Posts

Dumitru Petrașcu Revoluția ZOOM

Revoluția ZOOM. Reinventarea business-ului în timp de pandemie

/0 Comments/in /by

[ANALIZĂ Buletin Nr. 6] Dumitru Petrașcu | Prezenta analiză se concentrează asupra crizei pandemice și a efectelor pe care aceasta le are asupra modelului de gestionare a afacerilor în această perioadă complicată. În pofida suportului necesar și obligatoriu al autorităților centrale, totuși îmi propun să abordez această perioadă de „jos în sus” – din prisma realităților oferite de pandemie business-ului, a necesității de adaptare la „noul normal”, dar și a „investițiilor” necesare a pentru a depăși daunele generate de criză. Cu toate provocările oferite, pandemia a scos în evidență necesitatea transformării modului de gestionare a afacerii, dar și necesitatea dezvoltării unui ecosistem hibrid în cadrul fiecărei afaceri, pentru a face față provocărilor din viitor.

Retrospectivă

Început în Wuhan (China) în decembrie 2019, noul virus tip COVID-19 s-a dezvoltat relativ timid la început, după care a căpătat proporțiile unei pandemii internaționale în sensul larg al cuvântului. Nu sunt expert în virusologie și nu pretind să fac o analiză a virusului în sine. Cert este faptul că acest virus a putut fi exportat din China fără mari eforturi. Primul caz de COVID-19 în Europa a fost confirmat în Franța în data de 24 ianuarie 2020. Iar începând cu februarie 2020 state precum Italia, Franța, Germania sau Spania, cu puternice comunități chinezești, au fost printre primele cele mai afectate din Europa. România, Bulgaria, Ucraina sau Republica Moldova au făcut parte din a doua fază a răspândirii acestuia – în aceste state primele cazuri de îmbolnăvire au fost raportate la cetățenii care s-au întors de la munca sezonieră din statele înalt industrializate, fie au fost în calitate de turiști în Italia, Franța, Grecia.

Drept urmare a evoluției pandemiei in fiecare stat, autoritățile centrale (luate prin surprindere sau nu) decretă starea de urgență cu măsuri speciale de limitare a răspândirii pandemiei – suspendarea liberei circulații, suspendarea învățământului preșcolar, școlar și universitar, limitarea traversării frontierelor de stat pentru turiști, dar și limitarea activităților economice și comerciale. Cert este faptul ca în data de 18 martie 2020, 250 milioane de europeni erau supuși unei carantine complete, cu limitarea unor drepturi constituționale, dar în același timp necesare pentru a stopa răspândirea pandemiei.

În Republica Moldova, starea de urgență a fost decretată în data de 13 martie 2020 cu etalarea forței armate din dotare pe străzile din Chișinău (am văzut cu toții Hummer-urile cu puști ale armatei naționale poziționate strategic în locuri vizibile prin intersecțiile din Chișinău) – probabil pentru a induce frica în virus și a demonstra capacitățile organizatorice ale autorităților în lupta cu acest virus nemilos (SIC!). Lăsând ironiile la o parte, grădinițele, școlile, universitățile, piețele și-au stopat activitatea ca urmare a decretării stării de urgență de către autorități, iar agenților economici le-a fost limitată activitatea la maximum.

De aici a început totul

Revoluția ZOOM sau „work from home” a reprezentat „know-how-ul” anului 2020 – un nou model de gestionare a activității cotidiene în regim de criză. Instituțiile educaționale au trecut pe ZOOM, făcându-i pe copii, dar și pe părinți să deprindă o nouă modalitate de a petrece activitățile educaționale. Companiile cu infrastructură IT dezvoltată au transferat rapid procesele operaționale de birou în „work from home” pentru a menține „workflow”-ul în departamentele vitale. O parte dintre angajații care nu se puteau încadra în Revoluția ZOOM au intrat într-un proces de transformare profesională (în cazul în care compania le oferea această oportunitate), fie au fost supuși unui sistem complex de raționalizare a proceselor și atribuțiilor executate, fie au fost disponibilizați (datorită incertitudinii create asupra activității economice a companiei).

În aceasta perioadă tot mai multe companii au realizat importanța unui cashflow pozitiv în activitatea pe care o gestionau, necesitatea de a păstra la maxim statele de angajați, dar și capacitatea de a-și reorienta procesele de business în funcție de necesitățile de moment ale „economiei” – fabricare de măști/viziere, producție de etanol pentru fabricarea dezinfectantului – într-un cuvânt menținerea activităților economice din cadrul companiei pe o linie de plutire.

Deși părea o criză strict din domeniul medical, deciziile asumate de guvern pentru stoparea acestei pandemii au avut repercusiuni enorme asupra economiei și în mod special asupra gestionării afacerilor în această perioadă complicată. Natura răspândirii virusului, dar și efectele create în urma restricțiilor au determinat necesitatea reinventării business-ului în sine. Provocarea cea mare a fost adaptarea rapidă la noile realități și transferul rapid a activităților economice și sociale în online. Prin urmare, pandemia a provocat „Revoluția ZOOM”, acționând ca un catalizator în transformarea e-Everything. Efectele acestei transformări ar trebui să influențeze în bine atât domeniul privat, cât și activitatea instituțiilor de stat, având în vedere necesitatea stringentă și oportunitatea de a reduce birocrația prin digitalizarea serviciilor prestate. Panica generată artificial în debutul pandemiei a determinat un comportament inadecvat al consumatorului, raportându-se creșteri semnificative de vânzări ale retailer-ilor mari. Totuși „explozia” e-Commerce-ului a fost fenomenală, raportând creșteri ale vânzărilor de 30% în aceasta perioadă.

