Gândirea critică în contextul social media: provocări și oportunități

text de Maria Brînca

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Social Media a inițiat o schimbare majoră în lumea în care ne aflăm, a afectat modul în care comunicăm, lucrăm și învățăm, situația devine precară și necunoscută atunci când apare posibilitatea ca mediul online să ne schimbe modul de gândire.  Prin reţelele de socializare, individul e mai uşor manipulabil. Specialiştii spun că gândirea critică este cea care ne ajută să discernem între manipulare şi informaţia transmisă cu bună-credinţă, accesul la informație nelimitată ne poate face să ne simțim neputincioși. Totul este dincolo de capacitatea noastră de influenţă, ne putem folosi raţiunea, în calitatea de cetăţean pentru a ne proteja și a filtra informația obținută din mediul online. Această distincţie intelectuală a evoluat, de la mitul peşterii lui Platon, la criticism kantian, scepticism, ajungând până la relativismul renunţării neopragmatiste la a căuta ”lucrul în sine” al realităţii, în favoarea progresului social. În acest tip de concepţie, în parametrii adevărului- coerenţă, gândirea critică este cea care, fără a-şi propune să identifice esenţa, lucrul în sine, îi permite individului să discrimineze între ce e acceptabil şi ce nu, între manipulare şi adevărul dintr-o coerenţă a normalităţii acceptate, construite logic. (5)

Dezinformarea, furtul informațiilor personale, Cyberbullyingul și amprenta digitală sunt câteva ramuri ale vastelor pericole din mediul online pe care le vom atinge în acest articol.

Accesul aproape nelimitat la informație vine cu două laturi, avem posibilitatea de a ne informa rapid și pe subiecte variate, însă devine incomensurabilă necesitatea unei analize aprofundate asupra informației. Răspândirea dezinformării poate avea o serie de consecințe dăunătoare, cum ar fi amenințarea democrațiilor noastre, polarizarea dezbaterilor și punerea în pericol a sănătății, securității și mediului cetățenilor UE. (1) Tocmai sub această idee trebuie să fim mereu vigilenți atunci când sustragem o informație din mediul online, chiar și sursele valide de informare pot promova uneori o idee greșită sau o calomnie nefondată. O dată ce analizăm și vizualizăm situația dintr-un punct de vedere critic însă, putem să selectăm cu succes informația și să evităm situații de acest gen care sunt cu siguranță neplăcute. Totuși gândirea critică în selectarea informației pe care o validăm este o abordare pur subiectivă, întru cât, acum, la finele anului 2023, promovarea informațiilor false sau a propagandei este tot mai populară, doar noi ca individualități putem face diferența. Gândirea critică în contextul social media reprezintă: analiză și evaluare a acțiunilor tale, identificarea legăturii dintre comportamentul tău și factorul de risc implicat și identificarea comportamentelor din mediul online ce sunt sigure.

Internetul este folosit  nu doar în cauze nobile de informare, ci și pentru a răni sau agresa, asta am aflat din noțiunea relativ nouă de „Cyberbullying” acesta reprezintă hărțuire prin utilizarea tehnologiilor digitale. Poate avea loc pe rețelele sociale, platformele de mesagerie, platformele de jocuri și telefoanele mobile. Este un comportament repetat, care urmărește să sperie, să înfurie sau să rușineze pe cei vizați. Exemplele includ: răspândirea minciunilor despre sau postarea de fotografii sau videoclipuri penibile cu cineva pe rețelele sociale, trimiterea de mesaje, imagini sau videoclipuri dăunătoare, abuzive sau amenințătoare prin intermediul platformelor de mesagerie, uzurparea identitatea cuiva și trimiterea unor mesaje răutăcioase altora în numele lor sau prin conturi false.(2) Conform unui studiu din anul 2016 de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași: 69,7% din respondenți nu au întâmpinat agresiuni în mediu virtual, 16,9% au întâmpinat hărțuirea cibernetică o dată sau de două ori iar 11,2% se confruntă cu aceasta regulat o dată sau de două ori pe săptămână.(3)

Din anul 2016 până în anul 2023, mediul online s-a dezvoltat cu repeziciune, iar îngrijorarea care a crescut o dată cu acesta este hărțuirea ce poate avea loc în mediul online. Gândirea critică își preia rolul crucial în această situație, întru cât deși nu putem controla informația. A gândi critic nu înseamnă doar a evalua un conținut și sursa acestuia. Gândirea critică se referă la orice situație de interacțiune cu spațiul virtual. În relațiile online este esențial să recunoști care acțiuni îți pot afecta imaginea și reputația, când riști să fii hărțuit, manipulat sau șantajat.

Amprenta digitală pe care o lași în mediul online este și ea dictată de către atitudinea ta față de realitatea cibernetică. Este foarte riscant să ne folosim de rețelele noastre de socializare cu ideea că omenii pe care noi îi cunoaștem sunt unicii care vizualizează această informație, și mai naivă este iluzia că informația pe care o postăm în mediul online, rămâne sub controlul nostru și poate fi ștearsă atunci când noi decidem asta.

Amprenta digitală este ustensila care poate fi folosită împotriva noastră în viitor, atunci când poziția socială nu se mai asociază cu alter-egoul

nostru din adolescență. Aici nu merge vorba în exclusivitate de informația pe care o postăm de bună voie, se regăsesc și mesajele private pe care le trimitem, fotografiile sau comentariile.

Întrebarea pe care poate ți-o pui acum este dacă este posibil să dezvoltăm într-adevăr o atitudine corectă asupra mediului online. Părerea mea este că acest lucru devine aproape imposibil mai ales dacă faci parte din Generația Z sau Milenial. Internetul este încă un lucru relativ nou, pentru că forma lui atât de accesibilă a început să își facă apariția abia în anul 2013-2014, deci, cel mai probabil majoritatea din noi am experimentat cu imaginea noastră din mediul online.

Testul Billboard a fost creat tocmai pentru a ne ajută să dezvoltăm gândirea noastră critică în expunerea online. Acesta este un set de întrebări ce au ca scop determinarea alegerii tale, dacă ceva este sau nu demn de postat pe rețele social Media,  Cine ar putea să vadă acest conținut (acum și în viitor)?  Ce fel de informații personale sunt distribuite despre mine (zi de naștere, adresă)? Ce impresie /imagine creează despre mine acest material?

Câteva întrebări pe care eu le-ași adăuga în acest test pentru a maximaliza atenția noastră în mediul online sunt: Cum m-aș simți dacă aceasta informație ar deveni publică peste 10 ani? Vreau ca părinții mei să vadă asta? Ce spune această postare despre imaginea mea?

Dacă cu toții ne-am adresa aceste întrebări înainte de a face o mișcare în mediul online, responsabilitatea și gândirea noastră critică ar fi cu siguranță mai fondate.

Conștientizarea securității online este, adesea, la un nivel mult prea scăzut atunci când sunt utilizate serviciile online, așa cum arată un studiu Kaspersky: în medie, Milenialii petrec mai mult de 7 ore pe zi online, dar 36% sunt conștienți că ar trebui să își consolideze abilitățile de securitate. 37% cred că sunt prea neinteresanți pentru a deveni victimele unei infracțiuni cibernetice.(4) Informațiile sensibile care sunt mediatizate la un preț scăzut în mediul DarkWeeb de exemplu, este încă un pericol la care utilizatorii înverșunați de internet se supun, furtul de informații nu este ceva nou și reprezintă un pericol nu doar pentru profesiile sustenabile acestuia precum jurnaliștii dar și fundamental, familiile sau prietenii acestora. Deși nu putem în totalitate să ne protejăm integritatea și imaginea online, ne putem dezvolta gândirea critică și putem învăța să ne protejăm pe cât de mult posibil. Câteva sfaturi care te-ar putea ajuta în acces proces sunt: blochează computerul, laptopul și telefonul când nu le utilizezi, crează o parolă puternică: 3 cuvinte aleatorii, cu litere mari și mici, un număr, un simbol. Nu da click pe site-urile care promit bani, premii sau reduceri gratuite. Blochează mesajele suspecte și ignoră link-urile necunoscute. Fă copii de rezervă regulate ale fișierelor și fotografiilor tale. Dacă vrei să distribui ceva online, oprește-te pentru un moment și verifică sursa informației. Prin pași mici și siguri, mediul online poate sigur, util și de încredere, dar acest lucru necesită timp și conștiința utilizatorilor. Un utilizator online cu abilități de gândire critică va evalua mai ușor situațiile prin care trece, va anticipa mai ușor consecințele comportamentului său și altor utilizatori. Va acționa mai rațional și în interesul său. Iar în cazul în care drepturile i-au fost încălcate sau simte disconfort, va cere ajutor cu mai multă încredere.

