blestemul kozak

“Blestemul Kozak” asupra eforturilor Federației Ruse de a-și promova și impune propria viziune asupra conflictului din estul Ucrainei

#LIDFLASH | Dan Nicu | Asupra eforturilor Federației Ruse de a-și promova și impune propria viziune asupra conflictelor mai mult sau mai puțin înghețate din fostul ei imperiu colonial planează ceea ce voi numi “Blestemul Kozak”.
După ce felia mare – și slavă – a tortului, Ucraina, a trecut printr-o schimbare de putere, pașii de apropiere între Moscova și Kiev s-au manifestat prin schimbul de prizonieri de luna trecută, care a satisfăcut o parte dintre cererile societății ucrainene – eliberarea marinarilor făcuți prizonieri în strîmtoarea Kerci, a regizorului Oleg Sentsov și a altor deținuți politici. Se părea că s-a deschis drumul spre rezolvarea pașnică a impasului din Donbas. Acum trei zile, întreaga lume a aflat că Ucraina a cedat, că guvernul de la Kiev și președintele Zelenski s-au pus de acord cu federalizarea, acceptând asa-zisa Formulă Steinmeier, iar soarta Ucrainei și, prin extensie, cea a vecinei mult mai mici și slabe Republica Moldova, este pecetluită. Nu este deloc așa.
Guvernarea de la Kiev, chiar dacă există o largă majoritate a partidului Servitorul Poporului, este conștientă că poate repeta soarta lui Ianukovici, motiv pentru care președintele Zelenski a explicat într-o adresare televizată că nu poate fi vorba despre oferirea unui statut special zonelor dn Donbas necontrolate de Kiev, fără ca mai întâi să fie respectate câteva condiții:

– Restabilirea integrală a controlului guvernamental asupra sectorului de frontieră ruso-ucraineană aflat în așa-numitele “DNR” și “LNR”.
– Dezarmarea integrală a tuturor formațiunilor armate ilegale din partea de sud-est a Donbasului și evacuarea de pe teritoriul Ucrainei a combatanților veniți din Rusia.
– Asigurarea votului la alegerile locale în conformitate cu Constituția și legile Ucrainei, cu participarea formațiunilor politice ucrainene, și a dreptului la vot pentru toate persoanele care s-au refugiat din Donbas.

Odată îndeplinite aceste condiții, Ucraina ar urma să adopte și pună în aplicare o lege privind statutul special al Donbasului, care să înlocuiască actuala lege în vigoare până în 31 decembrie 2019. Acea lege ar urma să devină definitivă doar dacă OSCE recunoaște că alegerile locale au avut loc cu respectarea standardelor democratice.Îndeplinirea condițiilor de mai sus înseamnă, de fapt, disoluția așa-numitelor DNR și LNR, ceea ce Rusia nu va accepta să se întâmple vreodată în termenii Ucrainei.

Așa că situația de blocaj, de pat, va continua. Pur și simplu Zelenski și guvernul lui au nevoie să arate că lucrează, iar Rusia are nevoie să-și lucreze imaginea șifonată. Aceste interese converg până la un punct, însă dincolo de beneficiile de imagine, viziunile diametral opuse asupra scenariilor de evoluție post-conflict blochează întregul proces. Iar societatea civilă si cetățenii de la Kiev ies în stradă, și cu cât mai multe cedări ar face guvernul ucrainean în fața Moscovei, cu atât mai mulți manifestanți vor ieși pe Maidan.
Situația seamănă cu cea de la Chișinău din noiembrie 2003, fără a avea însă caracterul de fatalitate și dezastru iminent al acesteia din urmă. Știm cum s-a terminat situația din 2003 de la Chișinău. Iar Ucraina este mult prea importantă în ecuația confruntării dintre Rusia și Occident, cel puțin acea parte a occidentului care încă mai este demnă de acest nume. Oricât ar încerca Rusia să-și impună punctul de vedere asupra țărilor pe care le ține în șah cu conflicte înghețate, efectul va fi același: blestemul Kozak, adică eșec, existând prea multe impedimente în calea Moscovei, și, cel mai important, voința popoarelor supuse agresiunii de a nu fi victime.

