Archive for category: Buletinul ”Cea mai bună cale pentru RM”

Cazul Republicii Moldova

[ANALIZĂ Buletin Nr. 1] Dan Nicu | Emergenţa statului independent numit Republica Moldova a avut loc în urma unor procese sociale comune pentru întregul spaţiu ex-sovietic şi care s-au axat într-o proporţie covârşitoare pe problemele renaşterii naţionale şi a emancipării statale – suveranizării, însă aceasta din urmă nu a presupus şi edificarea unor instituţii politice stabile, proprii unei democraţii. În ciuda aparenţelor de pluripartidism, puterea politică s-a păstrat în mâinile unui grup care a făcut parte din Partidul Comunist al Moldovei, filială a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, ulterior fiind constituit Partidul Democrat Agrar din Moldova, care a guvernat până în 1998 şi din rândurile căruia provin politicienii care au înfiinţat alte partide aflate ulterior la guvernare, printre care şi Partidul Democrat, care controlează puterea astăzi. De fiecare dată când s-a pus problema unor reforme instituţionale ample, motivul din spatele acestora nu a venit dintr-o necesitate a societăţii, ci dintr-o dorinţă a anumitor forţe politice de a-şi păstra sau de a dobândi controlul asupra puterii. Printre exemplele cele mai concludente se regăsesc: schimbarea prevederilor legii de alegere a preşedintelui Republicii Moldova sub conducerea lui Mircea Snegur pentru a restrânge accesul potenţialilor concurenţi incomozi în postura de contracandidaţi, schimbarea procedurii de alegere a preşedintelui republicii în 2000 pentru a îl înlătura pe Petru Lucinschi de la putere, revenirea la alegerea prin vot direct a preşedintelui în 2016 pentru a scoate de pe agenda publică una dintre principalele teme promovate de opoziţia extraparlamentară în ascensiune.

În anul 2017, un alt exemplu de schimbare a regulilor de joc politic fără a avea o largă consultare populară, simulând un consens în societate, a fost schimbarea sistemului de alegere a parlamentului unicameral, trecându-se de la reprezentarea proporţională (RP) la sistemul mixt, în care reprezentarea proporţională coexistă cu votul majoritar (pe circumscripţii uninominale). În cele ce urmează, vom face o scurtă descriere a evenimentelor care au însoţit schimbarea sistemului de vot, şi vom încerca să ne dăm seama despre motivele guvernării şi a unei părţi din opoziţie (Partidul Socialiştilor) de a interveni în legislaţia electorală.

Reprezentare proporţională vs vot mixt: evoluţia sistemelor de vot în Republica Moldova

În perioada de independenţă a Republicii Moldova au existat, până la modificările legislaţiei electorale din 2017, două sisteme de vot. Primul a fost sistemul majoritar în două tururi, aplicat la alegerile legislative din 25 februarie 1990 (Victor Juc – ”Evoluţia sistemului electoral în Republica Moldova – alegeri parlamentare”). Ultimul Soviet Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi primul parlament al Republicii Moldova după 27 august 1991 a fost ales prin acest sistem. În 1993, guvernarea controlată de Partidul Democrat Agrar vine cu iniţiativa modificării sistemului de vot prin introducerea reprezentării proporţionale – votul pe o singură circumscripţie, alegându-se între liste electorale ale fiecărei formaţiuni politice participante la alegeri. Numărul parlamentarilor a fost redus de la 380 la 104 pentru alegerile din 1994, ulterior la 101, cifră care se păstrează până astăzi. Sistemul proporţional a fost reconfirmat prin adoptarea în 1997 a Codului Electoral, în baza căruia s-au desfăşurat scrutine parlamentare în 1998, 2001, 2005, 2009, 2010 şi 2014.

