Posts

Moldovenii fără o cetățenie europeană probabil că nu vor putea călători în UE nici măcar după 1 iulie

Moldovenii fără o cetățenie europeană probabil că nu vor putea călători în UE nici măcar după 1 iulie

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Pe baza unei evaluări aprofundate, Comisia Europeană a prezentat joi recomandări statelor membre UE privind reluarea liberei circulații în interiorul Uniunii Europene de la 15 iunie, precum și prelungirea restricționării călătoriilor neesențiale din state terțe către Uniunea Europeană până la 30 iunie.

Ulterior datei de 30 iunie, statele membre UE și asociate spațiului Schengen sunt invitate să colaboreze pentru a stabili liste comune cu statele din afara UE ai căror cetățeni vor putea iniția și călătorii neesențiale către Uniunea Europeană. Comisia a propus inclusiv o listă de verificare conținând criterii obiective care poate fi folosită pentru a evalua dacă un stat terț din afara Uniunii va fi admis în vederea redeschiderii granițelor comunitare pentru cetățenii săi. 

Principalele criterii propuse de Comisia Europeană sunt: situația în materie de sănătate (numărul de noi

infectări, tendința în creștere sau în scădere, capacitatea de testare și de monitorizare etc.), capacitatea de a aplica măsuri de limitare a răspândirii virusului în timpul călătoriilor și criteriul reciprocității, ținând cont de date provenite din surse relevante, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății.   

Trecând în revistă aceste criterii, Comisia propune ca de la 1 iulie cetățenii statelor din Balcanii de Vest, unde situația epidemiologică este similară sau chiar mai bună decât în Uniune – Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia – să poată călători în UE fără aplicarea restricțiilor introduse ca urmare a crizei produse de noul coronavirus. Nici Republica Moldova, nici alte state din Parteneriatul Estic cu situații epidemiologice mai bune, precum Georgia sau Ucraina, nu sunt menționate în comunicarea Comisiei Europene.

Dată fiind creșterea semnificativă a numărului de noi infectări raportate de autoritățile de la Chișinău în ultima săptămână, dar și capacitatea medicală precară a statului moldovean, probabilitatea ca Republica Moldova să îndeplinească în viitorul imediat apropiat criteriile pentru ca granițele UE să îi fie redeschise la 1 iulie pot fi apreciate ca minimale. 

Vor fi totuși și unii cetățeni moldoveni pentru care restricțiile s-ar putea ridica de la 1 iulie: cei care călătoresc pentru studii, lucrătorii de înaltă calificare, cei care dețin cetățenia UE sau au reședința legală în UE, inclusiv membrii familiilor lor, indiferent dacă motivul călătoriei va fi întoarcerea la domiciliu/reședință sau un altul.

Sursă imagine: Worldpackers

Deputații moldoveni au șansa de a susține e-transformarea R. Moldova

Deputații moldoveni au șansa de a susține e-transformarea R. Moldova

#LIDFLASH | Victor Guzun | Deputații Parlamentului Republicii Moldova au în următoarele câteva săptămâni cea mai bună șansă să transmită un mesaj puternic de susținere a e-transformării țării, prin exemplul propriu, semnând exclusiv digital în raport cu toate instituțiile statului, folosind ID cu semnătură digitală (eliberate de ASP) sau certificatele de semnătură digitală (STISC). Respectiv, toate instituțiile cu care vor comunica deputații vor fi nevoite să utilizeze și ei semnături digitale și tot așa mai departe, conform lanțului decizional.

Iar când vor reveni în sala de ședințe, deputații deja vor fi obișnuiți cu această practică și nu vor mai dori să revină la semnarea olografică (manuală). Iar de aici, până la adoptarea votului online în Parlament, e o chestiune tehnică minoră care poate fi adoptată în foarte scurt timp. Ca să nu mai vorbim de simpla procedură de numărare electronică a voturilor, care nu funcționează, în pofida faptului că Parlamentul a cheltuit 13 milioane de lei în 2013 pentru procurarea unui sistem de vot electronic. Încă 2,25 mln lei au fost cheltuiți la începutul acestui an pentru 110 tablete pentru deputați, exact pentru ca aceștia să poată vota online.

e-Transformarea depinde în mică măsură de elemente tehnice și în mare măsură de voință politică și leadership.

Așadar, stimați deputați, elemente tehnice aveți suficiente, inclusiv nou-nouțe, semnătura digitală tot de către Dvs a fost egalată cu cea olografică. Acum aveți șansa minunată să demonstrați că aveți ultimele 2 elemente!