10 provocări și motive pentru care folosim prea puțin soluțiile electronice

10 provocări și motive pentru care folosim prea puțin soluțiile electronice

#LIDFLASH | Victor Guzun | 1. Lipsa leadearship-ului – dacă un ministru nu va semna digital și nu va cere asta de la subalterni, nimeni nu o va face la nivel inferior sau în regiunile rurale. Banii și tehnologiile nu sunt o problemă. De exemplu, Parlamentul R. Moldova dispune de sistemul de vot electronic din 2003, iar Primăria Chișinău din 2016 (TBC). Ambele instituții votează ]n continuare manual.

2. Voință politică – lucrurile se rezolvă relativ rapid atunci când politicienii înțeleg problema și avantajele soluției de e-guvernare. Și își asumă riscurile.

3. Asimilarea – o bună parte a populației este departe de tehnologiile informaționale. În capitală și-n orașe mari, cunoștințele sunt superficiale. În regiuni și zone rurale: aproape inexistente.

4. Birocrație, rezistență, sabotaj – este foarte dificil să convingi o agenție care oferă servicii publice să accepte serviciile electronice. Motivația lor este diversă. Vom vorbi despre acest aspect în detalii, ulterior.

5. Argumentul protecției datelor cu caracter personal funcționează pentru cei care nu vor să facă nimic. Folosind acest argument exagerat s-au curmat multe inițiative bune, foarte des făcând abstracție de veridicitatea riscurilor.

6. Lipsa de instrumente de autentificare unice, simple, accesibile, unificate și răspândite, cu posibilitatea de a semna digital. Instrumentele existente sunt utilizate de un număr mic sau foarte mic de cetățeni. De exemplu, în R. Moldova au fost eliberate mai puțin de 400 buletine de identitate cu posibilitatea de a semna digital. Perioada de valabilitate a instrumentelor este redusă.

7. Popularizare foarte scăzută a serviciilor, în special la nivel local. Poți crea cele mai bune sisteme din lume dar dacă ele nu vor fi utilizate, vor rămâne doar sisteme bune, nimic mai mult.

8. Nivel foarte scăzut de implicare și co-creare a soluțiilor eGov între instituțiile publice, mediul de afaceri, mediul academic, think-tank-uri, administrație regională și locală, cetățeni. Nu poți crea ceva ce trebuie sa fie utilizat masiv neconsultând în detalii utilizatorii și pe toți cei interesați.

9. Nivel scăzut de alfabetizare digitală. Oamenii trebuie să cunoască de ce serviciile digitale sunt mult mai performante decât serviciile tradiționale și care sunt avantajele utilizării lor.

10. Serviciile nu sunt întotdeauna prietenoase, uneori sunt complicate și ambigue pentru acces. KISS – Keep It Simple and Short.

16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen

Azi se încheie campania ”16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen”

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Pe 25 noiembrie a fost dat startul campaniei internaționale „16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen”, care a durat până pe 10 decembrie. Este perioada în care lumea se mobilizează pentru a atrage atenție asupra acestui fenomen grav. Violența se manifestă prin foarte multe forme, una dintre acestea fiind violența împotriva femeilor, destul de răspândită, doar că mai puțin cunoscută sub această denumire. Ea ar putea fi definită drept „orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte, împiedicându-le să-și exercite și să-și realizeze drepturile politice”.

Deși ar putea să se manifeste prin diverse forme, una din cele mai răspândite este „reducerea femeii la corp”.

Pentru o femeie care vrea să se lanseze în politică, dar nu numai, este mult mai dăunătoare situația în care detalii din viața ei privată sunt aduse în atenția publicului, spre deosebire de cazurile care implică bărbați. Chiar dacă acestea se adeveresc a fi, până la urmă, false. Respectiv, avem situații când rețelele de socializare sunt împânzite cu fotografii intime sau cu informații despre viața intimă a candidatei.

Deși aceste detalii nu prezintă nici cele mai mici indicii despre capacitățile sale profesionale, oamenii încep să o condamne și să o judece în baza acestor detalii auzite.

Chiar dacă și în cazul bărbaților sunt utilizate asemenea metode, aceste situații fie sunt date uitării mult mai rapid, ori ne trezim cu scandaluri în cazul în care aceștia au încălcat grav anumite norme sociale: au cumpărat servicii intime, partenerele au fost minore etc. În calitate de mijloace pentru a denigra imaginea unui bărbat servesc mai degrabă informații sau zvonuri despre cazuri de corupție sau încălcări ale legislației.

Societatea are încă tendința de a controla ceea ce fac femeile cu propriul corp, taxându-le pentru asta. Încă mai este actual ca o femeie să fie judecată mai degrabă pentru felul cum arată și doar apoi pentru posibilitățile sale intelectuale.