Ideea trecerii la un sistem uninominal, în care deputaţii în parlament să fie aleşi pe circumscripţii, datează de la începutul anilor 2000. Pe durata aflării sale în parlament, fostul prim-ministru Dumitru Braghiş şi coaliţia sa ”Alianţa Braghiş”, ulterior transformată în Partidul Democraţiei Sociale, a introdus tema revenirii la sistemul uninominal în dezbaterea publică, demarând o campanie de adunare de semnături pentru o iniţiativă cetăţenească de modificare a legilor electorale. Chiar dacă Braghiş şi echipa sa au pretins că au adunat toate cele 200.000 de semnături necesare, Comisia Electorală Centrală a anulat o parte dintre ele, astfel încât iniţiativa nu a ajuns în parlament. Subiectul în cauză a fost abandonat în următorii ani, până la sfârşitul guvernării comuniste. În schimb, după schimbarea de putere din 2009 şi accederea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană, dezbaterea despre schimbarea sistemului de vot a căpătat un nou suflu. Astfel, din februarie 2012 până în 2017 au existat cinci proiecte de lege care vizau schimbarea sistemului electoral (Ion Tăbârţă – ”Schimbarea sistemului electoral al Republicii Moldova: Impactul asupra sistemului politic moldovenesc”). Primul a fost propus la iniţiativa prim-vicepreşedintelui de atunci al PDM, Vlad Plahotniuc (în prezent preşedinte), nefiind acceptat de celelalte fracţiuni.

După criza politică din ianuarie-martie 2013 şi căderea guvernului Filat II, în contextul negocierilor pentru formarea unui nou guvern, PLDM şi PDM au adoptat o serie de legi, printre care s-a regăsit şi cea privind trecerea la sistemul de vot uninominal, adoptată pe 19 aprilie 2013 (ibidem). Potrivit anumitor surse din mass-media, iniţiativa a aparţinut tot Partidului Democrat, care dorea să-şi asigure intrarea în parlament la următoarele alegeri, incertă în condiţiile sistemului proporţional (Ion Tăbârță – ”Despre substanța și graba cu care s-a votat trecerea la sistemul electoral mixt în Moldova”). În urma adâncirii conflictului dintre PDM şi PLDM după ce Curtea Constituţională a decis că Vlad Filat, preşedintele PLDM, nu mai avea dreptul să ocupe funcţia de prim-ministru, fracţiunea liberaldemocrată din parlament a negociat cu PCRM abrogarea proiectelor de legi convenite anterior cu PDM, printre care, în mod special, legea privind introducerea sistemului de vot uninominal. Aceasta a fost abrogată pe 3 mai 2013.

Următoarea rundă de discuţii privind modificarea sistemului de vot a avut loc în 2017 şi au fost iniţiate de acelaşi partid care s-a preocupat de acest subiect şi în 2012 şi 2013, PDM. De această dată, PDM era cel mai influent partid reprezentat în parlament şi principalul partid de guvernare, aşa că dispunea de capacităţi mult mai mari de a-şi impune punctul de vedere. Proiectul de lege a fost înregistrat pe 14 martie 2017, în acelaşi timp fiind iniţiată o campanie publică de adunare de semnături în susţinerea propunerii. PDM a propus trecerea la un sistem majoritar pe circumscripţii uninominale. Iniţial, niciun partid nu a susţinut această iniţiativă, până când, în aprilie 2017, Partidul Socialiştilor a propus instituirea sistemului mixt, în care jumătate dintre deputaţi urmau a fi aleşi prin sistemul proporţional, existent anterior, iar cealaltă – pe circumscripţii uninominale. După votarea ambelor proiecte de lege în prima lectură, pe 5 mai 2017, s-a decis comasarea lor, pe baza proiectului PSRM. Pe 20 iulie 2017, Parlamentul a votat noul proiect, comasat, în lectura a doua, finală. Astfel, în Republica Moldova a fost adoptat sistemul electoral mixt. Din cei 101 de parlamentari, 50 urmează a fi aleşi în sistem proporţional (pe liste de partid), iar 51 pe circumscripţii uninominale. Pe teritoriul controlat de autorităţile de la Chişinău s-au constituit 46 de circumscripţii, încă 2 mandate fiind rezervate teritoriului din stânga Nistrului, iar 3 cetăţenilor din afara graniţelor (numiţi generic ”Diaspora”).