Direcții de adaptare și reinventare  

dumitru-poza-1.png

Companiile din domeniul HoReCa au fost printre cele mai afectate, mizând pe prezența clienților în localuri și pe deservirea evenimentelor. O parte din proprietari s-au văzut nevoiți să fie implicați în dezvoltarea unui sistem de livrare propriu sau pe bază de outsourcing pentru a menține pe linie de plutire activitatea companiei. Astfel a fost impulsionată dezvoltarea prezenței activității pe online a companiilor din acest domeniu, dar si determinat apariția companiilor din domeniul livrărilor de produse. Cu toate că se dorea relaxarea restricțiilor, relansarea activităților din acest sector nu a permis revenirea la starea pre-pandemie, din cauza precauțiilor consumatorilor, dar și a limitărilor parțiale menținute de autorități. Prin urmare, livrările de produse reprezintă un punct forte în menținerea activității companiilor din acest domeniu în prezent. O dezvoltare ingenioasă a fost înregistrată în domeniul desfacerii produselor agricole, datorită oportunităților de reinventare a întregului proces de vânzare prin intermediul rețelelor de socializare, dezvoltând astfel comunități de susținere a fermierilor locali. Aceasta este o direcție de dezvoltare despre necesitatea căreia se discuta de foarte mult timp.

Din cauza limitărilor impuse de guvern privind circulația în perioada de pandemie, companiile din domeniul transportului de persoane au fost și ele foarte afectate, necesitând reevaluarea proceselor interne, dar și adaptarea la noile realități. Mai mult ca atât, pentru a face față scăderii comenzilor, acestea s-au văzut nevoite să reinventeze portofoliul de servicii prestate prin dezvoltarea unor servicii complementare necesare pieței.

Un accent destul de important care a fost pus acum pe contactul consumatorului cu brand-urile de pe piață și schimbarea modelului de comportament in interacțiunea directă cu acestea. Pandemia a scos în evidență necesitatea sau chiar obligația mărcilor de a răspunde la criză, iar așteptările erau asupra soluțiilor pe care acestea le pot oferi în prezent. Un alt factor de notat este comunicarea și interacțiunea prin intermediul rețelelor de socializare, dar și apropierea dintre brand și consumator, formând comunități specifice. Prin urmare, se observă cum consumatorii dezvoltă în ultima perioada încredere tot mai mare în brand, în pofida instituțiilor guvernamentale.

De asemenea, activitatea și proiecția brand-ului s-a transferat din zona internă într-una cu impact național sau internațional. Acest proces generează și dezvoltarea unor politici complexe de Responsabilitate Socială. Fiind implicate în această perioadă în acțiuni de voluntariat și oferind resursele proprii în mod gratuit pentru contracararea pandemiei, brand-urile și-au însușit tendințe și afinități ale comunităților în care activează.

Previziuni și necesități

dumitru-poza-2.png

Luați prin surprindere de carantină, dar și de limitările impuse în aceasta perioadă, ar putea părea hazardat să facem previziuni pentru perioada următoare, sau, cu atât mai mult pentru 2021. Cert este faptul că nimeni nu a prevăzut un astfel de scenariu și evenimentele din acest an. Totuși, lecția care trebuie învățată este că cele mai importante tendințe și investiții în tehnologiile de azi vor juca un rol important în depășirea și adaptarea la crizele de mâine. Economia și-a accentuat tendința de digitalizare și automatizare accelerată a afacerilor și a proceselor operaționale existente, oferind posibilitatea dezvoltării unor afaceri transfrontaliere și creative. Perioada de pandemie, care este departe de a se fi terminat, a determinat oportunități de dezvoltare și reinventare a economiei în general. Cu toate dificultățile create pe plan de management al acestei crize de sănătate, restricțiile impuse de autorități au avut rolul său de catalizator pentru schimbarea conceptului de „doing business” la nivel personal, creând oportunități pe care trebuie să le valorificăm în mod strategic în perioada ce urmează.

La această etapă, distingem direcțiile asupra cărora trebuie să ne concentrăm eforturile pentru a construi afaceri sustenabile în viitor:

  • Diversificarea piețelor de desfacere și scalarea acestora.
  • Reinventarea modelului de business prin digitalizare și automatizare a modelelor operaționale existente.
  • Crearea unui ecosistem hibrid al afacerii (prezența offline și online).
  • Diversificarea portofoliului de produse.
  • Echilibrarea politicii financiare a companiei pentru obținerea unui cashflow pozitiv.
  • Investiția în dezvoltarea brand-ului personal.
  • Investiția în resurse umane calitative și menținerea acestora.
  • Interacțiunea cu business-ul regional pentru a determina trend-urile actuale.

Prin urmare, trebuie să reținem faptul că, această criză pandemică se poate termina, însă efectele economice vor continua. Trebuie să fim pregătiți să facem față noilor provocări, iar relansarea sau gestionarea cu succes a afacerilor în viitor va depinde de capacitatea fiecărei companii de a se adapta la noile realități și tendințe.

Să nu uităm că, orice criză poate naște noi oportunități.

