Posts

Electori sau alegatori_new site featured orizontal

Electori sau alegători. Alegerile Președintelui SUA

[ANALIZĂ Buletin Nr. 6] Vlad Lupan | Alegerile din SUA sunt pe ultima sută de metri. Pe 3 noiembrie va fi ales nu doar Președintele SUA, dar și o treime din Senat, precum și toți delegații din Camera Reprezentanților, camera de “jos” a sistemului parlamentar american. Republicanii examinează opțiuni electorale și post-electorale, inclusiv organizarea unor alegeri repetate. Democrații deocamdată merg pe formula unei campanii tradiționale, deși, în opinia noastră, au interes în influența pe care protestele din SUA o pot exercita asupra alegătorilor.

Votarea online în alegerile federale este interzisă. Votul în persoană va avea loc la 3 noiembrie. Una subiect de dezacord în aceste alegeri este votarea prin poștă. Acest tip de vot începe la 24 octombrie și a fost deja declarat fraudat de către Președintele Trump, încă în primăvara acestui an, mult înainte de alegeri. Adițional și în deplină conformitate cu “justificarea” republicană tradițională, Președintele “doar a întrebat” dacă și ziua alegerilor nu ar putea fi transferată, datorită pandemiei – justificarea pro-republicană sugerează că el nici nu putea decât să întrebe, deoarece nu are autoritatea legală să transfere acea zi. Deci, conform susținătorilor republicani, trebuie să tragem concluzia că orice insinuări despre o posibilă dorință a unui asemenea transfer nedemocratic sunt doar insinuări. Pandemia este, într-adevăr periculoasă și ar putea îndreptăți un asemenea transfer. Însă luând în considerație că Președintele Trump “doar a întrebat” dacă medicii pot da clor bolnavilor de COVID-19, este clar că el nu cunoaște mai multe dedesubturi, fie medicale, fie legale, dar și-ar fi dorit o astfel de evoluție. Am putea presupune că, prin asemenea “întrebări”, Președintele ar putea să-și submineze credibilitatea și, deci, șansele actuale pentru un asemenea transfer de zi a votării.

Există și alte două obstacole – în primul rând posibilitatea unor pierderi electorale datorită unei imagini “anti-democrație” la votanții nehotărâți și în al doilea rând legea, factor pe care îl vom explica în concluzii. În opinia noastră “doar întrebarea” a fost, de fapt, o testare ad-hoc a terenului și face absolut evident parte din tacticile electorale ale liderului republican. Vom aminti, pentru context cronologic, că “întrebarea” privind transferul datei alegerilor a fost plasată pe Twitter imediat a doua zi după moartea lui George Floyd, adică până la mediatizarea largă a cazului și până la protestele în masă și a violențelor din timpul acestor proteste.

Deși liderul Partidul Republican declara preventiv că votarea era fraudată, acest partid de fapt controlează Serviciul Poștal al SUA. Însă nu și comisiile electorale sau, cel mai important, votul alegătorilor și electorilor. După cum am menționat anterior, electorii aleși de alegători, decid în final cine va fi Președintele SUA. Privind afirmațiile de fraudă, este clar că nu puteau exista probe de o fraudă presupusă din viitor. Totuși, chiar dacă o astfel de declarație “electoral-preventivă” este caracteristică liderului actual republican, ea se bazează pe o problema parțială legată de unele dificultăți a identificării votantului atât prin poștă, cât și la votarea directă – doar 2/3 din statele SUA cer prezentarea unui document de identificare la vot. Cu toate acestea, există alte nuanțe juridice, care diminuează din astfel de îngrijorări – cum ar fi o serie de reguli, prin care este minimalizat un vot fraudulos în diverse state. Însă, chiar dacă impactul unor probleme cu votarea prin poștă nu ar fi esențial, votanții președintelui cred orbește ce zice el – am asistat la un dialog dintr-un mall, unde un tânăr reprezentant al ortodocșilor religioși, susținător al partidului republican, nu putea să-i explice unui aparent latino de culoare, care era pro-Biden, de ce ar exista o fraudă, dar o credea. Din acest motiv, democrații au încercat să prezinte coeziunea de partid a republicanilor drept “cult.” Desigur, democrații au o disciplină și cazuri oarecum similare, însă sunt sprijiniți de cele mai mari mass media din SUA, ceea ce limitează impactul negativ asupra partidului pe care îl susțin. Totuși, teoriile de conspirație propagate de către republicani pot crea ușor o impresie mult mai proastă, decât “interpretările” democrate, unele fiind deseori rezonabile și corecte.

protests-us_eric-yeich.jpg

Totuși, există o problema nouă și reală, menționată corect de republicani, privind votul prin poștă – complicațiile privind verificarea și numărătoarea voturilor prin poștă, care totuși vor fi mai multe decât de obicei. Sa revenim, însă, la declarația unor fraude care încă nu există – o astfel de afirmație nu este altceva decât o comunicare “preventivă”, parte din strategia electorală a echipei lui Donald Trump. El discută mai multe opțiuni electorale și post-electorale, chiar până și “ocolirea” rezultatelor alegerilor și pregătește terenul dacă asemenea opțiuni vor fi necesare. Din partea cealaltă, campania lui Joe Biden, este administrată într-o manieră relativ obișnuită, inclusiv condamnarea Antifei si violențelor din timpul protestelor începute odată cu moartea lui George Floyd, familia căruia Biden a vizitat-o, fapt relatat imediat în media, în mijloc de campanie electorală. Totuși, în viziunea noastră, din punct de vedere obiectiv, mișcarea moral corectă a protestatarilor pașnici a deschis portița violenței stradale și banditismului, uneori tocmai printre posibili votanți democrați de extrema stângă, oricât de “neordinari” ar fi aceștia.