Dezvoltarea gândirii critice este necesară pentru siguranța online a tuturor utilizatorilor. Este esențial să învățăm să facem alegeri responsabile, nu doar să cunoaștem riscurile din mediul online.

  1. https://digital-strategy.ec.europa.eu/ro/policies/online-disinformation
  2. https://www.unicef.org/end-violence/how-to-stop-cyberbullying
  3. https://ojs.studiamsu.md/index.php/stiinte_educatiei/article/view/2226
  4. https://www.startupcafe.ro/smart-tech/amprenta-digitala-siguranta-online.htm
  5. https://adevarul.ro/stiri-locale/satu-mare/manipularea-prin-social-media-cum-ne-folosim-1668298.html

#LIDFlash | Protecția Jurnaliștilor în Timpul Conflictelor Armate și Rolul Crucial al Gândirii Critice în Educația Tinerilor

LIDFlash| Artiom Gușan | expert asociat LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

În contextul conflictelor armate, jurnaliștii devin adesea eroii tăcuți, aducând lumii informații vitale despre ororile din zonele de conflict. Cu toate acestea, în exercitarea datoriei lor, acești profesioniști se confruntă cu riscuri imense, puse în evidență de pericolele la care sunt expuși în teren. Protejarea lor devine astfel o chestiune vitală pentru menținerea libertății de exprimare și pentru furnizarea unei perspective autentice asupra evenimentelor.

Protecția jurnaliștilor în timpul conflictelor armate

Într-un mediu în care tehnologia și informațiile se răspândesc rapid, jurnaliștii se confruntă cu provocări crescânde în asigurarea securității lor. Protecția lor în timpul conflictelor armate devine un aspect crucial, iar abordarea acestui subiect necesită angajament continuu din partea comunității internaționale și a organizațiilor media. Deși există norme și principii legale, cum ar fi cele din Dreptul Internațional Umanitar, aplicarea lor efectivă pe teren rămâne o provocare.

Expoziția jurnaliștilor la riscuri precum răpirile, amenințările și chiar arestările evidențiază necesitatea unor strategii de protecție adecvate. Planificarea meticuloasă, pregătirea medicală și o înțelegere profundă a contextului cultural și istoric reprezintă elemente esențiale pentru supraviețuirea în astfel de medii periculoase.

Gândirea critică și educația tinerilor

În paralel cu eforturile de a asigura protecția jurnaliștilor, este esențial să cultivăm gândirea critică în rândul tinerilor. Educația media joacă un rol vital în acest sens, oferindu-le tinerilor instrumentele necesare pentru a evalua informațiile în mod critic și a recunoaște importanța jurnalismului într-o societate informată.

Gândirea critică implică nu doar evaluarea atentă a informațiilor, ci și conștientizarea provocărilor cu care se confruntă jurnaliștii în timpul conflictelor armate. Tinerii trebuie să înțeleagă că jurnaliștii, prin munca lor curajoasă, aduc la lumină realități complexe și uneori tulburătoare. Prin educația lor media, tinerii pot dezvolta abilități de discernământ și pot deveni consumatori informați, capabili să distingă între sursele credibile și manipulare.

Integrarea protecției jurnaliștilor și educației media

Protecția jurnaliștilor în timpul conflictelor armate și cultivarea gândirii critice în rândul tinerilor sunt două aspecte interconectate ale unei societăți informate și angajate. Angajamentul comunității internaționale, al statelor și al organizațiilor media este crucial pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de protecție și pentru promovarea gândirii critice în educație.

Prin abordarea sinergică a acestor două aspecte, avem șansa de a crea o societate în care jurnaliștii să poată desfășura misiunea lor în siguranță, iar tinerii să devină cetățeni informați și critici, pregătiți să înțeleagă și să aprecieze rolul esențial al jurnalismului în modelarea perspectivei lor asupra lumii.

Cum influențează educația media percepția asupra informației în Republica Moldova?

text de Victoria Rață

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Republica Moldova – țară mică, provocare digitală mare.

În țara noastră, la fel ca în multe alte părți ale lumii, era informațională digitală a transformat radical modul în care informațiile sunt create, distribuite și consumate. Această transformare prezintă provocări și oportunități unice, în special în ceea ce privește educația media.

Educația media – procesul de învățare cum să înțelegem, să analizăm, să evaluăm și să creăm conținut într-o varietate de forme – este acum mai importantă ca niciodată. În acest articol, vom explora cum educația media influențează percepția asupra informației în Republica Moldova, un teren fertil pentru investigarea acestui subiect datorită istoriei sale complexe și a peisajului media divers.


Accesul la internet și impactul său asupra consumului de informații

În Republica Moldova, accesul extins la internet a schimbat fundamental modul în care informațiile sunt accesate și consumate. Aproximativ 80% din populație are acces la internet, iar peste 60% dintre cetățeni îl folosesc zilnic. Această conectivitate facilitează accesul la o gamă largă de surse de informații, dar aduce și provocări semnificative, mai ales în termeni de calitate și fiabilitate a conținutului.

Dincolo de cifre, această conectivitate extinsă deschide un dialog permanent între cetățeni și lumea largă. Informațiile circulă rapid și sunt accesibile de oriunde, oricând, transformând fiecare utilizator într-un potențial receptor și emițător de conținut. Cu toate acestea, această libertate însemnată de acces vine și cu responsabilitatea de a filtra și evalua critic informațiile primite.

Contextul istoric și cultural al Republicii Moldova are un impact semnificativ asupra modului în care media este consumată și interpretată. Având o istorie complexă, marcată de influențe estice și vestice, societatea moldovenească se confruntă cu un amestec unic de perspective și narative media. Această diversitate a surselor și a punctelor de vedere este un atu, dar reprezintă și o provocare în contextul educației media.

În această societate, trecutul politic și tranzițiile au lăsat amprente asupra percepției publice și încrederii în mass-media. Diferențele în interpretarea evenimentelor istorice, fluctuațiile politice și schimbările sociale se reflectă în modul în care media este consumată și înțeleasă. Prin urmare, educația media în Republica Moldova trebuie să țină cont de acest peisaj complex, oferind instrumente critice care să permită cetățenilor să navigheze eficient în acest mediu.

Начало формы

Dezvoltarea abilităților critice în contextul media actual

Educația media în Republica Moldova ar trebui să-și propună mai mult decât familiarizarea cu noile tehnologii, scopul său principal fiind dezvoltarea abilităților de gândire critică necesare pentru a naviga în mod eficient prin peisajul informațional complex de astăzi. Acest proces include învățarea cum să evaluăm sursa unei informații, să recunoaștem posibilele părtiniri și agende ascunse, și să distingem între informații credibile și cele înșelătoare sau false.

În absența acestor competențe critice, cetățenii sunt expuși riscului de a fi manipulați și de a cădea pradă dezinformării. În Republica Moldova, unde media digitală este în continuă expansiune, abilitatea de a evalua și analiza informațiile este esențială. De exemplu, în contextul recentelor crize de sănătate și politică, am fost martori cum știrile false pot genera confuzie și panică, influențând negativ percepțiile și comportamentele cetățenilor. Campaniile de dezinformare legate de sănătate, precum cele din timpul pandemiei COVID-19, au avut impact asupra modului în care oamenii au răspuns recomandărilor de sănătate publică. Similar, în sfera politică, informațiile false sau manipulate au potențialul de a distorsiona percepțiile publicului despre candidați și politici, afectând astfel procesul democratic.

Într-un episod revelator al impactului informațiilor false în Republica Moldova, putem analiza cazul și din campania electorală din 2016. În acea perioadă, o informație incorectă a circulat intens, sugerând că Maia Sandu, candidata la funcția de șef de stat, ar urma să primească în Republica Moldova 30.000 de refugiați sirieni în cazul câștigării alegerilor parlamentare. Desigur, în cadrul dezbaterilor electorale televizate, Maia Sandu a negat ferm aceste afirmații și le-a calificat drept informații false și manipulatorii. În ciuda demersurilor de a dezminți aceste acuzații, informația continuă să circule și a creat un climat de dezinformare și confuzie în rândul publicului. Acest exemplu ilustrează modul în care informațiile false pot influența percepția electorală și evidențiază importanța educației media în dezvoltarea abilităților critice ale cetățenilor pentru evaluarea surselor și a veridicității informațiilor. Dacă chiar și Maia Sandu, în calitate de șef de stat, a fost nevoită să se confrunte cu aceste acuzații și să le combată public, atunci cu atât mai mult se pune în lumină nevoia continuă de educație media pentru cetățeni și instituțiile media din Republica Moldova pentru a contracara răspândirea informațiilor false.