Despre violență, Convenția de la Istanbul și o petiție pe care trebuie s-o semnezi

Despre violență, Convenția de la Istanbul și o petiție pe care trebuie s-o semnezi

#LIDFLASH | Alina Andronache | Violența domestică, un fenomen tabu. Toți știm că el există, mulți suferă, mulți tac sau se prefac că nimic nu aud și nu văd. Puțini au curajul să lupte. Tot mai puțini interesați de a face vreo schimbare. Aș putea scrie cifre, date statistice, dar nu e despre asta. Este despre suferință, traume, durere, frică, anxietate, moarte.  Este și o chestiune de educație și cultură. Violența domestică e la ea acasă în Republica Moldova. Primită, acceptată, promovată, tolerată. Scriu acest text și-mi privesc copiii. Aș vrea ca ei să învețe de la o vârstă fragedă că violența este inacceptabilă. Trebuie să ne asigurăm că această generație va crește într-o nouă cultură, care condamnă orice formă de violență. Iar pentru asta avem nevoie de cadru legislativ, buget, resurse și voință politică. Aici este problema cea mai mare, în voință politică. Anume aici este problema cea mai mare, în voință politică. În ultimele 7 zile, ratificarea Convenției de la Istanbul a devenit subiect de discuții în spațiul public.

Coaliția Națională ”Viață fără Violență în familie” a lansat o petiție de colectare a semnăturilor în susținerea proiectului de lege privind ratificarea convenției. S-a ajuns la necesitatea unei petiții după ce autoritățile tărăgănează ratificarea acestui tratat de importanță majoră. Și cât de mari și dureroase nu ar fi cifrele, cifre care de fapt înseamnă oameni și viața lor, tot așteptăm să avem un cadru legislativ care recunoaşte fenomenul violenţei împotriva femeilor drept o violare a drepturilor omului și instituie mecanisme puternice pentru a combate acest fenomen. 

Azi scriu primul meu articol pentru #LIDFLASH și el este despre noi, oamenii și puterea de a schimba ceva. Cred că e timpul să demonstrăm că nouă ne pasă, că vrem o schimbare, că nu suntem indiferenți și că suntem împotriva violenței. 

Semnează aici petiția, prin care solicităm deputatelor și deputaților din Parlamentul Republicii Moldova ratificarea Convenției pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice până la sfârșitul sesiunii parlamentare de primăvară 2020! Peste câteva luni deputații vor avea vacanță și riscăm ca nici până la sfârșitul anului să nu fie votat acest proiect de lege. Dacă nu acționăm acum, nu vom avea un cadru legislativ care să prevină și să combată toate formele de violență, femeile și fetele nu vor avea protecție, siguranță și susținere de a ieși din acest cerc vicios. Nu vom avea schimbări în domeniul educațional pentru a crește o altfel de generație, nu vom avea un stat care recunoaște că există violență în Republica Moldova. Vom avea în loc un stat care nu își asumă să protejeze o bună parte a societății.

Sursă imagine: Change.org

nato-macedonia

EN | In the midst of global pandemics North Macedonia proves that Euro-Atlantic geopolitics is there to stay

#LIDFLASH | Emil Kirjas | “In the midst of the global pandemic of Covid-19, when the epicenter of the crisis is in Europe, we have seen an unprecedented commitment by the governments from both sides of the Atlantic that the cooperation, unity and solidarity in both in Europe and the Euro-Atlantic space is there to stay. The sacrifices that the Macedonians have made in the last years with concluding the historic agreement with Greece have paid dividends: North Macedonia achieved its security guarantees that it is there to stay as a nation and the citizens can hope to join the community of prosperous nations.

This is not only a national historic achievement but a strong message to the region and to the world. It must be taken as an inspiration and motivation by the citizens of Moldova. It shows that even though the conditions might sometimes seem impossible, staying focused on achieving the national interest of being part of NATO and the EU is achievable. Creative innovative solutions to the intractable conflicts and lot of hard work do pay off. I cannot wait for the day when we will toast with good Moldovan wine on the membership of Moldova in our Euro-Atlantic family.”

Background: With the raise of the national flag of North Macedonia in front of the headquarters in Brussels, the North Atlantic Treaty Organization (NATO) confirmed its commitment to its “open doors policy” by welcoming the South East European country. The ceremony which took place in parallel in the front of the Allied Command Operations (SHAPE) in Mons (Belgium) and Allied Command Transformation in Norfolk, Virginia (United States) marked officially that now that the collective Euro-Atlantic defense mechanism includes 30 allied nations from both sides of the Atlantic. North Macedonia became formally a NATO member state in the same week when the European Council had finally given a green light for start of the accession talks with both North Macedonia and Albania.

