Reformarea instituției judecătorului în contextul adoptării noului Cod administrativ
[ANALIZĂ Buletin Nr. 2] Constantin Chilian | Compania INET, cel mai mare furnizor de servicii de internet, a solicitat de la Autoritatea Națională de Reglementare (A.N.R.) prelungirea licenței. În urma unor controale, A.N.R. a refuzat prelungirea licenței și a respins cererea Companiei INET prin decizia X. Prin urmare, compania INET și-a sistat activitatea.
În astfel de circumstanțe, Compania INET a inițiat o acțiune în contencios administrativ împotriva A.N.R., cu privire la anularea deciziei X și obligarea eliberării licenței.
Speța de mai sus povestește despre unul din sutele de acte administrative, care au capacitatea de a influența drepturile, libertățile sau interesele noastre. Respectarea regulilor statului de drept și protejarea interesului public sunt sarcinile fundamentale ale autorităților publice. Totuși, în caz de derogare de la aceste deziderate, orice persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică este îndreptățită să se adreseze instanțelor de judecată pentru a obține recunoașterea dreptului pretins, anularea actului administrativ și repararea pagubei în acord cu articolul 53 din Constituția Republicii Moldova. Dreptul respectiv a fost dezvoltat în Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (Legea nr. 793/2000).
După aproximativ 19 ani, Parlamentul Republicii Moldova a decis abrogarea legii citate și adoptarea Codului administrativ nr. 116 din 19 iulie 2018 (Cod nr. 116/2018, în vigoare din 1 aprilie 2019). Comparativ cu legea veche, Codul nr. 116/2018 modifică, din temelie, rolul judecătorului în procesul de verificare a legalității procedurii administrative.
Pentru a putea sesiza această schimbare, urmează să evidențiem două etape definitorii, și anume, înainte de adoptarea Codului și după adoptarea Codului.
În prima etapă, care cuprinde perioada 2000 – 2018, judecătorul avea un rol mai mult pasiv în cadrul procedurilor judiciar. Astfel, magistratul avea obligația de a îndruma sau acorda sprijin părților în exercitarea drepturilor lor procesuale (rol diriguitor). Cu toate acestea, legea lăsa la latitudinea judecătorului, de a se implica în examinarea cauzei sau de a lăsa totul la discreția părților. Pe de altă parte, dacă judecătorul întreprindea măsuri de a elucida unele circumstanțe din propria inițiativă, una din părți sau avocații acesteia ar fi putut sugera că magistratul are un interes personal în dosar și, de regulă, ar fi solicitat recuzarea/înlăturarea lui de la judecarea dosarului.
Prin urmare, după luni sau ani de judecare a cauzei, partea interesată ar fi avut toate șansele să afle că judecătorul a privit diferit situația de fapt sau judecătorul a considerat unele circumstanțe ca fiind nedemonstrate. În ambele exemple, partea vătămată de o autoritate publică nu ar fi avut posibilitatea să-și argumenteze opinia sau să prevadă intențiile judecătorului, iar drept rezultat ar fi primit o hotărâre–surpriză.
„Hotărârile-surpriză” influențează percepția publicului asupra justiției moldovenești.
Aplicând cele menționate într-o potențială acțiune îndreptată împotriva A.N.R. de restabilire a licenței, putem sublinia că încrederea Companiei INET față de actul de justiție va fi afectată de următoarele impresii:
(1) există șansa că aceasta nu a introdus în cererea de chemare în judecată principalele elemente ale speței, iar instanța de judecată nu va încerca să le elucideze;
(2) A.N.R. ar putea prezenta doar probele, care îi îndreptățesc acțiunile de refuz în eliberarea licenței;
(3) instanța de judecată poate pronunța o „hotărâre surpriză”;
Ansamblul celor descrise supra denotă confuzia, incertitudinea și insecuritatea juridică pentru justițiabili. Factorii respectivi influențează decisiv încrederea publicului în actul de justiție. Spre exemplu, potrivit statisticii prezentate în tabelul nr. 1, nivelul de încredere în justiție s-a redus de două ori în rândul tuturor categoriilor de populație în perioada martie 2002 – noiembrie 2018. În mediu, de la 33, 4 % la 16, 05 %. În acest context a și intrat în vigoare Codul administrativ.
Tabelul nr. 1 preluat din „Nota analitică: Încrederea în justiție din Republica Moldova 2001 – 2018. Evoluții și determinante.”, decembrie 2018, realizat de Vasile Cantarji, Centrul de Investigații Sociologice și Marketing „CBS-AXA” și de către Centrul de Resurse Juridice din Moldova.
Legea nouă conturează a doua etapă în reformarea instituției judecătorului și vine să răspundă la confuzia, incertitudinea și insecuritatea juridică pentru justițiabili
Așadar, în principiu, legislatorul a pus în sarcina judecătorului de a verifica integral legalitatea activității administrative și de a promova previzibilitatea soluției judiciare.
În cazul de față, dacă Compania INET ar depune o asemenea acțiune împotriva autorității publice A.N.R., comportamentul judecătorului ar trece de la unul pasiv la unul activ, de aflare a adevărului judiciar. În primul rând, judecătorul va stabili cercul persoanelor implicate în proces și va clarifica circumstanțele ce trebuie probate și, după caz, va solicita furnizarea dovezilor necesare examinării complete a litigiului (art. 216). Înscrisurile cerute de instanță se prezintă sub sancțiunea amenzii, iar, în caz de aplicare a acesteia, persoana vinovată nu este scutită de livrarea probei. În mod corespunzător, legislatorul a limitat discreția A.N.R. de a furniza doar documentele, pe care le considera relevante, și a soluționat problema de mai sus (impresia nr. 2).
