să detecteze, să prevină și să elimine instalarea oricăror forme de malware (viruşi, troieni, adware, spyware etc.) pe sistemele de operare. Actualizarea acestuia este deosebit de importantă pentru a putea face față celor mai noi (versiuni ale unor) programe malițioase. De asemenea, protecție anti-malware multiplă (combinarea mecanismelor de filtrare web cu aplicaţii antivirus, firewall-uri, anti-malware, politici de securitate respectiv o instruire adecvată a utilizatorilor, reduce considerabil riscul unei infectări) reprezintă un mijloc eficient de combatere a intruziunilor în mediile interne de stocare.                              

Prudența la navigarea pe internet: aplicarea unor tehnici bine stabilite, necesare pentru asigurarea confidențialității, integrității și disponibilității datelor în mediul online (utilizați ultima versiune de browser; nu accesați link-urile din cadrul ferestrelor de tip pop-up; verificați secţiunea de contact a site-urilor web; atenţie la ce plugin-uri sunt instalate – de multe ori acestea vin însoţite de software maliţios; verifică existenţa „https://” în partea de început a adresei web, înainte de a introduce informaţii personale).                                                        

Setarea unor parole puternice: parola este un instrument de autentificare folosit pentru a dobândi acces la un echipament și la datele sale. Pentru protecția datelor aferent unui sistem de operare, se impune setarea unor parole dificil de identificat de atacator cu ajutorul instrumentelor automatizate („brute force”) sau de ghicit de către acesta.                                                                                                             

Actualizarea software periodică: în cadrul fiecărui sistem de operare (Windows, Linux, IOS, Android etc.) există vulnerabilități. Acestea pot fi corectate de producător, care, după identificarea acestora, poate emite actualizări de securitate ale softului. Cunoscând faptul că mulți utilizatori nu actualizează software-ul, atacatorii exploatează aceste vulnerabilități, reușind să deruleze activități pe nivelul de acces al utilizatorilor sistemul țintă.                                                                                                                                    

Back-up la intervale periodice: pentru a asigura securitatea datelor tale, este recomandat să efectuarea back-upurilor la intervale periodice (zilnic sau săptămânal), astfel încât, să poți reveni la date în cazul unei probleme în funcționarea sistemului de operare sau al unui atac. Pentru a salva datele, pot fi folosiți suporți de memorie (hard-disk extern dedicat, stick-uri de memorie sau CD/DVD). O metodă de asigurare a integrității datelor este cloud computing, un model de furnizare a resurselor informaţionale care se bazează pe partajarea prin intermediul Internetului a unor resurse (servere, capabilităţi de stocare, aplicaţii), ce diferă de modelul tradiţional al serverelor şi aplicaţiilor locale.                                                                                                  

Conexiune la internet sigură: se recomandă securizarea accesului la wifi. Utilizarea Wi-Fi, în cazul în care conexiunea nu este securizată sau este securizată incorect, comportă unele riscuri, precum accesul la date al unor persoane neautorizate sau utilizarea acestei conexiuni în scopuri răuvoitoare.

În concluzie, pentru a face față tuturor acestor amenințări, este esențial ca jurnaliștii să fie bine informați despre măsurile de securitate digitală, să aibă acces la resurse juridice și psihologice și să colaboreze cu organizații care promovează libertatea presei și protecția jurnaliștilor. De asemenea, este important ca publicul larg să fie educat despre importanța jurnalismului independent și să sprijine eforturile de combatere a dezinformării și hărțuirii online. Prin înțelegerea acestor amenințări și implementarea strategiilor de protecție adecvate, jurnaliștii pot asigura un nivel mai înalt de securitate pentru informațiile confidențiale în mediul online.

MECANISMELE DE ACCES AL INSTITUȚIILOR MASS-MEDIA LA INFORMAȚIILE DE INTERES PUBLIC

text de Mihai Furnica

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

De curând a fost adoptată o nouă Lege care vizează accesul la informațiile de interes public, în vederea asigurării unor reglementări exhaustive cu privire la transparența proactivă. Legea în cauză a fost inițiată și adoptată în contextul intrării în vigoare a Convenției Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale, adoptată la Tromso la 18 iunie 2009 (în continuare – Convenția de la Tromso), care a fost ratificată de Parlamentului Republicii Moldova prin Legea nr.217/2013. În speță, Legea prenotată vine să reglementeze următoarele aspecte:

  • a) modalitatea de exercitare și apărare a dreptului de acces la informațiile de interes public;    
  • b) obligațiile furnizorilor de informații în asigurarea accesului la informațiile de interes public;                                                                                                
  • c) răspunderea juridică pentru încălcarea prevederilor privind accesul la informațiile de interes public;                                                                                     
  • d) mecanismul de monitorizare și control al implementării legii.                                         

În sensul art.4 din Legea nr.148/2023 privind accesul la informațiile de interes public, informațiile de interes public sunt toate informațiile deținute de furnizorii de informații, indiferent de suportul de stocare (pe hârtie, în formă electronică sau în orice alt format). Premisa substituirii noțiunii de „informații oficiale” cu cea de „informații de interes public” constă în oportunitatea uniformizării terminologice a prevederilor legale, precum și în necesitatea ralierii textului legii, la prevederile art.34 alin.(1) din Constituție, având următorul conținut: „dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit”. 

Subsecvent, art.6, alin.(1) din Legea de referință stabilește că ,,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la accesul la informațiile de interes public, în formele și condițiile prevăzute de lege”. Sintagma ,,orice persoană fizică sau juridică” constituie o formulare de maximă generalitate, semnificând accesul egal aplicabil persoanelor fizice și juridice, fără instituirea unor regimuri juridice preferențiale în materia accesului la informațiile deținute de autorități, care ar putea fi eventual aplicabile în raport doar cu anumite categorii de subiecți, cum ar fi jurnaliștii sau instituțiile mass-media.                                                                                                         

Prin urmare, cu privire la art.2, paragraful 1 din Convenție, Raportul explicativ al Convenției de la Tromso stabilește următoarele: Convenția conferă “oricărei persoane” dreptul de a avea acces la documentele oficiale, indiferent de motivele și intențiile sale. Deși dispozițiile Convenției sunt de o importanță deosebită pentru jurnaliști, deoarece le oferă instrumentele necesare pentru a realiza rolul lor de gardian (watchdog) al bunei funcționări a instituțiilor publice – un rol crucial într-o societate democratică, recunoscut pe deplin de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Convenția de la Tromso nu face nicio distincție între aceștia și alte persoane fizice.                                                                                                                                     

Astfel, aceste reglementări vin să instituie principiul egalității dreptului de acces la informații, astfel încât, orice persoană, indiferent de intenția sau scopul solicitării sale, are dreptul de acces la informațiile de interes public, beneficiind de anumite garanții în acest sens. Un subiect aparte în acest exercițiu îl constituie respectarea regimului juridic al protecției datelor cu caracter personal, statuat implicit în art.8, alin.(1), lit.f) din Legea nr.148/2023, ceea ce vizează respectarea vieții private a persoanelor.       

Procesarea datelor cu caracter personal în contextul accesului la informații de interes public

Astfel, în contextul procesării cererilor de comunicare a informațiilor de interes public, furnizorii sunt obligați să asigure respectarea prevederilor Legii nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal. Astfel, în art.10 din Legea nr.133/2011 este abordată limita prelucrării datelor cu caracter personal în raport cu libertatea de exprimare. În speță, prevederile art.5, 6 şi 8 din Legea nr.133/2011 nu se aplică în situația în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care au fost făcute publice în mod voluntar şi manifestat de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condițiile Legii cu privire la libertatea de exprimare.                                                                                                

Totodată, limitarea accesului la datele cu caracter personal urmează a fi realizată prin respectarea criteriului proporționalității prevăzut la art.8, alin.(1) din Legea nr.148/2023. Așadar, datele cu caracter personal urmează a fi dezvăluite dacă există un interes public superior în accesarea informațiilor. Conex acestui aspect s-a expus Curtea Constituțională prin Hotărârea nr.3/2021, care statuează că autoritățile și instituțiile publice care furnizează informații atribuite datelor cu caracter personal sunt obligate să creeze condiții care ar asigura protecția acestor date, cu respectarea principiilor și a criteriilor de punere în balanță stabilite de Curte prin Hotărârea nr.29/2019. În speță, Hotărârea Curții Constituționale nr.29/2019 enunță un set de criterii care pot fi utilizate în balanță a dreptului de acces la informații de interes public în raport cu dreptul la respectarea vieții private:                   

– Contribuția la o dezbatere de interes public: interesul public este legat, de obicei de chestiuni care afectează publicul într-o asemenea măsură încât ar putea fi interesat în mod legitim de acestea, care îi atrag atenția sau care îl vizează într-un grad semnificativ, în special dacă afectează bunăstarea cetățenilor sau viața comunității. Este, de asemenea, cazul chestiunilor apte să dea naștere unor controverse considerabile, care vizează o problemă socială importantă sau care implică o problemă cu privire la care publicul va avea un interes de a fi informat. Interesul public nu poate fi redus la setea publicului de informație despre viața privată a altora sau la dorința auditoriului de informații ,,picante” sau de știri de senzație. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că dreptul de acces la informații este un instrument important pentru cuantificarea abuzurilor, greșelilor de administrare, corupției și pentru punerea în aplicare a drepturilor fundamentale ale omului. Nu va constitui viața privată modul în care persoana ce exercită atribuții publice își îndeplinește atribuțiile de serviciu. Complementar, persoanele publice trebuie să accepte ingerințe în viața lor privată într-o măsură mai sporită decât persoanele de rând, având în vedere figura publică, caracterul special al informațiilor dezvăluite precum și interesul public general.                            

Gradul de notorietate a persoanei și subiectele informației solicitate: în această privință trebuie făcută diferența între persoanele private și persoanele care acționează într-un context public, așa cum sunt figurile politice și cele publice. În consecință, dacă o persoană privată necunoscută publicului poate pretinde la o protecție deosebită pentru dreptul ei la viața privată, această concluzie nu este valabilă și pentru figurile publice. În acest sens pot fi prezentate unele fapte menite să contribuie la o dezbatere în societate referitor la persoanele publice, în exercițiul funcției lor, și nicidecum prezentarea detaliilor vieții private ale acestor persoane, în scopul satisfacerii curiozității publice în acest sens.                                                                                  

Conținutul, forma și consecințele publicării: corespunzător aceleiași Hotărâri, Curtea Constituțională relevă că decizia unei organizații neguvernamentale sau a unui jurnalist de a trata un anumit subiect reprezintă o libertate a exprimării. Prin urmare, libertatea de exprimare lasă la discreția organizațiilor sau a jurnaliștilor să decidă detaliile care trebuie publicate pentru a asigura credibilitatea unui articol sau studiu. Mai mult, organizațiile neguvernamentale , instituțiile mass-media și în special jurnaliștii se bucură de libertatea de a alege știrile care le captează atenția și pe care le vor trata și modul în care le vor trata. Totuși această libertate nu este scutită de responsabilități. Astfel, jurnaliștii trebuie să asigure acest echilibru fragil între libertatea de exprimare și dreptul la respectarea vieții private, sub aspectul protecției datelor cu caracter personal, în exercitarea activităților/investigațiilor jurnalistice. 

Modalitățile de acces la informații de interes public                                                   

În corespundere cu prevederile art.7 din Legea nr.148/2023, accesul instituțiilor mass-media, și în speță a jurnaliștilor la informațiile de interes public, se realizează prin două metode generale:                                                                                                                         

  • a) transparență proactivă – diseminarea, din oficiu, a informațiilor de interes public, în special prin publicarea acestora pe paginile web oficiale ale furnizorilor de informații;                          
  • b) comunicarea informațiilor de interes public la cerere.                                       

Detalierea exhaustivă a celor 2 modalități de acces la date este realizată în cadrul Capitolelor II și III din Legea prenotată.                                                                                             

Prin urmare, transparența proactivă prevede că autoritățile publice, din proprie inițiativă și atunci când este necesar sunt obligate să ia măsurile pentru a face publice documentele oficiale, pe care le posedă, în interesul promovării transparenței și eficacității administrației publice.

În speță, transparența proactivă se realizează prin:                                                             

– Publicarea informațiilor de interes public pe paginile web oficiale ale furnizorilor de informații. Spectrul de informații de interes public (catalogul informațiilor) necesar a fi publicat pe site-urile oficiale se regăsesc în prevederile art.10. Catalogul informațiilor este bazat pe minimul de date, stipulat în următoarele surse:                                                                                     

Regulamentul cu privire la paginile oficiale ale autorităților administrației publice în rețeaua Internet, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.188/2012;      Principiile administrației publice – SIGMA;                                                                

Standardul Băncii Mondiale de dezvăluire proactivă a informațiilor publice.                   

Totodată, în corespundere cu art.11 din aceeași Lege, informațiile de interes public plasate pe pagina web oficială a autorităților publice, urmează a fi actualizate sistematic, în termen de până la 5 zile lucrătoare, în dependență de specificul acestora.                                                                    – Orice forme de informare activă a societății, precum diseminarea informațiilor de interes public prin intermediul: propriilor instituții mass-media; serviciilor media audiovizuale; publicațiilor periodice scrise și electronice; declarațiilor, comunicatelor, briefingurilor, conferințelor și evenimentelor de presă; evenimentelor publice (mese rotunde, seminare, conferințe, simpozioane etc.); propriilor pagini/conturi/canale pe rețele sociale; panourilor informative; altor modalități (întâlniri, prezentări de rapoarte sau dări de seamă etc.).