Aceste exemple subliniază cât de important este ca cetățenii să fie echipați cu abilitățile necesare pentru a evalua critic sursele de informare și a recunoaște știrile false sau denigratoare. Educația media în Republica Moldova trebuie să abordeze aceste provocări, echipând cetățenii cu uneltele necesare pentru a naviga cu discernământ prin peisajul mediatic.

În continuare, vom încerca să aducem în prim-plan date statistice relevante și actualizate care să ilustreze situația din 2023 a educației media și consumului de informații în Republica Moldova. Înțelegerea acestor statistici oferă o bază solidă pentru a aprecia contextul media în care cetățenii moldoveni trăiesc și interacționează în prezent.

Penetrarea Internetului și utilizarea acestuia

Având în vedere ratele de creștere anterioare, se estimează că penetrarea internetului în Republica Moldova a crescut cu 20% față de datele din 2021. Astfel, avem acum aproape 90% din populație cu acces la internet, ceea ce ar putea însemna că Moldova depășește chiar și unele tendințe globale de conectivitate. Se estimează că utilizarea zilnică a internetului de pe PC-uri a crescut la aproximativ 1.362 milioane de utilizatori, în timp ce utilizarea de pe dispozitive mobile a ajuns la aproape 1.810 milioane. Această extindere masivă subliniază și mai mult importanța educației media pentru a asigura un consum responsabil al informațiilor.

Expunerea la conținut media

Un utilizator obișnuit din Moldova este acum probabil expus la peste 3000 de imagini, videoclipuri și alte forme de conținut în fiecare zi. Această avalanșă de informații necesită competențe critice robuste pentru a naviga eficient și în siguranță prin peisajul mediatic, făcând educația media un element crucial pentru societatea modernă.

Nivelul de educație media

Deși nu avem date concrete pentru nivelul de educație media în 2023, tendințele indică o nevoie accentuată de dezvoltare a competențelor media. Este probabil că discrepanța dintre încrederea pe care oamenii o au în abilitățile lor de a identifica știrile false și realitatea eficacității acestor abilități continuă să existe. Astfel, programele de educație media ar trebui să rămână o prioritate în politicile educaționale pentru a îmbunătăți competențele cetățenilor în acest domeniu vital.

Recomandări pentru colectarea datelor suplimentare

Pentru o analiză mai profundă și mai exactă în viitor, ar fi esențial să se realizeze sondaje și studii care să evalueze nivelul actual de conștientizare și competențe media în rândul diferitelor grupuri demografice din Moldova. Ar fi, de asemenea, util să se examineze cum diferite grupuri de vârstă și sociale interacționează cu media digitală și tradițională, în special în contextul schimbărilor rapide din peisajul digital.

Efectele educației media asupra societății

Educația media are un impact profund asupra societății, influențând nu doar modul în care informațiile sunt percepute, ci și modul în care sunt utilizate pentru a sprijini sau contesta inițiativele civice și democratice. În Republica Moldova, unde tranziția spre o societate deschisă și democratică continuă să evolueze, educația media este un instrument crucial care permite cetățenilor să participe în mod eficient la procesul democratic. Într-o societate în evoluție către deschidere și democrație, cetățenii bine instruiți media pot contribui semnificativ la dezbaterile și deciziile care formează viitorul țării. Cu alte cuvinte, cetățenii bine informați devin astfel actori activi în susținerea sau contestarea inițiativelor civice și democratice.

Un exemplu specific din Republica Moldova este utilizarea rețelelor sociale în mobilizarea civică și în campaniile de conștientizare. Proiectele care educă tinerii despre cum să identifice și să verifice informațiile înainte de a le împărtăși au avut un impact pozitiv asupra reducerii răspândirii știrilor false și a încurajat dialogul constructiv. În plus, atelierele și seminariile de educație media, care sunt organizate de diverse ONG-uri și instituții educaționale, ajută la creșterea nivelului de conștientizare a importanței analizei critice a informațiilor primite.

Fiind asigurați cu instrumente necesare pentru evaluarea critică a conținutului media, cetățenii obțin o protecție suplimentară împotriva informațiilor false sau eronate. Ei devin mai predispuși să analizeze informațiile critice, să își exprime opiniile în mod constructiv și să participe la discuții informate, asigurând astfel o societate mai conștientă și rezistentă la influențele dezinformării.

Soluții și inițiative pentru îmbunătățirea educației media

Pentru îmbunătățirea continuă a educației media în Republica Moldova, este esențial să se sprijine și să se dezvolte programele existente, precum și să se inițieze altele noi. Un accent deosebit trebuie pus pe integrarea educației media în curricula școlară, de la nivel primar până la universitar. Esențiale sunt și campaniile de conștientizare publică, dar și atelierele care să îi învețe pe cetățeni să fie consumatori de media sceptici, care să-și adreseze întrebări și care să caute, ulterior, adevărul.

Programele care vizează tineretul sunt deosebit de importante, deoarece tinerii sunt cei mai activi online și, prin urmare, sunt mai susceptibili la influența dezinformării. Inițiativele ar trebui să includă parteneriate între școli, universități, organizații media și grupuri civice pentru a dezvolta materiale educaționale interactive și angajante care să vorbească limba digitală a tineretului.

Educația media este mai mult decât o necesitate – este un drept al cetățeanului în Republica Moldova. În lumina datelor prezentate, este evident că educația media este vitală pentru asigurarea unei societăți informate, angajate și reziliente în fața dezinformării.

Într-o societate în care fluxul continuu de informații poate crea confuzie și incertitudine, educația media oferă cetățenilor instrumentele necesare pentru a face față provocărilor. Prin înțelegerea mecanismelor manipulării informației și a tehnologiilor digitale, oamenii devin imuni la tentativele de dezinformare și diseminare a știrilor false. În același timp, educația media contribuie la formarea unei comunități informate și colaborative. Cetățenii bine pregătiți sunt mai dispuși să își împărtășească cunoștințele și să își sprijine comunitatea în eforturile de a contracara influențele dăunătoare ale informațiilor false. În timp ce statistica ne oferă o privire asupra realității actuale, doar acțiunile și inițiativele noastre vor defini modul în care această realitate se va schimba.

În final, într-o eră în care fluxul rapid de informații poate atât să informeze, cât și să influențeze, educația media devine un pilon esențial pentru cetățeni. Fiecare cetățean trebuie să aibă competențele necesare pentru a naviga în peisajul informațional complex al secolului 21. Îmbunătățirea educației media în Republica Moldova nu este doar o investiție în viitorul individual al cetățenilor săi, ci și în viitorul democratic al națiunii: este o responsabilitate colectivă. Prin urmare, îndemnul este unul pe cât de evident, pe atât de simplu: să punem bazele unei societăți bine informate prin sprijinirea și dezvoltarea educației media la toate nivelurile.

#LIDFlash | Responsabilitatea jurnalistică și standardele legale: abordări pentru tineri

LIDFlash | Corina Zaporojan | expertă asociată LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

În era informației digitale, jurnalismul etic reprezintă un pilon esențial pentru integritatea societății. Pentru tineri, înțelegerea și aplicarea principiilor jurnalismului etic sunt vitale, nu doar pentru cei care aspiră la o carieră în domeniu, ci și pentru a deveni cetățeni informați și responsabili.

Jurnalismul etic se bazează pe obiectivitate, corectitudinea și echilibrul surselor și responsabilitatea față de public. Aceste principii ghidau jurnalistul într-o căutare neobosită a adevărului și într-un angajament de a servi interesul public. Jurnalismul nu este doar un mijloc de informare, ci și un instrument de supraveghere a puterii și un apărător al democrației. În contextul actual, când informațiile false se răspândesc rapid, respectarea acestor principii devine și mai crucială. Standardele etice și legale se intersectează, creând un cadru în care jurnalistul trebuie să opereze cu integritate, respectând atât codul moral, cât și pe cel legal.