În R. Moldova, persoanele cu dizabilități sunt printre cele mai discriminate

În R. Moldova, persoanele cu dizabilități sunt printre cele mai discriminate

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Conform datelor oficiale, în R. Moldova locuiesc circa 180,6 mii de persoane cu dizabilități, ceea ce reprezintă 5% din populația țării.

Cele mai mari probleme cu care se confruntă această categorie ar putea fi listate de oricine. Lipsa de accesibilitate ar sta pe primul loc, dacă s-ar face un sondaj în rândul persoanelor cu dizabilități cu privire la barierele pe care le întâlnesc cel mai des. Nu mai puțin importante sunt înrolarea la studii, angajarea în câmpul muncii, pensiile și alocațiile prea mici.

Conform „Studiului privind percepțiile și atitudinile față de egalitate în Republica Moldova”, elaborat în 2018, persoanele cu dizabilități se regăsesc printre primele 3 categorii de populație cel mai des discriminate. Tot același studiu susține că persoanele cu dizabilități fizice ar fi acceptate de populația generală până la

nivel de prieten, dar nu și de membru al familiei, iar persoanele cu dizabilități intelectuale – doar până la nivel de coleg. 

La baza tuturor barierilor stă în primul rând acceptarea din partea societății. Deși din datele prezentate mai sus am putea considera că nivelul de acceptare e destul de bun, totuși societatea are o atitudine discriminatorie, pe care de cele mai multe ori nici nu o conștientizează.

De cele mai multe ori, societatea are o atitudine prin care infantilizează această categorie: dacă persoana merge însoțită de o altă persoană, fără dizabilități, oamenii mai degrabă i se vor adresa acesteia din urmă și vor avea mai mare încredere în cuvintele ei. Oamenii încearcă să comunice „cu grijă” cu persoanele cu dizabilități și acceptă mai puțin să „rezolve cu acestea anumite probleme”, pe de altă parte încearcă să-i transforme în „eroi” și „persoane care inspiră”.

După alegerile locale care au avut loc la 20 octombrie 2019, 6 femei cu dizabilități au fost alese în calitate de consiliere locale. Ele nu vor să rezolve doar problemele persoanelor cu dizabilități, dar să îmbunătățească viața întregii comunități. Respectiv, nu vor fi rezolvate doar problemele localității, dar vor contribui și la schimbarea atitudinii față de persoanele cu dizabilități.

Binomul germano-francez, dereglat de ambiţia lui Macron şi prudenţa lui Merkel

Binomul germano-francez, dereglat de ambiţia lui Macron şi prudenţa lui Merkel

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu| Binomul germano-francez, care domina copios Uniunea Europeană, pare a nu mai funcţiona pentru prima oară în ultimele două decenii. Recent, tensiunea dintre cele două mari puteri a izbucnit şi în public, Angela Merkel acuzându-l pe Emmanuel Macron cu ocazia dineului de celebrare a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului că, prin „politicile sale disruptive”, o obligă pe ea „să strângă şi să lipească cioburile” sparte de el, înainte ca orice discuţii pragmatice să poată continua. Preşedintele francez, înţelegând în principal aluzia la comentariul său că NATO se află în „moarte cerebrală”, s-a apărat spunând că trebuie să semnaleze problemele cu care se confruntă alianţa, înainte de Summit-ul de la Londra, când se vor celebra 70 de ani de parteneriat nord-atlantic.


Trebuie subliniat însă că diferendul franco-german nu este produs doar de comentariul lui Macron cu privire la NATO sau de opoziţia franceză faţă de începerea negocierilor de aderare la UE ale Macedoniei de Nord şi ale Albaniei, care au zdruncinat puternic interesele germane în Balcanii de Vest.

În realitate, ciocnirea este una cu baze structurale tot mai puternice, între o Franţă tot mai asertivă în mandatul solid al unui preşedinte ambiţios, şi o Germanie tot mai fidelă păstrării statu-quo-ului european, atât timp cât prudentul cancelar Merkel este în retragere, şefia creştin-democraţilor germani în era post-Merkel este încă disputată, iar coaliţia de guvernare cu social-democraţii de la Berlin este tot mai şubredă.