In fact, the first ever meeting of the General Affairs Council which took place via videoconference had only one item on the agenda – to confirm the determination of the European Union to continue its enlargement policy with the countries of the Western Balkans.

În R. Moldova, persoanele cu dizabilități sunt printre cele mai discriminate

În R. Moldova, persoanele cu dizabilități sunt printre cele mai discriminate

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Conform datelor oficiale, în R. Moldova locuiesc circa 180,6 mii de persoane cu dizabilități, ceea ce reprezintă 5% din populația țării.

Cele mai mari probleme cu care se confruntă această categorie ar putea fi listate de oricine. Lipsa de accesibilitate ar sta pe primul loc, dacă s-ar face un sondaj în rândul persoanelor cu dizabilități cu privire la barierele pe care le întâlnesc cel mai des. Nu mai puțin importante sunt înrolarea la studii, angajarea în câmpul muncii, pensiile și alocațiile prea mici.

Conform „Studiului privind percepțiile și atitudinile față de egalitate în Republica Moldova”, elaborat în 2018, persoanele cu dizabilități se regăsesc printre primele 3 categorii de populație cel mai des discriminate. Tot același studiu susține că persoanele cu dizabilități fizice ar fi acceptate de populația generală până la

nivel de prieten, dar nu și de membru al familiei, iar persoanele cu dizabilități intelectuale – doar până la nivel de coleg. 

La baza tuturor barierilor stă în primul rând acceptarea din partea societății. Deși din datele prezentate mai sus am putea considera că nivelul de acceptare e destul de bun, totuși societatea are o atitudine discriminatorie, pe care de cele mai multe ori nici nu o conștientizează.

De cele mai multe ori, societatea are o atitudine prin care infantilizează această categorie: dacă persoana merge însoțită de o altă persoană, fără dizabilități, oamenii mai degrabă i se vor adresa acesteia din urmă și vor avea mai mare încredere în cuvintele ei. Oamenii încearcă să comunice „cu grijă” cu persoanele cu dizabilități și acceptă mai puțin să „rezolve cu acestea anumite probleme”, pe de altă parte încearcă să-i transforme în „eroi” și „persoane care inspiră”.

După alegerile locale care au avut loc la 20 octombrie 2019, 6 femei cu dizabilități au fost alese în calitate de consiliere locale. Ele nu vor să rezolve doar problemele persoanelor cu dizabilități, dar să îmbunătățească viața întregii comunități. Respectiv, nu vor fi rezolvate doar problemele localității, dar vor contribui și la schimbarea atitudinii față de persoanele cu dizabilități.

Astăzi este celebrată Ziua Internațională a Bărbaților

Astăzi este celebrată Ziua Internațională a Bărbaților

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Astăzi este celebrată Ziua Internațională a Bărbaților. Sărbătoarea nu trebuie percepută ca o provocare (cum o văd unii) la adresa Zilei Internaționale a Femeilor, marcată pe 8 martie, și nu vine deloc în contradicție cu ultima, ci ca o completare. Scopul ei este de a promova modelele masculine pozitive și de atrage atenția asupra anumitor probleme specifice bărbaților, cum ar fi sănătatea mentală, combaterea masculinității toxice și prevenirea sinuciderilor. Obiectivele acestei sărbători sunt specificate în documentul numit „Șase piloni ai Zilei Internaționale a Bărbaților” și se focusează pe sănătatea bărbaților și a băieților, îmbunătățirea relațiilor de gen, promovarea egalității de gen, combaterea stereotipurilor existente cu privire la bărbați și băieți și promovarea modelelor masculine pozitive.

În R. Moldova, speranța de viață a bărbaților, conform datelor din 2018, reprezintă 69,1 ani, în comparație cu 77,1 ani pentru femei. Acest fapt se datorează nivelului mai înalt al mortalității premature a bărbaților, în special a celor cu vârstă aptă de muncă. La fel, din numărul total de sinucideri în 2017, 86% le revin bărbaților. Cauza acestui fenomen este adânc înrădăcinată în cultura de gen, în special în faptul că bărbații sunt încurajați mai puțin (sau deloc) să-și exprime emoțiile.

Societatea mai degrabă le interzice bărbaților să fie duri, să nu fie sensibili. La rândul lor, aceștia ”nu au voie să le fie frică” sau ”să plângă”. Aceste „cerințe” duc la apariția mai multor boli cardio-vasculare și psihice, cum ar fi depresia, sau la unele practici periculoase, cum ar fi consumul de alcool și fumatul.