Dumitru Petrașcu este membru al Consiliului LID Moldova și specializat în management, afaceri și negocieri corporative. Are o experiență de peste 17 ani în vânzări, gestionarea experienței clienților-cheie și dezvoltarea relațiilor corporative. De peste 1 an este implicat în dezvoltarea proceselor operaționale în cadrul celui mai mare start-up de mobilitate urbană din România, București.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

ig-2_revolutia-zoom.-2.png
ig-2_revolutia-zoom.-2.png
Igor Ciurea Impactul și nivelul de implementare al Legii cu privire la tineret în Republica Moldova

Impactul și nivelul de implementare al Legii cu privire la tineret în Republica Moldova

/0 Comments/in /by

[ANALIZĂ Buletin Nr. 2] Igor Ciurea | În această analiză sunt stabilite principalele modificări introduse în anul 2016 odată cu adoptarea noii Legi cu privire la tineret și impactul acesteia asupra dezvoltării sectorului de tineret în Republica Moldova. În document sunt prezentate transformările din sectorul de tineret și provocările întâlnite în procesul de implementare. Analiza ia în considerare aspectul intersectorial al sectorului de tineret și se axează, în principal, pe prevederile Legii cu privire la tineret. Scopul acestui document este de a evidenția cele mai importante măsuri care trebuie luate pentru a asigura un impact pozitiv al Legii cu privire la tineret și realizarea scopului său.

Politicile de tineret pot fi definite într-un singur act legislativ specific sau sub forma unui set de documente interconectate în cadrul aceluiași cadru legal (lege, pact, rezoluție, concept de stat etc.). Politicile pot avea forme diferite și foarte specifice țării, însă dacă am lua în vedere structura transversală și extinsă a sectorului de tineret, atunci cu siguranță ar fi aproape imposibil de descris politicile de tineret ca un act unic. Cu toate acestea, politicile de tineret trebuie să reflecte provocările și obstacolele cu care se confruntă tinerii la momentul de față. La baza lor trebuie să stea necesitățile și aspirațiile tinerilor, precum și obiectivele și prioritățile politice definite și convenite. Întrucât problemele cu care se confruntă tinerii afectează diferite aspecte din viața lor, este necesar ca în centrul politicilor să stea colaborarea/coordonarea intersectorială cu toate celelalte sectoare relevante, precum și o abordare integrată pentru a putea rezolva problemele în totalitate și pentru a găsi răspunsuri relevante și potrivite.

Adoptarea în anul 2016 a Legii cu privire la tineret a introdus câteva schimbări importante în cadrul și structura sectorului de tineret din Republica Moldova. Potrivit legii, sectorul de tineret este definit ca toate domeniile în care are loc elaborarea și implementarea politicilor de tineret și activitățile de tineret.

Tags

În lege au fost clarificate mai multe definiții și termeni, cea mai importantă fiind schimbarea definiției pentru tânăr/ă. Conform Legii cu privire la tineret adoptată în anul 2016, tânăr/ă este persoana cu vârstă cuprinsă între 14 și 35 de ani. Aceasta nu este o simplă schimbare a definiției, modul de definire a acestui cuvânt având impact asupra accesibilității la anumite servicii și programe de stat.

Principalul motiv și argument pentru extinderea vârstei de la 16 la 30 de ani (definiția anterioară) până la 14 la 35 de ani a fost de a avea o abordare și o definiție unică în diferite politici sectoriale pentru tineri.

Pe atunci, Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) și alte instituții foloseau acest interval în programele lor de tineret. Acest argument nu mai este valabil, deoarece în 2018 Guvernul a aprobat programul „Prima Casă”, un program național care abordează problemele tinerilor referitoare la locuințe, cu un interval de vârstă complet nou de la 18 la 45 de ani, excluzând definiția utilizată în Legea cu privire la tineret. Am califica extinderea grupei de vârstă a tinerilor ca fiind o schimbare neinspirată. Necesitățile tinerilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 35 de ani sunt prea aspre, iar resursele alocate sunt foarte limitate și insuficiente pentru a satisface necesitățile pentru mai mult de o treime din populația țării.

Youngsters

Legea cu privire la tineret redefinește rolurile diferitor părți interesate guvernamentale și neguvernamentale, oferind o înțelegere mai clară a contribuției scontate din partea acestor părți. Pentru prima dată în istoria acestui tânăr stat, a fost constituită o instituție națională de implementare a politicilor de tineret – Agenția Națională pentru Dezvoltarea Programelor și Activității de Tineret. Potrivit legii, Agenția este o autoritate administrativă în subordinea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, constituită în scopul formării și perfecționării continue a cadrelor, programelor, activităților și serviciilor din domeniul tineretului, precum și în vederea implementării, acreditării, monitorizării și evaluării acestora. Deși urma să-și înceapă activitatea conform prevederilor legii în termen de 12 luni de la adoptarea acesteia, Agenția, din păcate, încă nu funcționează. Această întârziere are un efect enorm asupra impactului general al Legii cu privire la tineret, fiind un factor important care împiedică realizarea obiectivelor documentului.

În anul 2018, un grup de ONG-uri pentru tineri a inițiat o campanie națională pentru a presa Guvernul să constituie Agenția. Campania #UndeiAgentia a mobilizat tineri, ONG-uri și lucrători de tineret, însă acest lucru nu a fost suficient pentru a iniția procesul de constituire a structurii. Campania a mobilizat peste 1000 de tineri care să depună petiții la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Cancelaria de Stat și Parlamentul Republicii Moldova. 11 organizații, membre ale Platformei Naționale din Moldova a Forumului Societății Civile din Parteneriatul Estic, au semnat și depus un document de poziție comună privind întârzierea procesului de constituire a Agenției.    