Care sunt etapele de solicitare și procesare a unei cereri de acces la informații de interes public?

Subsecvent, capitolul III din Legea nr.148/2023 stabilește modalitatea de comunicare la cerere a informațiilor de interes public. Astfel, persoană fizică sau juridică (solicitant) are dreptul să solicite și să obțină informații de interes public în condițiile legii, prin înaintarea unei cereri de comunicare a informațiilor de interes public, iar furnizorii de informații sunt obligați să comunice informațiile de interes public solicitate.                                                                                             

Prin urmare, se disting următoarele etape în solicitarea informațiilor de interes public (la cerere):                                                                                                                              

1. Înaintarea cererii – care poate avea loc în următoarele ipostaze: formă electronică; depusă în scris sau expediată prin poștă; adresată verbal (direct sau prin telefon). Cererea conține următoarele elemente obligatorii:                                                                                                     

a) numele și prenumele sau denumirea solicitantului;                                                                   

b) adresa poștală a solicitantului, precum și adresa poștei electronice dacă se solicită răspuns pe această cale;                                                                                                              

c) denumirea furnizorului de informații;                                                                                   

d) specificarea informației de interes public solicitate, cu detalii suficiente și concludente, care să permită identificarea acesteia de către furnizorul de informații.                                                

În cerere, solicitantul poate indica modalitatea preferată de comunicare a informației. De asemenea, solicitantul nu este obligat să motiveze/justifice cererea sa și nici să o semneze olografic sau electronic, după caz.

2. Înregistrarea cererii – furnizorii de informații sunt obligați să primească cererile înaintate corespunzător și să le înregistreze cel târziu în următoarea zi lucrătoare. Primirea sau înregistrarea cererii nu poate fi refuzată. În cazul cererii transmise în formă electronică, furnizorul de informații este obligat să comunice solicitantului cel târziu în următoarea zi lucrătoare, prin aceleași mijloace, numărul și data înregistrării cererii. În cazul cererii depuse în scris la sediul furnizorului de informații, furnizorul este obligat să elibereze dovada înregistrării cererii.

3. Examinarea cererii – Informațiile de interes public se comunică solicitantului din momentul în care sunt disponibile pentru a fi comunicate, dar nu mai târziu de 10 zile de la data înregistrării cererii. Termenul prestabilit poate fi prelungit cu cel mult 7 zile în cazul în care cererea este complexă sau se solicită un volum mare de informații, care necesită timp suplimentar pentru prelucrare. Cererile adresate verbal se soluționează imediat, în ziua înaintării, dacă informațiile solicitate sunt disponibile pentru a fi comunicate imediat. În cazul în care informațiile solicitate nu sunt disponibile pentru a fi comunicate imediat sau acestea sunt cu accesibilitate limitată, solicitantul este îndrumat să înainteze o cerere în formă electronică sau în scris, care va fi examinată și soluționată corespunzător procedurii.

4. Comunicarea răspunsului – informațiile de interes public sunt comunicate solicitantului în modalitatea indicată în cerere. Informațiile de interes public sunt comunicate solicitantului în limba în care sunt disponibile.                                                                                                     

Informațiile de interes public pot fi comunicate într-o altă modalitate decât cea indicată în cerere în cazul în care:                                                                 

  • a) informațiile sunt disponibile în internet și pot fi comunicate solicitantului printr-o referință la pagina web relevantă; 
  • b) furnizorul de informații nu dispune de capacități tehnice pentru convertirea informațiilor în forma solicitată;                                                                                                             
  • c) convertirea informațiilor în forma solicitată implică un volum excesiv de lucru, care ar afecta funcționalitatea obișnuită a furnizorului de informații;                                                              
  • d) comunicarea informațiilor în forma solicitată nu este posibilă din cauza unor restricții legale sau din cauza unor prevederi normative care stabilesc o altă modalitate de comunicare a informațiilor solicitate.                                                                                                                 

În cazul în care solicitantul nu a indicat în cerere modalitatea preferată de comunicare a informațiilor, acestea sunt comunicate în cea mai rapidă modalitate posibilă. Comunicarea informațiilor de interes public este gratuită, cu excepțiile prevăzute de art.22 din Legea nr.148/2023. Cererea se respinge, integral sau parțial, în cazul în care:                          

a) furnizorul de informații nu deține informația solicitată, nu cunoaște dacă aceasta se află în posesia unui alt furnizor de informații și nu există circumstanțe pentru readresare;                         

b) în privința informației solicitate furnizorul de informații a oferit deja un răspuns. În acest caz se face referire la numărul și data răspunsului oferit anterior.                                                      

Respingerea integrală sau parțială a cererii este motivată în scris și comunicată solicitantului în termenul prevăzut. În cazul în care nu deține informația solicitată, furnizorul de informații care a înregistrat cererea va readresa cererea, integral sau parțial, unui alt furnizor de informații, dacă cunoaște că informația solicitată se află în posesia acestuia. În acest caz, originalul sau copia cererii se expediază pentru examinare furnizorului de informații relevant în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, fapt despre care este informat solicitantul.                                           

Comunicarea informațiilor de interes public este refuzată, integral sau parțial, dacă informațiile solicitate constituie informații cu accesibilitate limitată. 

Refuzul se face în scris și trebuie să conțină:                                                               

a) denumirea furnizorului de informații;                                                                     

b) numele și prenumele sau denumirea solicitantului;                                                            

c) data emiterii refuzului;                                                                                                    

d) temeiul și motivarea refuzului, conform art. 8;                                                             

e) modalitatea de contestare a refuzului (denumirea și adresa instanței de judecată, precum și termenul de contestare);                                                                                                    

f) numele, prenumele și semnătura olografă/electronică a conducătorului furnizorului de informații sau a altei persoane împuternicite de conducător ori de lege pentru emiterea refuzului.

DATELE DESCHISE ȘI IMPACTUL LOR ASUPRA ACTIVITĂȚII INSTITUȚIILOR MASS-MEDIA

text de Mihai Furnica

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

În ansamblu, datele publice deschise (open data) sunt acele date puse la dispoziţie de către autorităţile publice şi care sunt liber de accesat, reutilizat şi redistribuit. De asemenea, conceptul de date deschise este înțeles, în general, ca desemnând datele în format deschis care pot fi liber utilizate și partajate de oricine și în orice scop. În Republica Moldova, iniţiativa datelor deschise a fost lansată în anul 2011, prin crearea portalului datelor guvernamentale deschise (www.date.gov.md), în vederea promovării transparenţei, eficienţei administrative, responsabilităţii publice şi al potenţialului economic al reutilizării. Această inițiativă face parte din promovarea principiilor unui guvern deschis, unul dintre pilonii Programului Strategic de Modernizare Tehnologică a Guvernării (e-Transformare), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.710/2011. Deopotrivă, deschiderea datelor guvernamentale (Open Government Data) reprezintă o caracteristică a administrației publice moderne, manifestată printr-un set de politici care promovează transparența și asumarea responsabilității.                                                               

În virtutea pct.19 din Concepţia privind principiile datelor guvernamentale deschise, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.700/2014, termenul „date deschise” se referă la datele guvernamentale structurate – datele statistice sau datele structurate care sunt reflectate într-o listă sau într-o formă non-narativă şi care pot fi transmise în format digital şi procesate automat, cuprinzând informații statistice şi date din sisteme informaţionale/baze de date, inclusiv geografice (GIS). Suplimentar, datele deschise sunt datele pe care autorităţile şi instituţiile publice, în virtutea competenţelor, le produc şi care nu conţin restricţii legate de viaţa privată, confidenţialitate sau securitate.                                                                                        

Totodată, unul din obiectivele primordiale ale Guvernului constituie creşterea calităţii actului de guvernare inclusiv prin colectarea şi transparentizarea datelor statistice şi administrative pentru monitorizarea implementării politicilor, serviciilor publice şi proiectelor, inclusiv cu prezentarea grafică a datelor într-o formă uşor de înţeles pentru oameni. De asemenea, întru implementarea conceptului de ,,open data” se aplică următoarele principii:[1]                                                                                                                          

1) deschiderea datelor în mod implicit şi proactiv – atât datele publice din domenii, cât şi datele publice privind performanţa sistemelor şi/sau activităţilor Guvernului, inclusiv datele primare, vor fi deschise treptat şi în mod implicit. Autorităţile şi instituţiile publice vor publica în mod proactiv informaţiile, cu lipsa barierelor sau cu nivel scăzut de bariere, pentru consum şi reutilizare. Sistemele informaţionale noi cu conţinut parţial sau total public vor fi concepute în aşa fel încât să permită publicarea automatizată a datelor publice, fără a genera costuri adiţionale pentru instituţia publică;                                                                                                     

2) protecţia securităţii datelor cu caracter sensibil – vor fi publicate doar datele care nu contravin legislaţiei în vigoare din sfera protecţiei datelor cu caracter personal, secretului comercial, secretului de stat, proprietăţii intelectuale, precum şi altor prevederi din domeniul accesului la informaţie şi protecţiei informaţiei;                                                                                   

3) deschiderea datelor primare – instituţiile vor publica datele primare, în forma în care au fost colectate de la sursă, cu cel mai înalt nivel de granularitate posibil, în forme dezagregate şi nemodificate. Agregarea sau modificarea se va efectua pentru anonimizarea datelor şi pentru racordarea la cerinţele legale privind protecţia, securitatea şi confidenţialitatea datelor;                   

4) publicarea datelor on-line – datele vor fi publicate on-line pentru a facilita accesul publicului larg. Autorităţile şi instituţiile publice vor publica datele deschise pe portalul datelor guvernamentale deschise www.date.gov.md şi pe paginile lor web oficiale;                                            

5) publicarea datelor la timp – datele vor fi publicate şi actualizate în cel mai scurt timp posibil pentru a păstra valoarea acestora. Frecvenţa actualizării va fi determinată de către autorităţile şi instituţiile publice;                                                                                                         

6) publicarea datelor în formate deschise şi procesabile automat – datele deschise trebuie să fie disponibile pentru cea mai largă gamă de utilizatori şi scopuri;                                                         

7) publicarea angro a datelor – publicarea angro a datelor deschise este un mijloc simplu şi eficient de publicare a seturilor de date. În cazul în care instituţia publică o aplicaţie bazată pe date deschise, ea va publica angro datele servite de această aplicaţie;                                                

8) descrierea datelor – datele vor fi descrise prin metadate complete, oferind utilizatorilor informaţie despre modul de colectare a informaţiilor, limitările şi alte aspecte importante pentru analiza datelor prezentate. Adiţional, autorităţile şi instituţiile publice vor asigura mentenanța catalogului semantic, care va fi publicat ca date deschise şi va conţine clasificatoare, nomenclatoare şi alte resurse informaţionale relevante;

9) reutilizarea datelor – datele vor fi puse la dispoziţia utilizatorului pe portalul guvernamental de date deschise şi pe paginile web oficiale ale autorităţilor şi instituţiilor publice, în formate ce oferă posibilitatea de a fi prelucrate automat de a fi deschise pentru a fi recuperate, descărcate, indexate şi căutate de către un număr mare de utilizatori în diferite scopuri de reutilizare, dar care nu contravin legislaţiei;                                                                                  

10) prioritizarea spre publicare – datele pentru publicare vor fi prioritizate astfel încât cele mai utile date pentru publicul larg să fie publicate în primul rând. Autorităţile şi instituţiile publice vor colabora strâns cu societatea civilă, mass-media, cercetătorii, dezvoltatorii, sectorul privat şi cu alte părţi interesate în vederea identificării datelor prioritare.                                                    

Datele guvernamentale deschise au un rol deosebit aparte pentru sectorul mass-media, în special din perspectiva activităților de investigație jurnalistică. Astfel, tehnologia digitală, folosită azi pe larg în toate mediile de informare, a avut un impact enorm asupra calităţii produselor şi asupra muncii profesioniştilor din mass-media. În speță, Concepția privind principiile datelor guvernamentale deschise stabilește expres că organizaţiile necomerciale şi mass-media vor putea crea produse derivate din datele guvernamentale, prin care vor informa cetăţenii despre situaţia reală în diferite sectoare, ceea ce va contribui la educarea şi sensibilizarea populaţiei. Subsecvent, jurnalismul de date şi cel investigaţional se vor dezvolta datorită accesului sporit la datele guvernamentale. Iar în cazul în care anumite date vor fi interpretate eronat, accesul la sursa principală de date primare îi va permite publicului larg verificarea corectitudinii interpretării, astfel încurajând informarea acestuia şi analiza multilaterală.                                                          

Drept urmare, conceptul de ,,open data” reprezintă un instrument eficient în efectuarea investigațiilor jurnalistice Astfel, accesul la informații de interes public din bazele de date on-line, în timp real și nerestricționat, este un element cheie pentru un activitatea de jurnalism. Această formă de jurnalism poată denumirea generică de ,,Jurnalism digital” sau ,,jurnalism de date”. Jurnalismul de date vine să utilizeze date și cifre de număr în în activitatea de investigație pentru a descoperi, explica mai bine și/sau a oferi context unei știri. Deci, datele reprezintă instrumentul folosit pentru relatarea unui context/investigații, sursa pe care se bazează o investigație. Adesea implică utilizarea de statistici, diagrame, grafice sau infografii. Într-o altă accepțiune, jurnalismul de date presupune colectarea, analizarea și pregătirea informațiilor digitalizate, cu scopul de a fi o publicație jurnalistică.        