Astfel, evoluțiile electorale au continuat pe fundalul unor proteste și violențe neîntrerupte într-o serie de orașe americane. Desigur, așa cum era ușor de prezis, subiectele morții lui Floyd și cel al discriminării rasiale chiar au devenit una din temele electorale centrale în alegerile din SUA în 2020. Însă scopul partidelor din competiție rămâne același – câștigul electoral. Ei au nevoie să-și întărească baza electorală și să câștige voturile statelor indecise (swing states) și nu o pot face doar prin abordarea subiectului echității rasiale. Respectiv, în luna august candidații și-au lansat sau relansat programele electorale, prin intermediul unor convenții televizate, fără public, timp de tocmai patru zile fiecare. Pentru a evita descrierea a ditamai patru zile de agitație electorală, vom relata câteva elemente importante, ca și contrast sau mesaj. Programele conțin atât elemente legate de minorități, subiecte derivate din proteste, precum și teme economice sau chiar electorale. Susținătorii democraților au afirmat că GOP (partidul republican) nu a avut program de partid nou la convenția sa electorala și s-a axat pe sprijinul liderului, nu a principiilor, spre deosebire de democrați.

Putem observa că este astfel invocată  imaginea unui cult al personalității la republicani. Este oarecum de așteptat ca un partid de guvernare să nu vină cu program absolut nou, însă examinarea principalelor teme de la convenția republicană, a demonstrat că GOP și-a ajustat programul.

Unul din elementele interesante din ambele convenții a fost prezentarea votanților sau chiar a politicienilor transfugi dintr-o tabără electorală în alta, ca sugestie a unei presupuse insuficiențe morale și politice a partidului opozant. Pe scurt vom menționa doar că, atât cantitatea, cât și “calitatea” opozanților a fost relativ egală de ambele părți ca și efect – deși aceștia au abordat subiecte importante pentru platformele votanților lor tradiționali.

Cum preziceam, campania electorală republicană a insistat pe capacitatea Președintelui Trump de a asigura revenirea economică a SUA, în special până la pandemie. În același timp, GOP a capitalizat pe frica populației din timpul protestelor violente. Iată un exemplu de mesaj puternic, prin crearea unei “imagini” de execuții armate – soția unui fost polițist omorât de criminalii din St. Louis a vorbit atât de faptul că soțul ei era la pensie, cât și despre faptul că interlopii au înregistrat executarea soțului. Au fost, astfel, invocate emoții puternice. Verificarea acestei afirmații cutremurătoare a arătat că fostul polițist ajuta pe cineva cu securitatea unui local, care era jefuit de bandiți. Criminalii erau de culoare, ex-ofițerul de asemenea – o astfel de imagine deja presupune câteva grupuri de public țintă, incluzând comunitatea de culoare, polițiști și orice votant nesigur de aceste proteste, confuz în ce privește diferențele dintre protestatari și criminali. Totuși, filmarea arată ex-ofițerul deja împușcat, întins pe trotuar, deși încă viu – este o filmare post-factum, aparent ad-hoc și pare să existe un martor din comunitatea afro-americană, strigând emoționat la criminali, că și polițistul este tatăl cuiva. Nu tocmai o executare transmisă online – dar propagarea în cadrul convenției republicane a imaginii unor “executări sumare” pe stradă induce emoții enorme și un nivel de insecuritate pentru orice votant, care ar prefera siguranța oferită de poliție, pe care administrația Președintelui Trump o sprijină. Moartea ex-polițistului, tot de culoare, a fost o tragedie, însă, din punct de vedere a tehnologiilor politice, constatăm că aceasta a fost și utilizată electoral. Fără îndoială, familia acestui polițist consideră o astfel de preîntâmpinare cu o imagine de “executare” drept una corectă. Nu am dori nimănui să simtă ce au simțit ei. În același timp, puțini dintre votanții republicani ar fi verificat această informație și chiar dacă ar fi verificat-o, nu există siguranța că ar lua în considerare aceste nuanțe la luarea unei decizii. Un om onest a fost omorât premeditat de criminali în timpul protestelor, ar considera ei și cu siguranță s-ar ralia electoral împrejurul Președintelui Trump. Cum deseori se zice, “frica este un motivator puternic” iar partidul republican l-a utilizat eficient în contextul acesta.

Cum democrații au mers, așa cum ziceam mai devreme, pe o platformă mai tradițională, temele centrale erau legate de economie, adică de taxare progresivă în dependență de venit, de accesul la sistemul de sănătate, de subiectul justiției în contextul rasial (bineînțeles), de educație și de revenirea la sistemul parteneriatelor în relațiile internaționale.

Însă nu părțile pozitive ale programelor electorale au determinat dinamica politică din ultima vreme, ci elementele negative din campanie. Așa numita “murdărie” politică (political dirt), inclusiv auto-administrată, are efecte destul de puternice în campania din 2020. Această evoluție repetă, parțial, stilul campaniei din 2016, când Președintele Trump a mers împotriva candidatului democrat Hillary Clinton. Însă, de data aceasta, există un element adițional – “murdarie” auto-administrată. În 2016 candidatul republican afirma că democrata a încălcat legea, de la păstrarea unor emailuri confidențiale pe un server privat, până la transferul unor acțiuni americane dintr-o companie de extragere de uraniu canadiene către concernul nuclear rusesc Rosatom, de exemplu. Și atunci și acum Trump recurge la porecle politice, care erau acceptate de o parte din electoratul său în calitate de lozinci electorale ușor de utilizat, greu de contracarat dacă erau repetate fără drept de replică, în stilul candidatului GOP. Această atitudine hiper-competitivă, catalogată de stânga și mult până la alegeri de foști experți republicani drept imatură, nu a mai dat aceleași rezultate în 2020. Cel puțin nu în măsura anticipată.

biden-trump.png

Atât o serie de senatori republicani, cât și jurnaliști de la canalul pro-republican Fox au fost extrem de critici față de Trump până la dezbaterile electorale, atitudine agravată după acestea. Înainte de dezbateri o serie de reprezentanți republicani și-au exprimat opinia că partidul ar pierde alegerile în toate trei instituții electorale, dacă alegerile ar fi avut loc încă în august. Tocmai atunci au urmat două dezastre auto-administrate – presa critică față de Trump a raportat că Președintele SUA, care aparent nu voia să meargă la un cimitir american din Europa din cauza ploii, i-ar fi numit pe ostașii americani căzuți în lupte drept “perdanți”, astfel parțial înstrăinând o parte importantă a electoratului său tradițional, militarii și familiile lor, printr-un mesaj dezastruos dezvăluit înainte de alegeri.