Legea stabilește cadrul juridic pentru dezvoltarea serviciilor și activităților de tineret, definind și propunând cadrul legal pentru aceste instituții. Pentru prima dată, într-o lege ar fi definit în mod clar consiliul local al tinerilor, liderul de tineret, lucrătorul de tineret și alți specialiști importanți din sectorul de tineret și ar crea premisele necesare pentru recunoașterea și dezvoltarea acestor structuri. Legea în sine este un document foarte progresiv, bazat pe cele mai bune practici ale Consiliului Europei (co-managementul structurilor de tineret), principiile și valorile organizațiilor de tineret (consiliul local al tinerilor, participarea tinerilor la procesul de luare a deciziilor). Documentul a fost elaborat în mod participativ și reflectă necesitățile și poziția societății civile. 

Legea cu privire la tineret reflectă prioritățile sectorului de tineret și necesitățile tinerilor, oferind instrumentele necesare pentru elaborarea inițiativelor intersectoriale pentru tinerii cetățeni ai Republicii Moldova și asigurând realizarea potențialului maxim al fiecărui tânăr. În document sunt evidențiate domeniile importante pentru dezvoltarea tinerilor, cum ar fi oportunitățile economice, participarea tinerilor și dezvoltarea multilaterală, sănătatea, serviciile pentru tineri, activitățile de tineret și programele de tineret.      

Întrucât conținutul ne oferă numeroase motive pentru a aprecia foarte mult calitatea documentului, implementarea acestuia demonstrează mai multe programe structurale în procesul de implementare a politicilor în general și în procesul de elaborare a politicilor de tineret în special. Principala parte interesată de implementare, Agenția Națională pentru Dezvoltarea Programelor și Activității de Tineret, nu a fost constituită și nu a furnizat resursele necesare pentru lucru. Unor părți interesate le-au fost atribuite competențe în sectorul de tineret fără sprijin metodologic, financiar sau de altă natură necesar pentru a exercita aceste competențe. Rolul administrațiilor publice locale (APL) în dezvoltarea sectorului de tineret este crucial și bine definit în Legea cu privire la tineret, însă în lipsa reformei administrației publice locale, care ar oferi resursele și capacitățile necesare, nu se va ajunge la rezultatele scontate. Legea cu privire la tineret prevede de asemenea că Guvernul va veni, în termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu asistență metodologică și tehnică clară pentru APL-uri în vederea elaborării politicilor locale de tineret și implementării la nivel local a competențelor lor în conformitate cu prevederile documentului. Din cauza mai multor factori politici aceste prevederi nu au fost niciodată aplicate. Unele APL-uri elaborează, în mod individual, programe și proiecte menite să sprijine dezvoltarea sectorului local de tineret: granturi locale pentru ONG-urile de tineret, inițiative comunitare de asistență financiară conduse de către tineri, crearea serviciilor locale și a centrelor prietenoase tinerilor.      

După adoptarea legii nu au urmat măsuri concrete de susținere și implementare. Stabilirea și dezvoltarea unui sistem robust de servicii și programe de tineret, recunoașterea lucrătorului de tineret, elaborarea standardelor de calitate în domeniul serviciilor de tineret, sunt doar câteva dintre obiectivele legii care nu au fost realizate niciodată din cauza unor factori, precum:

  • Lipsa înțelegerii și dorinței politice de a dezvolta un sector de tineret puternic;
  • Amânarea procesului de constituire a Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Programelor și Activității de Tineret;
  • Resursele limitate (financiare și umane) pentru dezvoltarea sectorului de tineret;
  • Înțelegerea insuficientă a activităților de tineret, a rolului tinerilor în procesul de luare a deciziilor, a structurilor locale de tineret;
  • Lipsa inițiativelor de coordonare și cooperare în diferite domenii de politici în ceea ce privește tinerii ca beneficiari și participanți activi;
  • Participarea și implicarea insuficientă a tinerilor și a organizațiilor de tineret în procesul de elaborare și implementare a politicilor.

Legea cu privire la tineret este un document important într-o societate în care provocările demografice reprezintă una dintre marile probleme cu care se confruntă Republica Moldova și care va rămâne pentru mult timp pe ordinea de zi a Guvernului. Legea este o oportunitate foarte bună de a investi și de a studia potențialul tinerilor într-un mediu foarte dinamic și provocator. Documentul stabilește un cadru legal solid care trebuie să fie susținut de măsuri și programe guvernamentale concrete. Parlamentul trebuie să preseze mai mult Guvernul pentru a relansa inițiativele bune și instituțiile constituite prin adoptarea legii. O monitorizare parlamentară puternică și continuă poate oferi sprijinul politic necesar pentru dezvoltarea sectorului de tineret.                

Igor Ciurea este responsabil de fundraising la Fundația Youth Development for Innovation. El este un tânăr jurist, activist și consultant în domeniul politicilor de tineret, dezvoltării organizaționale, ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și a antreprenoriatului. A acumulat experiență în calitate de lider al celor mai mari organizații pentru tineret și studenți din Republica Moldova și de peste hotare (Consiliul Național al Tineretului din Moldova, Alianța Studenților din Moldova, Forumul European al Tineretului, Uniunea Studenților din Europa). Igor Ciurea este membru al mai multor grupuri de experți internaționali care pledează și susțin promovarea drepturilor tineretului la nivelul UE și ONU, cum ar fi Grupul de experți pentru drepturile tinerilor al Forumului European al Tineretului. 