Astfel, datele pot fi împărțite în mai multe categorii, în funcție de criteriul considerat, precum: mediul de stocare (digital – electronic sau analog – pe hârtie), criteriul tematic (date meteorologice, date economice, date demografice, date geografice etc.), modul și gradul de structurare (fișiere independente, baze de date), în funcție de modul de colectare (automat, manual) etc.

Date deschise în mediul online din Republica Moldova

Prin urmare, în activitatea lor investigațională, jurnaliștii/instituțiile mass-media – în calitate de exponenți ai ,,puterii a patra în stat”, pot utiliza pe larg mai multe surse de date publice, după cum urmează:                                                                                                                            

Portalul guvernamental de date (www.date.gov.md)[2]este o resursă informațională publică, creată în scopul asigurării unei experiențe calitative, holistice și integrate pentru toți cei interesați de a accesa și utiliza datele care sunt colectate și produse de autorități, instituții publice, Guvern în general. Acesta reunește informații din mai multe resurse informaționale ale instituțiilor publice (direct și indirect), cu excepția informațiilor ce cad sub incidența legislației cu privire la secretul de stat, sau altei legislații speciale.                                                                       

Portalul Guvernamental de Date reprezintă o agregare a 3 inițiative ale Guvernului Republicii Moldova în domeniul datelor și anume:                     

1. publicarea seturilor de date deschise ale ministerelor și instituțiilor administrației publice centrale în scopul facilitării accesului cetățenilor la date, participării lor active în procesul decizional (parte a inițiativei globale Open Government Partnership);

2. implementarea mecanismelor de acces și căutare a datelor publice; 

3. asigurarea accesului controlat la informație pentru entitățile ce dețin un temei și scop legal.  Partea de acces controlat este realizat prin intermediul modulului ,,Date cu acces autorizat” – care oferă posibilitatea de acces al jurnaliștilor și instituții mass-media, la anumite categorii de date cu caracter personal în virtutea prevederilor art.10 Legii nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal. Accesul în cadrul acestui modul este configurat în mod individual în temeiul unei cereri adresate conform unei proceduri prestabilite.

Datele statistice publicate de Biroul Național de Statistică – jurnaliștii utilizează datele statistice pentru a asigura credibilitatea produsului lor mediatic și a spori efectele acestuia asupra publicului. Statistica este oportunitate pentru jurnalismul de informare. Informarea multiaspectuală şi sistematică a publicului larg despre evenimentele ce se produc permanent pe arena naţională şi internaţională impune necesitatea colectării informaţiei statistice. Jurnaliştii contactează spaţiul statistic pentru a obţine date actuale şi atractive, absolut necesare pentru realizarea materialele informative, analitice, literar-publicistice, pentru realizarea diverselor proiecte, mese rotunde, traininguri, tslk-show-uri, etc. Datele statistice sunt utilizate în scopuri diferite, care depind de diverşi factori, între care de genul jurnalistic în care se realizează produsul mediatic.                                               

În jurnalismul de informare datele statistice se folosesc, prioritar, pentru:                          

– constatarea stărilor de lucruri;                                                                                  

– expunerea tendințelor;                                                                                             

– descrierea evoluţiei fenomenelor în dinamica dezvoltării sale.                                                

În jurnalismul analitic datele statistice se folosesc, prioritar, pentru:                                  

– analiza fenomenelor;                                                                                                        

– compararea stărilor de lucruri;                                                                                                 

– sinteza şi interpretarea situaţiilor.                                                                                   

Totodată, Biroul Național de Statistică a elaborat un ghid metodologic pentru aplicarea datelor statistice în investigațiile jurnalistice – ,,Interpretarea datelor statistice în jurnalism”.[3]

Compartimentul de ,,transparență decizională a autorităților administrației publice[4] – site-urile web oficiale ale tuturor autorităților și instituțiilor publice sunt destinate sporirii nivelului de transparență al activității ministerelor, a altor autorități administrative centrale, a instituțiilor publice în care acestea au calitatea de fondator și a instituțiilor publice autonome, precum și al asigurării accesului la informații de interes public.                                                          

Serviciul guvernamental digital (MTender)[5] – Serviciu guvernamental care asigură transparența procesului de achiziții publice, optimizarea și eficientizarea licitațiilor. Societatea civilă are puterea de a influența deciziile politice, economice sau de interes public, care servesc la monitorizarea activității guvernului și a instituțiilor publice și de a lua atitudine în caz de abuzuri de putere sau față de politicile care contravin intereselor cetățenilor. În contextul achizițiilor publice, fiecare cetățean și organizație a societății civile în special trebuie să beneficieze de un acces nelimitat la informațiile privind achizițiile publice. Transparența informațiilor privind achizițiile publice poate fi realizată prin acces deschis la informațiile privind achizițiile publice (entități achizitoare, ofertanți (furnizori), tipuri și stări ale ofertelor/loturilor, contestațiile etc).

Registrul de Stat al actelor locale[6] – Registrul reprezintă o resursă informaţională de stat care conține textele electronice ale actelor autorităților administrației publice locale și datele adiționale, asigură înregistrarea, păstrarea și evidența centralizată a actelor autorităților administrației publice locale și a materialelor aferente acestor acte, și care este creată în scopul asigurării accesului persoanelor fizice și juridice la actele emise/adoptate de autorităţile administraţiei publice locale.

Baze de date deschise aferente Registrului bunurilor imobile[7][8][9]accesarea datelor online cu caracter public, aferent Registrului bunurilor imobile.

Registrul de Stat al Unităților de Drept[10] – verificarea datelor cu caracter public aferente persoanelor juridice. De asemenea, detaliile despre companiile înregistrate în Republica Moldova, fondatorii și administratorii acestora sunt publice și pot fi consultate pe diferite platforme online, cu acces gratuit. Informații, inclusiv situația financiară a unei companii poate fi analizată pe platforma guvernamentală de date www.date.gov.md, la compartimentul – ,,date cu acces public”. Complementar, corespunzător prevederilor art.341 al Legii nr.220/2007, organul înregistrării de stat, IP „Agenția Servicii Publice”, îşi asumă responsabilitatea pentru plasarea și exactitatea informației publice aferentă persoanelor juridice care include denumirea persoanei juridice, forma juridică de organizare, numărul de identificare de stat (IDNO), data înregistrării, sediul, numele și prenumele administratorului, numele și prenumele sau denumirea fondatorilor (asociaților) și mărimea cotelor de participare ale acestora în capitalul social, starea persoanei juridice (pasivă, inactivă, în proces de reorganizare sau radiere, suspendare a activităţii), precum şi numele, prenumele, data înregistrării, numărul de identificare de stat (IDNO) al întreprinzătorului individual şi date privind radierea acestuia.

Portalul instanțelor de judecată[11] Portalul reprezintă un sistem complex, caracterizat printr-un punct unic de acces la informaţia despre activitatea tuturor instanţelor de judecată din Republica Moldova. Astfel, informația plasată pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată include lista instanțelor de judecată, care, fiind accesată, prezintă paginile web cu informația privind agenda ședințelor de judecată, hotărârile și încheierile instanței de judecată, citații în instanță, practica judiciară și alte informații relevante pentru justițiabili.

Portalul declarațiilor de avere și interese personale[12] – cuprinde informații despre veniturile, proprietăţile şi interesele persoanelor cu funcții de demnitate publică/funcționari publici din Republica Moldova, colectate de Autoritatea Națională de Integritate. În concluzie, voi evidenția importanța și necesitatea accesării datelor publice de către jurnaliști în procesul de documentare și scriere a unei investigații, în vederea asigurării veridicității informațiilor expuse publicului. Nu mai puțin importat este și actualizarea sistematică a acestor date, cu o periodicitate oportună. Astfel, toate informațiile obținute de la diverse surse sunt verificate de jurnaliști și confruntate cu datele din surse deschise și bazele de date oficiale pentru a confirma sau infirma autent


[1] Pct.25 din Concepția privind principiile datelor guvernamentale deschise, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.700/2014

[2] www.date.gov.md

[3]https://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Manual_comunicare/Manual_interpretarea_datelor_stat_in_jurnalism.pdf

[4] Hotărârea Guvernului nr.728/2023 cu privire la site-urile web oficiale ale autorităților și instituțiilor publice și cerințele minime privind profilurile de socializare ale acestora

[5] https://mtender.gov.md/

[6] www.actelocale.gov.md

[7] www.Geoportal.md

[8] www.geodata.gov.md (www.moldova-map.md)

[9] www.ecadastru.md

[10] www.e-servicii.md

[11] instante.justice.md

[12] https://portal-declaratii.ani.md/

Prestarea serviciilor jurnalistice cu ajutorul instrumentelor de inteligență artificială

Text de Igor Aramă

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

De la apariția internetului, jurnalismul și în special presa scrisă, a suferit un șoc semnificativ în ceea ce privește modelul lor de afaceri. Giganți puternici din domeniul tehnologiei, precum Facebook sau Google, au ocupat poziții importante în lumea distribuției de conținut și au atras o cotă majoră pe piața publicității.

Jurnalismul este o parte esențială a societății noastre, iar organizațiile de presă au jucat un rol-cheie de-a lungul istoriei Republicii Moldova.

Totodată, este necesar de înțeles că jurnalismul tradițional nu poate fi unul competitiv în era dezvoltărilor tehnologiilor informaționale și instrumentelor de inteligență artificială.

În timp ce utilizarea sistemelor de inteligență artificială poate fi un factor competitiv pe piața digitală și pentru reziliența jurnalismului în era digitală, este esențială capacitatea de accesare și utilizare a sistemelor de inteligență artificială în conformitate cu drepturile omului și cu valorile profesionale.

În acest context, la 1 decembrie 2023, Comitetul director pentru mass-media și societatea informațională din cadrul Consiliului Europei, a adoptat Ghidul privind implementarea responsabilă a sistemelor de inteligență artificială (IA) în jurnalism.[1]

Liniile directoare oferă orientări practice organizațiilor de presă și profesioniștilor din domeniul mass-media pentru a pune în aplicare sistemele de inteligență artificială în jurnalism într-un mod responsabil.

Sistemele jurnalistice de inteligență artificială pot fi utilizate pentru multe sarcini diferite în domeniul jurnalistic și anume pentru producția de știri, de exemplu în analiza datelor pentru jurnalismul de investigație și verificarea faptelor.

Inteligența artificială poate fi utilizată pentru prelucrarea automată a textelor, a înregistrărilor video și audio automate, precum și pentru sarcini de sprijin de rutină, cum ar fi traducerea și transcrierea.

Pentru diseminare, sistemele de inteligență artificială pot fi utilizate pentru a adapta conținutul la public prin personalizare și utilizarea algoritmilor de recomandare a știrilor, sau pentru a organiza sau personaliza conținutul. Sisteme jurnalistice de inteligență artificială pot fi, de asemenea, un mijloc de interacțiune cu publicul, de exemplu, prin intermediul asistenților virtuali și al chatbots.

Unele sarcini jurnalistice pot fi mai mult decât altele automatizate. Sarcinile extrem de repetitive care pot fi executate urmând instrucțiuni explicite se pot adesea automatiza, în timp ce sarcinile care sunt variabile sau necesită o judecată de specialitate, creativitate și discreție sunt mai puțin adaptate la automatizare, sau, cel puțin, necesită mai multă supraveghere și aprobare umană.

Producerea serviciilor jurnalistice a fost influențată și de lansarea publică a ChatGPT în anul 2022, care a demonstrat capacități cu un impact potențial atât de evident și de profund asupra jurnalismului, încât inovarea bazată pe inteligență artificială este acum obiectivul urgent al echipelor de conducere de rang înalt din aproape toate redacțiile de știri.

Pentru mulți oameni din domeniul jurnalismului, anul 2023 a fost o anul în care și-au pus întrebări și au învățat elementele de bază ale IA. Ce poate face de fapt ChatGPT? Ce este IA generativă? Ce este un model lingvistic? Cât de fiabile sunt aceste instrumente? Ce fel de competențe sunt necesare pentru a le utiliza? Cât de repede se îmbunătățește această tehnologie? Care sunt riscurile? Cât de mult din toate acestea sunt doar niște exagerări?

Multe redacții au mers mai departe, oferindu-le angajaților și publicului declarații sau orientări care descriu modul în care intenționează să abordeze utilizarea inteligenței artificiale generative în fluxurile de lucru și în produsele de știri. Unele au început chiar să publice câteva articole experimentale scrise de IA.

Deci, Jurnaliștii pot beneficia enorm de pe urma implementării instrumentelor de inteligență artificială pentru a crea conținut jurnalistic mai eficient și mai precis.

Aceste instrumente vor permite jurnaliștilor să se concentreze pe aspectele creative și analitice ale muncii lor, în timp ce sarcinile de rutină și analiză a datelor vor fi gestionate de IA. Cu tehnologia potrivită, jurnaliștii pot produce conținut veridic într-un mod mult mai eficient.