A urmat dezastrul discuției televizate dintre Trump și Biden, dacă interjecțiile permanente și caustice a lui Trump, inclusiv închizându-i gura și moderatorului venit de la televiziunea Fox, pot fi considerate discuții. În plus, în timpul dezbaterilor, Președintele SUA a mai pus și gaz pe un foc care deja a scuturat puternic țara, fugind de la condamnarea explicită a grupurilor de rasiști albi.

La rândul său, Biden este lovit de scandalul cu emailurile fiului său, anterior angajat de către o firmă din sectorul energetic din Ucraina, aflată sub investigație. Am menționat anterior că, autoritățile ucrainene și-ar fi dorit, foarte probabil, să evite să nimerească între ciocan și nicovală în lupta politică dintre GOP și democrați. Kievul nu ar fi vrut să piardă sprijinul ambelor partide pentru asistența militară SUA. Scandalul constă în dezvăluirea din emailuri, conform cărora fiul lui Joe Biden a aranjat întrevederi pentru un angajat al companiei, aflate deja sub investigație, să se întâlnească tatăl său, pe atunci Vice-Președintele SUA, adică încercarea de trafic de influență. Este interesant că emailurile privind implicarea fiului lui Biden în acea firmă ucraineană “Burisma” au fost descoperite într-un laptop dat la reparație, undeva in New Jersey. Proprietarul acestui laptop, afirmă ziarul pro-republican New York Post, nu ar fi venit după laptopul său și nu a răspuns la solicitările de recuperare. Nu știm pe cât de adevărate sunt aceste afirmații ale NY Post la rândul său, însă discul laptopului a fost transmis lui Rudi Giuliani, juristul lui Donald Trump. Desigur, ne vom aminti că fost primar al orașului New York, precum și fostul șef al campaniei electorale a pro-rusului Ianukovici, au avut contact direct cu rușii, inclusiv au fost încurajați de persoane considerate agenți ai FSB tocmai privind aceste emailuri. Astfel, publicarea emailurilor de către ziarul pro-republican New York Post a fost blocată pe Twitter și Facebook pentru a evita publicarea de materiale obținute prin atacuri cibernetice. Însă NY Post evident contracarează prin afirmația că acestea au fost obținute în urma abandonului proprietarului. În final constatăm că în urma publicării acestei “murdării” electorale unii la Moscova se bucură, dar tot așa constatăm că articolul original din New York Post, dezvăluind emailurile, a fost vizualizat de cinci milioane de ori.

Evoluțiile de mai sus demonstrează turnurile, greșelile și tacticile politice din campanie. Cum o campanie electorală este un proces viu, iată câteva concluzii pe care le-am putea trage pe această ultimă sută de metri.

I. No business as usual anymore. În primul rând, aparent câștigul republican din 2016 a survenit după două guvernări democrate, pe spatele unor “oboseli” tradiționale a electoratului după orice două guvernări. Însă campania electorală republicană a fost diferită, mai populistă. Faptul că acest fenomen al votului aparent pro-populist este observabil în toată lumea, denotă o problemă mai serioasă – electoratul a obosit de “politică ca de obicei” formală, care deseori scapă votantului neimplicat. Asta nu înseamnă, totuși, că politica trebuie să fie populistă. Însă, dacă nu greșim, până la moartea premierului rus Yegor Gaidar, acesta a mers la întâlniri electorale unde vorbea despre creșterea macro-economică a Rusiei și ar fi provocat o remarcă a unui cetățean simplu adresată unui corespondent al ziarului rusesc Kommersant, conform căreia, Gaidar “frumos vorbește, păcat că nu înțeleg nimic.”

II. Pericolul de aderare la litera legii, dar nu și la spiritul ei. În al doilea rând, unul dintre mesajele republicane de la convenția lor electorală a fost – să nu ne spună nimeni, din afară sau din interior, cum să alegem și să fim aleși, sistemul actual a produs alegeri libere pentru o perioadă foarte îndelungată. Segregarea nu este menționată, apropo de context. Acest mesaj de păstrare a sistemului electoral, deci a legilor care îl guvernează, mesaj lansat încă la convenția din august, ne-a trezit curiozitatea. Ulterior am aflat despre opțiunea de a “ocoli” rezultatele alegerilor, deoarece legea permite o asemenea opțiune.

Cei care au lucrat în campanii electorale știu că orice forță politică discută opțiuni electorale, cât mai diverse, pentru a găsi căi posibile, chiar și neordinare, de a câștiga. Însă în contextul SUA vom mai menționa și aspectul businessului de construcție din New York – de unde vine Președintele SUA. În trecut, încă fiind în funcție oficială în New York, am fost martori ai demolării unei clădiri de lângă misiunea diplomatică, fără acceptul reprezentanței sau permisiunilor ecologice de la primărie. În urma unor discuții cu un grup de juriști loiali, care au decis să ajute misiunea pro-bono, am aflat că reprezentații businessului de construcții sunt dispuși să încalce regulamentele și legislația, după care să plătească amenzi, doar să dea obiectul nou în exploatare mai rapid. Legislația secundară, pentru ei, deci, nu este  același lucru ca și supremația statului de drept propovăduită, deși într-un alt context, de către diplomații americani. Aș sugera aici și alte observații. De exemplu, faptul că acești businessmeni nu văd o distincție serioasă dintre legislația secundară, de construcții, și cea națională sau internațională – și dintre încălcarea acesteia, prin întrebarea clasică newyorkeză în asemenea cazuri “și ce îmi vor face?”