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Victor Guzun

i-Voting – imperativ al secolului XXI. Exemplul Estoniei

/0 Comments/in /by

[ANALIZĂ Buletin Nr. 1] Victor Guzun | Oamenii au votat dintotdeauna. Pentru că este dificil să adopți decizii care influențează viața unei comunități fără a putea cuantifica cu exactitate preferințele membrilor acestor comunități. În Grecia antică, pentru a cuantifica voturile necesare pentru ostracizarea (expulzarea pentru un termen de 10 ani) unor rezidenți erau numărate cioburile de ceramică pe care cetățenii inscripționau numele persoanei expulzate (6000 voturi necesare). Aceiași procedură și număr erau aplicate potențialilor noi cetățeni. În India antică, pentru alegeri „municipale” erau folosite frunze de palmier pe care erau scrise numele candidaților, frunzele erau aruncate în o oală și ulterior numărate. Termenul de buletin de vot provine de la cuvântul „ballota”¸ ce înseamnă de fapt o bilă mică pentru votare, folosită în sistemul de votare a dogelui Veneției (din 697 AD). Primele buletine pe suport de hârtie au apărut în anul 139 BC în Roma antică.

După peste 21 secole, omenirea continuă să folosească buletine de vot pe suport de hârtie, chiar dacă o mare parte a  transferului de date din lume este digital, volumul de date crește în progresie geometrică, iar fiecare om de pe planetă are posibilitatea ipotetică de a se conecta și schimba date instantaneu cu oricare alt om sau instituție, folosind doar telefonul său mobil. Omenirea cunoaște în perioada actuală o metamorfoză principială în care distanțele nu mai joacă un rol determinant iar datele se transmit într-o fracțiune de secundă, oriunde. Migrația de scurtă durată sau permanentă este un proces obișnuit, iar tehnologiile moderne de comunicare te conectează cu propria țară și cu instituțiile pe care le reprezintă mult mai simplu, mai ieftin și mai rapid. Oamenii nu mai depind în măsură atât de mare de locul reședinței lor și solicită tot mai multe servicii publice deschise și transparente.

Un serviciu vs dreptul de a alege

La alegerile parlamentare din Republica Moldova sau cele pentru Parlamentul European desfășurate în România, sute de mii de oameni aflați în afara țărilor respective nu și-au exercitat dreptul de  vot datorită distanțelor mari până la secția de vot, costurile mari aferente deplasării și numărul mic al secțiilor de vot, capacităților umane, financiare și tehnice limitate pentru organizarea alegerilor, proceduri birocratice sau limitări de participare. Zeci de mii de oameni au așteptat ore în șir în fața secțiilor de votare fără a reuși să voteze. Din aceste considerente, adoptarea votului prin internet răspunde necesităților lumii democratice moderne, fiind un imperativ al secolului XXI.

Ce reprezintă votarea electronică – i-Voting?

Este o modalitate de a vota electronic folosind un dispozitiv electronic special (EVM) instalat în secțiile de votare sau votarea la distanță, prin internet, fără a fi necesară prezența fizică a votantului în secția de votare. Prima metodă (EVM) este folosită în alegerile naționale din Brazilia, India, Venezuela, unele alegeri regionale în Canada, Finlanda, SUA, Peru, Argentina ș.a.. A doua metodă, la care mă voi referi mai jos, este folosită la nivel național în toate tipurile de alegeri (locale, parlamentare și europarlamentare) în Estonia, 10 cantoane din Elveția (și pentru cetățenii elvețieni care locuiesc în afara țării) și va fi lansat în Lituania în 2020. 

ID

Cum funcționează votarea prin internet în Estonia

Estonia este, probabil, unicul stat din lume în care 99% din serviciile publice sunt online, disponibile 24/7 (cu excepția căsătoriilor, divorțurilor și vânzării imobilelor). Datorită dezvoltării unui ecosistem digital securizat, ușor de folosit și flexibil, Estonia și-a dezvoltat un nivel foarte înalt de transparență decizională și încredere în folosirea instrumentelor digitale. I-votarea permite votarea prin internet, din orice loc de pe glob unde există o conexiune internet. Pentru aceasta este nevoie de un calculator conectat la rețeaua internet, cardul de identificare estonian (obligatoriu pentru toți cetățenii) sau cardul Mobile ID instalat în telefon, cu certificatele de autentificare valide.

Atât cartela de identificare cât și Mobile ID dispun de un cod de identificare format din 4 cifre pentru accesul utilizatorului în sistemul de vot prin internet și un cod din 5 cifre folosit pentru autentificarea semnăturii digitale, care și este folosit la autentificarea finală a votului electronic.

I-votarea este organizată de către Autoritatea Electorală din Estonia în cooperare cu Autoritatea pentru Sisteme Informaționale. Înaintea începerii procedurii de votare, Oficiul Electoral de Stat pregătește aplicația electronică de vot și o plasează pe site-ul Autorității Electorale. Votarea electronică este disponibilă 24/24 pentru o perioadă de 7 zile înaintea zilei alegerilor (zilele 10-4). Pentru a vota – i-Voting, aplicația respectivă este descărcată de pe site-ul Autorității pe calculatorul utilizatorului. După descărcare, utilizatorul intră în sistemul electoral electronic folosind codul din 4 cifre de pe ID sau Mobile-ID. Odată ce sistemul a recunoscut utilizatorul, sistemul integrat conectat la bazele de date din registrul populației recunoaște dreptul cetățeanului sau rezidentului la tipul de vot (local, parlamentar sau europarlamentar) și în baza adresei reședinței utilizatorului arată listele candidaților pentru circumscripția respectivă. Utilizatorul alege partidul sau candidatul pentru care vrea să voteze, votul este criptat, iar sistemul îi cere aplicare codului de semnătură digitală format din 5 cifre. Întreaga procedură de vot durează în medie 2 minute.