Instrumente de inteligență artificială

  1. GENERATOR DE ARTICOLE DE ȘTIRI

Mai mult ca oricând, conținutul media se îndreaptă spre cititorii lor pentru a construi modele de abonament durabile.

Multe industrii folosesc inteligența artificială pentru a crește productivitatea și organizațiile de știri nu fac excepție. Companiile creează instrumente pentru a îmbina abilitățile de calcul ale inteligenței artificiale cu creativitatea umană.

Aceste instrumente ușurează sarcinile și oferă șanse de implicare personalizată a cititorilor, de verificare riguroasă a faptelor și de creare de conținut interactiv.

De exemplu, IA poate analiza rapid cantități mari de date și poate genera rapoarte, eliberând timp pentru jurnaliști pentru a se concentra pe sarcini mai complexe. În plus, IA poate produce conținut 24 de ore din 24, 7 zile din 7, permițând organizațiilor de știri să ofere publicului lor o acoperire de ultimă oră, chiar și în afara orelor de program.

  • ASISTENȚĂ ÎN REDACTARE

Utilizând tehnologii precum GPT (Generative Pre-trained Transformer – ChatGPT), IA poate ajuta jurnaliștii să genereze idei de articole, să structureze narative sau chiar să redacteze versiuni preliminare ale poveștilor.

  • ASISTENȚĂ LINGVISTICĂ

Pentru jurnaliștii care lucrează în medii multilingve, IA poate oferi traduceri rapide și precise, facilitând crearea de content media internațional. Tehnologiile de recunoaștere vocală și traducere automată pot fi utilizate pentru a simplifica procesul de intervievare și pentru a traduce rapid conținutul în diferite limbi, extinzând astfel audiența unei știri.

  • ANALIZA MASIVELOR DE DATE

Cu volume enorme de date disponibile, IA poate ajuta jurnaliștii să identifice modele și să extragă povești relevante. De exemplu, IA poate analiza date guvernamentale pentru a descoperi probleme sociale, financiare, sau economice, pentru a fi propuse ca teme de exploatare.

Totodată, acest lucru poate ajuta la identificarea tendințelor, detecția de modele și generarea de rapoarte analitice care să susțină procesul de luare a deciziilor jurnalistice.

  • GENERAREA DE CHESTIONARE DE ȘTIRI

Raportul Reuters Digital News Report 2023 subliniază atractivitatea jocurilor, inclusiv a chestionarelor de știri, 25% dintre abonații la ziarele din SUA citându-le ca motiv pentru a cumpăra un abonament.[2]

Mai multe organizații de știri încearcă să profite de această tendință deoarece au văzut potențialul unei astfel de soluții și au început să dezvolte chestionare de știri generate automat pe baza articolelor existente. TIME a efectuat o serie de experimente, utilizând ChatGPT pentru a extrage din arhiva sa de 200 de milioane de cuvinte din povești emblematice, pentru a evalua cunoștințele de actualitate în vederea elaborării de chestionare.

Această integrare a inteligenței artificiale combină implicarea și educația, încurajând cititorii să fie mai atenți în timp ce citesc știri.

  •  GENERATOARE DE IMAGINI, CONȚINUT VIDEO ȘI AUDIO

Lucrătorii din industria media pot folosi inteligența artificială pentru a crea imagini, conținut video și audio, ilustrații și infografice pentru știri.

Aceste instrumente ajută procesul de proiectare, care necesită de obicei timp și expertiză, și pot produce imagini relevante prin introducerea de text sau date. IA poate genera rapid conținut video și audio, cum ar fi rezumate ale știrilor sau actualizări, utilizând tehnologii de sinteză vocală și editare automată.

Acest lucru accelerează producția de conținut și economisește resurse umane. Este, de asemenea, o soluție rentabilă, în special pentru instituțiile de știri mai mici care nu își pot permite o echipă mare de design sau freelanceri costisitori.

Elementele vizuale generate de inteligența artificială pot fi produse rapid și personalizate în marketing, îmbunătățind relevanța campaniilor publicitare și implicarea publicului. Conținutul generat de IA oferă oportunități pentru povestiri creative, cu imagini și video în timp real care îmbunătățesc narațiunile și implicarea publicului.

  • GENERATOARE DE VOCE ȘI TRANSCRIERI IA

Una dintre aplicațiile de bază ale IA într-o redacție de știri este transcrierea interviurilor sau discuțiilor audio în conținut scris. Această transformare este crucială, deoarece facilitează arhivarea și diseminarea mai ușoară a informațiilor. De exemplu, jurnaliștii se angajează adesea în discuții verbale sau interviuri, care sunt bogate în conținut. Utilizând serviciile de transcriere bazate pe inteligență artificială, aceste schimburi verbale pot fi transformate rapid în text. Astfel, conținutul devine ușor disponibil pentru editare, publicare sau partajare pe diferite platforme, sporind capacitatea redacției de a refolosi sau de a face referire la conținutul trecut.

Odată cu apariția inteligenței artificiale, eficiența și acuratețea proceselor de transcriere au cunoscut o îmbunătățire extraordinară, cu instrumente precum Jojo de la VG[3].

Spre deosebire de transcrierea manuală, care necesită mult timp și este predispusă la erori, serviciile de transcriere cu ajutorul IA reprezintă o alternativă mai rapidă și mai precisă. Utilizând algoritmi sofisticați, acestea pot descifra cu acuratețe discursul, chiar și în medii zgomotoase sau cu vorbitori multipli. Acest lucru reduce semnificativ timpul de la înregistrare la publicare, accelerând ciclul de producție a știrilor. De asemenea, le permite jurnaliștilor și editorilor să se concentreze pe aspectele mai creative și analitice ale producției de știri.

Prin integrarea tehnologiilor de transcriere audio, speech-to-text și text-to-speech cu ajutorul inteligenței artificiale, redacțiile de știri își pot îmbunătăți semnificativ eficiența, acuratețea și calitatea conținutului.

  • ȘTIRI PERSONALIZATE

Una dintre cele mai interesante utilizări ale inteligenței artificiale în redacție este posibilitatea de a oferi conținut personalizat cititorilor și abonaților.

Buletinele de știri personalizate devin din ce în ce mai populare în industria știrilor, deoarece utilizează date și învățarea automată pentru a îmbunătăți implicarea și fidelizarea cititorilor. Cu ajutorul unor instrumente IA și al eforturilor interne de personalizare, organizațiile de știri sunt mai bine echipate pentru a răspunde intereselor diverse ale cititorilor lor, atingându-și în același timp obiectivele de creștere digitală.

  • GENERAREA DE TITLURI ȘI REZUMATE

IA poate fi utilizată pentru a genera titluri atractive și rezumate concise ale articolelor de știri. IA poate genera rezumate care oferă cititorilor o prezentare generală a principalelor puncte dintr-un articol. Rezumatele și titlurile pot fi adaptate la diferite categorii de public, folosind stiluri unice sau emoticoane pentru a le face mai atractive.

Prin rezumarea articolelor lungi, IA poate economisi timp pentru utilizatori, ceea ce este deosebit de util în industria rapidă a știrilor.

Din punct de vedere al accesibilității, este esențial să se producă știrile mai accesibile, iar IA poate juca un rol în realizarea acestui obiectiv prin furnizarea de rezumate ușor de citit și de înțeles. Acest lucru poate lărgi baza de audiență și poate face ca informațiile să fie mai incluzive.

  1. VERIFICAREA FAPTELOR ȘI MONITORIZAREA EVENIMENTELOR ÎN TIMP REAL

Verificarea faptelor este o sarcină care necesită mult timp și este costisitoare pentru oameni. Odată cu proliferarea dezinformărilor online și a știrilor false, cititorii apreciază din ce în ce mai mult acuratețea surselor de știri. Algoritmii de inteligență artificială pot face rapid verificări încrucișate de date și pot valida informații din diferite surse, ceea ce face mai ușoară depistarea potențialelor inexactități sau minciuni.

Aceste sisteme pot compara afirmațiile cu baze de date vaste de informații demne de încredere, ceea ce face ca procesul de verificare a faptelor să fie mai rapid și mai eficient decât dacă ar fi realizat doar de un om.

Cu toate acestea, obținerea unei acuratețe optime în verificarea faptelor necesită o abordare echilibrată care să combine procesele automatizate de inteligență artificială și judecata umană. În timp ce IA poate accelera evaluările inițiale și semnala potențialele probleme, este posibil să nu înțeleagă pe deplin contextul sau implicațiile unei afirmații. Verificatorii umani de fapte sunt în continuare necesari pentru a oferi abilități de gândire critică, expertiză în domeniu și o înțelegere mai profundă a contextului pentru a asigura acuratețea.

Lucrând împreună, IA și verificatorii de fapte umani pot oferi rezultate fiabile și precise în ceea ce privește verificarea faptelor. Această colaborare permite combinarea vitezei tehnologiei cu capacitățile de interpretare ale oamenilor, rezultând o strategie eficientă de verificare a faptelor.

Totodată, IA poate monitoriza fluxurile de știri, rețelele de socializare și alte surse în timp real pentru a alerta jurnaliștii despre evenimente de ultimă oră sau tendințe emergente, permițându-le să reacționeze rapid.

  1. AUTOMATIZAREA SARCINILOR ADMINISTRATIVE

IA poate fi implementată pentru a gestiona sarcini administrative, cum ar fi programarea interviurilor, gestionarea calendarului, și alte activități care pot consuma timpul jurnaliștilor.

  1. CHATBOTS

Chatbot-urile bazate pe IA pot fi integrate în site-uri de știri pentru a oferi răspunsuri rapide la întrebările cititorilor sau pentru a facilita discuții interactive.

Concluzionând cele expuse, menționăm că instrumentele de inteligență artificială au schimbat jurnalismul prin combinarea povestirii cu analiza datelor și automatizarea sarcinilor administrative. Această colaborare face ca jurnalismul să fie mai eficient și creează o experiență mai bună pentru public.

Totodată, chiar dacă IA poate întreprinde multe sarcini banale, investigațiile și povestirile care necesită creativitate umană rămân în centrul jurnalismului. IA a extins posibilitățile pentru jurnalism, așa cum a făcut fotografia pentru pictori. În timp ce IA estompează linia dintre jurnalist și instrument, povestirea trebuie să rămâne în centrul atenției. Viitorul jurnalismului este un duet între jurnaliști și IA, cu spiritul durabil al investigației și al povestirii care să ghideze drumul.


[1] Guidelines on the responsible implementation of artificial intelligence systems in journalism Adopted by the Steering Committee on Media and Information Society (CDMSI) on 30 November 2023

Disponibil – 1680adb4c6 (coe.int)

[2] https://reutersinstitute.politics.ox.ac.uk/digital-news-report/2023

[3] https://www.vg.no/jojo

Impactul social media asupra sănătății mintale a tinerilor

Text de Victoria Rață

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

În dinamica digitală a Republicii Moldova, rezultatele analizelor efectuate asupra rețelelor sociale relevă o tendință clară: tinerii își dublează timpul petrecut pe social media. Această constatare nu este doar un simplu număr, ea reflectă o schimbare globală care influențează structura socială și sănătatea mintală a comunității, una care ne pune pe gânduri și sperie, mai ales dacă înțelegem că problema, de fapt, își are rădăcinile încă din copilărie: la o plimbare simplă în oricare dintre parcurile din capitală, în doar jumătate de oră, putem observa zeci de copii, unii în cărucioare încă, alții cu suzete, dar neapărat cu un telefon mobil în față…

Privind prin lentila ultimilor ani, observăm cum ecranele strălucitoare au devenit companioni constanți. De la o medie de 110 accesări ale telefonului pe zi, am ajuns la un număr care aproape se dublează. Această imersiune într-o realitate virtuală, numită în termeni neoficiali „autism digital”, sugerează o retragere din sfera interacțiunilor directe, umane, către o lume în care comunicarea este mediată de ecrane și profiluri digitale.

Pentru a înțelege impactul acestei schimbări asupra sănătății mintale, trebuie să privim dincolo de distracția aparent inofensivă a unui post pe Instagram, Facebook sau TikTok. În spatele acestei fațade se ascund efecte mai profunde. Social media poate servi ca un canal educațional și o sursă de relaxare, dar, ca orice lucru în exces, poate deveni dăunătoare; poate provoca complexe, genera depresie, iniția o scădere a încrederii și stimei de sine, crește efectul de hărțuire și bullying online etc.

Analizele și studiile europene semnalează o creștere alarmantă a cazurilor de anxietate și depresie în rândul tinerilor care petrec ore întregi navigând pe rețelele sociale. Acest lucru este susținut și de investigațiile în care se observă o tendință de a substitui interacțiunile reale cu cele virtuale, ceea ce poate duce la izolare socială și la o stare de singurătate accentuată. Circa unul din șase tineri se confruntă cu anxietate la un anumit moment în viață, lucru care a crescut considerabil în ultimii aproape 30 de ani. Conform studiilor, tinerii dependenți de social media, care petrec mai mult de câteva ore pe zi pe platforme precum Facebook sau Instagram, prezintă o predispoziție crescută la stări negative.