Educația în domeniul mass-media și jurnalism este esențială pentru formarea viitorilor jurnaliști. Programele educaționale trebuie să pună accent pe înțelegerea și aplicarea responsabilității etice și legale în jurnalism. În cadrul subiectelor controversate este necesar să fie prezentate informațiile corect şi echilibrat, vizate în mod egal părţile implicate în dispută. De asemenea, mass-media trebuie să asigure accesul publicului la o multitudine de păreri diverse care ar ajuta auditoriul să-şi creeze propria opinie asupra celor întâmplate.

Studiile arată că jumătate din noua generație folosesc rețelele sociale ca sursă principală de știri în fiecare zi. De asemenea, apelează la site-uri de știri și podcasturi doar online pentru a fi informați. Având în vedere că următoarea generație se bazează aproape exclusiv pe surse de știri online, este esențială  etica în jurnalism pentru a promova adevărul, transparența și acuratețea.

Respectarea prezumției nevinovăției este un principiu fundamental, reglementat atât în legea fundamentală cât și în normele etice ale jurnalismului. Jurnaliștii trebuie să acţioneze responsabil şi să se abţină de la acuzaţii la adresa diferitor persoane, pornind de la premisa că oricine este considerat nevinovat până la demonstrarea vinei acestuia în instanţă.

Responsabilitatea tinerilor jurnaliști nu se limitează doar la verificarea faptelor, ci și la înțelegerea contextului mai larg în care informațiile sunt produse și distribuite. În plus, tinerii jurnaliști trebuie să fie conștienți de puterea și impactul rețelelor sociale și să utilizeze aceste platforme cu responsabilitate, respectând totodată drepturile de confidențialitate și de autor.

Standardele etice stabilesc necesitatea de a cita, în mod obligatoriu, sursa și autorul informației, atunci când materialele jurnalistice sunt preluate din alte surse. Plagiatul este inadmisibil.

Este esențial ca limbajul utilizat ar trebui să fie corect, pentru a nu lăsa loc de interpretări și pentru a nu contribui la perpetuarea unor stereotipuri și prejudecăţi. Viitorul jurnalismului etic depinde de capacitatea noastră de a cultiva aceste valori în rândul noii generații, pregătindu-i să devină vocea adevărului și integrității într-o lume în continuă schimbare.

Prin încurajarea unei abordări etice și legale în practica jurnalistică, putem asigura nu doar calitatea informațiilor, dar și integritatea democrației. Educația și formarea continuă a tinerilor jurnaliști în spiritul acestor valori va fi cheia unui viitor în care jurnalismul își menține rolul de pilon al societății.

Evaluarea conținutului media: abilități esențiale pentru gândire critică

Text de Victoria Rață

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Suntem în anul 2023, iar acest lucru presupune că am atins „vârful” vremurilor și informațiilor digitale. Iar în această eră, capacitatea de a evalua critic conținutul media nu este doar un avantaj, ci o necesitate esențială. Cu expansiunea digitală, nu doar cantitatea, ci și calitatea informațiilor cu care interacționăm zilnic s-au schimbat. Dacă până nu demult în avantaj și învingător era cel care descoperea primul careva date sau informații, atunci astăzi realitatea este alta: câștigă cel care descoperă primul informația corectă, adevărată, veridică din multitudinea de surse care există online și offline.

Prin urmare, pentru a naviga în acest peisaj mediatic diversificat este necesară o abordare analitică și critică. Gândirea critică, o abilitate fundamentală în secolul 21, presupune capacitatea de a gândi clar și rațional, de a înțelege conexiunile logice între idei și de a evalua în mod obiectiv informațiile și argumentele. În contextul media, aceasta înseamnă capacitatea de a distinge între fapte și opinii, de a identifica părtinirile și motivele ascunse, și de a evalua sursele și validitatea informațiilor. Acest articol explorează rolul gândirii critice în evaluarea conținutului media și subliniază abilitățile necesare pentru a interpreta eficient informațiile.

Contextul consumului de media în Republica Moldova

Media în Republica Moldova a suferit transformări profunde, stimulată de progresele tehnologice rapide și de creșterea accesului la internet. Această evoluție a schimbat nu doar modalitățile prin care consumăm informația, ci și natura însăși a conținutului media cu care interacționăm zilnic. De exemplu, dacă ieri marea majoritate a oamenilor consumau conținut pe Facebook, astăzi ei s-au mutat pe Instagram, YouTube și TikTok, iar mâine, cu siguranță, vor migra pe alte platforme și se vor adapta conținutul oferit de acestea. Cu alte cuvinte, peisajul media actual este caracterizat de o diversitate enormă, oferind de la știri online și bloguri, la platforme de socializare și podcast-uri. Iar fiecare dintre aceste canale vine cu propriul set de provocări în ceea ce privește evaluarea conținutului.

Într-o eră a “știrilor rapide” și a informațiilor accesibile cu un simplu click, utilizatorii sunt adesea copleșiți de volumul de conținut disponibil. Acest lucru poate duce la dificultăți în distingerea între surse de încredere și informații eronate sau tendențioase. Impactul media asupra percepției publice și asupra deciziilor individuale este semnificativ. Modul în care informațiile sunt prezentate, contextul în care sunt plasate și sursa de unde provin pot influența în mod subtil, dar puternic, opinii și comportamente. Îndeosebi când urmează un eveniment de anvergură, social sau politic.

Abilitățile de gândire critică în evaluarea media

Gândirea critică este o abilitate esențială în lumea modernă, mai ales când vine vorba de evaluarea conținutului media. Aceasta implică mai mult decât simpla capacitate de a gândi sau de a fi sceptic; este vorba de o abordare metodică și analitică a informațiilor, care permite individului să facă distincția între bine și rău, între fapte și opinii, să identifice posibilele părtiniri și să evalueze sursele și credibilitatea informațiilor.

Numărul surselor media este în continuă creștere. Informația, deseori, se dublează, se triplează etc. Și atunci când în fața ochilor noștri se ivește o știre, fie că este una veridică sau nu, atunci când o vedem pe mai multe platforme, în spatele cărora tot oameni stau și care, la rândul lor, probabil, nu au capacități de evaluare media, ajungem să credem în cele citite și, mai rău, să transmitem informații eronate mai departe.

Prin urmare, este esențial să filtrăm ceea ce consumăm, iar acest lucru necesită ca 3 tipuri de abilități să fie cizelate:

Identificarea și evaluarea surselor: Una dintre cele mai importante abilități de gândire critică în evaluarea media este capacitatea de a identifica și evalua sursele. Aceasta înseamnă a examina cine produce conținutul, cu ce scop și cu ce potențiale influențe sau interese. Este crucial să învățăm să ne întrebăm: „Cine este autorul acestui conținut?”, „Ce motive ar putea avea pentru a prezenta această informație?” și „Ce dovezi aduce pentru susținerea afirmațiilor sale?”.

Identificarea prejudecăților și motivelor ascunse: Este esențial să recunoaștem părtinirile și agendele ascunse în conținutul media. Fiecare poveste este spusă dintr-un anumit punct de vedere. Să nu uităm că moneda are întotdeauna 2 fețe, iar bățul – 2 capete. Și recunoașterea acestui fapt ne poate ajuta să înțelegem mai bine contextul și să evaluăm informațiile într-un mod mai echilibrat. Întrebările cheie pe care trebuie să ni le adresăm ar fi: „Ce fel de limbaj este folosit?”, „Există o încercare de a manipula emoțiile sau de instigare?” și „Ce informații lipsesc care ar putea schimba perspectiva asupra poveștii?”.

Evaluarea credibilității și validității informațiilor: Evaluarea credibilității și validității informațiilor este o componentă esențială a gândirii critice. Aceasta implică verificarea faptelor, compararea informațiilor cu alte surse și analizarea logică a argumentelor prezentate. Este important să fim întotdeauna conștienți de calitatea și fiabilitatea sursei de informații și să căutăm dovezi care să susțină sau să contrazică ceea ce citim sau auzim.

Provocări în dezvoltarea gândirii critice

Dezvoltarea abilităților de gândire critică în contextul media actual se confruntă cu mai multe obstacole semnificative.

Unul dintre cele mai mari obstacole este suprasaturația informațională. Într-o lume unde cantitatea de informații disponibile este copleșitoare, capacitatea indivizilor de a procesa și evalua critic aceste informații poate fi diminuată. Suprasaturația poate duce la oboseală informațională, ceea ce face mai dificilă discernerea între sursele de încredere și cele neîncredere sau identificarea părtinirilor și a agendelor ascunse.