După aplicarea semnăturii digitale, votul criptat este transmis către serverul de colectare a voturilor iar utilizatorul va primi o confirmare a votului, împreună cu un cod QR care stabilește timpul exact când votul a fost trimis către serverul colector. Voturile electronice sunt criptate folosind algoritme de criptare de ultimă generație, iar specificațiile sunt stabilite de către Oficiul Electoral înainte de fiecare alegeri. Votul e criptat cu două chei de criptare: pentru aplicația publică și pentru aplicația de deschidere a voturilor. Ultima poate funcționa doar în complex de mai multe chei, distribuite membrilor Comisiei Electorale Naționale.

Pentru a evita influența opțiunii de vot a utilizatorului de către persoane terțe, este posibilă votarea multiplă, doar ultima opțiune va rămâne valabilă iar toate voturile precedente vor deveni nule. Ca măsură suplimentară de securitate, votarea cu buletinul de hârtie în secția de vot în ziua alegerilor sau votarea prealabilă (4 zile), va anula votul electronic precedent. Înainte de ziua alegerilor, comisiile electorale de circumscripție primesc listele i-votanților pentru a evita dublarea votului. Cetățenilor care votează cu buletinul de vot obișnuit li se anulează automat votul electronic.

Numărarea voturilor și verificarea rezultatelor.  Procedura este una publică, cu participarea membrilor Comisiei Electorale Naționale. Datele personale sunt separate de voturile electronice (este folosit un sistem de 2 plicuri electronice). Votul propriu zis conține doar un identificator electoral și numărul candidatului selectat. Voturile sunt deschise public cu ajutorul unui set de chei de acces diferite, distribuite membrilor Comisiei, iar datele finale sunt transmise în sistemul informațional electoral. Rezultatele votului electronic nu sunt publicate până la închiderea urnelor de vot tradiționale, pentru a nu influența opțiunile de vot.

După numărarea i-voturilor, are loc procedura de control a integrității voturilor printr-o a două numărare, voturile fiind comasate, iar datele de intrare și iesire trebuie să corespundă exact cu rezultatul votului. Auditorii și observatorii pot controla anonimitatea și corectitudinea votării.

Nivelul de participare în i-votare. Sistemul a fost folosit pentru prima oară la scară națională în alegerile locale din 2005, fiind organizate până acum 11 alegeri cu folosirea i-votării. Ponderea i-voturilor a crescut constant la toate tipurile de alegeri, începând cu 1,9% din numărul total al votanților în 2005 și culminând cu 47,2% la ultimele alegeri pentru Parlamentul European (Mai 2019). În schema de mai jos vedeți numărul procentual al i-voturilor (KOV – alegeri locale, Riigikogu – alegeri parlamentare, EP – alegeri în Parlamentul European).

i-Voting

Argumentele adoptării i-votării sunt evidente: i-votul șterge granițele geografice, cetățenii își pot exercita dreptul de vot de oriunde există o conexiune internet, fără a fi impuși să parcurgă distanțe mari, să suporte cheltuieli de resurse financiare sau timp.  Participarea cât mai mare a cetățenilor cu drept de vot în scrutinele electorale crește direct gradul de reprezentativitate a celor aleși. Votul prin internet este ieftin și rapid, odată ce sistemul este funcțional, cheltuielile financiare și umane aferente procesului sunt mici, în comparație cu cheltuielile mari, inevitabile pentru organizarea votării tradiționale. Votul prin internet este sigur și poate fi cuantificat la orice etapă, dacă sunt utilizate tehnologiile de securizare și criptare adecvate. Un vot online nu va dispărea niciodată. Voturile online contribuie la reducerea fraudelor electorale și sunt mult mai puține riscuri de manipulare a lor. Putem fi siguri că, în viitor, votul online va fi folosit de majoritatea democrațiilor. De ce să nu începem implementarea lui chiar acum?

Victor Guzun este profesor de relații internaționale la Universitatea TalTech (Estonia), conduce o companie de consultanță și participă la proiecte internaționale în calitate de expert independent. A deținut funcțiile de ambasador al Republicii Moldova în Estonia, director al Departamentului Relații Externe și Integrare Europeană al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, profesor de geopolitică, director adjunct și profesor la Liceul Francez-Român Gheorghe Asachi.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Victor Guzun

Reforma Administrației Publice Locale din Moldova. Exemplul recent al Estoniei (I)

/0 Comments/in /by

[ANALIZĂ Buletin Nr. 1] Victor Guzun | Obiectivul oricărei reforme, inclusiv cea a administrației publice locale, constă în perfecționarea situației actuale în baza unei analize profunde a realităților, identificarea punctelor slabe și/sau ineficiente ce urmează să fie schimbate, selectarea și implementarea soluțiilor optime pentru problemele identificate.