Având în vedere că, de obicei, conexiunile umane sunt cunoscute pentru reducerea stresului și a sentimentelor de izolare, este esențial să ne întrebăm cum poate social media să sprijine această nevoie de legătură, fără a deveni o sursă de probleme suplimentare. În Moldova, unde interacțiunile față-în-față încep să cedeze în fața dialogurilor virtuale, este crucial să găsim modalități de a menține echilibrul.

Încă o realitate dură a zilelor noastre este urmărirea constantă, din partea tinerei generații, a prietenilor sau semenilor care trăiesc experiențe aparent mai plăcute, lucru care determină tinerii să simtă că nu trăiesc pe deplin și să creadă că pierd experiențe esențiale. Cu toate acestea, tinerii adesea nu iau în considerare faptul că ceea ce văd este o reprezentare atent manipulată a realității – fotografii editate selectiv dintre multe altele eșuate. Cu părere de rău, tinerii care petrec mai mult timp pe rețelele sociale tind să acorde o atenție sporită aspectului fizic, lăsând loc sentimentelor de nesiguranță, nemulțumire de sine și inadaptabilitate. Iar într-o societate în care aspirația la succes și promovarea constantă a imaginii noastre virtuale sunt încurajate, iar dorința de a deveni influencer devine din ce în ce mai răspândită, devine dificil să trăiești o viață autentică fără a te pierde în iluzia online.

Mai rău, așteptările nerealiste create de social media pot duce la respingerea propriei persoane, creșterea sentimentului de vină și urmărirea obsesivă a perfecțiunii.

Fără a pierde esența a tot ce este expus mai sus, este important să ne întrebăm cum putem utiliza totuși social media astfel încât tinerii (și nu doar) să se bucure de beneficiile sale fără a cădea pradă efectelor negative? Sfaturile și informațiile care urmează își propun să ne ghideze în identificarea unui echilibru sănătos în utilizarea rețelelor sociale.

Un aspect pozitiv al social media este că asigură conexiuni sociale vitale pentru persoanele izolate geografic, care, altfel, nu ar avea acces la anumite tipuri de informații și socializare. Totuși, această conexiune digitală nu înlocuiește și nu echivalează cu beneficiile întâlnirilor față în față.

Pe de altă parte, efectele negative ale utilizării excesive a social media sunt mult mai vizibile și mai discutate. Probleme precum FOMO (fear of missing out), auto-absorbția, imaginea negativă asupra propriului corp și chiar depresia și anxietatea sunt tot mai prezente în rândurile tinerilor din Moldova. Postările și imaginile editate perfect pot induce standarde nerealiste de frumusețe și succes, contribuind la o insatisfacție personală și la compararea nesănătoasă cu alții.

Mai mult, în cercul vicios al social media, tinerii pot căuta alinare în aceleași platforme care pot amplifica sentimentele de anxietate și izolare. Un studiu din 2019 a evidențiat că tinerii care petrec peste cinci ore zilnic pe rețelele sociale prezintă un risc crescut de probleme de sănătate mintală, subliniind astfel necesitatea unei abordări echilibrate a prezenței lor online.

Este clar că pentru unii social media poate avea efecte benefice, precum rămânerea în contact cu cei dragi sau sprijinul emoțional în momente dificile. Însă, paradoxal, chiar și în această sferă virtuală “socială”, utilizarea excesivă poate conduce la sentimente de izolare și singurătate.

În Moldova, inițiativele care promovează o utilizare conștientă și echilibrată a tehnologiei au început să capete teren. Programele educaționale încurajează abilități de comunicare sănătoase și formează un contrapunct necesar la tendința de a înlocui interacțiunile personale cu cele digitale.

Dar, în lumea largă a social media, nu doar conexiunile personale sunt în joc. Efectele asupra sănătății mintale sunt complexe și variate. De exemplu, fenomenul „a fi influencer” demonstrează cum platformele de socializare pot distorsiona percepția asupra propriului aspect, ducând la o creștere a cererii pentru chirurgia estetică printre tineri, în încercarea de a se asemăna cu versiunile lor editate digital.

În fața acestui peisaj, este vital să recunoaștem semnele unei relații nesănătoase cu social media. Dacă descoperim că înlocuim tot mai mult interacțiunile reale cu cele virtuale sau dacă ne simțim demotivați și îndepărtați de activitățile care altădată ne aduceau bucurie, este timpul pentru o reevaluare a modului în care ne petrecem timpul online. În cazul în care tinerii nu ar putea face față să depășească astfel de probleme de sine stătător, utile ar fi discuțiile cu psihologul, persoane competente sau de încredere care ar ajuta tinerii să rezolve problemele, să lupte cu dependențele virtuale și să facă față provocărilor din online.

În țara noastră, ca în multe alte locuri, este crucial să stabilim limite pentru utilizarea social media și să învățăm să ne deconectăm pentru a menține sănătatea mintală. Închiderea telefonului în timpul meselor, în timpul petrecut cu familia sau în timpul studiului sau muncii, poate ajuta la reconectarea cu momentul prezent și cu cei din jur.

Pe un ton mai ușor, observăm că în peisajul social media din întreaga lume, o nouă tendință culturală capătă avânt – aproape că a devenit o glumă internațională recunoscută de toți: nicio vizită la baie nu mai este completă fără compania fidelă a telefonului mobil. Acest mic detaliu umoristic, deși pare nevinovat, trădează adâncimea pătrunderii digitale în cele mai private momente ale vieții cotidiene, reflectând gradul în care conectivitatea ne influențează comportamentele zilnice.

În cele din urmă, trebuie să ne amintim că fiecare dintre noi are puterea de a controla modul în care utilizăm social media și impactul pe care îl are asupra noastră. Încurajarea tinerilor să folosească aceste platforme într-un mod care promovează sănătatea mintală și binele general este o responsabilitate pe care o împărțim cu toții.

În timp ce organizații precum UNICEF au abordat în studiile lor aspectele referitoare la sănătatea mintală a tinerilor, este evident că lumea online și influența acesteia asupra bunăstării psihologice necesită o atenție sporită. În contextul actual, în care viața digitală a devenit o extensie a celei reale, impactul social media nu mai poate fi o notă de subsol în discuțiile despre sănătatea mintală; el trebuie să ocupe un loc central.

Pentru a reflecta această realitate, UNICEF și alte organizații dedicate bunăstării copiilor și adolescenților ar beneficia de extinderea cercetării lor pentru a include efectele specifice ale expunerii online. Este nevoie de un efort concertat pentru a evalua cum interacțiunile în rețelele sociale modelează comportamentul, percepțiile și, în final, sănătatea mintală a tinerilor din Moldova și din întreaga lume.

Astfel, finalul acestui text nu este doar un apel la acțiune pentru părinți, educatori și responsabili de politici publice, ci și pentru organizații internaționale care au puterea de a schimba narativul și de a aduce în prim-plan problemele legate de lumea digitală. Este esențial ca viitoarele lor studii și inițiative să abordeze în mod explicit modul în care timpul petrecut în fața ecranelor și pe platformele de social media influențează tinerii, nu numai din punct de vedere comportamental, ci și la nivel emoțional și cognitiv.

În această eră a conectivității, responsabilitatea de a proteja sănătatea mintală a tinerilor este una colectivă, care se extinde dincolo de frontierele fizice, direct în spațiul virtual, acolo unde se desfășoară o parte semnificativă din viața lor. Prin adăugarea acestei dimensiuni la cercetarea și politicile existente, putem începe să înțelegem și să abordăm mai bine provocările unice ale epocii digitale.

În concluzie, în Republica Moldova, ca și în restul lumii, trebuie să navigăm cu atenție între beneficiile și capcanele social media. Prin promovarea educației media și stabilirea unui echilibru sănătos, putem ajuta tinerii să dezvolte reziliență în fața presiunilor sociale digitale și să se bucure de o sănătate mintală robustă.

Gândirea critică în contextul social media: provocări și oportunități

text de Maria Brînca

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Social Media a inițiat o schimbare majoră în lumea în care ne aflăm, a afectat modul în care comunicăm, lucrăm și învățăm, situația devine precară și necunoscută atunci când apare posibilitatea ca mediul online să ne schimbe modul de gândire.  Prin reţelele de socializare, individul e mai uşor manipulabil. Specialiştii spun că gândirea critică este cea care ne ajută să discernem între manipulare şi informaţia transmisă cu bună-credinţă, accesul la informație nelimitată ne poate face să ne simțim neputincioși. Totul este dincolo de capacitatea noastră de influenţă, ne putem folosi raţiunea, în calitatea de cetăţean pentru a ne proteja și a filtra informația obținută din mediul online. Această distincţie intelectuală a evoluat, de la mitul peşterii lui Platon, la criticism kantian, scepticism, ajungând până la relativismul renunţării neopragmatiste la a căuta ”lucrul în sine” al realităţii, în favoarea progresului social. În acest tip de concepţie, în parametrii adevărului- coerenţă, gândirea critică este cea care, fără a-şi propune să identifice esenţa, lucrul în sine, îi permite individului să discrimineze între ce e acceptabil şi ce nu, între manipulare şi adevărul dintr-o coerenţă a normalităţii acceptate, construite logic. (5)

Dezinformarea, furtul informațiilor personale, Cyberbullyingul și amprenta digitală sunt câteva ramuri ale vastelor pericole din mediul online pe care le vom atinge în acest articol.

Accesul aproape nelimitat la informație vine cu două laturi, avem posibilitatea de a ne informa rapid și pe subiecte variate, însă devine incomensurabilă necesitatea unei analize aprofundate asupra informației. Răspândirea dezinformării poate avea o serie de consecințe dăunătoare, cum ar fi amenințarea democrațiilor noastre, polarizarea dezbaterilor și punerea în pericol a sănătății, securității și mediului cetățenilor UE. (1) Tocmai sub această idee trebuie să fim mereu vigilenți atunci când sustragem o informație din mediul online, chiar și sursele valide de informare pot promova uneori o idee greșită sau o calomnie nefondată. O dată ce analizăm și vizualizăm situația dintr-un punct de vedere critic însă, putem să selectăm cu succes informația și să evităm situații de acest gen care sunt cu siguranță neplăcute. Totuși gândirea critică în selectarea informației pe care o validăm este o abordare pur subiectivă, întru cât, acum, la finele anului 2023, promovarea informațiilor false sau a propagandei este tot mai populară, doar noi ca individualități putem face diferența. Gândirea critică în contextul social media reprezintă: analiză și evaluare a acțiunilor tale, identificarea legăturii dintre comportamentul tău și factorul de risc implicat și identificarea comportamentelor din mediul online ce sunt sigure.

Internetul este folosit  nu doar în cauze nobile de informare, ci și pentru a răni sau agresa, asta am aflat din noțiunea relativ nouă de „Cyberbullying” acesta reprezintă hărțuire prin utilizarea tehnologiilor digitale. Poate avea loc pe rețelele sociale, platformele de mesagerie, platformele de jocuri și telefoanele mobile. Este un comportament repetat, care urmărește să sperie, să înfurie sau să rușineze pe cei vizați. Exemplele includ: răspândirea minciunilor despre sau postarea de fotografii sau videoclipuri penibile cu cineva pe rețelele sociale, trimiterea de mesaje, imagini sau videoclipuri dăunătoare, abuzive sau amenințătoare prin intermediul platformelor de mesagerie, uzurparea identitatea cuiva și trimiterea unor mesaje răutăcioase altora în numele lor sau prin conturi false.(2) Conform unui studiu din anul 2016 de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași: 69,7% din respondenți nu au întâmpinat agresiuni în mediu virtual, 16,9% au întâmpinat hărțuirea cibernetică o dată sau de două ori iar 11,2% se confruntă cu aceasta regulat o dată sau de două ori pe săptămână.(3)

Din anul 2016 până în anul 2023, mediul online s-a dezvoltat cu repeziciune, iar îngrijorarea care a crescut o dată cu acesta este hărțuirea ce poate avea loc în mediul online. Gândirea critică își preia rolul crucial în această situație, întru cât deși nu putem controla informația. A gândi critic nu înseamnă doar a evalua un conținut și sursa acestuia. Gândirea critică se referă la orice situație de interacțiune cu spațiul virtual. În relațiile online este esențial să recunoști care acțiuni îți pot afecta imaginea și reputația, când riști să fii hărțuit, manipulat sau șantajat.

Amprenta digitală pe care o lași în mediul online este și ea dictată de către atitudinea ta față de realitatea cibernetică. Este foarte riscant să ne folosim de rețelele noastre de socializare cu ideea că omenii pe care noi îi cunoaștem sunt unicii care vizualizează această informație, și mai naivă este iluzia că informația pe care o postăm în mediul online, rămâne sub controlul nostru și poate fi ștearsă atunci când noi decidem asta.

Amprenta digitală este ustensila care poate fi folosită împotriva noastră în viitor, atunci când poziția socială nu se mai asociază cu alter-egoul

nostru din adolescență. Aici nu merge vorba în exclusivitate de informația pe care o postăm de bună voie, se regăsesc și mesajele private pe care le trimitem, fotografiile sau comentariile.