În fapt, discuţia se poate reduce la nemulţumirea lui Emmanuel Macron care, deşi a adoptat reforme foarte nepopulare, de limitare a modelului social francez şi de apropiere de modelul economic german, nu a obţinut din partea Berlinului concesiile pe care le dorea privind restructurarea pieţei unice şi a zonei euro. Macron şi interesele franceze pe care le reprezintă şi-au îndreptat atunci atenţia asupra zonei de apărare şi de politică externă, încercând, prin propuneri legate de o politică de apărare comună europeană, să modifice raporturile hegemonice din UE: practic, Macron doreşte ca armata franceză să fie cheia de boltă a construcţiei europene în locul economiei germane, cum era până în prezent.


Statele est-europene, fie ele membre ale UE, precum România, fie asociate, precum Republica Moldova, trebuie să ţină cont de această schimbare care, fără a fi ireversibilă, este totuşi serioasă. În ce direcţie va merge binomul germano-francez pe termen lung am putea vedea mai bine în următorii doi ani, în cadrul unei mari Conferinţe despre Viitorul Europei, pe care Berlinul şi Parisul au propus-o de comun acord în această săptămână celorlalte state membre.

Sursa imaginii: POOL/AFP

Putin strânge șurubul din nou - lupta împotriva ”agenților străini”

Putin strânge șurubul din nou – lupta împotriva ”agenților străini”

#LIDFLASH | Dan Nicu | Federația Rusă mai face un pas pe calea restaurării totalitarismului. Pe 21 noiembrie, Duma de Stat a adoptat în lectura a treia, finală, o serie de modificări la două legi care reglementează spațiul informational: ”Despre mijloacele de informare în masa” și ”Despre informații, tehnologiile de informații și apărarea informațiilor”. De azi înainte, nu doar instituțiile de presă pot fi desemnate ”agenți străini”, ci și persoanele fizice care diseminează conținuturile informative produse de aceste instituții. Orice individ care locuiește în Rusia va putea fi arestat, anchetat și condamnat pentru vina de a reprezenta, într-un fel sau altul, interesele unei alte țări, dacă distribuie analize, informații și opinii provenind de la mass media incomodă lui Putin.

După adoptarea de proceduri prin care organizațiile non-guvernamentale și instituțiile de presă pot fi desemnate oficial drept ”agenți străini”, a venit rândul persoanelor fizice, a simplilor cetățeni. La fel ca în cazul legilor privind ”activitatea extremistă” și ”insultarea reprezentanților puterii”, în care cetățenii pot fi reținuți și închiși pentru motive stoarse din deget, actuala strângere de șurub va limita și mai mult drepturile cetățenești și reprezintă o încălcare crasă a dreptului la libertatea de opinie și de conștiință.

Din 2014 încoace, în Rusia s-a creat și adoptat un întreg pachet de legi care restrâng libertățile cetățenești încălcând Constituția acestei țări. De exemplu, așa-numitele legi Yarovaya, numite astfel după vicepreședintele Dumei de Stat Irina Yarovaya, inițiatorul lor, care permit autorităților să-i monitorizeze și urmărească mult mai ușor pe cetățeni, sau crearea așa-zisului ”Runet” sau ”internet suveran” – a măsurilor care permit autorităților ruse să decupleze țara de la rețeaua globală de internet.

În asemenea ritmuri, nu e departe ziua când, prin lege, va fi instituit statutul de ”dușman al poporului”, la fel ca în vremurile staliniste pe care populația rusă este din nou educată să le regrete, iar ședințele de judecată sumară vor fi conduse de renumitele ”troici”. O finalitate logică ar fi și ridicarea moratoriului asupra pedepsei cu moartea, în vigoare în Federația Rusă din anii 90.

Sursa imaginii: Star Vision TV Georgia

Manifestațiile din Georgia

În căutarea echității, împotriva sistemului electoral. Manifestațiile din Georgia

#LIDFLASH | Dan Nicu| Mii de oameni din Georgia au venit din nou în fața sediului Parlamentului din Tbilisi pentru a manifesta împotriva unei guvernări pe care o acuză că i-ar fi mințit pe toți georgienii în vara acestui an atunci când, după o altă rundă de manifestații de protest, a promis, printre altele, că va asigura modificarea legislației electorale pentru alegerea parlamentului prin metoda reprezentării proporționale. Cetățenii cer trecerea la reprezentarea proporțională pentru că în condițiile sistemului mixt actual, în care 73 dintre cei 150 de deputați ai parlamentului unicameral georgian sunt aleși pe circumscripții, iar 75 pe liste proporționale închise, partidele guvernării își pot folosi accesul la resursa administrativă ca să păstreze puterea pentru un număr nelimitat de mandate. Este cazul ultimelor alegeri parlamentare, în 2016, când partidul ”Visul georgian – Georgia Democrată”, a obținut puțin peste 48% din voturile cetățenilor în circumscripția națională, asigurându-și însă 75% din numărul mandatelor din parlament, în urma câștigării a 71 din 73 circumscripții uninominale.