Sloganul din acest an a Zilei Internaționale a Bărbaților este „Să facem o diferență pentru bărbați și băieți!” și își propune drept obiectiv să promoveze modele masculine pozitive. Adică, bărbații sunt încurajați să aibă mai mare grijă de sănătate, să renunțe la practicile violente și periculoase și să-și exprime mai mult emoțiile. Iar femeile sunt încurajate să-i susțină pe aceștia în distrugerea rolurilor de gen dăunătoare.

Dan Nicu

Vladimir Zelenski şi politica sa externă: la ce se poate aştepta Republica Moldova de la noul președinte al Ucrainei?

[ANALIZĂ Buletin Nr. 2] Dan Nicu |Alegerea unui outsider absolut în politică drept preşedinte al unei mari ţări europene pare un scenariu desprins dintr-un film hollywoodian de comedie. Sau dintr-un serial ucrainean de succes numit, sugestiv, ”Servitorul poporului” şi cumpărat recent de Netflix, cea mai mare reţea mondială de vizionare de conţinut video la cerere. În Ucraina, tabloul alegerii comediantului Vladimir Zelenski în funcţia de preşedinte s-a developat pe parcursul a aproximativ jumătate de an, din momentul apariţiei primelor zvonuri cu privire la candidatura sa, până la inaugurarea de pe 20 mai. Starul de televiziune şi-a anunţat intenţia de a candida la funcţia de preşedinte al Ucrainei în noaptea de revelion, iar postul de televiziune 1+1 i-a difuzat adresarea către popor în locul celei a preşedintelui în funcţie, Petro Poroşenko. Era un semnal dat lui Poroşenko de proprietarul televiziunii, oligarhul Igor Kolomoiskii, nevoit să se refugieze din Ucraina după ce a pierdut controlul asupra celei mai mari bănci ucrainene, Privatbank, în urma unui scandal de evaziune în proporţii deosebit de mari. Încă din primele săptămâni ale lunii ianuarie, intenţiile de vot pentru Zelenski le-au depăşit pe cele ale lui Poroşenko şi Iulia Timoşenko, plasându-l pe actor pe primul loc, de unde n-a mai coborât până la alegeri. Este un fenomen absolut nou în politica mondială ca un actor să câştige un mandat de preşedinte chiar în timp ce apare în rolul de preşedinte în cel mai popular serial de televiziune din ţară. Acest eveniment se înscrie într-o logică post-adevăr şi eminamente postmodernă, în care forma contează mai mult decât conţinutul, iar ambalajul determină esenţa, şi nu invers. Însă pentru o ţară aflată în război cu un vecin mai mare şi mult mai puternic, alegerea în funcţia de preşedinte a unui om cu zero experienţă în administraţia publică şi în viaţa politică este cel puţin chestionabilă.

Unul dintre lucrurile cele mai importante de spus în legătură cu Zelenski şi mandatul său e că se cunosc foarte puţine despre intenţiile sale, de fapt. Programul său a lăsat loc de multe ambiguităţi, în special în domeniul politicii externe. Este neclar ce va întreprinde Zelenski pe plan extern, iar vecinii Ucrainei se află, momentan, în expectativă, încercând să anticipeze mişcările sale. În cele ce urmează vom încerca un exerciţiu de anticipare a potenţialelor direcţii de politică externă ale adminstraţiei Zelenski, în special privind relaţia cu Republica Moldova, pe baza celei mai importante declaraţii de intenţie pe care noul preşedinte ucrainean a făcut-o până acum: discursul său de învestitură, rostit în şedinţa solemnă a parlamentului de la Kiev, Rada Centrală a Ucrainei, cu ocazia festivităţilor de inaugurare în funcţie.

Mitul «europenizării din interior» – naivitate sau rea-intenţie?