Deci numirea unor electori de către statele componente SUA, în loc ca aceștia să fie aleși, poate fi convenabil dacă ar exista suspiciuni că numărul electorilor pro-democrați în statele “roșii” republican ar fi prea mare. Conform constituției SUA, aceasta ar fi legal, dar dacă așa ceva s-ar întâmpla în orice altă țară, observatorii americani indiferent de partid, în concordanță cu partenerii lor din alte state democratice din Misiunile Internaționale de Observare a alegerilor, cel mai probabil ar constata că o astfel de abordare corespunde literei legii, însă nu și spiritului acesteia. O astfel de evoluție ar deschide ușa statelor nedemocratice să desfășoare sau să intervină în alegerile altora, acolo unde există scăpări în legislație, conform literei legii.

III. “Riscuri” există în ambele tabere politice. Iată doar câteva:

1) Republicanii ar putea continua o politică de autoizolare parțială, o doctrină Monroe modificată, în numele rezonabilității resurselor SUA, care nu poate să-și permită și nu este capabilă să apere toată lumea, precum și nici nu ar trebui să o facă, cel puțin nu fără profit. Ideea autoizolării SUA este populară și în cercurile academice, care la modul cel mai serios o discută pe ambele spectre politice, fără să ofere idei cum de exemplu democrațiile pot crește fără parteneriate. Din observațiile noastre, precum și din date empirice, vedem că o asemenea creștere sau revenire la democrație și bunăstare a Germaniei de după al doilea război mondial ar fi fost imposibilă, ca și, de exemplu, a actualului membru UE și NATO – Estonia – de după căderea URSS. În același fel, pierderea partenerilor europeni a adus Japonia și Germania la război direct cu SUA în cel de-al doilea război mondial. Însă acest risc este de natură externă, mai puțin important pentru electoratul republican, care încă în 2018 lansase lozinca “mai bine rus decât democrat”, ignorând pericolele externe clar vizibile și serioase, de dragul logicii interne de partid.

2) Riscul legat de accesul democraților la putere este de o altă natură, oarecum mai mult internă. Aceștia sunt internaționaliști, cu specificul lor, însă Rusia le-a atacat candidatul. Deci ei nu mai sprijină atât de activ relansarea fără precondiții a relațiilor cu Moscova. Sunt nuanțe în ce privește cum văd ei relațiile cu, de exemplu China sau Iranul, dar, în același timp, există întrebări și în ce privește determinarea lor să-i ajute nu doar cu declarații sau sancțiuni relativ moi, pe sirieni sau europenii de est. Cu toate acestea, principalul risc pentru votantul american este că pe plan intern democrații se conduc de tradiționala politică de supra-taxare și re-distribuție a veniturilor, pe care într-o manieră exagerată o vom numi robin-hudiană. Evident, ei au o argumentare solidă în ce privește taxarea progresivă, în dependență de venit, însă toate alternările la putere, au arătat că deseori la plecarea social-democraților sau social-liberalilor de la putere în lume, inclusiv în SUA, bugetul era lăsat suprasolicitat, iar businessul, inclusiv cel mic și mijlociu în contractare. Existau și excepții, însă regula este valabilă, datorită programului robin-hudian – în final nu le poți “fura” oamenilor aceiași bani de mai multe ori. Pentru a construi spitale este nevoie de taxare a business-ului, care nu poate fi taxat destul dacă se contractă.

IV. Sondajele sunt aproximative și în SUA. Fenomenul marjei de eroare mai mari decât cea declarată în sondajele de opinie publică este cunoscut în Europa de est. Din 2016 este un subiect discutat și în Statele Unite și în 2020 mass media relata serios despre un sondaj care demonstra că 52% din cei intervievați nu cred în rezultatele sondajelor. Ironic, nu-i așa? Compania marcantă de sondaje, Pew Research, arăta că există cazuri în care marja de eroare la unele sondaje poate fi dublu mai mare decât cea declarată. De exemplu, în alegerile din 2016 Hillary Clinton câștiga în sondaje, însă a pierdut la electori. Din acest motiv, în analiza mea precedentă am indicat că sistemul american va depinde de electori. Am văzut că republicanii s-au și concentrat pe un asemenea scenariu. Nu știm dacă democrații au pregătit contramăsuri. Un ex-consilier republican menționa în August 2020 că sondajele nu pot considera nivelul real de sprijin care există pentru președintele Trump, care poate fi mai mare. Totuși vom aminti că între timp au avut loc “dezbaterile” care aparent au speriat votanții indeciși, provocând o pierdere pentru Donald Trump, precum și gafa lui cu militarii “perdanți”. Deci, pe scurt, fără să intrăm în detalii privind analizele comparative și cantitative în vederea determinări preferințelor votanților, putem sugera că tendințele ar părea să demonstreze o anumită marjă de câștig pentru Joe Biden, cel puțin de moment. Însă impactul scandalului cu emailurile – ca și în cazul Hillary Clinton – încă nu este cunoscut, la fel ca și tendința votanților de a sprijini un Președinte actual. Putem presupune că răspândirea emailurilor a fost calculată, dar există posibilitatea că ele au apărut doar acum. Deci nu e sigur dacă vor avea un impact mare. Posibil că votarea prin poștă și erorile de numărare să prezinte probleme preponderent pentru Biden, și oarecum mai puțin pentru Trump, poate chiar mai mari decât marjele de eroare ale sondajelor. Situația rămâne neclară și unele mass media, pe care le putem considera mai pro-Partidul Democrat, exprimă îngrijorare că există și alți factori ascunși, care pot duce la o nouă victorie a lui Trump – prezența fizică la vot de ultimul moment a  votanților republicani sau prevenirea votării prin poștă în judecăți locale. Oricum, problema unui electorat axat pe actualul lider, aflat deja la putere, precum și  faptul că ei tind să nu-și divulge poziția reală în sondaje, sunt elemente de cultură politică în SUA, demne de luat în calcul.