Întrebarea pe care poate ți-o pui acum este dacă este posibil să dezvoltăm într-adevăr o atitudine corectă asupra mediului online. Părerea mea este că acest lucru devine aproape imposibil mai ales dacă faci parte din Generația Z sau Milenial. Internetul este încă un lucru relativ nou, pentru că forma lui atât de accesibilă a început să își facă apariția abia în anul 2013-2014, deci, cel mai probabil majoritatea din noi am experimentat cu imaginea noastră din mediul online.

Testul Billboard a fost creat tocmai pentru a ne ajută să dezvoltăm gândirea noastră critică în expunerea online. Acesta este un set de întrebări ce au ca scop determinarea alegerii tale, dacă ceva este sau nu demn de postat pe rețele social Media,  Cine ar putea să vadă acest conținut (acum și în viitor)?  Ce fel de informații personale sunt distribuite despre mine (zi de naștere, adresă)? Ce impresie /imagine creează despre mine acest material?

Câteva întrebări pe care eu le-ași adăuga în acest test pentru a maximaliza atenția noastră în mediul online sunt: Cum m-aș simți dacă aceasta informație ar deveni publică peste 10 ani? Vreau ca părinții mei să vadă asta? Ce spune această postare despre imaginea mea?

Dacă cu toții ne-am adresa aceste întrebări înainte de a face o mișcare în mediul online, responsabilitatea și gândirea noastră critică ar fi cu siguranță mai fondate.

Conștientizarea securității online este, adesea, la un nivel mult prea scăzut atunci când sunt utilizate serviciile online, așa cum arată un studiu Kaspersky: în medie, Milenialii petrec mai mult de 7 ore pe zi online, dar 36% sunt conștienți că ar trebui să își consolideze abilitățile de securitate. 37% cred că sunt prea neinteresanți pentru a deveni victimele unei infracțiuni cibernetice.(4) Informațiile sensibile care sunt mediatizate la un preț scăzut în mediul DarkWeeb de exemplu, este încă un pericol la care utilizatorii înverșunați de internet se supun, furtul de informații nu este ceva nou și reprezintă un pericol nu doar pentru profesiile sustenabile acestuia precum jurnaliștii dar și fundamental, familiile sau prietenii acestora. Deși nu putem în totalitate să ne protejăm integritatea și imaginea online, ne putem dezvolta gândirea critică și putem învăța să ne protejăm pe cât de mult posibil. Câteva sfaturi care te-ar putea ajuta în acces proces sunt: blochează computerul, laptopul și telefonul când nu le utilizezi, crează o parolă puternică: 3 cuvinte aleatorii, cu litere mari și mici, un număr, un simbol. Nu da click pe site-urile care promit bani, premii sau reduceri gratuite. Blochează mesajele suspecte și ignoră link-urile necunoscute. Fă copii de rezervă regulate ale fișierelor și fotografiilor tale. Dacă vrei să distribui ceva online, oprește-te pentru un moment și verifică sursa informației. Prin pași mici și siguri, mediul online poate sigur, util și de încredere, dar acest lucru necesită timp și conștiința utilizatorilor. Un utilizator online cu abilități de gândire critică va evalua mai ușor situațiile prin care trece, va anticipa mai ușor consecințele comportamentului său și altor utilizatori. Va acționa mai rațional și în interesul său. Iar în cazul în care drepturile i-au fost încălcate sau simte disconfort, va cere ajutor cu mai multă încredere.

Dezvoltarea gândirii critice este necesară pentru siguranța online a tuturor utilizatorilor. Este esențial să învățăm să facem alegeri responsabile, nu doar să cunoaștem riscurile din mediul online.

  1. https://digital-strategy.ec.europa.eu/ro/policies/online-disinformation
  2. https://www.unicef.org/end-violence/how-to-stop-cyberbullying
  3. https://ojs.studiamsu.md/index.php/stiinte_educatiei/article/view/2226
  4. https://www.startupcafe.ro/smart-tech/amprenta-digitala-siguranta-online.htm
  5. https://adevarul.ro/stiri-locale/satu-mare/manipularea-prin-social-media-cum-ne-folosim-1668298.html

Cum influențează educația media percepția asupra informației în Republica Moldova?

text de Victoria Rață

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Republica Moldova – țară mică, provocare digitală mare.

În țara noastră, la fel ca în multe alte părți ale lumii, era informațională digitală a transformat radical modul în care informațiile sunt create, distribuite și consumate. Această transformare prezintă provocări și oportunități unice, în special în ceea ce privește educația media.

Educația media – procesul de învățare cum să înțelegem, să analizăm, să evaluăm și să creăm conținut într-o varietate de forme – este acum mai importantă ca niciodată. În acest articol, vom explora cum educația media influențează percepția asupra informației în Republica Moldova, un teren fertil pentru investigarea acestui subiect datorită istoriei sale complexe și a peisajului media divers.


Accesul la internet și impactul său asupra consumului de informații

În Republica Moldova, accesul extins la internet a schimbat fundamental modul în care informațiile sunt accesate și consumate. Aproximativ 80% din populație are acces la internet, iar peste 60% dintre cetățeni îl folosesc zilnic. Această conectivitate facilitează accesul la o gamă largă de surse de informații, dar aduce și provocări semnificative, mai ales în termeni de calitate și fiabilitate a conținutului.

Dincolo de cifre, această conectivitate extinsă deschide un dialog permanent între cetățeni și lumea largă. Informațiile circulă rapid și sunt accesibile de oriunde, oricând, transformând fiecare utilizator într-un potențial receptor și emițător de conținut. Cu toate acestea, această libertate însemnată de acces vine și cu responsabilitatea de a filtra și evalua critic informațiile primite.

Contextul istoric și cultural al Republicii Moldova are un impact semnificativ asupra modului în care media este consumată și interpretată. Având o istorie complexă, marcată de influențe estice și vestice, societatea moldovenească se confruntă cu un amestec unic de perspective și narative media. Această diversitate a surselor și a punctelor de vedere este un atu, dar reprezintă și o provocare în contextul educației media.

În această societate, trecutul politic și tranzițiile au lăsat amprente asupra percepției publice și încrederii în mass-media. Diferențele în interpretarea evenimentelor istorice, fluctuațiile politice și schimbările sociale se reflectă în modul în care media este consumată și înțeleasă. Prin urmare, educația media în Republica Moldova trebuie să țină cont de acest peisaj complex, oferind instrumente critice care să permită cetățenilor să navigheze eficient în acest mediu.

Начало формы

Dezvoltarea abilităților critice în contextul media actual

Educația media în Republica Moldova ar trebui să-și propună mai mult decât familiarizarea cu noile tehnologii, scopul său principal fiind dezvoltarea abilităților de gândire critică necesare pentru a naviga în mod eficient prin peisajul informațional complex de astăzi. Acest proces include învățarea cum să evaluăm sursa unei informații, să recunoaștem posibilele părtiniri și agende ascunse, și să distingem între informații credibile și cele înșelătoare sau false.

În absența acestor competențe critice, cetățenii sunt expuși riscului de a fi manipulați și de a cădea pradă dezinformării. În Republica Moldova, unde media digitală este în continuă expansiune, abilitatea de a evalua și analiza informațiile este esențială. De exemplu, în contextul recentelor crize de sănătate și politică, am fost martori cum știrile false pot genera confuzie și panică, influențând negativ percepțiile și comportamentele cetățenilor. Campaniile de dezinformare legate de sănătate, precum cele din timpul pandemiei COVID-19, au avut impact asupra modului în care oamenii au răspuns recomandărilor de sănătate publică. Similar, în sfera politică, informațiile false sau manipulate au potențialul de a distorsiona percepțiile publicului despre candidați și politici, afectând astfel procesul democratic.

Într-un episod revelator al impactului informațiilor false în Republica Moldova, putem analiza cazul și din campania electorală din 2016. În acea perioadă, o informație incorectă a circulat intens, sugerând că Maia Sandu, candidata la funcția de șef de stat, ar urma să primească în Republica Moldova 30.000 de refugiați sirieni în cazul câștigării alegerilor parlamentare. Desigur, în cadrul dezbaterilor electorale televizate, Maia Sandu a negat ferm aceste afirmații și le-a calificat drept informații false și manipulatorii. În ciuda demersurilor de a dezminți aceste acuzații, informația continuă să circule și a creat un climat de dezinformare și confuzie în rândul publicului. Acest exemplu ilustrează modul în care informațiile false pot influența percepția electorală și evidențiază importanța educației media în dezvoltarea abilităților critice ale cetățenilor pentru evaluarea surselor și a veridicității informațiilor. Dacă chiar și Maia Sandu, în calitate de șef de stat, a fost nevoită să se confrunte cu aceste acuzații și să le combată public, atunci cu atât mai mult se pune în lumină nevoia continuă de educație media pentru cetățeni și instituțiile media din Republica Moldova pentru a contracara răspândirea informațiilor false.

Aceste exemple subliniază cât de important este ca cetățenii să fie echipați cu abilitățile necesare pentru a evalua critic sursele de informare și a recunoaște știrile false sau denigratoare. Educația media în Republica Moldova trebuie să abordeze aceste provocări, echipând cetățenii cu uneltele necesare pentru a naviga cu discernământ prin peisajul mediatic.

În continuare, vom încerca să aducem în prim-plan date statistice relevante și actualizate care să ilustreze situația din 2023 a educației media și consumului de informații în Republica Moldova. Înțelegerea acestor statistici oferă o bază solidă pentru a aprecia contextul media în care cetățenii moldoveni trăiesc și interacționează în prezent.

Penetrarea Internetului și utilizarea acestuia

Având în vedere ratele de creștere anterioare, se estimează că penetrarea internetului în Republica Moldova a crescut cu 20% față de datele din 2021. Astfel, avem acum aproape 90% din populație cu acces la internet, ceea ce ar putea însemna că Moldova depășește chiar și unele tendințe globale de conectivitate. Se estimează că utilizarea zilnică a internetului de pe PC-uri a crescut la aproximativ 1.362 milioane de utilizatori, în timp ce utilizarea de pe dispozitive mobile a ajuns la aproape 1.810 milioane. Această extindere masivă subliniază și mai mult importanța educației media pentru a asigura un consum responsabil al informațiilor.

Expunerea la conținut media

Un utilizator obișnuit din Moldova este acum probabil expus la peste 3000 de imagini, videoclipuri și alte forme de conținut în fiecare zi. Această avalanșă de informații necesită competențe critice robuste pentru a naviga eficient și în siguranță prin peisajul mediatic, făcând educația media un element crucial pentru societatea modernă.

Nivelul de educație media

Deși nu avem date concrete pentru nivelul de educație media în 2023, tendințele indică o nevoie accentuată de dezvoltare a competențelor media. Este probabil că discrepanța dintre încrederea pe care oamenii o au în abilitățile lor de a identifica știrile false și realitatea eficacității acestor abilități continuă să existe. Astfel, programele de educație media ar trebui să rămână o prioritate în politicile educaționale pentru a îmbunătăți competențele cetățenilor în acest domeniu vital.

Recomandări pentru colectarea datelor suplimentare

Pentru o analiză mai profundă și mai exactă în viitor, ar fi esențial să se realizeze sondaje și studii care să evalueze nivelul actual de conștientizare și competențe media în rândul diferitelor grupuri demografice din Moldova. Ar fi, de asemenea, util să se examineze cum diferite grupuri de vârstă și sociale interacționează cu media digitală și tradițională, în special în contextul schimbărilor rapide din peisajul digital.

Efectele educației media asupra societății

Educația media are un impact profund asupra societății, influențând nu doar modul în care informațiile sunt percepute, ci și modul în care sunt utilizate pentru a sprijini sau contesta inițiativele civice și democratice. În Republica Moldova, unde tranziția spre o societate deschisă și democratică continuă să evolueze, educația media este un instrument crucial care permite cetățenilor să participe în mod eficient la procesul democratic. Într-o societate în evoluție către deschidere și democrație, cetățenii bine instruiți media pot contribui semnificativ la dezbaterile și deciziile care formează viitorul țării. Cu alte cuvinte, cetățenii bine informați devin astfel actori activi în susținerea sau contestarea inițiativelor civice și democratice.

Un exemplu specific din Republica Moldova este utilizarea rețelelor sociale în mobilizarea civică și în campaniile de conștientizare. Proiectele care educă tinerii despre cum să identifice și să verifice informațiile înainte de a le împărtăși au avut un impact pozitiv asupra reducerii răspândirii știrilor false și a încurajat dialogul constructiv. În plus, atelierele și seminariile de educație media, care sunt organizate de diverse ONG-uri și instituții educaționale, ajută la creșterea nivelului de conștientizare a importanței analizei critice a informațiilor primite.

Fiind asigurați cu instrumente necesare pentru evaluarea critică a conținutului media, cetățenii obțin o protecție suplimentară împotriva informațiilor false sau eronate. Ei devin mai predispuși să analizeze informațiile critice, să își exprime opiniile în mod constructiv și să participe la discuții informate, asigurând astfel o societate mai conștientă și rezistentă la influențele dezinformării.

Soluții și inițiative pentru îmbunătățirea educației media

Pentru îmbunătățirea continuă a educației media în Republica Moldova, este esențial să se sprijine și să se dezvolte programele existente, precum și să se inițieze altele noi. Un accent deosebit trebuie pus pe integrarea educației media în curricula școlară, de la nivel primar până la universitar. Esențiale sunt și campaniile de conștientizare publică, dar și atelierele care să îi învețe pe cetățeni să fie consumatori de media sceptici, care să-și adreseze întrebări și care să caute, ulterior, adevărul.