”Visul Georgian” este partidul unui foarte prosper om de afaceri georgian, Bidzina Ivanishvili, care a fost și prim-ministru al Georgiei între 2012-2013. Ulterior, el s-a ”retras” din politică, pentru ca să devină, în 2019 președinte al partidului de guvernământ, unica funcție pe care o deține.
În ultimii doi ani, nemulțumirile populației față de guvernarea ”Visului Georgian” a crescut, fapt demonstrat și de alegerile prezidențiale de anul trecut, în care partidul lui Ivanishvili a avut mari dificultăți în a-și impune candidatul, actualul președinte Salome Zurabishvili, în cea mai înaltă funcție a statului.

În vara acestui an, a crăpat răbdarea cetățenilor, în momentul în care un deputat rus aflat în vizită la Tbilisi și-a permis să se așeze la masa președintelui parlamentului, din sala de ședințe, și să conducă, din acel loc, evenimentul care avea loc. După câteva săptămâni de proteste cu zeci de mii de manifestanți, din care nu au lipsit violențele și luptele de stradă, Bidzina Ivanishvili a anunțat în persoană că legea electorală va fi modificată pentru a institui metoda reprezentării proporționale. Acum, când majoritatea parlamentară a refuzat să dea curs propriilor promisiuni, toți cei care au urmărit ca ”Visul Georgian” să se țină de cuvânt își manifestă nemulțumirea. Ei îi acuză pe liderii acestui partid de faptul că ar fi văzut rezultatele unor sondaje de opinie potrivit cărora în acest moment ”Visul Georgian” ar pierde alegerile, acesta fiind motivul pentru care guvernarea a renunțat să mai modifice, la cererea publicului, legea electorală, lăsând în vigoare actualele prevederi care favorizează partidele mari.


Cred că observatorului din Republica Moldova descrierea acestei situații îi pare mai arhi-cunoscută. Și la Chișinău s-au manipulat regulile de vot și modalitățile de alegere a diferitor demnitari publici (de exemplu, alegerea lui Dodon). Și la Chișinău am avut un Bidzina Ivanishvili local care a lucrat, adesea, după cam aceleași tactici. Sau, poate, la Tbilisi au avut un Plahotniuc local. Ceea ce e cam același lucru – adesea, în spațiul ex-sovietic, dacă schimbi oligarhii cu locul, rezultatul nu se schimbă. De asemenea, cetățenii Republicii Moldova au protestat în vara anului 2017 împotriva trecerii la sistemul mixt, cel care favoriza, după cum s-a văzut, două partide – PDM și PSRM.

Însă pentru mulți dintre manifestanții georgieni, în prezent, pierderea alegerilor parlamentare din 2020 de către partidul ”Visul Georgian” a început să fie o chestiune de viață și de moarte. Din această cauză, actualele manifestații de la Parlamentul georgian nu vor înceta pe deplin, chiar dacă, probabil, vor scădea în intensitate, pregătindu-se pentru o nouă rundă de acutizare.

Sursa imaginii: civil.ge

Astăzi este celebrată Ziua Internațională a Bărbaților

Astăzi este celebrată Ziua Internațională a Bărbaților

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Astăzi este celebrată Ziua Internațională a Bărbaților. Sărbătoarea nu trebuie percepută ca o provocare (cum o văd unii) la adresa Zilei Internaționale a Femeilor, marcată pe 8 martie, și nu vine deloc în contradicție cu ultima, ci ca o completare. Scopul ei este de a promova modelele masculine pozitive și de atrage atenția asupra anumitor probleme specifice bărbaților, cum ar fi sănătatea mentală, combaterea masculinității toxice și prevenirea sinuciderilor. Obiectivele acestei sărbători sunt specificate în documentul numit „Șase piloni ai Zilei Internaționale a Bărbaților” și se focusează pe sănătatea bărbaților și a băieților, îmbunătățirea relațiilor de gen, promovarea egalității de gen, combaterea stereotipurilor existente cu privire la bărbați și băieți și promovarea modelelor masculine pozitive.