Fenomenul „ecoului informațional” și al camerelor de rezonanță limitează expunerea la o gamă largă de puncte de vedere și surse de informații, inhibând dezvoltarea gândirii critice. În spațiile digitale, oamenii tind să se grupeze cu alții care împărtășesc aceleași opinii și credințe, ceea ce poate duce la întărirea părtinirilor și prejudecăților existente.

Dezinformarea și știrile false sunt probleme omniprezente, care amenință integritatea informațiilor și afectează capacitatea oamenilor de a face judecăți critice. Acestea sunt adesea proiectate pentru a manipula opinia publică sau pentru a provoca confuzie și neîncredere. Impactul acestor practici nu este doar individual, ci afectează și societatea în ansamblu, ducând la polarizare și la erodarea încrederii în instituțiile democratice.

Strategii de îmbunătățire a evaluării media

Pentru îmbunătățirea abilității de a evalua critic conținutul media, sunt necesare strategii complexe și diversificate.

  • Educație și formare continuă: Educația continuă, inclusiv ateliere, cursuri și seminarii axate pe gândirea critică și evaluarea media, este esențială. Programele educaționale ar trebui să acopere nu doar tehnici de identificare a știrilor false și a dezinformării, dar și metode de analiză a surselor, recunoașterea prejudecăților și înțelegerea contextului mai larg în care informațiile sunt prezentate.
  • Promovarea alfabetizării media: O altă strategie crucială este promovarea alfabetizării media, definită ca abilitatea de a accesa, analiza, evalua și crea media într-o varietate de forme. Alfabetizarea media ar ajuta publicul să înțeleagă modul în care media influențează atât percepțiile, cât și societatea, și îi va împuterni să devină consumatori mai conștienți și critici ai informațiilor.
  • Utilizarea tehnologiei pentru verificarea faptelor: Tehnologia poate fi un aliat puternic în îmbunătățirea evaluării media. Instrumentele de verificare a faptelor și platformele analitice pot ajuta la distingerea rapidă și eficientă între informațiile autentice și cele false sau înșelătoare. De asemenea, tehnologia poate facilita accesul la o gamă mai largă de surse de informații, ceea ce poate ajuta la obținerea unei perspective mai echilibrate.
  • Construirea unei comunități informate: Construirea unei comunități informate și angajate este esențială. Discuțiile deschise, forumurile comunitare și grupurile de discuție pot oferi spații pentru schimbul de idei și pentru dezvoltarea abilităților de gândire critică într-un mediu de sprijin. Împărtășirea cunoștințelor și experiențelor poate ajuta la creșterea conștientizării importanței evaluării critice a media.

Rolul educației în formarea gândirii critice

Educația este cheia. Ea joacă un rol esențial în dezvoltarea gândirii critice, oferind instrumentele necesare pentru evaluarea eficientă a conținutului media. Abordările educaționale în această direcție ar putea lua mai multe forme.

Integrarea gândirii critice în curriculumul școlar: Integrarea gândirii critice și a evaluării media în curriculumul școlar este un punct de pornire important. Elevii și studenții ar trebui să fie expuși la cursuri și activități care să îi învețe cum să abordeze conținutul media în mod analitic, inclusiv lecții despre cum să identifice sursele de încredere, să recunoască prejudecățile și să verifice faptele.

Programe și ateliere de alfabetizare media: Programele extracurriculare și atelierele de alfabetizare media pot oferi o platformă suplimentară pentru dezvoltarea și exercitarea gândirii critice. Aceste programe pot fi oferite în școli, biblioteci, centre comunitare și online, reprezentând oportunități excelente pentru participanți de toate vârstele să învețe cum să interacționeze cu media într-un mod informat și responsabil.

Rolul educatorilor și al mentorilor: Educatorii și mentorii au un rol esențial în modelarea abilităților de gândire critică ale tinerilor. Prin exemplul personal și prin metodologiile de predare, ei pot inspira și motiva studenții să privească dincolo de suprafața conținutului media și să dezvolte o înțelegere mai profundă a impactului acestuia asupra societății.

Utilizarea tehnologiei educaționale: Tehnologia educațională, inclusiv platformele de învățare online și aplicațiile interactive, poate juca un rol important în dezvoltarea abilităților de gândire critică. Aceste instrumente pot oferi experiențe de învățare personalizate și pot ajuta la simularea situațiilor reale în care elevii/studenții trebuie să evalueze conținutul media.

Concluzii: spre un consum media conștient în Republica Moldova

Prin acest articol, am încercat să explorăm importanța vitală a gândirii critice în evaluarea conținutului media în era informației. Am analizat provocările și complexitățile acestui peisaj mediatic în continuă schimbare și am subliniat cum abilitățile de gândire critică pot fi esențiale în navigarea prin acesta.

În concluzie, gândirea critică este fundamentală pentru evaluarea eficientă a conținutului media și pentru distingerea între informații de încredere și dezinformare. Educația continuă și formarea sunt cheia pentru dezvoltarea și rafinarea acestor abilități esențiale. Tehnologia poate facilita procesul de evaluare media, dar necesită și ea o abordare critică. Analiza studiilor de caz concrete demonstrează importanța și impactul gândirii critice în diferite scenarii.

Este imperativ să recunoaștem și să apreciem rolul gândirii critice în evaluarea conținutului media. Fie că este vorba de a fi consumatori de media mai informați sau de a fi cetățeni mai angajați în societate, abilitățile de gândire critică ne împuternicesc să facem alegeri mai bine informate și să fim mai rezistenți în fața dezinformării și manipulării. Îmbunătățirea continuă a acestor competențe este un angajament atât individual, cât și colectiv, care are un impact profund asupra modului în care societatea noastră percepe și interacționează cu lumea mediatică. Prin dezvoltarea gândirii critice, putem contribui la crearea unui mediu media mai sănătos, mai transparent și mai echitabil. Iar acest lucru, cu siguranță, ar avea un impact pozitiv și asupra modului nostru de viață, dar și a sănătății noastre mintale.

DRUMUL REPUBLICII MOLDOVA ÎN LUPTA CU DEZINFORMAREA

text de Artiom Gușan

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Republica Moldova, ca orice alt stat modern, se confruntă cu provocările aduse de dezinformare în era digitală. Explozia de informații, canalizată prin intermediul platformelor online și rețelelor sociale, a creat oportunități considerabile pentru răspândirea rapidă a știrilor false, manipulării opiniei publice și subminării democrației. În acest context, Republica Moldova se angajează pe un drum proactiv pentru a combate dezinformarea și a promova informarea corectă.

Noțiunea de „dezinformare”

Înnainte de a trece parcursul Moldovei spre acest obiectiv, trebuie să definim însăși noțiunea de dezinformare. Definirea conceptului de dezinformare este unul deloc ușor, mai ales din punct de vedere legislativ, unde fiecare element al noțiunii influențează direct aplicabilitatea instituției.

Concepția Securității Informaționale a Republicii Moldova (CSIRM)[1] utilizează termenul de dezinformare în contextul definirii termenului de război informațional – un ansamblu de acțiuni desfășurate de către entități statale sau non-statale în spațiul informațional prin intermediul propagandei, al agresiunii mediatice, al manipulării și al dezinformării, care includ operațiuni digitale, cibernetice și psihologice, în scopul subminării suveranității, independenței și integrității teritoriale ale unui stat.

În același timp, Codul Serviciilor Media Audiovizuale al Republicii Moldova[2] utilizează termenul de dezinformare în contextul definirii securității informaționale – stare de protecție a resurselor informaționale, a persoanei, a societății și a statului, inclusiv prezența unui ansamblu de măsuri pentru asigurarea protecției persoanei, a societății și a statului de eventuale tentative de dezinformare și/sau de informare manipulativă din exterior și pentru neadmiterea agresiunii mediatice îndreptate contra Republicii Moldova. Și mai important este însăși noțiunea de dezinformare oferită de legiuitor – răspândire intenționată, pe orice cale, în spațiul public, a informațiilor al căror caracter fals sau înșelător poate fi verificat și care sunt de natură să dăuneze securității naționale. Această noțiune a fost reformulată odată cu intrarea în vigoare a  modificărilor legislative din 11.09.23, versiunea precedentă definind dezinformarea – răspândire intenționată a informațiilor false, create pentru a dăuna unei persoane, unui grup social, unei organizații sau securității statului. Cu alte cuvinte, legiuitorul a stabilit că dezinformarea poate să prejudicieze doar securitatea statului, iar mecanismele antidezinformare nu trebuie să constituie pârghii de apărare a drepturilor persoanelor particulare, a grupurilor sociale sau a organizațiilor – aceștia având la dispoziție alte mijloace de apărare a drepturilor sale. 