Ceea ce se poate observa la o primă analiză a discursului de inaugurare a lui Zelenski este că subiectului relaţiilor externe îi este alocat un spaţiu extrem de restrâns în comparaţie cu problemele interne ale ţării. Cu toate acestea, publicul din Republica Moldova ar putea fi interesat de câteva subiecte menţionate de noul preşedinte ucrainean. Cu unele dintre ele suntem deja familiarizaţi. De exemplu, atitudinea preşedintelui ucrainean faţă de integrarea europeană ne sună destul de cunoscut, deoarece am auzit cuvinte foarte asemănătoare de la politicienii noştri: «O ţară europeană începe cu fiecare dintre noi. Da, am ales calea spre Europa. Dar Europa nu este pe undeva pe acolo, Europa este aici (arată spre cap). Şi când Europa va fi aici, ea va fi în Ucraina. Acesta este visul nostru comun.» Trebuie să ne amintim că în discursul politic din Republica Moldova, acest motiv recurent – «să construim Europa la noi acasă» – a fost folosit de multe ori drept scuză sau argument pentru nedorinţa de a se poziţiona în favoarea integrării europene cu tot ce presupune aceasta. A fost şi cazul comuniştilor, care după 2005 au promovat în campaniile electorale din 2007 şi 2009 lozinca ”Moldova europeană o construim împreună”, este şi cazul socialiştilor astăzi, de multe ori, atunci când neagă necesitatea mişcării spre calitatea de stat-membru al Uniunii Europene şi pretind că putem atinge nivelul occidental de viaţă fără să fim parte a marii comunităţi a statelor europene. Rămâne să vedem dacă, în cazul lui Zelenski, putem vorbi despre acelaşi lucru în context ucrainean. După alegerile anticipate din această vară, este de aşteptat că partidul pro-prezidenţial ”Servitorul poporului” va obţine o majoritate confortabilă în Rada Centrală de la Kiev şi va forma o nouă guvernare. Continuarea eforturilor administraţiei precedente de a obţine, la nivel diplomatic, un accept politic al liderilor Uniunii Europene pentru depunerea cererii de aderare a Ucrainei în 2023 va însemna că retorica pro-europeană va avea o finalitate – ceea ce, indiscutabil, se va răsfrânge pozitiv asupra Republicii Moldova, a cărei elită politică va fi nevoită să facă, de asemenea, paşi concreţi în direcţia integrării europene. Momentan, însă, nu putem şti dacă Zelenski va lucra în această direcţie sau va prefera să menţină un discurs formal pro-european însă, de facto, să prefere o «neutralitate» asemănătoare celei preferate de fostul preşedinte Viktor Ianukovici. Până la urmă, în state precum Ucraina sau Republica Moldova, tentaţia de a proteja interesele de afaceri ale unei elite corupte a prevalat întotdeauna în faţa dezideratului legitim de reforme, eradicare a corupţiei, liberalizare şi democratizare. Asta se întâmplă şi acum la Chişinău, acolo unde puterea controlată de oligarhul cu reputaţie cel puţin dubioasă Vladimir Plahotniuc a profesat ani de zile un aşa-zis ”pro-europenism” al cuvintelor, nicidecum al faptelor, care le-a devenit insuportabil chiar funcţionarilor europeni. Aceştia din urmă au realizat că sunt traşi pe sfoară, iar regimul de la Chişinău a devenit indezirabil pentru foştii săi parteneri de la Bruxelles. Astfel, retorica puterii de la Chişinău a devenit mai izolaţionistă, Partidul Democrat schimbându-şi, în aparenţă, orientarea externă pentru a deveni ”Pro-Moldova”. Chiar dacă nu a spus-o cu subiect şi predicat, concluzia la care am ajuns în urma lecturii discursului său este că Vladimir Zelenski ar putea pune bazele unui curent ”Pro-Ucraina”, în care exponenţii dezideratului de integrare europeană să fie jucaţi pe degete, doleanţele lor să fie acceptate de principiu dar amânate şi tergiversate, fără a face greşelile care l-au costat mandatul pe Ianukovici.

Falsa dilemă între «vorbirea despre NATO» şi «crearea standardelor NATO»