În cazul Republici Moldova, este evident faptul că sistemul actual al distribuirii competențelor,  resurselor disponibile și responsabilităților autorităților publice de grad I, II și III este unul depășit, ineficient și adesea confuz sau contradictoriu. Multe competențe ale autorităților publice locale de nivel I nu au acoperire financiară sau resurse umane și tehnice corespunzătoare. Descentralizarea fiscală și financiară este una limitată și nu permite autorităților publice locale distribuirea adecvată și eficientă a resurselor conform intereselor comunităților și cetățenilor pe care îi reprezintă. Angajații municipalităților (primăriilor) încă sunt, în mare parte, numiți conform organigramelor prestabilite. Mai puțin se ține cont de specificul localității respective, de necesitățile de moment, de competențele funcționale și de volumul de lucru necesar asigurării unor răspunsuri adecvate și eficiente provocărilor cu care se confruntă localitatea. Spre exemplu, foarte puține primării au în statul de personal angajați pregătiți, direct responsabili de atragerea finanțărilor străine, astfel, ratându-se multiple posibilități de finanțare și cooperare. Atât primarii, cât și membrii consiliilor locale, sunt aleși pe criterii politice, fapt ce cauzează frecvent disfuncționalități sistemice ale administrației publice locale și, drept urmare, au de suferit comunitățile și cetățenii pe care îi reprezintă.

În domenii precum educația, ocrotirea sănătății, protecția socială, problemele tinerilor ș.a., nu există o delimitare clară a competențelor și responsabilităților autorităților de diferit nivel, ce rezultă, deseori, în pasarea responsabilităților și, drept efect, tergiversarea sau nesoluționarea lor. Autoritățile publice locale sunt, în mare parte, dependente de defalcările bugetare guvernamentale, ce limitează semnificativ procesul de adoptare a deciziilor cât mai apropiate de necesitățile comunităților respective. Un număr semnificativ de primării din Republica Moldova sunt mici, deseori chiar sub limita stabilită de lege pentru formarea unei primării. Acest aspect limitează posibilitățile oferirii serviciilor publice adecvate, calificate și calitative. În primăriile mici se simte lipsa cronică a specialiștilor calificați în multe domenii, în special având în considerare ratele mari ale emigrației forței de muncă calificate.

În aceste condiții, se impune adoptarea reformei administrației publice locale de nivel I și II, ulterior reformei administrației publice centrale adoptate recent de către Guvern. Există diverse modele care pot servi drept exemplu, iar discutarea lor în societate și în rândul specialiștilor poate duce la identificarea soluției optime pentru Republica Moldova. Din acest considerent, propunem modelul reformei administrației publice locale din Estonia, finalizată recent și intrată în vigoare odată cu anunțarea rezultatelor alegerilor locale generale din 15 octombrie 2017.

Obiectivul reformei APL din Estonia a fost crearea administrațiilor publice locale care să poată dezvolta toate aspectele vieții locale, pentru un trai mai bun al cetățenilor. Reforma s-a axat, în mod principal, pe comasarea municipalităților mici în mai mari și desființarea atribuțiilor instituției Guvernatorului regiunilor.

Principalele argumente în favoarea comasării primăriilor mici au fost următoarele:

1. Formalizarea administrativă a diverselor cooperări deja existente între primării, amalgamarea municipalităților care au aceleași priorități de dezvoltare și poziționare geografică;

2. Dezvoltarea coordonată a regiunilor din care fac parte respectivele primării;

3. Abilități mai bune de accesare a fondurilor pentru proiecte majore de dezvoltare și investiționale, inclusiv internaționale, pentru a oferi o dezvoltare balansată și coordonată;

4. Oferirea unor servicii publice mai calitative rezidenților și posibilitatea angajării personalului mai calificat;

5. Creșterea capacităților administrative ale autorităților locale, inclusiv specializarea mai îngustă și specifică ale oficialilor locali;

6. Reducerea numărului aleșilor locali și, respectiv, creșterea concurenței și a calității procesului decizional.

Ca și în Republica Moldova, în conformitate cu legea, Administrația Publică Locală (APL) din Estonia trebuie să garanteze oferirea serviciilor publice calitative de bază pentru rezidenți. Totuși acest lucru nu a fost întotdeauna posibil, din cauza aranjamentelor administrative fragmentate. Mai mult, doar o administrație publică locală puternică și capabilă poate balansa autoritățile publice și poate fi un partener egal pentru stat și domeniul afacerilor. Experiența comasărilor anterioare din Estonia (1996-2014) a demonstrat că serviciile publice mai bune și accesibile sunt mult mai ușor de oferit cu forțe comune. APL știe cel mai bine care sunt necesitățile rezidenților săi și trebuie să fie capabilă să vină cu soluțiile corespunzătoare.

Guvernul Estoniei a încurajat dintotdeauna comasarea voluntară a municipalităților mici, dar acest proces a decurs încet (29 comasări în circa 20 ani). Guvernul format în 2015 a decis finalizarea reformei APL, adoptând legea respectivă în iunie 2016. Legea menționa condițiile în care municipalitățile se pot comasa benevol și schimba ariile lor geografice. Criteriul de bază a fost stabilirea minimului de 5 000 de rezidenți pentru o municipalitate nou-creată, cifră minimă necesară pentru oferirea de servicii publice adecvate. Guvernul a stabilit și o grilă financiară de motivație a municipalităților nou-formate benevol, în mărime de 100 Euro per rezident (minimum 300 000 și maximum 800 000 Euro), un grant adițional pentru municipalitățile nou-formate voluntar, în care sunt peste 11 000 rezidenți în mărime de 500 000 Euro, resurse ce vor putea fi folosite de APL-urile comasate la discreția lor, pe parcursul a 3 ani.