În al doilea rând, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din inițiativă proprie, în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți (art. 22, 219). În acest sens, judecătorul va depune toate eforturile pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cerințelor neclare, formularea corectă a acestora și completarea datelor incomplete în vederea constatării/aprecierii stării de fapt (art. 219).
În al treilea rând, instanța de judecată are dreptul de a purta discuții juridice cu participanții la proces sau de a da în scris indicații cu privire la situația de drept (art. 219 alin. (4)). Codul nr. 116/2018 invită judecătorul să examineze cauza, în mod interactiv, cu participanții implicați în proces. Pe această cale, instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces (art. 219 alin. (2)). De altfel, aceste acțiuni ale instanței nu sunt motive pentru suspiciuni de părtinire și nu pot constitui drept temei de recuzare al judecătorului (art. 202 alin. (2)).
Prin urmare, judecătorul moldovenesc capătă un rol activ în procesul judiciar și are obligația de a asigura, prin intermediul instrumentelor legale, protecția efectivă a drepturilor și intereselor Companiei INET, inclusiv A.N.R. Totodată, acesta va atrage atenția părților asupra preocupărilor sale. Așadar, Compania INET va putea să prevadă, în mod rezonabil, șansa de succes a acțiunii sale sau să-și aleagă modalitatea procesuală de apărare (soluționarea impresiei sub nr. 1). Mai exact, compania INET va avea o reprezentare suficient de precisă asupra inițiativelor instanței de judecată în funcție de care va putea să-și modeleze conduita.
Pe această cale, procesul judiciar devine mult mai previzibil și predictibil. Așadar, sarcina judecătorului rezidă în necesitatea de a se pregăti minuțios de dosar la faza inițială, iar toate dubiile urmează a fi înlăturate în discuțiile cu părțile implicate în proces. De fapt, judecătorului i-ar fi foarte greu să motiveze hotărârea în contradicție cu indicațiile și constatările pe care le-a făcut anterior și le-a făcut publice justițiabililor. În acest condiții, magistratul va pronunța hotărârea în baza circumstanțelor și faptelor cunoscute de toți participanții la proces, iar șansa pronunțării unei hotărâri-surpriză va scădea dramatic (impresia sub nr. 3). Motivarea actului judecătoresc va conține analiza verificării legalității actului administrativ, și anume, dacă A.N.R.: (a) şi-a exercitat dreptul discreționar; (b) a luat în considerare toate faptele relevante; (c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar; și (d) şi-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege (art. 225). Mai mult, pretinsa încălcare comisă de către A.N.R. nu trebuie să fie disproporțională în raport cu scopul urmărit (art. 29).
Prin drept discreționar, se înțelege acel drept al autorității publice de a opta între mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o dispoziție legală. Exercitarea acestui drept nu permite desfășurarea unei activități administrative arbitrare (art. 16).
În mod ideal, ansamblul acestor instrumente juridice îi permite judecătorului să înlăture orice vătămare a drepturilor sau intereselor Companiei INET, în special, de-ai restabili afacerea și activitatea economică (riscul nr. 4).
În definitiv, cu privire la încrederea în justiție, aceasta este determinată de o mulțime de factori și va constitui un motiv permanent pentru dezbateri teoretice și sociologice. Însă, în mod practic, rolul activ al judecătorului în procedura contenciosului administrativ are menirea de a schimba paradigma înrădăcinată în sistemul de justiție, în special,:
a) înlocuirea insecurității juridice cu securitatea raporturilor juridice;
b) înlăturarea confuziei părților și incertitudinii juridice prin previzibilitatea procesului.
Anume acest ultim aspect, constituie o adevărată provocare pentru sistemul de justiție din Republica Moldova. Judecătorul urmează să iasă din umbră și să dicteze, în mod clar și coerent, regulile de joc pe înțelesul celor implicați. E simplu, el trebuie să înceapă să pună întrebări și să vorbească, păstrându-și imparțialitatea și independența. Astfel, fiecare magistrat devine unicul responsabil în fața persoanelor de soarta lor și trebuie, prin competență, integritate, transparență și dialog constructiv, să inspire și să sporească încrederea publicului în actul de justiție.
Constantin Chilian este absolvent al Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova. Are o experiență de 6 ani în domeniul juridic. Și-a început activitatea la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, iar, în momentul de față, deține funcția de asistent judiciar la Curtea Supremă de Justiție din Republica Moldova, în Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ. Din 2017, este membru al Colegiului de redacție al Buletinului Curții Supreme de Justiție. În aprilie 2018, a susținut examenul în baza vechimii în muncă pentru funcția de judecător. Ulterior, în iunie 2018, a absolvit Programul de leadership pentru tinerii juriști din Republica Moldova (LEAD). În aprilie 2019, candidatura lui a fost acceptată de către Colegiul pentru Selecția și Cariera Judecătorilor pentru a participa la concursul pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător. În paralel, se ocupă de studierea particularităților jurisprudenței CEDO.
Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.
Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.
Copyright © LID Moldova