Spațiul informațional al Republicii Moldova, în special mediul media, se află într-o stare alarmantă de expunere la activități intense de dezinformare, atât din surse externe, cât și interne. Aceste activități ating cote critice în perioadele de interes național, cum ar fi alegerile, având drept scop influențarea deciziilor politice ale cetățenilor și contaminarea spațiului informațional pentru a genera nemulțumiri sociale. Din perspectiva dimensiunii externe, Republica Moldova este o țintă constantă a acestor acțiuni de dezinformare.

Se remarcă intensificarea impactului activităților de dezinformare provenite din surse externe, cu programele de divertisment și mijloacele de comunicare rusești redifuzate în Republica Moldova, care dobândesc o popularitate mai mare decât posturile locale de televiziune. Datorită prezenței informaționale puternice a Rusiei, aceasta a reușit să manipuleze opinia publică în mod sistematic și să submineze coeziunea socială în țară. Este evident că aceste strategii de dezinformare sunt utilizate cu precădere în momente cheie, subminând astfel integritatea proceselor democratice și contribuind la apariția de disensiuni în societate.

Evoluția instituțională în lupta cu dezinformarea

Din februarie 2018, a intrat în vigoare o modificare a Codului Audiovizualului, cunoscută și drept „legea anti-propagandă”[3]. Conform acestei legislații, se interzicea retransmiterea în Republica Moldova a știrilor, talk-show-urilor și altor produse media din Federația Rusă. Drept temei formal era folosit faptul că Rusia nu a ratificat Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră. În decembrie 2020, majoritatea parlamentară formată de socialiști și Partidul Șor a anulat această lege, ceea ce a anulat și interdicția de a difuza emisiuni informative și de analiză militară din Rusia pe teritoriul Republicii Moldova.

La 2 iunie 2022, Parlamentul a adoptat mai multe modificări la Codul Serviciilor Media Audiovizuale (CSMA). Setul de amendamente, numit și Legea privind contracararea dezinformării și propagandei, a presupus, între altele, reintroducerea interdicției de a difuza și de a retransmite programe audiovizuale de televiziune și de radio cu conținut informativ, analitic, militar sau politic care au fost produse în alte state decât „cele care au ratificat Convenția Europeană privind Televiziunea Transfrontalieră (CETT) (…)”. Deși intenția legiuitorului a fost foarte clară – de a interzice anume propaganda de la Kremlin – legea nu prevede acest lucru în mod explicit, ci face referire la CETT, convenție pe care  Federația Rusă nu a ratificat-o.

În anul 2022 a întrat ân vigoare Hotărârea de Guvern privind crearea Consiliului coordonator pentru asigurarea securității informaționale. Funcția principală a Consiliului este să monitorizeze incidentele de securitate informațională. Pentru aceasta, este nevoie de instituirea unui mecanism național integrat de coordonare între diferite părți interesate, pentru a evalua riscurile informaționale și cele de Securitate cibernetică, pentru a punere în aplicare acțiuni de răspuns, precum și pentru a asigura informarea/alertarea precoce, implicit un răspuns rapid, cu scopul de a preveni, a combate și a aborda consecințele încălcării securității informaționale. Coordonarea și monitorizarea activității Consiliului se face pe patru dimensiuni: a. la nivel de securitate cibernetică, b. la nivel operațional în domeniul de apărare, informații, contrainformații, investigații și de sancționare a încălcărilor securității informaționale;  c. la nivel de info-media, reprezentat de către sursele mediatice tradiționale publice și private și cele on-line, d. la nivel civic-privat, în cazul în care organizațiile societății civile, reprezentanți ai sectorului public și ai  sectorului privat din domeniul TIC, experți internaționali vor fi invitați să monitorizeze și să ofere evaluări și recomandări de politici privind consolidarea securității cibernetice și informaționale.

În 2018, a fost aprobată Strategia Națională de Securitate Informațională[4], care a venit cu anumite inovații legislative. Astfel, pentru prima dată, au fost utilizați termeni precum securitate informațională, război hibrid etc. într-un document de politici de asemenea nivel, votat de Parlament. Strategia a fost adoptată în conformitate cu obiectivele stabilite prin Concepția securității informaționale a Republicii Moldova (2017)[5].

Strategia Securității Naționale (2011)[6] a Republicii Moldova a fost primul document ce a ridicat problema asigurării securității statului prin prisma luptei cu activitățile de dezinformare și de propagandă în spațiul mediatic.

Principalul cadru legal ce reglementează domeniul prevenirii și combaterii dezinformării și propagandei în Republica Moldova este compus din:

  • Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 174/2018;
  • Legea nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare[7];
  • Legea nr. 753/1999 privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova[8];
  • Codul Penal al Republicii Moldova[9], adoptat prin Legea nr. 985/2002.

Construcții instituționale temporare

Începând cu data de 24 februarie 2022, Republica Moldova se află într-o stare de urgență, declanșată și ulterior prelungită. Hotărârea adoptată în această zi de către Parlament a conferit Comisiei pentru Situații Excepționale (CSE) prerogativa de a emite dispoziții pentru implementarea măsurilor de coordonare a activității mijloacelor de informare în masă, concentrându-se asupra combaterii dezinformării, știrilor false și discursului de ură.

La data de 16 decembrie 2022, CSE a Republicii Moldova a luat decizia de a suspenda licența de emisie a șase posturi de televiziune. Motivul invocat a fost “lipsa unei informări corecte în reflectarea evenimentelor naționale, dar și a războiului din Ucraina”. La moment această decizie este contestată în instanța de judecată, dar indiferent de verdictele instanțelor, trebuie subliniat că pârghiile de intervenție a CSE pentru a securiza spațiul informațional necesită a fi tratate drept mecanisme extraordinare și temporare și nicidecum drept unul permanent.

Aceste construcții instituționale nu pot constitui piloni imporntați și stabili în lupta cu dezinformarea, cu atât mai mult în constructția unui stat democratic, iată de ce este nevoie de o instituție ce va acoperi acest domeniu într-un sistem mult mai complex.

O astfel de instituție se vrea a fi Centrul pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării din Republica Moldova.

În contextul tot mai accentuat al luptei împotriva dezinformării, Republica Moldova a decis să intre în arena comunicării strategice printr-o inițiativă legislativă ambițioasă. La 31 iulie 2023, Legislativul a acordat puteri de lege inițiativei prezidențiale de a înființa Centrul pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării[10], cunoscut și sub denumirea inițială “Patriot”. Această mișcare a fost întâmpinată atât cu laude, cât și cu critici din partea societății și a autorităților avizatoare.

Scopul principal al Centrului este consolidarea și îmbunătățirea eforturilor interinstituționale în combaterea dezinformării, recunoscând importanța comunicării strategice în acest demers. Inițiativa a fost susținută de argumentul că, așa cum au demonstrat alte țări, comunicarea strategică este esențială în contracararea manipulării informaționale.

Deși ideea înființării Centrului a fost salutată de unii, alții au ridicat semne de întrebare cu privire la claritatea atribuțiilor acestuia. Criticii susțin că legea de înființare nu delimitează suficient responsabilitățile Centrului, lăsând loc unor interpretări subiective și posibile abuzuri. De asemenea, s-a pus sub semnul întrebării forma de organizare juridică a autorității, cu privire la relația sa cu guvernul și alte instituții.

Deși legea de înființare a Centrului nu este lipsită de controverse, există speranța că această nouă autoritate va servi drept punct de pornire pentru consolidarea eforturilor statului în domeniul securității informaționale. Observatorii speră că prevederile legii vor fi ajustate și îmbunătățite în timp, pentru a răspunde mai bine standardelor internaționale.

Pentru a asigura eficacitatea Centrului și pentru a evita orice posibile ambiguități, este crucial ca atribuțiile sale să fie clar definite și să se desfășoare sub un cadru juridic transparent. În plus, alinierea la standardele internaționale în ceea ce privește combaterea dezinformării este esențială pentru a consolida credibilitatea și eficiența Centrului într-o lume tot mai conectată și influențată de informații.

În final, devenirea Centrului pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării va fi un proces de adaptare continuă, sperând că va deveni un pilon esențial în apărarea informațională a Republicii Moldova.