În total, Guvernul a acceptat achitarea grilelor respective de motivație, în valoare de 65 milioane de Euro. Adițional, statul oferă compensații pentru primarii și președinții de consilii locale (în Estonia primarii sunt numiți de către consiliul local, ales politic) care își vor pierde funcțiile respective ca urmare a lichidării primăriilor din care au făcut parte. Cuantumul compensației este echivalentul a 6 salarii (dacă au fost în funcție mai puțin de 1 an) sau 12 salarii (dacă au lucrat mai mult de un an). Totodată, statul a garantat că subvențiile oferite municipalităților comasate nu vor scădea în următorii 8 ani și și-a asumat cheltuielile pentru schimbarea adreselor poștale în rezultatul schimbărilor denumirilor, semnelor rutiere etc.

Estonia

Pentru facilitarea acestui proces complex, Guvernul a instituit 4 comisii de consultanți naționali care au ajutat primăriile să înțeleagă mai bine toate detaliile conexe procesului de comasare și să găsească compromisuri. Drept urmare a reformei, numărul municipalităților a scăzut de la 213 la 79, dintre care 15 orașe (față de 30 până la reformă) și 64 municipalități rurale (183 până la reformă). Numărul consilierilor locali a scăzut de la 2026 la 1019, iar economiile făcute au fost redirecționate către angajarea specialiștilor calificați care oferă servicii publice de care au nevoie municipalitățile. Numărul median al populației municipalităților a crescut de la 1887 la 7865. Suprafața medie a unei municipalități a crescut de la 180 la 550 km². Desigur, nu toate primăriile au fost de acord să fie comasate. 17 dintre ele au atacat deciziile Guvernului (în cazul în care APL nu a decis voluntar comasarea), însă toate cazurile au fost refuzate de către Curtea Supremă de Justiție. De notat că primăriile care au refuzat comasarea voluntară au fost lipsite și de pachetele financiare de motivație.

Ca urmare a reformei, au fost lichidate și autoritățile regionale din Estonia (15 regiuni), iar serviciile oferite de către ele au fost transferate către primării sau subdiviziuni ale ministerelor: organizarea transportului public, supervizarea instituțiilor educaționale, registrele populației și ale terenurilor și supervizarea actelor legislative ale primăriilor.

Dacă am face o extrapolare a comasării tipice, rezultată din reforma APL din Estonia, pe o situație reală existentă în Republica Moldova (primăriile Măgdăcești, Drăsliceni și Pașcani din raionul Criuleni și primăria Micăuți, raionul Strășeni), ar reieși crearea unei singure primării în locul a 4 existente, cu 12 907 locuitori, puțin peste 20 consilieri și un singur primar ales de către consiliul local. Argumentele sunt evidente:

a) Toate cele 4 primării au o legătură mult mai strânsă cu orașul Chișinău decât cu raionul din care fac parte. De exemplu, distanța Măgdăcești – Criuleni este de 38 km, iar Măgdăcești – Chișinău de doar 12 km;

b) Toate localitățile folosesc aceeași rețea de drumuri naționale (traseul 14) și locale (locuitorii din Micăuți folosesc drumul primăriei Drăsliceni);

c) Structura pieței de muncă este similară, o mare parte din locuitori din toate localitățile făcând naveta zilnică spre capitală;

d) Obiective sociale, educaționale, culturale, de ocrotire a sănătății etc. de o calitate înaltă nu va fi posibil de dezvoltat în toate localitățile, axarea pe dezvoltarea celor care vor oferi servicii mult mai calitative fiind soluția optimă;

e) Istoric, toate aceste localități au fost și sunt interconectate, locuitorii se cunosc reciproc, împart aceleași probleme sociale;

f) O primărie mare, unită în jurul provocărilor și soluțiilor comune, va fi un actor important pentru administrația publică centrală, sectorul de afaceri, donatori și investitori. Proiectele de infrastructură nu vor avea un caracter răzleț ci unul sistemic;

g) Actul guvernării locale va deveni unul mult mai concurențial.

Criuleni

Victor Guzun este profesor de relații internaționale la Universitatea TalTech (Estonia), conduce o companie de consultanță și participă la proiecte internaționale în calitate de expert independent. A deținut funcțiile de ambasador al Republicii Moldova în Estonia, director al Departamentului Relații Externe și Integrare Europeană al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, profesor de geopolitică, director adjunct și profesor la Liceul Francez-Român Gheorghe Asachi.

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Victor Guzun

Unul dintre elementele noi și care demostrează normalitate în aceste alegeri locale din R. Moldova

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Victor Guzun | Unul dintre elementele noi și care demostrează normalitate în aceste alegeri locale din Moldova este faptul că pentru prima dată, mai multe partide și-au declarat deschis susținerea pentru un candidat unic la funcția de primar, fără a condiționa sau impune doctrinele politice venite de la oficiile centrale ale partidelor respective.

Pentru că înțeleg că susțin un candidat care a demonstrat prin acțiunile sale că îi interesează în primul rând localitatea respectivă, condiții și o viață mai bună pentru rezidenții lor.

Pentru că asta trebuie să facă un primar. Idea este simplă: faceți voi politica voastră mare și importantă în capitală dar noi alegem un primar bun și dedicat pentru localitatea unde noi trăim. Este de fapt o normă în statele europene, bine înțeleasă și acceptată de către liderii de partide.

Succese, Valentina Casian (Strășeni) și Rodica Russu (Telița, Anenii Noi)!