În R. Moldova, speranța de viață a bărbaților, conform datelor din 2018, reprezintă 69,1 ani, în comparație cu 77,1 ani pentru femei. Acest fapt se datorează nivelului mai înalt al mortalității premature a bărbaților, în special a celor cu vârstă aptă de muncă. La fel, din numărul total de sinucideri în 2017, 86% le revin bărbaților. Cauza acestui fenomen este adânc înrădăcinată în cultura de gen, în special în faptul că bărbații sunt încurajați mai puțin (sau deloc) să-și exprime emoțiile.

Societatea mai degrabă le interzice bărbaților să fie duri, să nu fie sensibili. La rândul lor, aceștia ”nu au voie să le fie frică” sau ”să plângă”. Aceste „cerințe” duc la apariția mai multor boli cardio-vasculare și psihice, cum ar fi depresia, sau la unele practici periculoase, cum ar fi consumul de alcool și fumatul.

Sloganul din acest an a Zilei Internaționale a Bărbaților este „Să facem o diferență pentru bărbați și băieți!” și își propune drept obiectiv să promoveze modele masculine pozitive. Adică, bărbații sunt încurajați să aibă mai mare grijă de sănătate, să renunțe la practicile violente și periculoase și să-și exprime mai mult emoțiile. Iar femeile sunt încurajate să-i susțină pe aceștia în distrugerea rolurilor de gen dăunătoare.

Reformă sau blocare pe termen nelimitat

Reformă sau blocare pe termen nelimitat? Franţa înaintează propuneri de modificare a procesului de aderare la UE

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | După ce a blocat luna trecută începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Macedonia de Nord şi Albania, Franţa a prezentat luni o notă neoficială ca punct de pornire în dezbaterea pe care o solicită pentru reformarea mecanismului de integrare.
Parisul propune 4 principii care să guverneze noul mecanism de aderare: 1. Negocieri pe blocuri succesive de probleme, ceea ce înseamnă că nu va mai exista deschiderea concomitentă a celor 35 de capitole de negociere, ci fiecare stat candidat va trebui să închidă mai întâi câte un bloc de capitole pentru a trece mai apoi la următorul (începând cu justiţia şi statul de drept, urmând cu educaţia şi cercetarea şi sfârşind în cele din urmă cu politica externă şi alte chestiuni bugetare şi tehnice); 2. Condiţii stricte şi riguroase de evaluare a progresului; 3. Beneficii tangibile, ceea ce presupune că la fiecare bloc de negociere încheiat, statul candidat va primi tot mai multe fonduri şi va fi implicat în funcţionarea unui număr tot mai ridicat de instituţii şi programe europene; 4. Reversibilitate, principiu care se traduce în posibilitatea UE de a adopta măsuri împotriva statului candidat, dacă acesta deraiază de la parcursul stabilit, începând cu tăierea beneficiilor şi retrogradarea la un bloc anterior de capitole de negociere şi sfârşind cu suspendarea procesului de aderare.

Dacă diplomaţia franceză prezintă propunerile sale drept un important punct de pornire pentru o dezbatere europeană privind reformarea absolut necesară a mecanismului de extindere, reprezentanţii altor state membre califică documentul drept o justificare stângace şi puţin fundamentată a deciziei anterioare de veto împotriva începerii negocierilor cu Macedonia de Nord şi Albania, iar modificările sugerate drept o barieră pe termen lung pentru orice stat care aspiră să devină membru al UE.
Merită remarcat că nota neoficială a Franţei face trimitere doar la aspiraţiile europene și la destinul european al țărilor din Balcanii de Vest, fără a exista nici cea mai mică aluzie la statele din vecinătatea estică a UE. În condiţiile presupusei înăspriri a condiţiilor de aderare pe care o solicită Franţa, o asemenea omisiune este de rău augur pentru viitorul european al Republicii Moldova, Ucrainei sau Georgiei.
Documentul poate fi consultat aici: https://www.politico.eu/…/…/2019/11/Enlargement-nonpaper.pdf

Sursa imaginii: Osservatoria Balcani-balcanicaucaso.org

Rusia și Ucraina concesii reciproce, tatonări diplomatice și speranța încheierii războiului