Efecte: scăderea reprezentativităţii, deficit de legitimitate, conflict cu instituţiile europene

Având în vedere sporirea gradului de control asupra statului în ansamblu, cu toate instituţiile sale, de către Partidul Democrat – direct şi prin interpuşi – trecerea la sistemul mixt are în mod evident menirea de a asigura acestui partid perpetuarea la guvernare. În acest punct, interesele sale corespund cu interesele Partidului Socialiştilor, cu care PDM ar putea fi nevoit să împartă puterea după alegerile parlamentare din 24 februarie 2019.

Cum anume favorizează acest nou sistem de vot partidul aflat la guvernare? Explicaţia vine de la politologul francez Maurice Duverger, care, în urma studierii evoluţiei componenţei parlamentelor din ţări cu sisteme de vot diferite a formulat câteva legi care explică legătura dintre sistemele de vot şi sistemul de partide. Astfel, un sistem de vot proporţional produce un sistem de partide într-o mare măsură pluralist, cu mai multe formaţiuni politice puternice şi stabile. Acest sistem de vot este cel mai potrivit pentru ţările cu democraţie în dezvoltare, în care formaţiunile politice trebuie să se fortifice şi să se formeze un sistem de partide pe termen lung. Pe de altă parte, sistemul de vot majoritar pluralitar, cu tur unic – în care câştigă canditatul cu cel mai mare număr de voturi, nu cu majoritate absolută – produce bipartidism. În cazul Republicii Moldova, sistemul va fi unul mixt, dar chiar şi aşa, starea de lucruri nou creată va favoriza consolidarea celor mai puternice două formaţiuni. Asta deoarece lor nu le va fi greu să-şi impună candidaţii în circumscripţii, beneficiind de ajutorul resursei administrative controlate. Una dintre cele mai mari hibe ale sistemului de vot majoritar şi mixt, în cazul votului pe circumscripţii, este deficitul democratic – insuficienta legitimitate a candidaţilor câştigători şi lipsa lor de reprezentativitate. De exemplu, un candidat poate ajunge deputat cu votul a 25% dintre alegătorii care au participat la alegeri, dar va trebui să-i reprezinte şi pe ceilalţi 75% de cetăţeni din circumscripţia sa. Pentru a rezolva această problemă, unele ţări – de exemplu Franţa – au introdus votul uninominal în două tururi. Refuzul de a face acelaşi lucru în Republica Moldova, stabilind un filtru care să crească legitimitatea şi reprezentativitatea deputaţilor aleşi, denotă interesul guvernării (în care includem şi PSRM) de a-şi facilita păstrarea puterii în propriile mâini. Mai mult, autorităţile au posibilitatea de a trasa noile circumscripţii electorale conform propriilor interese politice, după o serie de criterii, permiţându-le să-şi maximizeze capacitatea de a obţine mandate în detrimentul reprezentării.

Criticile pe care le-au primit autorităţile de la Chişinău din partea comunităţii internaţionale se referă la aspectele menţionate mai sus şi relevă absenţa unui consens politic larg în clasa politică şi societatea din Republica Moldova pe marginea reformei electorale. Astfel, Comisia de la Veneţia, important for politic şi constituţional, a emis pe 19 iunie 2017 un aviz cu privire la schimbarea sistemului electoral. În acest document se arată că propunerea de reformă ar putea influenţa negativ viaţa politică în special în circumscripţii, candidaţii putând fi influenţaţi prin diferite metode de actori care îşi urmăresc propriile interese. Acesta a fost, de altfel, unul dintre motivele pentru care în România s-a renunţat la sistemul majoritar uninominal, care fusese în vigoare pentru scrutinele din 2008 şi 2012.