În ultimii ani, Republica Moldova a fost expusă la intensificarea activităților de dezinformare, atât din surse externe, în special cu influență rusă, cât și din surse interne. Apariția Centrului pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării reprezintă un pas semnificativ în direcția consolidării capacităților interinstituționale pentru a contracara aceste amenințări.

Cu toate acestea, există provocări și incertitudini legate de claritatea atribuțiilor și forma de organizare juridică a Centrului, ceea ce a generat reacții contradictorii din partea societății și autorităților avizatoare. Controversa privind suspendarea licențelor a șase posturi de televiziune evidențiază necesitatea de a echilibra eficient combaterea dezinformării cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Reformele legislative, cum ar fi “legea anti-propagandă” și modificările aduse Codului Serviciilor Media Audiovizuale, arată că Republica Moldova a încercat să adapteze cadrul legal la noile provocări din sfera informațională. De asemenea, declararea stării de urgență și conferirea unor prerogative specifice Comisiei pentru Situații Excepționale arată capacitatea statului de a reacționa rapid în fața unor situații de criză.

În concluzie, evoluția Republicii Moldova în lupta cu dezinformarea reflectă un proces dinamic, cu eforturi menite să asigure securitatea informațională, să promoveze transparența și să respecte standardele democratice. Cu toate acestea, este esențial ca inițiativele să fie gestionate cu atenție pentru a evita abuzurile și pentru a consolida încrederea publică în eforturile de combatere a dezinformării.


[1] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=105660&lang=ro

[2] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=134139&lang=ro#

[3] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=105636&lang=ro

[4] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111979&lang=ro

[5] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=105660&lang=ro

[6] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=136241&lang=ro#

[7] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=83916&lang=ro

[8] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=114926&lang=ro

[9] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=140340&lang=ro#

[10] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=138661&lang=ro

#LIDFlash | Responsabilitatea Jurnalistică și Standardele Legale: Abordări pentru Tineri

LIDFlash| Corina Zaporojan | expertă asociată LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Într-o societate informațională, analiza responsabilității sociale a presei este un element cheie în contextul evoluției mass-media la nivel mondial, or informarea obiectivă, echidistantă și multiaspectuală asigură o societate bine informată și educată.

Primele reflecții despre responsabilitatea socială apar în lucrarea lui Platon Statul. Potrivit marelui filozof, cine are putere trebuie să fie responsabil de bunăstarea societății afectate de acea putere. În zilele noastre, este dificil de determinat cu certitudine natura și gradul de influență a mass-media asupra societății, deși nimeni nu neagă impactul major. Rolul jurnalistului în cadrul fiecărei societăți este foarte important, or acesta zilnic „jonglează” cu informații importante, realizând un șir de funcții precum transmiterea informației, educație, formarea, influențarea și manipularea opiniei publice.

Paradoxal, jurnaliștii manevrează din ce în mai competitiv pe libertate și ignoră responsabilitatea, urmărind un profit financiar, creșterea circulației, popularitatea și mulți alți factori diametral opuși intereselor societății și scopurilor  mass-media ca mijloc de informare.

După cum constată specialiștii, doctrina responsabilității sociale a comunicării mediatice are la bază accesul neîngrădit al tuturor cetățenilor la informaţia de interes social/ public, idee inspirată din codurile profesionale ale ziariștilor din țările cu democrația consolidată, și care, în esență, semnifică un compromis între punctul de vedere al necesității controlului din partea guvernului, privind mijloacele de comunicare de masă, și a concepției de sprijin deplin acordat libertății presei.[1]Atunci când predomină libertatea, se ignoră responsabilitatea, fapt care aprofundează necesitatea implementării eticii și integrității profesionale.

În Republica Moldova, o realizare esențială în acest sens a fost în 1999 când în cadrul Congresul extraordinar al Uniunii jurnaliștilor a fost aprobat Codului principiilor de Etică Profesională al jurnalistului, care a fost baza  Codul deontologic al jurnalistului adoptat ulterior pe 3 mai 2011. Respectarea acestor norme și obligațiuni morale din Codul deontologic creează un câmp propice dezvoltării unui veritabil jurnalist în raport de misiunea sa față de societate și publicul căruia îi servește. Etica, la rândul ei, se referă la un set de reguli inerente profesiei la care aderă mass-media pentru că au o datorie esențială față de societate, datorită audienței mari. În opinia vicepreședintei Audiovizualului, Aneta Gonța,  Codul deontologic trebuie să rămână important, o biblie, o carte de căpătâi dacă vreți, pentru toți jurnaliștii care pretind că sunt într-adevăr jurnaliști și își fac această meserie din cele mai bune intenții[2].

 În sprijinul responsabilității morale a jurnalistului, este și Consiliul de Presă din Republica Moldova – organ de autoreglementare, lipsit de autoritate juridică și independent de puterea politică. În cazul în care se constată presupuse încălcări ale normelor deontologice în activitatea mass-media, Consiliul de Presă are rolul de mediere și de soluționare a litigiilor. Consiliul examinarea o presupusă încălcare, atunci când parvine o reclamație sau din oficiu se autosesizează, urmând o opinie formală privind constatarea sau neconstatarea acesteia.

Centrul pentru Jurnalism Independent a realizat în ianuarie 2022 un Studiul de necesități ale instituțiilor mass-media din Republica Moldova[3], care relevă problemele ce țin de nerespectarea deontologiei jurnalistice. De exemplu, întrebați care ar fi motivele din care nu se respectă standardele unui jurnalism de calitate, respondenții au invocat cel mai des pregătirea insuficientă a jurnaliștilor, presiunile politice, restricționarea accesului la informație, dorința de a obține cât mai multe vizualizări sau influența proprietarilor mass-media. Nu este un secret că, restricționarea accesului la informație este una din marile revendicări în domeniul mass-media din Republica Moldova, invocându-se sistemele birocratice, comportamentul obstrucționist al autorităților ori legislația în domeniul confidențialității și protecției datelor. Pe de altă parte, un raport anual al index-ul libertății presei din an. 2023 publicat de organizația Reporteri Fără Frontiere (RSF), Moldova figurează pe locul 28 în lume, între Australia și Austria, înaintea multor țări din Uniunea Europeană, fapt care denotă că lucrurile stau mult mai bine în realitate.

Totuși, dimensiunea responsabilității morale este ineficientă în lipsa unui mecanism de sancționare eficient, precum este responsabilitatea juridică prin prisma normelor de drept care nu doar impun o conduită obligatorie, dar și instituie un set de sancțiuni în acest sens. Importanța reglementării juridice a activității jurnalistice este edictată de numărul imens al știrilor eronate, imorale, senzaționale și chiar malefice transmise de aceștia. În unele cazuri jurnaliștii abordează şi explică publicului și societății în ansamblu de subiecte pe care nici ei înșiși nu le înțeleg. În astfel de situații, știrile sunt neclare, confuze, cu abordări greșite, care produc dezinformare, ceea ce dăunează foarte mult pentru întreaga mass-media. În plus, ne manifestăm convingerea că între mass-media și societate este un raport de interdependență, or societatea care consumă mass-media este însăși responsabilă pentru aceasta.

O presă reglementată juridic, democratică și liberă în Republica Moldova a apărut în 1994 când Parlamentul a adoptat Legea Presei, iar în decembrie 1995 a fost promulgată Legea audiovizualului, urmată în 2018 de Codul serviciilor media audiovizuale,  Legea privind accesul la informație din 2000, Legea cu privire la libertatea de exprimare din 2010, Legea pentru ratificarea Convenţiei europene cu privire la televiziunea transfrontalieră 2002, Legea privind aprobarea Concepției naționale de dezvoltare a mass-mediei din Republica Moldova 2018 și altele. Imperfecțiunile cadrului normativ al RM sunt completate prin Legea nr.143/2018 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale, care introduce termenul de „dezinformare” și are drept scop asigurarea securității informaționale în spațiul audiovizual, impunând un șir de restricții și sancțiuni în acest sens.

Nerespectarea cadrului juridic legal de către un jurnalist atrage răspunderea juridică, în calitatea sa de cetățean cu drepturi și obligații deopotrivă. În acest sens, distingem între răspunderea civilă delictuală și cea penală. În continuare am analizat atragerea la răspundere juridică a unui jurnalist prin prisma activității jurnalistice.