Vladimir Zelenski nu a menţionat subiectul relaţiei Ucrainei cu Alianţa Nord-Atlantică în mod explicit în discursul său de inaugurare, însă anterior s-a declarat de partea aderării la NATO în condiţiile unui referendum naţional cu acest subiect. La prima vedere, nu pare ceva suspect să doreşti să ceri opinia poporului asupra unui asemenea subiect important, însă după ce în 2014, pe fondul agresiunii ruse în Crimeea şi Donbas, susţinerea pentru aderarea Ucrainei la NATO a crescut la peste 70%, în prezent numărul cetăţenilor ucraineni care ar susţine acest pas este în scădere, apropiindu-se de 50%. Nu este greu de înţeles, în aceste condiţii, că un referendum în careo majoritate a cetăţenilor să respingă aderarea la NATO ar însemna pecetluirea şanselor Ucrainei de a se alătura Alianţei Nord-Atlantice, şi, în acelaşi timp, pecetluirea şanselor Republicii Moldova de a se afla între două ţări membre NATO. Într-un mod similar cu tratarea integrării europene s-a exprimat Vladimir Zelenski şi despre NATO în discursul său. Unica menţionare a Alianţei nord-atlantice este în contextul reformei în domeniul apărării: ”Nu trebuie să ni se povestească despre standardele NATO, ci trebuie să fie create asemenea standarde”. Este o abordare ciudată, în care faptele sunt contrapuse vorbelor dându-se de înţeles că discuţiile despre NATO şi, eventual, aderarea la NATO nu au niciun sens şi sunt contraproductive în condiţiile în care forţele armate ale Ucrainei nu trec plenar la standardele NATO. Într-adevăr, implementarea standardelor NATO este necesară pentru aderarea la această organizaţie, însă nimeni nu a pretins vreodată, în vreo ţară din Europa Centrală sau de Est care se mişca spre NATO că nu ar fi nevoie să se vorbească despre asta. Din contra, în toate aceste ţări, inclusiv România, au existat puternice campanii publice în care atât societatea civilă cât şi autorităţile au informat cetăţenii despre beneficiile statutului de parte la tratatul Atlanticului de Nord. Calea pe care doreşte să meargă Zelenski este una riscantă în condiţiile Ucrainei, deoarece un eventual referendum eşuat de aderare la NATO ar fi ca un cadou din ceruri pentru Rusia, al cărei principal obiectiv este să nu admită aderarea Ucrainei la vreo structură occidentală, în primul rând la NATO, dar şi la UE. Pierzând Ucraina, Rusia pierde definitiv şi Republica Moldova, izolată între două ţări aparţinând clubului occidental. Primele semne ale acestui fapt, a cum ar putea arăta asta, s-au văzut deja din 2014 până în prezent. În aceste condiţii, orice încetinire sau oprire în drumul european şi euroatlantic al Ucrainei nu poate avantaja decât Rusia, iar dacă administraţia Zelenski va întreprinde aşa ceva, direct sau indirect, va pune în mod evident în avantaj Rusia.

Zelenski transmite Moscovei semnale că este dispus la dialog

În continuarea celor spuse anterior, un alt aspect foarte important al discursului lui Zelenski este faptul că acesta nu s-a referit nici o dată la Rusia în discursul său. Nu a calificat această ţară drept agresor, nu a spus nimic despre prezenţa trupelor ruse în Donbas. A vorbit despre războiul din estul ţării doar în termenii ”încetării focului”. A spus că ar fi gata să facă orice, inclusiv să-şi piardă funcţia, doar pentru a opri focul, dar fără ca Ucraina să-şi piardă teritoriile, adică pământurile ucrainene Crimeea şi Donbas, după cum le-a calificat. Impresia pe care o lasă discursul său de inaugurare unui observator atent al situaţiei din Ucraina este că preşedintele Zelenski s-a asigurat, prin câteva fraze inserate prin diferite momente ale discursului său, că mesajul transmis este unul care să corespundă opiniei dominante din societate că teritoriile ocupate aparţin Ucrainei şi că ele nu pot fi pierdute. Dincolo de aceste afirmaţii, conţinutul şi spiritul discursului său indică o dorinţă de a se concentra pe probleme interne şi o nedorinţă de a aborda şi gestiona dosarul integrării europene şi euroatlantice a Ucrainei. De asemenea, tăcerea cu privire la Rusia poate indica, dincolo de nedorinţa de a-şi ostiliza partea pro-rusă a societăţii, intenţia de a se apropia, cumva, de această ţară.

În discursul său, preşedintele Zelenski a trecut de câteva ori la limba rusă atunci când a vorbit despre necesitatea de a asigura coeziunea societăţii şi de a recupera cetăţenii din estul Ucrainei în condiţiile în care, potrivit lui, puterea de la Kiev nu a făcut nimic în ultimii cinci ani ca aceşti oameni să se simtă din nou ucraineni. Aici, din nou, avem un îndemn la concesii, inclusiv sub aspect lingvistic. Ceea ce, în condiţiile în care aceste concesii nu vor fi însoţite de măsuri active pentru aducerea acestor oameni în câmpul constituţional, poate fortifica poziţiile Rusiei în regiune. Toate aceste lucruri, privite împreună, dau impresia unor semnale transmise, pe cât posibil, la Moscova, că noua administraţie este interesată de un dialog care să refacă, din nou, atâta cât este posibil în actualele condiţii, relaţiile bilaterale. Cu siguranţă, aceste senale au fost decodate în mod corespunzător la Kremlin.