Programele care vizează tineretul sunt deosebit de importante, deoarece tinerii sunt cei mai activi online și, prin urmare, sunt mai susceptibili la influența dezinformării. Inițiativele ar trebui să includă parteneriate între școli, universități, organizații media și grupuri civice pentru a dezvolta materiale educaționale interactive și angajante care să vorbească limba digitală a tineretului.

Educația media este mai mult decât o necesitate – este un drept al cetățeanului în Republica Moldova. În lumina datelor prezentate, este evident că educația media este vitală pentru asigurarea unei societăți informate, angajate și reziliente în fața dezinformării.

Într-o societate în care fluxul continuu de informații poate crea confuzie și incertitudine, educația media oferă cetățenilor instrumentele necesare pentru a face față provocărilor. Prin înțelegerea mecanismelor manipulării informației și a tehnologiilor digitale, oamenii devin imuni la tentativele de dezinformare și diseminare a știrilor false. În același timp, educația media contribuie la formarea unei comunități informate și colaborative. Cetățenii bine pregătiți sunt mai dispuși să își împărtășească cunoștințele și să își sprijine comunitatea în eforturile de a contracara influențele dăunătoare ale informațiilor false. În timp ce statistica ne oferă o privire asupra realității actuale, doar acțiunile și inițiativele noastre vor defini modul în care această realitate se va schimba.

În final, într-o eră în care fluxul rapid de informații poate atât să informeze, cât și să influențeze, educația media devine un pilon esențial pentru cetățeni. Fiecare cetățean trebuie să aibă competențele necesare pentru a naviga în peisajul informațional complex al secolului 21. Îmbunătățirea educației media în Republica Moldova nu este doar o investiție în viitorul individual al cetățenilor săi, ci și în viitorul democratic al națiunii: este o responsabilitate colectivă. Prin urmare, îndemnul este unul pe cât de evident, pe atât de simplu: să punem bazele unei societăți bine informate prin sprijinirea și dezvoltarea educației media la toate nivelurile.

Evaluarea conținutului media: abilități esențiale pentru gândire critică

Text de Victoria Rață

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Suntem în anul 2023, iar acest lucru presupune că am atins „vârful” vremurilor și informațiilor digitale. Iar în această eră, capacitatea de a evalua critic conținutul media nu este doar un avantaj, ci o necesitate esențială. Cu expansiunea digitală, nu doar cantitatea, ci și calitatea informațiilor cu care interacționăm zilnic s-au schimbat. Dacă până nu demult în avantaj și învingător era cel care descoperea primul careva date sau informații, atunci astăzi realitatea este alta: câștigă cel care descoperă primul informația corectă, adevărată, veridică din multitudinea de surse care există online și offline.

Prin urmare, pentru a naviga în acest peisaj mediatic diversificat este necesară o abordare analitică și critică. Gândirea critică, o abilitate fundamentală în secolul 21, presupune capacitatea de a gândi clar și rațional, de a înțelege conexiunile logice între idei și de a evalua în mod obiectiv informațiile și argumentele. În contextul media, aceasta înseamnă capacitatea de a distinge între fapte și opinii, de a identifica părtinirile și motivele ascunse, și de a evalua sursele și validitatea informațiilor. Acest articol explorează rolul gândirii critice în evaluarea conținutului media și subliniază abilitățile necesare pentru a interpreta eficient informațiile.

Contextul consumului de media în Republica Moldova

Media în Republica Moldova a suferit transformări profunde, stimulată de progresele tehnologice rapide și de creșterea accesului la internet. Această evoluție a schimbat nu doar modalitățile prin care consumăm informația, ci și natura însăși a conținutului media cu care interacționăm zilnic. De exemplu, dacă ieri marea majoritate a oamenilor consumau conținut pe Facebook, astăzi ei s-au mutat pe Instagram, YouTube și TikTok, iar mâine, cu siguranță, vor migra pe alte platforme și se vor adapta conținutul oferit de acestea. Cu alte cuvinte, peisajul media actual este caracterizat de o diversitate enormă, oferind de la știri online și bloguri, la platforme de socializare și podcast-uri. Iar fiecare dintre aceste canale vine cu propriul set de provocări în ceea ce privește evaluarea conținutului.

Într-o eră a “știrilor rapide” și a informațiilor accesibile cu un simplu click, utilizatorii sunt adesea copleșiți de volumul de conținut disponibil. Acest lucru poate duce la dificultăți în distingerea între surse de încredere și informații eronate sau tendențioase. Impactul media asupra percepției publice și asupra deciziilor individuale este semnificativ. Modul în care informațiile sunt prezentate, contextul în care sunt plasate și sursa de unde provin pot influența în mod subtil, dar puternic, opinii și comportamente. Îndeosebi când urmează un eveniment de anvergură, social sau politic.

Abilitățile de gândire critică în evaluarea media

Gândirea critică este o abilitate esențială în lumea modernă, mai ales când vine vorba de evaluarea conținutului media. Aceasta implică mai mult decât simpla capacitate de a gândi sau de a fi sceptic; este vorba de o abordare metodică și analitică a informațiilor, care permite individului să facă distincția între bine și rău, între fapte și opinii, să identifice posibilele părtiniri și să evalueze sursele și credibilitatea informațiilor.

Numărul surselor media este în continuă creștere. Informația, deseori, se dublează, se triplează etc. Și atunci când în fața ochilor noștri se ivește o știre, fie că este una veridică sau nu, atunci când o vedem pe mai multe platforme, în spatele cărora tot oameni stau și care, la rândul lor, probabil, nu au capacități de evaluare media, ajungem să credem în cele citite și, mai rău, să transmitem informații eronate mai departe.

Prin urmare, este esențial să filtrăm ceea ce consumăm, iar acest lucru necesită ca 3 tipuri de abilități să fie cizelate:

Identificarea și evaluarea surselor: Una dintre cele mai importante abilități de gândire critică în evaluarea media este capacitatea de a identifica și evalua sursele. Aceasta înseamnă a examina cine produce conținutul, cu ce scop și cu ce potențiale influențe sau interese. Este crucial să învățăm să ne întrebăm: „Cine este autorul acestui conținut?”, „Ce motive ar putea avea pentru a prezenta această informație?” și „Ce dovezi aduce pentru susținerea afirmațiilor sale?”.

Identificarea prejudecăților și motivelor ascunse: Este esențial să recunoaștem părtinirile și agendele ascunse în conținutul media. Fiecare poveste este spusă dintr-un anumit punct de vedere. Să nu uităm că moneda are întotdeauna 2 fețe, iar bățul – 2 capete. Și recunoașterea acestui fapt ne poate ajuta să înțelegem mai bine contextul și să evaluăm informațiile într-un mod mai echilibrat. Întrebările cheie pe care trebuie să ni le adresăm ar fi: „Ce fel de limbaj este folosit?”, „Există o încercare de a manipula emoțiile sau de instigare?” și „Ce informații lipsesc care ar putea schimba perspectiva asupra poveștii?”.

Evaluarea credibilității și validității informațiilor: Evaluarea credibilității și validității informațiilor este o componentă esențială a gândirii critice. Aceasta implică verificarea faptelor, compararea informațiilor cu alte surse și analizarea logică a argumentelor prezentate. Este important să fim întotdeauna conștienți de calitatea și fiabilitatea sursei de informații și să căutăm dovezi care să susțină sau să contrazică ceea ce citim sau auzim.

Provocări în dezvoltarea gândirii critice

Dezvoltarea abilităților de gândire critică în contextul media actual se confruntă cu mai multe obstacole semnificative.

Unul dintre cele mai mari obstacole este suprasaturația informațională. Într-o lume unde cantitatea de informații disponibile este copleșitoare, capacitatea indivizilor de a procesa și evalua critic aceste informații poate fi diminuată. Suprasaturația poate duce la oboseală informațională, ceea ce face mai dificilă discernerea între sursele de încredere și cele neîncredere sau identificarea părtinirilor și a agendelor ascunse.

Fenomenul „ecoului informațional” și al camerelor de rezonanță limitează expunerea la o gamă largă de puncte de vedere și surse de informații, inhibând dezvoltarea gândirii critice. În spațiile digitale, oamenii tind să se grupeze cu alții care împărtășesc aceleași opinii și credințe, ceea ce poate duce la întărirea părtinirilor și prejudecăților existente.

Dezinformarea și știrile false sunt probleme omniprezente, care amenință integritatea informațiilor și afectează capacitatea oamenilor de a face judecăți critice. Acestea sunt adesea proiectate pentru a manipula opinia publică sau pentru a provoca confuzie și neîncredere. Impactul acestor practici nu este doar individual, ci afectează și societatea în ansamblu, ducând la polarizare și la erodarea încrederii în instituțiile democratice.

Strategii de îmbunătățire a evaluării media

Pentru îmbunătățirea abilității de a evalua critic conținutul media, sunt necesare strategii complexe și diversificate.

  • Educație și formare continuă: Educația continuă, inclusiv ateliere, cursuri și seminarii axate pe gândirea critică și evaluarea media, este esențială. Programele educaționale ar trebui să acopere nu doar tehnici de identificare a știrilor false și a dezinformării, dar și metode de analiză a surselor, recunoașterea prejudecăților și înțelegerea contextului mai larg în care informațiile sunt prezentate.
  • Promovarea alfabetizării media: O altă strategie crucială este promovarea alfabetizării media, definită ca abilitatea de a accesa, analiza, evalua și crea media într-o varietate de forme. Alfabetizarea media ar ajuta publicul să înțeleagă modul în care media influențează atât percepțiile, cât și societatea, și îi va împuterni să devină consumatori mai conștienți și critici ai informațiilor.
  • Utilizarea tehnologiei pentru verificarea faptelor: Tehnologia poate fi un aliat puternic în îmbunătățirea evaluării media. Instrumentele de verificare a faptelor și platformele analitice pot ajuta la distingerea rapidă și eficientă între informațiile autentice și cele false sau înșelătoare. De asemenea, tehnologia poate facilita accesul la o gamă mai largă de surse de informații, ceea ce poate ajuta la obținerea unei perspective mai echilibrate.
  • Construirea unei comunități informate: Construirea unei comunități informate și angajate este esențială. Discuțiile deschise, forumurile comunitare și grupurile de discuție pot oferi spații pentru schimbul de idei și pentru dezvoltarea abilităților de gândire critică într-un mediu de sprijin. Împărtășirea cunoștințelor și experiențelor poate ajuta la creșterea conștientizării importanței evaluării critice a media.

Rolul educației în formarea gândirii critice

Educația este cheia. Ea joacă un rol esențial în dezvoltarea gândirii critice, oferind instrumentele necesare pentru evaluarea eficientă a conținutului media. Abordările educaționale în această direcție ar putea lua mai multe forme.

Integrarea gândirii critice în curriculumul școlar: Integrarea gândirii critice și a evaluării media în curriculumul școlar este un punct de pornire important. Elevii și studenții ar trebui să fie expuși la cursuri și activități care să îi învețe cum să abordeze conținutul media în mod analitic, inclusiv lecții despre cum să identifice sursele de încredere, să recunoască prejudecățile și să verifice faptele.

Programe și ateliere de alfabetizare media: Programele extracurriculare și atelierele de alfabetizare media pot oferi o platformă suplimentară pentru dezvoltarea și exercitarea gândirii critice. Aceste programe pot fi oferite în școli, biblioteci, centre comunitare și online, reprezentând oportunități excelente pentru participanți de toate vârstele să învețe cum să interacționeze cu media într-un mod informat și responsabil.

Rolul educatorilor și al mentorilor: Educatorii și mentorii au un rol esențial în modelarea abilităților de gândire critică ale tinerilor. Prin exemplul personal și prin metodologiile de predare, ei pot inspira și motiva studenții să privească dincolo de suprafața conținutului media și să dezvolte o înțelegere mai profundă a impactului acestuia asupra societății.

Utilizarea tehnologiei educaționale: Tehnologia educațională, inclusiv platformele de învățare online și aplicațiile interactive, poate juca un rol important în dezvoltarea abilităților de gândire critică. Aceste instrumente pot oferi experiențe de învățare personalizate și pot ajuta la simularea situațiilor reale în care elevii/studenții trebuie să evalueze conținutul media.

Concluzii: spre un consum media conștient în Republica Moldova

Prin acest articol, am încercat să explorăm importanța vitală a gândirii critice în evaluarea conținutului media în era informației. Am analizat provocările și complexitățile acestui peisaj mediatic în continuă schimbare și am subliniat cum abilitățile de gândire critică pot fi esențiale în navigarea prin acesta.

În concluzie, gândirea critică este fundamentală pentru evaluarea eficientă a conținutului media și pentru distingerea între informații de încredere și dezinformare. Educația continuă și formarea sunt cheia pentru dezvoltarea și rafinarea acestor abilități esențiale. Tehnologia poate facilita procesul de evaluare media, dar necesită și ea o abordare critică. Analiza studiilor de caz concrete demonstrează importanța și impactul gândirii critice în diferite scenarii.