V. Creșterea și descreșterea marilor puteri sau încă nu? Sau care este alternativa SUA? Sistemul electoral american actual favorizează mesajele clare și simple din ambele părți ale spectrului politic. Dar creșterea rolului “murdărei” politice prezente oricând în orice campanie, ridică, totuși întrebări. Aceste întrebări nu pot fi adresate doar calității electoratului, ci și politicului american, suspectat de educație proastă, decizii strategice neîntemeiate și periculoase sau de favoritism, atât de criticat de diplomații americani în alte părți ale lumii. Evident, orice suspiciuni de acest gen diminuează din capacitatea SUA de a fi ascultată, și nu doar din cauza GOP. Întrebările corecte pentru cei din afară, dar și pentru cei din SUA ar putea fi următoarele:

  • Pe cine, atunci, ”vor asculta” statele în tranziție sau cele nedemocratice? Li se dezleagă mâinile? Cum va arăta un asemenea viitor chiar pentru interesele SUA?
  • Ce concluzii vom trage din aparițiile tuturor dezvăluirilor care vizează stânga și dreapta americană?
  • Cum poate fi remediată situația cu toate aceste îngrijorări – în SUA sau în afara SUA?
  • Există un alt actor gata să preia făclia Statuii Libertății, sau chiar “nu ai pe cine suna în Europa”? Chiar dacă UE zice altfel.

În fine, ar fi mult mai multe de menționat despre alegerile americane. La orice alegeri polarizarea crește dramatic și încep să apară extremele, care în majoritatea cazurilor se calmează după alegeri. Deci poate nu ar trebui să dramatizăm evoluțiile actuale, dar sigur ar trebui să tragem lecțiile de rigoare din fiecare alegeri, fie acestea din SUA sau de altundeva. Să ne amintim, în acest context, de vechiul proverb românesc “tot pățitul e învățat.”

Vlad Lupan este un expert independent și fost diplomat din Republica Moldova. A acumulat experiență diplomatică timp de 20 de ani la Ministerul afacerilor externe și integrării europene al Republicii Moldova, precum și în trei Misiuni de pacificare sau dezvoltare ai OSCE, în Georgia, Albania și Croația. A fost negociator al conflictului transnistrean și a deținut funcții de Director NATO, Consilier de politică externă a Președintelui Republicii Moldova, membru al Comisiei pentru Securitate națională, apărare și ordine publică a Parlamentului Republicii Moldova, Ambasador al Republicii Moldova la ONU. El a fost inclus în filmul documentar ONU privind problemele globale a populației. Vlad Lupan a făcut prezentări sau a citit lecții la Universitățile Columbia, Stanford, Yale, Occidental College și City College of New York.

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Surse imagini: PexelsBBC

LID Moldova lansează proiectul 5e-Gov Webinars for Moldova

LID Moldova lansează proiectul ”5e-Gov Webinars for Moldova”. Doritorii de a participa sunt invitați să se înregistreze

Laboratorul de Inițiative pentru Dezvoltare (LID Moldova), cu suportul Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF), lansează proiectul ”5e-Gov Webinars for Moldova”, care va consta într-o serie de 5 seminare online în domeniul guvernării electronice, în perioada 20 Aprilie – 22 Mai, 2020. Seminarele online propuse au drept scop să ofere o platformă de discuție pentru specialiștii interesați de subiectele e-Educație, e-Sănătate, e-Afaceri, Votarea prin Internet, e-Participare, e-Democrație, e-Administrare publică locală. Participanții vor putea dezbate și analiza oportunitățile și posibilitățile de a implementa soluții de guvernare electronică în domenii conexe.

În cadrul seminarelor online cu participarea specialiștilor în domeniu din Republica Moldova și Estonia, vor fi discutate posibilitățile de utilizare a soluțiilor de guvernare electronică existente în Republica Moldova, soluțiile existente în Estonia și oportunitatea implementării unor noi soluții în Republica Moldova, utilizând cele mai bune practici estoniene.

Seminarele online vor fi organizate pe parcursul a 5 săptămâni consecutive, fiecare dintre ele având durata de 6 ore, divizate în 3 sesiuni a câte 2 ore (orientativ stabilite în zilele de luni, miercuri și vineri, între orele 11:00 și 13:00. Agenda detaliată poate fi accesată la linkul de înregistrare de mai jos), după cum urmează:

1. e-Educație Cum instituțiile educaționale, profesorii, elevii, studenții, părinții pot utiliza soluții de educație online la diverse niveluri (instituții preșcolare, școlare, universitare, vocaționale etc).

2.e-Sănătate. Cum instituțiile medicale de toate nivelurile, medicii și pacienții pot dezvolta și utiliza soluții electronice în domeniul ocrotirii sănătății.

3.e-Afaceri. Ce soluții online pot folosi antreprenorii, organizațiile oamenilor de afaceri și instituțiile statului pentru o cooperare mai bună și eficientă. Care soluții relevante funcționale în Estonia pot fi replicate în Republica Moldova.