Viitorul european al Republicii Moldova depinde de rezistenţa Ucrainei în faţa Rusiei

La prima vedere o administraţie de la Kiev ceva mai puţin insistentă pe dimensiunea impunerii limbii ucrainene în toată ţara ar putea însemna avantaje pentru populaţia vorbitoare de limbă română din regiunile Cernăuţi, Odesa şi Transcarpatia. Însă Chişinăul nu îşi mai asumă de foarte mulţi ani vreun rol în protejarea minorităţii româneşti din Ucraina, în virtutea politicii de divizare în români şi moldoveni prin care Kievul a reuşit să întoarcă Republica Moldova împotriva României pe dimensiunea românofonilor din sudul şi nordul Basarabiei şi nordul Bucovinei. De aceea, mai important în prezent este în ce măsură va reuşi Rusia să profite de situaţia politică nouă de la Kiev şi câtă influenţă îşi va întoarce.

Cel mai important element al discursului de inaugurare al lui Vladimir Zelenski cu influenţă asupra Republicii Moldova este atitudinea cel puţin ezitantă privind aderarea la Uniunea Europeană şi la NATO. În cazul care noua administraţie de la Kiev va continua pe aceeaşi cale, guvernanţii de la Chişinău, indiferent din ce partide vor proveni, vor avea motive în plus ca să adopte şi ei o atitudine similară. Acesta este principalul pericol – decuplarea noastră de o Ucraină ezitantă şi indecisă va fi mai grea decât ar fi fost în 2014, pentru că va trebui să aibă loc în nişte condiţii de securitate regională ceva mai stabilizate şi previzibile, cu o Rusie care menţine conflictul de joasă intensitate în Donbas şi continuă să ocupe Crimeea. O Rusie care mizează pe faptul că Vestul colectiv cu care ea are de a face în mod diferit în funcţie de ţară, adesea fragmentând cu succes unitatea occidentală faţă de propriile ei nelegiuiri, se va sătura la un moment dat să mai insiste ca Moscova să respecte dreptul internaţional privind Ucraina sau Republica Moldova, şi va lăsa aceste ţări să fie reabsorbite într-o nouă URSS, adică exact ceea ce-şi doreşte Putin în mod deschis.

Cu cât mai puţin va rezista Ucraina în faţa Rusiei, cu atât mai slabe şanse avem şi noi să îi facem faţă, iar discursul de inaugurare al preşedintelui Zelenski trezeşte anumite semne legitime de întrebare. Să vedem, în cele ce urmează, care îi vor fi acţiunile.

Dan Nicu este absolvent al Facultății de Științe Politice și masterand în Teorie și Analiză Politică a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București, cu teze de licenta și, respectiv, dizertație, care analizează problema tranziției postsovietice a Republicii Moldova. Autor a două volume: „Copiii vitregi ai Istoriei sau Se caută o revoluție pentru Basarabia“ (2008) și „Moldovenii în tranziție“ (2013. În ultimii ani, a colaborat la mai multe publicaţii din România şi Republica Moldova, printre care Adevărul, Cotidianul, Timpul.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova

Manifestul matinal de autosugestie al funcționarului public

Manifestul matinal de autosugestie al funcționarului public

#LIDFLASH | Victor Guzun| Ca și ieri și în perioada premergătoare demisiei Guvernului, astăzi și în perioada următoare, toți angajații tuturor instituțiilor de stat și nu doar, vor face abstracție de situația politică din țară și a metamorfozelor interminabile.

Aceste perturbări politice nu sunt altceva decât simple elemente ale procesului democratic, inevitabile într-o societate deschisă, transparentă și eminamente democratică.

Ei se vor concentra exclusiv pe randamentul maxim al activității instituțiilor lor și a lor personală, întru binele societății, fiind siguri că oricare schimbare politică nu va schimba nici o regulă de joc.

Ei știu că nu are sens să pună la dubii oricare nouă coaliție sau intențiile oricărui nou șef. Pentru că până acum nu au existat excepții de la regula sacră a politicienilor: munca neostenită pentru binele țării, a societății, bunăstarea oricărui cetățean, omenia și cumsecădenia.

Ei au în vedere că nicio coaliție, ministru sau șef nou nu vor schimba nicio regulă internă (scrisă sau nescrisă), nu vor favoriza un anumit tip de comportament instituțional, nu vor pedepsi inițiativa și vor susține exclusiv meritocrația și dăruirea de sine, întru propășirea națiunii.