De asemenea, iniţiativa de modificare a sistemului electoral a fost supusă unor critici dure şi în Parlamentul European, în special din partea europarlamentarilor Partidului Popular European, care deţine majoritatea. Astfel, pe 19 iunie 2017 purtătoarea de cuvânt a Serviciului European de Acţiune Externă, Maja Kocijancic, a declarat: «Modificările propuse provoacă îngrijorări serioase în contextul politic actual». Oficialul european a mai atras atenţia asupra polarizării forţelor politice moldoveneşti şi lipsa unui consens naţional privind respectivul subiect. Autorităţile de la Chişinău au fost avertizate că Republica Moldova riscă reevaluarea Acordului de Asociere cu UE, în cazul în care va merge înainte cu schimbarea sistemului de vot (”Toate instituţiile europene cer renunţarea la votul mixt în Republica Moldova”, Moldnova). Donald Tusk, şeful Consiliului European, a recomandat guvernului de la Chişinău şi personal prim-ministrului Pavel Filip, să urmeze recomandările Comisiei de la Veneţia, aceasta din urmă având un punct de vedere negativ asupra problemei.

Chiar dacă reprezentanţii puterii, în special preşedintele PDM Vladimir Plahotniuc şi prim-ministrul Pavel Filip, au adoptat un ton conciliator şi au declarat că vor respecta observaţiile Comisiei de la Veneţia, proiectul de lege a fost votat în lectură finală fără modificări, ceea ce a dus la începerea distanţării instituţiilor Uniunii Europene de puterea de la Chişinău, o tendinţă care a continuat pe parcursul anilor 2017 şi 2018, mai ales după invalidarea rezultatelor alegerilor locale din municipiul Chişinău, din vara anului 2018, atunci când un lider din opoziţia extraparlamentară, Andrei Năstase, a câştigat scrutinul în turul II.

Analiza evenimentelor legate de trecerea la sistemul electoral mixt în Republica Moldova relevă falia care există între guvernare şi cetăţeni atunci când vine vorba despre iniţiativele politice majore care influenţează evoluţia societăţii pentru mai multe cicluri electorale înainte. Filosofia de guvernare, atâta câtă a existat, a rămas aceeaşi pe parcursul tuturor anilor de independenţă a Republicii Moldova – politicienii utilizează instituţiile şi legile pentru a-şi perpetua controlul asupra puterii, schimbând regulile jocului după bunul plac, în loc să se supună legilor şi regulilor de joc adoptate în mod formal. Cât priveşte reforma electorală din 2017, avem de a face cu un caz de subordonare a interesului public faţă de interesele a două partide, care conform rezultatelor ultimelor alegeri parlamentare nu reprezintă nici separat, nici cumulat, majoritatea cetăţenilor cu drept de vot. Efectele pe termen lung ale acţiunilor lor politice din 2017 vor fi de observat abia după finalizarea mandatului parlamentului ales în 2019, însă se poate spune de pe acum că ele nu vor contribui la consolidarea democraţiei în Republica Moldova.

Dan Nicu a absolvit Facultatea de Științe Politice și masteratul în Teorie și Analiză Politică a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București, cu teze de licența și, respectiv, dizertație, care analizează problema tranziției post-sovietice a Republicii Moldova. Autor a două volume: „Copiii vitregi ai Istoriei sau Se caută o revoluție pentru Basarabia“ (2008) și „Moldovenii în tranziție“ (2013). În ultimii ani, a colaborat la mai multe publicații din România și Republica Moldova, printre care Adevărul, Cotidianul, Timpul. În perioada 2019-2020 a urmat cursuri ale Facultății de Științe Politice și Relații Internaționale de la Universitatea din Varșovia în cadrul programului internațional de cercetare științifică ”Lane Kirkland”, cu un studiu al fenomenului știrilor false ca parte a amenințărilor hibride. Din 2020 este expert asociat LID Moldova.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Copyright © LID Moldova