4. Votarea prin Internet, e-Participare, e-Democrație. Experiența Estoniei în organizarea votării prin internet la alegerile locale, parlamentare și europarlamentare. De ce votarea prin internet poate fi o soluție viabilă pentru Republica Moldova. Ce soluții online pot contribui la o participare publică mai mare a cetățenilor, dezvolta valori democratice sau lupta cu corupția.

5. e-Administrare publică locală. Cum primăriile și municipalitățile, funcționarii publici și rezidenții respectivelor localități pot beneficia în urma implementării soluțiilor de guvernare electronică la nivel de administrare publică locală.

Participanții vor fi selectați prin intermediul unui apel public și în baza invitațiilor adresate instituțiilor relevante din cele 5 domenii (instituții de stat și private, asociații profesionale, think-tank-uri, organizații neguvernamentale, media specializată, specialiști în domeniu).

Având în vedere prezența la seminare a mai multor vorbitori din străinătate, seminarele vor fi organizate în limba engleză, iar la fiecare dintre ele vor participa un număr aproximativ de 25 persoane. Doritorii de a participa la seminare sunt rugați să expedieze formularul de participare completat până la 12 Aprilie 2020. Având în vedere numărul limitat de locuri, vă îndemnăm să selectați maxim 2 cursuri pe care le considerați relevante pentru Dvs.

Agendele detaliate ale celor 5 seminare vor fi expediate participanților selectați cu 5 zile înaintea fiecărui seminar.

Formularul de înregistrare online poate fi accesat aici.

Pentru orice detalii referitoare la proiect, rugăm respectuos să ne contactați la adresa de e-mail: info@lidmoldova.org. Coordonatorii proiectului sunt Victor Guzun, expert LID Moldova și Igor Ciurea, Membru al Consiliului LID Moldova (tel. +373 69 531 061).

Dan Nicu

Votul mixt ca element al deficitului democratic

Cazul Republicii Moldova

[ANALIZĂ Buletin Nr. 1] Dan Nicu | Emergenţa statului independent numit Republica Moldova a avut loc în urma unor procese sociale comune pentru întregul spaţiu ex-sovietic şi care s-au axat într-o proporţie covârşitoare pe problemele renaşterii naţionale şi a emancipării statale – suveranizării, însă aceasta din urmă nu a presupus şi edificarea unor instituţii politice stabile, proprii unei democraţii. În ciuda aparenţelor de pluripartidism, puterea politică s-a păstrat în mâinile unui grup care a făcut parte din Partidul Comunist al Moldovei, filială a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, ulterior fiind constituit Partidul Democrat Agrar din Moldova, care a guvernat până în 1998 şi din rândurile căruia provin politicienii care au înfiinţat alte partide aflate ulterior la guvernare, printre care şi Partidul Democrat, care controlează puterea astăzi. De fiecare dată când s-a pus problema unor reforme instituţionale ample, motivul din spatele acestora nu a venit dintr-o necesitate a societăţii, ci dintr-o dorinţă a anumitor forţe politice de a-şi păstra sau de a dobândi controlul asupra puterii. Printre exemplele cele mai concludente se regăsesc: schimbarea prevederilor legii de alegere a preşedintelui Republicii Moldova sub conducerea lui Mircea Snegur pentru a restrânge accesul potenţialilor concurenţi incomozi în postura de contracandidaţi, schimbarea procedurii de alegere a preşedintelui republicii în 2000 pentru a îl înlătura pe Petru Lucinschi de la putere, revenirea la alegerea prin vot direct a preşedintelui în 2016 pentru a scoate de pe agenda publică una dintre principalele teme promovate de opoziţia extraparlamentară în ascensiune.

În anul 2017, un alt exemplu de schimbare a regulilor de joc politic fără a avea o largă consultare populară, simulând un consens în societate, a fost schimbarea sistemului de alegere a parlamentului unicameral, trecându-se de la reprezentarea proporţională (RP) la sistemul mixt, în care reprezentarea proporţională coexistă cu votul majoritar (pe circumscripţii uninominale). În cele ce urmează, vom face o scurtă descriere a evenimentelor care au însoţit schimbarea sistemului de vot, şi vom încerca să ne dăm seama despre motivele guvernării şi a unei părţi din opoziţie (Partidul Socialiştilor) de a interveni în legislaţia electorală.

Reprezentare proporţională vs vot mixt: evoluţia sistemelor de vot în Republica Moldova

În perioada de independenţă a Republicii Moldova au existat, până la modificările legislaţiei electorale din 2017, două sisteme de vot. Primul a fost sistemul majoritar în două tururi, aplicat la alegerile legislative din 25 februarie 1990 (Victor Juc – ”Evoluţia sistemului electoral în Republica Moldova – alegeri parlamentare”). Ultimul Soviet Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi primul parlament al Republicii Moldova după 27 august 1991 a fost ales prin acest sistem. În 1993, guvernarea controlată de Partidul Democrat Agrar vine cu iniţiativa modificării sistemului de vot prin introducerea reprezentării proporţionale – votul pe o singură circumscripţie, alegându-se între liste electorale ale fiecărei formaţiuni politice participante la alegeri. Numărul parlamentarilor a fost redus de la 380 la 104 pentru alegerile din 1994, ulterior la 101, cifră care se păstrează până astăzi. Sistemul proporţional a fost reconfirmat prin adoptarea în 1997 a Codului Electoral, în baza căruia s-au desfăşurat scrutine parlamentare în 1998, 2001, 2005, 2009, 2010 şi 2014.