Este imperativ să recunoaștem și să apreciem rolul gândirii critice în evaluarea conținutului media. Fie că este vorba de a fi consumatori de media mai informați sau de a fi cetățeni mai angajați în societate, abilitățile de gândire critică ne împuternicesc să facem alegeri mai bine informate și să fim mai rezistenți în fața dezinformării și manipulării. Îmbunătățirea continuă a acestor competențe este un angajament atât individual, cât și colectiv, care are un impact profund asupra modului în care societatea noastră percepe și interacționează cu lumea mediatică. Prin dezvoltarea gândirii critice, putem contribui la crearea unui mediu media mai sănătos, mai transparent și mai echitabil. Iar acest lucru, cu siguranță, ar avea un impact pozitiv și asupra modului nostru de viață, dar și a sănătății noastre mintale.

DRUMUL REPUBLICII MOLDOVA ÎN LUPTA CU DEZINFORMAREA

text de Artiom Gușan

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Republica Moldova, ca orice alt stat modern, se confruntă cu provocările aduse de dezinformare în era digitală. Explozia de informații, canalizată prin intermediul platformelor online și rețelelor sociale, a creat oportunități considerabile pentru răspândirea rapidă a știrilor false, manipulării opiniei publice și subminării democrației. În acest context, Republica Moldova se angajează pe un drum proactiv pentru a combate dezinformarea și a promova informarea corectă.

Noțiunea de „dezinformare”

Înnainte de a trece parcursul Moldovei spre acest obiectiv, trebuie să definim însăși noțiunea de dezinformare. Definirea conceptului de dezinformare este unul deloc ușor, mai ales din punct de vedere legislativ, unde fiecare element al noțiunii influențează direct aplicabilitatea instituției.

Concepția Securității Informaționale a Republicii Moldova (CSIRM)[1] utilizează termenul de dezinformare în contextul definirii termenului de război informațional – un ansamblu de acțiuni desfășurate de către entități statale sau non-statale în spațiul informațional prin intermediul propagandei, al agresiunii mediatice, al manipulării și al dezinformării, care includ operațiuni digitale, cibernetice și psihologice, în scopul subminării suveranității, independenței și integrității teritoriale ale unui stat.

În același timp, Codul Serviciilor Media Audiovizuale al Republicii Moldova[2] utilizează termenul de dezinformare în contextul definirii securității informaționale – stare de protecție a resurselor informaționale, a persoanei, a societății și a statului, inclusiv prezența unui ansamblu de măsuri pentru asigurarea protecției persoanei, a societății și a statului de eventuale tentative de dezinformare și/sau de informare manipulativă din exterior și pentru neadmiterea agresiunii mediatice îndreptate contra Republicii Moldova. Și mai important este însăși noțiunea de dezinformare oferită de legiuitor – răspândire intenționată, pe orice cale, în spațiul public, a informațiilor al căror caracter fals sau înșelător poate fi verificat și care sunt de natură să dăuneze securității naționale. Această noțiune a fost reformulată odată cu intrarea în vigoare a  modificărilor legislative din 11.09.23, versiunea precedentă definind dezinformarea – răspândire intenționată a informațiilor false, create pentru a dăuna unei persoane, unui grup social, unei organizații sau securității statului. Cu alte cuvinte, legiuitorul a stabilit că dezinformarea poate să prejudicieze doar securitatea statului, iar mecanismele antidezinformare nu trebuie să constituie pârghii de apărare a drepturilor persoanelor particulare, a grupurilor sociale sau a organizațiilor – aceștia având la dispoziție alte mijloace de apărare a drepturilor sale. 

Spațiul informațional al Republicii Moldova, în special mediul media, se află într-o stare alarmantă de expunere la activități intense de dezinformare, atât din surse externe, cât și interne. Aceste activități ating cote critice în perioadele de interes național, cum ar fi alegerile, având drept scop influențarea deciziilor politice ale cetățenilor și contaminarea spațiului informațional pentru a genera nemulțumiri sociale. Din perspectiva dimensiunii externe, Republica Moldova este o țintă constantă a acestor acțiuni de dezinformare.

Se remarcă intensificarea impactului activităților de dezinformare provenite din surse externe, cu programele de divertisment și mijloacele de comunicare rusești redifuzate în Republica Moldova, care dobândesc o popularitate mai mare decât posturile locale de televiziune. Datorită prezenței informaționale puternice a Rusiei, aceasta a reușit să manipuleze opinia publică în mod sistematic și să submineze coeziunea socială în țară. Este evident că aceste strategii de dezinformare sunt utilizate cu precădere în momente cheie, subminând astfel integritatea proceselor democratice și contribuind la apariția de disensiuni în societate.

Evoluția instituțională în lupta cu dezinformarea

Din februarie 2018, a intrat în vigoare o modificare a Codului Audiovizualului, cunoscută și drept „legea anti-propagandă”[3]. Conform acestei legislații, se interzicea retransmiterea în Republica Moldova a știrilor, talk-show-urilor și altor produse media din Federația Rusă. Drept temei formal era folosit faptul că Rusia nu a ratificat Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră. În decembrie 2020, majoritatea parlamentară formată de socialiști și Partidul Șor a anulat această lege, ceea ce a anulat și interdicția de a difuza emisiuni informative și de analiză militară din Rusia pe teritoriul Republicii Moldova.

La 2 iunie 2022, Parlamentul a adoptat mai multe modificări la Codul Serviciilor Media Audiovizuale (CSMA). Setul de amendamente, numit și Legea privind contracararea dezinformării și propagandei, a presupus, între altele, reintroducerea interdicției de a difuza și de a retransmite programe audiovizuale de televiziune și de radio cu conținut informativ, analitic, militar sau politic care au fost produse în alte state decât „cele care au ratificat Convenția Europeană privind Televiziunea Transfrontalieră (CETT) (…)”. Deși intenția legiuitorului a fost foarte clară – de a interzice anume propaganda de la Kremlin – legea nu prevede acest lucru în mod explicit, ci face referire la CETT, convenție pe care  Federația Rusă nu a ratificat-o.

În anul 2022 a întrat ân vigoare Hotărârea de Guvern privind crearea Consiliului coordonator pentru asigurarea securității informaționale. Funcția principală a Consiliului este să monitorizeze incidentele de securitate informațională. Pentru aceasta, este nevoie de instituirea unui mecanism național integrat de coordonare între diferite părți interesate, pentru a evalua riscurile informaționale și cele de Securitate cibernetică, pentru a punere în aplicare acțiuni de răspuns, precum și pentru a asigura informarea/alertarea precoce, implicit un răspuns rapid, cu scopul de a preveni, a combate și a aborda consecințele încălcării securității informaționale. Coordonarea și monitorizarea activității Consiliului se face pe patru dimensiuni: a. la nivel de securitate cibernetică, b. la nivel operațional în domeniul de apărare, informații, contrainformații, investigații și de sancționare a încălcărilor securității informaționale;  c. la nivel de info-media, reprezentat de către sursele mediatice tradiționale publice și private și cele on-line, d. la nivel civic-privat, în cazul în care organizațiile societății civile, reprezentanți ai sectorului public și ai  sectorului privat din domeniul TIC, experți internaționali vor fi invitați să monitorizeze și să ofere evaluări și recomandări de politici privind consolidarea securității cibernetice și informaționale.

În 2018, a fost aprobată Strategia Națională de Securitate Informațională[4], care a venit cu anumite inovații legislative. Astfel, pentru prima dată, au fost utilizați termeni precum securitate informațională, război hibrid etc. într-un document de politici de asemenea nivel, votat de Parlament. Strategia a fost adoptată în conformitate cu obiectivele stabilite prin Concepția securității informaționale a Republicii Moldova (2017)[5].

Strategia Securității Naționale (2011)[6] a Republicii Moldova a fost primul document ce a ridicat problema asigurării securității statului prin prisma luptei cu activitățile de dezinformare și de propagandă în spațiul mediatic.

Principalul cadru legal ce reglementează domeniul prevenirii și combaterii dezinformării și propagandei în Republica Moldova este compus din:

  • Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 174/2018;
  • Legea nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare[7];
  • Legea nr. 753/1999 privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova[8];
  • Codul Penal al Republicii Moldova[9], adoptat prin Legea nr. 985/2002.

Construcții instituționale temporare

Începând cu data de 24 februarie 2022, Republica Moldova se află într-o stare de urgență, declanșată și ulterior prelungită. Hotărârea adoptată în această zi de către Parlament a conferit Comisiei pentru Situații Excepționale (CSE) prerogativa de a emite dispoziții pentru implementarea măsurilor de coordonare a activității mijloacelor de informare în masă, concentrându-se asupra combaterii dezinformării, știrilor false și discursului de ură.

La data de 16 decembrie 2022, CSE a Republicii Moldova a luat decizia de a suspenda licența de emisie a șase posturi de televiziune. Motivul invocat a fost “lipsa unei informări corecte în reflectarea evenimentelor naționale, dar și a războiului din Ucraina”. La moment această decizie este contestată în instanța de judecată, dar indiferent de verdictele instanțelor, trebuie subliniat că pârghiile de intervenție a CSE pentru a securiza spațiul informațional necesită a fi tratate drept mecanisme extraordinare și temporare și nicidecum drept unul permanent.

Aceste construcții instituționale nu pot constitui piloni imporntați și stabili în lupta cu dezinformarea, cu atât mai mult în constructția unui stat democratic, iată de ce este nevoie de o instituție ce va acoperi acest domeniu într-un sistem mult mai complex.

O astfel de instituție se vrea a fi Centrul pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării din Republica Moldova.

În contextul tot mai accentuat al luptei împotriva dezinformării, Republica Moldova a decis să intre în arena comunicării strategice printr-o inițiativă legislativă ambițioasă. La 31 iulie 2023, Legislativul a acordat puteri de lege inițiativei prezidențiale de a înființa Centrul pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării[10], cunoscut și sub denumirea inițială “Patriot”. Această mișcare a fost întâmpinată atât cu laude, cât și cu critici din partea societății și a autorităților avizatoare.

Scopul principal al Centrului este consolidarea și îmbunătățirea eforturilor interinstituționale în combaterea dezinformării, recunoscând importanța comunicării strategice în acest demers. Inițiativa a fost susținută de argumentul că, așa cum au demonstrat alte țări, comunicarea strategică este esențială în contracararea manipulării informaționale.

Deși ideea înființării Centrului a fost salutată de unii, alții au ridicat semne de întrebare cu privire la claritatea atribuțiilor acestuia. Criticii susțin că legea de înființare nu delimitează suficient responsabilitățile Centrului, lăsând loc unor interpretări subiective și posibile abuzuri. De asemenea, s-a pus sub semnul întrebării forma de organizare juridică a autorității, cu privire la relația sa cu guvernul și alte instituții.

Deși legea de înființare a Centrului nu este lipsită de controverse, există speranța că această nouă autoritate va servi drept punct de pornire pentru consolidarea eforturilor statului în domeniul securității informaționale. Observatorii speră că prevederile legii vor fi ajustate și îmbunătățite în timp, pentru a răspunde mai bine standardelor internaționale.

Pentru a asigura eficacitatea Centrului și pentru a evita orice posibile ambiguități, este crucial ca atribuțiile sale să fie clar definite și să se desfășoare sub un cadru juridic transparent. În plus, alinierea la standardele internaționale în ceea ce privește combaterea dezinformării este esențială pentru a consolida credibilitatea și eficiența Centrului într-o lume tot mai conectată și influențată de informații.

În final, devenirea Centrului pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării va fi un proces de adaptare continuă, sperând că va deveni un pilon esențial în apărarea informațională a Republicii Moldova.

În ultimii ani, Republica Moldova a fost expusă la intensificarea activităților de dezinformare, atât din surse externe, în special cu influență rusă, cât și din surse interne. Apariția Centrului pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării reprezintă un pas semnificativ în direcția consolidării capacităților interinstituționale pentru a contracara aceste amenințări.

Cu toate acestea, există provocări și incertitudini legate de claritatea atribuțiilor și forma de organizare juridică a Centrului, ceea ce a generat reacții contradictorii din partea societății și autorităților avizatoare. Controversa privind suspendarea licențelor a șase posturi de televiziune evidențiază necesitatea de a echilibra eficient combaterea dezinformării cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Reformele legislative, cum ar fi “legea anti-propagandă” și modificările aduse Codului Serviciilor Media Audiovizuale, arată că Republica Moldova a încercat să adapteze cadrul legal la noile provocări din sfera informațională. De asemenea, declararea stării de urgență și conferirea unor prerogative specifice Comisiei pentru Situații Excepționale arată capacitatea statului de a reacționa rapid în fața unor situații de criză.

În concluzie, evoluția Republicii Moldova în lupta cu dezinformarea reflectă un proces dinamic, cu eforturi menite să asigure securitatea informațională, să promoveze transparența și să respecte standardele democratice. Cu toate acestea, este esențial ca inițiativele să fie gestionate cu atenție pentru a evita abuzurile și pentru a consolida încrederea publică în eforturile de combatere a dezinformării.


[1] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=105660&lang=ro

[2] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=134139&lang=ro#

[3] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=105636&lang=ro

[4] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111979&lang=ro

[5] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=105660&lang=ro

[6] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=136241&lang=ro#

[7] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=83916&lang=ro

[8] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=114926&lang=ro

[9] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=140340&lang=ro#

[10] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=138661&lang=ro