Răspunderea civilă delictuală își are temelia în prevederile cap.XXXIII ale Codului civil care stabilește că, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.[4]

În goana după popularitate, vizualizări și influență în activitatea jurnalistică deseori sunt afectate drepturile fundamentale ale omului. Convenția europeană a drepturilor omului prevede că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Această normă este reglementată și de Constituția Republicii Moldova care prevede că „statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privatăˮ.[5]

În continuarea reglementărilor menționate, Codul civil stabilește că în condițiile legii, orice persoană fizică are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la libera exprimare, la nume, la onoare, demnitate și reputație profesională, la propria imagine, la respectarea vieții intime, familiale și private, la protecția datelor cu caracter personal, la respectarea memoriei și corpului său după deces, precum și la alte asemenea drepturi recunoscute de lege (art.43).

Pentru activitatea jurnalistică în limitele legale, considerăm absolut esențiale prevederile atingerile aduse vieții private, reglementate de prevederile art.46 Cod civil:

a) intrarea sau rămînerea fără drept în locuință ori luarea din aceasta a oricărui obiect fără consimțămîntul celui care o ocupă în mod legal;

b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvîrșită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoștință de cauză, a unei asemenea interceptări;

c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără consimțămîntul acesteia;

d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spațiu privat, fără consimțămîntul celui care îl ocupă în mod legal;

e) ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;

f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără consimțămîntul persoanei în cauză;

g) difuzarea de materiale conținînd imagini privind o persoană aflată la tratament în unitățile de asistentă medicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără consimțămîntul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără consimțămîntul familiei sau al persoanelor îndreptățite;

h) utilizarea, cu rea-credință, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;

i) difuzarea sau utilizarea corespondenței, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reședința temporară, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără consimțămîntul persoanei căreia acestea îi aparțin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.[6]

Conform practicii judiciare dreptul la onoare, demnitate și reputație profesională deși reglementate atât de normele Constituționale cât și de prevederile Codului Civil (art.43), este cel mai des afectat anume în domeniul mass-media. În acest sens, ne exprimăm convingerea că anume lipsa de responsabilitate jurnalistică și determină multitudinea de litigii, care se finalizează prin dezmințirea informațiilor false în coraport de necesitatea respectării rigorilor Legii cu privire la libertatea de exprimare.

Răspunderea penală este realizată prin prisma prevederilor Codului penal, care reglementează în cap.II conceptul de infracţiune drept o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală. În acest sens, apreciem drept infracțiuni care pot fi comise în cadrul activității jurnalistice precum șantajul (art.189); Violarea dreptului la secretul corespondenței (art.178).[7] Fapta ilegala de calomnie a fost înainte prevăzută de Codul penal al Republicii Moldova, însă legiuitorul a decis ca această normă sa fie abrogată. În prezent, răspândirea cu bună ştiinţă a unor informaţii mincinoase ce defăimează o altă persoană, constituie contraventia de calomnie și se pedepsește de Codul Contravențional (art.70).[8]

Așadar, evoluția societății în zilele noastre impune satisfacerea nevoilor sociale obiective care se realizează prin asumarea responsabilităţii, precum şi prin transformarea acesteia în răspundere concretă civilă or penală, a cărei realizare se face şi prin forţa de constrângere a statului ca finalitate.

Nereglementarea responsabilităţii jurnalistice ar atrage, multiple consecinţe negative. Astfel, în lipsa responsabilităţii declarate şi delimitate de legiuitor, aceasta și-ar pierde din valoare și impactul social. Presa poartă răspundere în fața societății și este responsabilă promovând deopotrivă prezentarea unor informaţii de interes public, care să aibă ca scop realizarea binelui social, care să fie veridice și pe baza cărora tot mai mulţi cetăţeni să aibă încredere și să fie convinşi că adoptă decizii corecte.


[1]https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Responsabilitatea%20sociala%20a%20comunicarii%20mediatice.pdf, pag.167

[2] https://mediacritica.md/ce-sunt-normele-deontologice-si-de-ce-jurnalistii-trebuie-sa-le-respecte-2/

[3] https://cji.md/studiul-necesitati-mass-media-2022/

[4] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139905&lang=ro#

[5] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=136130&lang=ro#

[6] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139905&lang=ro#

[7] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=109495&lang=ro

[8] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139460&lang=ro#

LIDFLASH – analiza narațiunilor dezinformatoare bazate pe știri false

LIDFLASH | Dan NICU | expert asociat LID Moldova [2.02.2024]

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Material analizat: „Moldova nu dorește să revină asupra relațiilor în deteriorare cu Transnistria”. Articolul a apărut pe data de 15 decembrie pe canalul de Telegram „Cutia Pandorei” (Ящик Пандоры).[1]

Traducerea în română a textului:

„Moldova nu-și va reconsidera abordarea față de reglementarea problemei transnistrene, în ciuda înrăutățirii relațiilor cu Tiraspolul. Despre asta a declarat șeful MAEIE Nicolae Popescu.

„Poziția noastră e cunoscută. Este legea anului 2005, care presupune reintegrarea țării pe baza condițiilor care oferă cetățenilor de pe malul stâng al Nistrului drepturile democratice necesare. Evident, ne este necesar un progres în chestiunea evacuării trupelor ruse care se află ilegal pe teritoriul nostru. Scopurile sunt clare, realizarea lor va depinde de circumstanțe.”, – a spus Popescu.”

Conținut informativ:

Știrea analizată preia o declarație a ministrului afacerilor externe și integrării europene, Nicu Popescu, și o comentează în mod tendențios, încercând să acrediteze ideea existenței unor așa-zise „relații bilaterale” între Republica Moldova și „republica moldovenească nistreană”. Crearea unei aparențe a acestor „raporturi interstatale” este una din direcțiile principale de acțiune atât în discursul public al așa-zișilor „lideri” ai grupului infracțional organizat cu pretenții de conducători de stat de la Tiraspol, cât și în propaganda desfășurată de aceștia.

Tehnica de dezinformare este ruperea din context a unei declarații oficiale și prezentarea ei în manieră tendențioasă.

De ce este falsă/tendențioasă narațiunea?

Titlul și prima propoziție a materialului învinovățesc Chișinăul oficial de nedorință de a-i acomoda pe exponenții structurilor anticonstituționale de la Tiraspol și de a depune eforturi pentru „refacerea relației” cu aceștia. În realitate, nu există nicio obligație a Chișinăului de a construi o „relație bilaterală” cu Tiraspolul, deoarece în accepțiunea propagandei exponenților anticonstituționali, aceștia tratează problema din perspectiva așa-zisei „statalități transnistrene” și pretinse independențe a „r.m.n.”. Această perspectivă  este inacceptabilă pentru autoritățile constituționale de la Chișinău, întrucât Chișinăul nu poate construi relații „bilaterale” pe propriul teritoriu recunoscut internațional. Din perspectiva Republicii Moldova, negocierile care au loc în procesul de reglementare a problemei transnistrene au loc pentru că există mai multe obligații interne și internaționale ale autorităților naționale, printre care restabilirea integrității teritoriale dar și obligația pozitivă față de cetățenii de pe malul stâng al Nistrului, întrucât peste 90% din populația regiunii deține cetățenia țării noastre. Astfel, o bună parte din contactele care există în formatele de negocieri între reprezentanții autorităților naționale și cei ai structurilor de la Tiraspol sunt axate pe rezolvarea anumitor probleme concrete cu care se confruntă populația de pe malul stâng. Multe din aceste probleme sunt cauzate chiar de către exponenții entității separatiste, cu scopul de a influența agenda negocierilor și a evita discutarea subiectelor cu adevărat importante. Cursul adoptat de autoritățile Republicii Moldova față de problematica transnistreană în ultima perioadă vizează impulsionarea procesului de extindere și fortificare a spațiilor unice în materie de circulație liberă a persoanelor, afaceri, domeniul fiscal, aplicarea legilor și drepturile omului. Autoritățile naționale nu au de ce să construiască „relații bilaterale” cu o entitate definită ca anticonstituțională în legislația națională[2]. Ele se conduc de legislația în vigoare, iar legea organică 173/2005 conține viziunea oficială asupra reglementării transnistrene și statutului regiunii în cadrul statului unitar și indivizibil. Astfel, ministrul afacerilor externe și integrării europene Nicu Popescu nu putea declara altceva decât ceea ce a declarat.


[1] https://t.me/pandorapmr/6544

[2] Codul Penal, articolul 13423, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=136064&lang=ro