Ideea trecerii la un sistem uninominal, în care deputaţii în parlament să fie aleşi pe circumscripţii, datează de la începutul anilor 2000. Pe durata aflării sale în parlament, fostul prim-ministru Dumitru Braghiş şi coaliţia sa ”Alianţa Braghiş”, ulterior transformată în Partidul Democraţiei Sociale, a introdus tema revenirii la sistemul uninominal în dezbaterea publică, demarând o campanie de adunare de semnături pentru o iniţiativă cetăţenească de modificare a legilor electorale. Chiar dacă Braghiş şi echipa sa au pretins că au adunat toate cele 200.000 de semnături necesare, Comisia Electorală Centrală a anulat o parte dintre ele, astfel încât iniţiativa nu a ajuns în parlament. Subiectul în cauză a fost abandonat în următorii ani, până la sfârşitul guvernării comuniste. În schimb, după schimbarea de putere din 2009 şi accederea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană, dezbaterea despre schimbarea sistemului de vot a căpătat un nou suflu. Astfel, din februarie 2012 până în 2017 au existat cinci proiecte de lege care vizau schimbarea sistemului electoral (Ion Tăbârţă – ”Schimbarea sistemului electoral al Republicii Moldova: Impactul asupra sistemului politic moldovenesc”). Primul a fost propus la iniţiativa prim-vicepreşedintelui de atunci al PDM, Vlad Plahotniuc (în prezent preşedinte), nefiind acceptat de celelalte fracţiuni.

După criza politică din ianuarie-martie 2013 şi căderea guvernului Filat II, în contextul negocierilor pentru formarea unui nou guvern, PLDM şi PDM au adoptat o serie de legi, printre care s-a regăsit şi cea privind trecerea la sistemul de vot uninominal, adoptată pe 19 aprilie 2013 (ibidem). Potrivit anumitor surse din mass-media, iniţiativa a aparţinut tot Partidului Democrat, care dorea să-şi asigure intrarea în parlament la următoarele alegeri, incertă în condiţiile sistemului proporţional (Ion Tăbârță – ”Despre substanța și graba cu care s-a votat trecerea la sistemul electoral mixt în Moldova”). În urma adâncirii conflictului dintre PDM şi PLDM după ce Curtea Constituţională a decis că Vlad Filat, preşedintele PLDM, nu mai avea dreptul să ocupe funcţia de prim-ministru, fracţiunea liberaldemocrată din parlament a negociat cu PCRM abrogarea proiectelor de legi convenite anterior cu PDM, printre care, în mod special, legea privind introducerea sistemului de vot uninominal. Aceasta a fost abrogată pe 3 mai 2013.

Următoarea rundă de discuţii privind modificarea sistemului de vot a avut loc în 2017 şi au fost iniţiate de acelaşi partid care s-a preocupat de acest subiect şi în 2012 şi 2013, PDM. De această dată, PDM era cel mai influent partid reprezentat în parlament şi principalul partid de guvernare, aşa că dispunea de capacităţi mult mai mari de a-şi impune punctul de vedere. Proiectul de lege a fost înregistrat pe 14 martie 2017, în acelaşi timp fiind iniţiată o campanie publică de adunare de semnături în susţinerea propunerii. PDM a propus trecerea la un sistem majoritar pe circumscripţii uninominale. Iniţial, niciun partid nu a susţinut această iniţiativă, până când, în aprilie 2017, Partidul Socialiştilor a propus instituirea sistemului mixt, în care jumătate dintre deputaţi urmau a fi aleşi prin sistemul proporţional, existent anterior, iar cealaltă – pe circumscripţii uninominale. După votarea ambelor proiecte de lege în prima lectură, pe 5 mai 2017, s-a decis comasarea lor, pe baza proiectului PSRM. Pe 20 iulie 2017, Parlamentul a votat noul proiect, comasat, în lectura a doua, finală. Astfel, în Republica Moldova a fost adoptat sistemul electoral mixt. Din cei 101 de parlamentari, 50 urmează a fi aleşi în sistem proporţional (pe liste de partid), iar 51 pe circumscripţii uninominale. Pe teritoriul controlat de autorităţile de la Chişinău s-au constituit 46 de circumscripţii, încă 2 mandate fiind rezervate teritoriului din stânga Nistrului, iar 3 cetăţenilor din afara graniţelor (numiţi generic ”Diaspora”).

Efecte: scăderea reprezentativităţii, deficit de legitimitate, conflict cu instituţiile europene

Având în vedere sporirea gradului de control asupra statului în ansamblu, cu toate instituţiile sale, de către Partidul Democrat – direct şi prin interpuşi – trecerea la sistemul mixt are în mod evident menirea de a asigura acestui partid perpetuarea la guvernare. În acest punct, interesele sale corespund cu interesele Partidului Socialiştilor, cu care PDM ar putea fi nevoit să împartă puterea după alegerile parlamentare din 24 februarie 2019.

Cum anume favorizează acest nou sistem de vot partidul aflat la guvernare? Explicaţia vine de la politologul francez Maurice Duverger, care, în urma studierii evoluţiei componenţei parlamentelor din ţări cu sisteme de vot diferite a formulat câteva legi care explică legătura dintre sistemele de vot şi sistemul de partide. Astfel, un sistem de vot proporţional produce un sistem de partide într-o mare măsură pluralist, cu mai multe formaţiuni politice puternice şi stabile. Acest sistem de vot este cel mai potrivit pentru ţările cu democraţie în dezvoltare, în care formaţiunile politice trebuie să se fortifice şi să se formeze un sistem de partide pe termen lung. Pe de altă parte, sistemul de vot majoritar pluralitar, cu tur unic – în care câştigă canditatul cu cel mai mare număr de voturi, nu cu majoritate absolută – produce bipartidism. În cazul Republicii Moldova, sistemul va fi unul mixt, dar chiar şi aşa, starea de lucruri nou creată va favoriza consolidarea celor mai puternice două formaţiuni. Asta deoarece lor nu le va fi greu să-şi impună candidaţii în circumscripţii, beneficiind de ajutorul resursei administrative controlate. Una dintre cele mai mari hibe ale sistemului de vot majoritar şi mixt, în cazul votului pe circumscripţii, este deficitul democratic – insuficienta legitimitate a candidaţilor câştigători şi lipsa lor de reprezentativitate. De exemplu, un candidat poate ajunge deputat cu votul a 25% dintre alegătorii care au participat la alegeri, dar va trebui să-i reprezinte şi pe ceilalţi 75% de cetăţeni din circumscripţia sa. Pentru a rezolva această problemă, unele ţări – de exemplu Franţa – au introdus votul uninominal în două tururi. Refuzul de a face acelaşi lucru în Republica Moldova, stabilind un filtru care să crească legitimitatea şi reprezentativitatea deputaţilor aleşi, denotă interesul guvernării (în care includem şi PSRM) de a-şi facilita păstrarea puterii în propriile mâini. Mai mult, autorităţile au posibilitatea de a trasa noile circumscripţii electorale conform propriilor interese politice, după o serie de criterii, permiţându-le să-şi maximizeze capacitatea de a obţine mandate în detrimentul reprezentării.