Ei fac asta de 30 ani, non stop. În vis.

p.s.1 Funcționarii publici care nu vor urma acest manifest vor fi chemați la șef, cu ei se va purta o discuție explicativă, iar dacă nu vor înțelege din cuvânt, li se va deschide o anchetă de serviciu care se va încheia cu o mustrare și lipsirea de premiu pentru 1 an. Nu vă deranjați, se vor găsi suficienți colegi harnici care vor raporta noului șef comportamentul vostru deviant îndreptat împotriva interesului țării și lipsit de loialitate față de institutie.

p.s.2 Orice funcționar public care va pune like sau comenta la acest manifest va fi supus procedurilor disciplinare conform p.s.1.

Bună dimineața, Moldova!

#SquatForChange, o campanie pentru mai mulți tați responsabili

#SquatForChange, o campanie pentru mai mulți tați responsabili

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Anul trecut, pe rețelele de socializare a fost lansată o campanie prin care tații din mai multe țări îndeamnă să fie instalate mese pentru a schimba scutecele bebelușilor și în toaletele pentru bărbați. Respectiv, tații pun fotografii în care schimbă scutecele copiilor și utilizează hashtagul #SquatForChange. În prezent, asemenea mese există fie în toaletele pentru femei, fie în camere specializate pentru acest scop, care au pe ușă un semn ce reprezintă anume o femeie și un copil.

Republica Moldova încă nu a ajuns la o asemenea etapă, iar mesele pentru schimbarea scutecelor sau camerele pentru alăptatul copilului în genere lipsesc din majoritatea localurilor, de parcă în acestea nu ar fi încurajată intrarea cu copiii. Și chiar dacă asemenea spații există, de cele mai multe ori ele sunt amenajate cu suportul partenerilor de dezvoltare externi, și nu din deschiderea sau propria inițiativă a agentului economic.

Care ar fi soarta unei asemenea campanii în Moldova? La sigur una pozitivă. Și ar ajuta la distrugerea mai multor stereotipuri.

În primul rând, bărbații și femeile ar avea o voce unică în a cere în special localurilor și altor locuri de agrement să amenajeze mai multe spații pentru a schimba sau a alăpta copii.

În al doilea rând, ar ajuta la distrugerea unui stereotip adânc înrădăcinat în societatea noastră precum că „mamele sunt cele responsabile cu îngrijirea copiilor”. În prezent, conform Barometrului de Gen, 52% dintre respondenți consideră că nu este bine dacă bărbatul stă acasă și are grijă de copii, iar femeia lucrează. Mulți bărbați sunt taxați de vecini, rude și societate în general dacă își asumă îngrijirea copiilor.

Cine dă start campaniei în R. Moldova?

Elena Rațoi

Pacea presupune ca oamenii să-și rezolve conflictele fără violență

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Săptămâna aceasta, în cadrul unui club de presă, au fost prezentate datele unui studiu, care arată că societatea noastră, a devenit în ultimii doi ani mai deschisă cu privire la prezența femeilor în poliție și armată. Acest pas este unul foarte important și ar putea contribui la sentimentul de siguranță al tuturor.

Femeile și bărbații percep securitatea în mod diferit. Prin urmare aceasta se răsfrânge diferit asupra lor. Din acest motiv, un act normativ care vizează societatea în general poate stabili doar niște puncte de reper, însă nu poate să răspundă necesităților tuturor persoanelor. În acest sens, e nevoie ca anumite prevederi să menționeze grupuri specifice. Luând în considerare că urmările conflictelor armate se reflectă diferit asupra femeilor și bărbaților, este necesar ca fiecare din ei să fie implicat în mod reprezentativ în orice etapă de soluționare a conflictului.

În acest sens, la 31 octombrie 2000 a fost adoptată Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU. Acesta a fost primul document adoptat de Consiliul de Securitate care se referea la drepturile femeilor asupra implicate în situații de conflict armat. Rezoluția le cerea părților implicate în conflict să prevină încălcarea drepturilor femeilor, să susțină participarea lor în procesele de negociere a păcii și în procesele de tranziție post-conflict. Celelalte 8 rezoluții care i-au urmat au completat prevederile Rezoluției 1325, iar violul și alte forme de violență sexuală au fost asimilate crimelor de război, crimelor împotriva umanității sau chiar unor forme de genocid.


Rezoluțiile Consiliului de Securitate nu țintesc un număr mai mare de femei implicate în conflictele armate, ci mai multe femei implicate în procesul de menținere a păcii.
Republica Moldova a făcut un pas important în această direcție când, la 28 martie 2018, a aprobat Programul național de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2018-2021.