Rusia și Ucraina: concesii reciproce, tatonări diplomatice și speranța încheierii războiului

#LIDFLASH | Dan Nicu | La aproape un an după ce elemente ale pazei de coastă ruse din Crimeea ocupată au atacat și au răpit trei vase militare ucrainene, deschizând un nou dosar în conflictul ruso-ucrainean care se desfășoară din 2014. Totodată, sechestrarea, arestarea și judecarea a 24 de militari ucraineni aflați pe cele trei nave a fost considerată de Ucraina drept un act de agresiune împotriva ei, suficient pentru declararea stării de război în toate regiunile care dețin frontieră cu Rusia.
După venirea la putere a lui Vladimir Zelenski, s-a reușit realizarea unui schimb de prizonieri, în cadrul căruia toți cei 24 de marinari ucraineni arestați au fost întorși la Kiev. Însă cele trei nave militare, ”Berdiansk, ”Nikopol” și ”Ianî Kapu”, au rămas în posesia autorităților ruse, în condițiile în care Kievul a cerut în repetate rânduri returnarea lor.

După șirul de măsuri adoptate de administrația Zelenski și guvernul rus în vederea creșterii încrederii între cele două părți – în special semnarea ”formulei Steinmeier” de reglementare a conflictului din Donbas – zilele trecute a devenit cunoscută data la care se va desfășura următoarea întâlnire a președinților Zelenski și Putin, cu participarea liderilor Germaniei și Franței ca mediatori, în cadrul ”formatului Normandia” – 9 decembrie.

În anticiparea acestei întrevederi, de la care se așteaptă demararea efectivă a procesului de reglementare a conflictului din Donbas, partea rusă s-ar fi angajat, potrivit unor informații difuzate pe 15 noiembrie de publicația rusă Kommersant, să întoarcă Ucrainei cele 3 nave militare, îndeplinind astfel în măsură deplină decizia din mai a tribunalului ONU privind dreptul maritim, care prevedea eliberarea marinarilor și navelor reținute în noiembrie 2018. Potrivit surselor invocate de Kommersant, autoritățile ruse și ucrainene s-ar afla la ultimele etape ale negocierilor, convenindu-se deja locul și modalitatea de predare și primire a ambarcațiunilor, iar operațiunea ar trebui să se desfășoare până la sfârșitul lunii noiembrie. Respectivele informații au fost preluate, pe 16 noiembrie, de către presa ucraineană. Consilierul președintelui Ucrainei, Andrei Ermak, a confirmat existența acestor negocieri și caracterul lor avansat.

Pe 17 noiembrie, a fost observată scoaterea celor trei nave ucrainene din raza portului Kerci, din Crimeea ocupată. Acestea ar urma să fie transportate până la câteva zeci de kilometri de Odesa, unde vor fi preluate de nave ale forțelor maritime ucrainene. Navele vor fi întoarse cu tot armamentul de la bord, dar fără muniții și stațiile de comunicații radio.
Deocamdată, președintelui Zelenski și administrației sale îi reușește să obțină de la partea rusă satisfacerea unor cereri ale Ucrainei care datează încă din perioada mandatului lui Petro Poroșenko – cazul celor trei nave militare este un exemplu în acest sens. Însă cunoscând metodele de negociere ale părții ruse, nu putem să nu ne întrebăm: ce preț vor avea pentru Ucraina aceste cedări ale Rusiei? Data trecută când Rusia i-a promis Ucrainei miliarde de euro, i-a cerut și să renunțe la acordul de asociere cu Uniunea Europeană, ceea ce a provocat manifestațiile Euromaidan și schimbarea de putere, urmată de agresiunea rusă din Crimeea și Donbas. Acum, Rusia arde de dorință să reintegreze Donbasul în Ucraina, impunând un sistem de checks-and-ballances, care să facă imposibilă aderarea Ucrainei la UE și la NATO și, cel puțin în anumite momente-cheie, să asigure subordonarea Kievului față de Moscova în materie de politică externă.

Pe 9 decembrie și în zilele următoare va deveni clar dacă eforturile Rusiei de a-și atașa o ”față umană” privind Ucraina dau roade și în ce mod. Fără îndoială, Vladimir Zelenski își dă seama că pe măsură ce îi scade popularitatea în rândurile ucrainenilor, i se îngustează și plaja de manevră privind normalizarea relațiilor cu Rusia. De aceea, ambele părți se grăbesc.

Sursă imagine: startribune.com