Criticile pe care le-au primit autorităţile de la Chişinău din partea comunităţii internaţionale se referă la aspectele menţionate mai sus şi relevă absenţa unui consens politic larg în clasa politică şi societatea din Republica Moldova pe marginea reformei electorale. Astfel, Comisia de la Veneţia, important for politic şi constituţional, a emis pe 19 iunie 2017 un aviz cu privire la schimbarea sistemului electoral. În acest document se arată că propunerea de reformă ar putea influenţa negativ viaţa politică în special în circumscripţii, candidaţii putând fi influenţaţi prin diferite metode de actori care îşi urmăresc propriile interese. Acesta a fost, de altfel, unul dintre motivele pentru care în România s-a renunţat la sistemul majoritar uninominal, care fusese în vigoare pentru scrutinele din 2008 şi 2012.

De asemenea, iniţiativa de modificare a sistemului electoral a fost supusă unor critici dure şi în Parlamentul European, în special din partea europarlamentarilor Partidului Popular European, care deţine majoritatea. Astfel, pe 19 iunie 2017 purtătoarea de cuvânt a Serviciului European de Acţiune Externă, Maja Kocijancic, a declarat: «Modificările propuse provoacă îngrijorări serioase în contextul politic actual». Oficialul european a mai atras atenţia asupra polarizării forţelor politice moldoveneşti şi lipsa unui consens naţional privind respectivul subiect. Autorităţile de la Chişinău au fost avertizate că Republica Moldova riscă reevaluarea Acordului de Asociere cu UE, în cazul în care va merge înainte cu schimbarea sistemului de vot (”Toate instituţiile europene cer renunţarea la votul mixt în Republica Moldova”, Moldnova). Donald Tusk, şeful Consiliului European, a recomandat guvernului de la Chişinău şi personal prim-ministrului Pavel Filip, să urmeze recomandările Comisiei de la Veneţia, aceasta din urmă având un punct de vedere negativ asupra problemei.

Chiar dacă reprezentanţii puterii, în special preşedintele PDM Vladimir Plahotniuc şi prim-ministrul Pavel Filip, au adoptat un ton conciliator şi au declarat că vor respecta observaţiile Comisiei de la Veneţia, proiectul de lege a fost votat în lectură finală fără modificări, ceea ce a dus la începerea distanţării instituţiilor Uniunii Europene de puterea de la Chişinău, o tendinţă care a continuat pe parcursul anilor 2017 şi 2018, mai ales după invalidarea rezultatelor alegerilor locale din municipiul Chişinău, din vara anului 2018, atunci când un lider din opoziţia extraparlamentară, Andrei Năstase, a câştigat scrutinul în turul II.

Analiza evenimentelor legate de trecerea la sistemul electoral mixt în Republica Moldova relevă falia care există între guvernare şi cetăţeni atunci când vine vorba despre iniţiativele politice majore care influenţează evoluţia societăţii pentru mai multe cicluri electorale înainte. Filosofia de guvernare, atâta câtă a existat, a rămas aceeaşi pe parcursul tuturor anilor de independenţă a Republicii Moldova – politicienii utilizează instituţiile şi legile pentru a-şi perpetua controlul asupra puterii, schimbând regulile jocului după bunul plac, în loc să se supună legilor şi regulilor de joc adoptate în mod formal. Cât priveşte reforma electorală din 2017, avem de a face cu un caz de subordonare a interesului public faţă de interesele a două partide, care conform rezultatelor ultimelor alegeri parlamentare nu reprezintă nici separat, nici cumulat, majoritatea cetăţenilor cu drept de vot. Efectele pe termen lung ale acţiunilor lor politice din 2017 vor fi de observat abia după finalizarea mandatului parlamentului ales în 2019, însă se poate spune de pe acum că ele nu vor contribui la consolidarea democraţiei în Republica Moldova.

Dan Nicu a absolvit Facultatea de Științe Politice și masteratul în Teorie și Analiză Politică a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București, cu teze de licența și, respectiv, dizertație, care analizează problema tranziției post-sovietice a Republicii Moldova. Autor a două volume: „Copiii vitregi ai Istoriei sau Se caută o revoluție pentru Basarabia“ (2008) și „Moldovenii în tranziție“ (2013). În ultimii ani, a colaborat la mai multe publicații din România și Republica Moldova, printre care Adevărul, Cotidianul, Timpul. În perioada 2019-2020 a urmat cursuri ale Facultății de Științe Politice și Relații Internaționale de la Universitatea din Varșovia în cadrul programului internațional de cercetare științifică ”Lane Kirkland”, cu un studiu al fenomenului știrilor false ca parte a amenințărilor hibride. Din 2020 este expert asociat LID Moldova.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova