Rusia intră în epoca putinismului dezvoltat

Rusia intră în epoca putinismului dezvoltat

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Dan Nicu | Zilele 1-4 iulie 2020 vor intra în istoria poporului rus drept cele în care ultimele aparențe de regim democratic au fost eliminate din constituție, iar Rusia a devenit, de facto, nimic altceva decât o dictatură veritabilă, în care șeful statului își subordonează, oficial, întreaga putere în stat, inclusiv cea judecătorească, dar și cea legislativă.

Comisia Electorală Centrală din Rusia a anunțat rezultatele ”votului popular” de modificare a Constituției Rusiei, care s-a desfășurat timp de o săptămână, având ziua culminantă a votării, declarată și zi liberă, pe 1 iulie. Astfel, conform datelor CEC de la Moscova, 77,92% dintre alegători au votat pentru aprobarea celor peste 200 de modificări ale textului constituției Rusiei și sub 22% au votat împotrivă. Prezența la vot a constituit 67,97%. Oficial, rușii au susținut, în masă, amendarea constituției din 1993. Însă, în același timp, zeci de milioane de cetățeni s-au pronunțat împotrivă, fie votând ”contra” la referendum, fie boicotându-l. Aceștia constituie baza mișcărilor de opoziție care, cu siguranță, vor căpăta mai multă forță în viitor.

Chiar și în prezent, regimul a fost nevoit să recurgă la falsificări în masă pentru a declara, la final de zi, o asemenea victorie. Astfel, expertul rus în statistică electorală Serghei Șpilkin a estimat că peste 20 de milioane de voturi au fost în plus. După estimările sale, prezența reală la vot a constituit 45%, nu 68%, cum a declarat CEC. Iar, dintre votanții care au participat la exercițiul electoral, aproximativ 65% au votat în favoarea modificărilor, nu 78%, cum au declarat oficialii. Numărul total de alegători care au susținut noua constituție putinistă este, astfel, mult mai mic decât 58 de milioane, sau 53% din numărul total al alegătorilor din Rusia. El constituie în jur de 32 de milioane, adică mai puțin de o treime din numărul total.

Această diferență nu atrage după sine consecințe juridice, deoarece, pe de o parte, exercițiul electoral de pe 1 iulie nu s-a numit referendum, ci vot popular, nefiind necesară o prezență de 50% din numărul alegătorilor, iar pe cealaltă, conform constituției, amendamentele constituționale intră în vigoare după obținerea unui vot favorabil în majoritatea parlamentelor regionale din Rusia, ceea ce s-a întâmplat încă din martie, când ”pachetul” de modificări constituționale a fost propus în mod oficial. Însă Vladimir Putin este în continuare obsedat de conferirea unui caracter legitim, popular, oricăror măsuri de consolidare a puterii sale, motiv pentru care a decis să implice poporul în aceste scheme. Un popor care devine, de la un an la altul, tot mai obosit de regimul putinist, însă care încă nu și-a canalizat energiile în direcția schimbării sale.

Rusia se întoarce plenar către dictatura oficializată

Pentru o mai bună înțelegere a naturii Rusiei cu care ne vom confrunta în următoarea perioadă, cred că e necesară enumerarea unor aspecte specifice din așa-zisele ”reforme” (în fapt contrareforme) constituționale din Rusia. Asta pentru că majoritatea agențiilor de știri au prezentat amendamentele la Constituție drept o stratagemă a lui Vladimir Putin de a mai candida legal pentru încă două mandate de președinte, prelungindu-și domnia până în 2036. Fapt adevărat, însă insuficient pentru a înțelege toată amploarea acestei întoarceri a Rusiei, în mod plenar, către dictatura legalizată, oficializată.

Astfel, printre amendamentele aduse constituției Rusiei se numără: abilitarea președintelui cu dreptul de a-l demite, la discreție, pe prim-ministru sau de a respinge demisia prim-ministrului în funcție,  stabilirea de către președinte a instituțiilor puterii executive pe care le poate conduce personal, fără participarea guvernului, președintele capătă dreptul de a numi și demite miniștrii din guvern (anterior miniștrii erau selectați și propuși de către prim-ministru). Toți miniștrii din structurile de forță (armată, interne, justiție, informații) sunt numiți în funcție de către președinte. Articolul 83, punctul (b), îl împuternicește pe președintele Federației Ruse să conducă guvernul federal. Președintele își păstrează imunitatea chiar și după încheierea mandatului și rămâne membru al Consiliului Federației, camera superioară a parlamentului rus – adică senator pe viață. Dintre cei 170 de membri ai Consiliului Federației, 30 vor putea fi numiți de către președinte, dintre care 7 pe viață. Însă, având în vedere că dintre cei rămași, jumătate dintre senatori sunt numiți din partea instituțiilor executive ale subiecților federației, asupra cărora președintele exercită control direct ca lider al puterii executive, Consiliul Federației devine o instituție dominată de președinte, care va executa orice ordin primit de la Kremlin.

Noua redacție a constituției introduce conceptul de ”sistem unificat al administrației publice”, un eufemism pentru subordonarea deplină a administrației publice locale în fața puterii Kremlinului, în ciuda păstrării formale a organizării federale. Principalele curți de justiție (Constituțională, Supremă, cele federale) nu-și mai pot alege președinții de sine stătător, această prerogativă revenind tot președintelui. De asemenea, președintele poate suspenda judecători, inclusiv pe președinții principalelor curți de justiție. Conform noilor prevederi ale constituției, președintele numește procurorul general al Rusiei – drept care în prezent îi revine Consiliului Federației.

Rusia își asumă, prin constituție, nerespectarea angajamentelor sale internaționale

Una dintre cele mai importante prevederi ale noii redacții a constituției Rusiei este prioritatea legislației interne în fața celei internaționale. Statul rus își asumă, prin constituție, nerespectarea angajamentelor sale internaționale în situațiile în care, de exemplu, este dat în judecată la CEDO  sau este adus în fața altor curți internaționale de arbitraj în diverse domenii. Dincolo de instaurarea unei dictaturi personale a lui Vladimir Putin, aceasta este cea mai gravă schimbare pe care o produce actuala contrareformă a constituției.

Ea semnifică pasul decisiv în decuplarea Rusiei din sistemul dreptului internațional și marchează o izolare voluntară a țării, element indispensabil în construcția excepționalismului rus pe care regimul Putin vrea să-l folosească pentru justificarea acțiunilor sale, atât interne, cât și, mai ales, externe. Această prevedere, coroborată cu cea în care sunt menționate ”amenințările interne” la adresa securității naționale, oferă regimului baza constituțională pentru reprimarea violentă a oricăror mișcări de contestare și protest. Regimul Putin refuză să se mai supună instanțelor internaționale, iar comunitatea internațională pierde orice capacitate de a determina autoritățile ruse să-și schimbe comportamentul, în afara măsurilor de forță precum cele economice sau politice.

Un ambalaj populist pentru niște măsuri anti-populare

Toate aceste măsuri de instaurare directă, necamuflată, a dictaturii, sunt completate cu prevederi atrăgătoare pentru cetățeni, menite să-i convingă să le adopte pe toate ”la pachet”. Unele dintre acestea se referă la conservatorismul social al regimului, precum protecția familiei tradiționale și definirea căsătoriei ca uniune dintre un bărbat și o femeie, declararea limbii ruse ca limbă a ”poporului fondator al statului” și impunerea de măsuri pentru ”protecția” acesteia, obligarea statului, prin constituție, să asigure creșterea constantă a pensiilor.

Într-un final, e de menționat că noua redacție a constituției îi face lui Putin mai multe servicii electorale. Nu doar că îi permite să mai candideze pentru încă două mandate, în 2024 și 2030, ci îi și elimină din oponenți. Astfel, printre noile cerințe față de un potențial candidat la funcția de președinte al Rusiei se numără: să nu fi deținut niciodată cetățenia altei țări decât Rusia, să nu fi deținut nici măcar un permis de ședere într-o altă țară, și să fi locuit în Rusia cel puțin 25 de ani. Astfel, principalul oponent al lui Putin, Alexei Navalnîi, care a studiat în Statele Unite, nu mai este eligibil pentru postul de președinte al Rusiei. Poate că astfel se explică graba cu care autoritățile ruse au profitat de votul din 1 iulie. Pe 3 iulie, rezultatele votului au fost validate. În aceeași zi, președintele Putin a semnat decretul de promulgare a amendamentelor constituționale, care intră în vigoare începând cu ziua de 4 iulie.

Regimul Putin devine tot mai autoritar întrucât a eșuat în a genera prosperitate pentru cetățenii săi

În prezent, nimic nu pare să mai amenințe următorii 16 ani ai lui Putin în funcția de președinte, dictator de facto, al Rusiei. Însă tocmai de aici, din epoca ”putinismului dezvoltat”, pot începe mișcări în elita consolidată în jurul lui Putin, care, văzându-se fără inamici periculoși în interiorul țării, își va accentua tendințele centrifuge, iar lupta dintre diferitele grupări ale ”capitaliștilor de stat” și ”siloviki” va începe să șubrezească bazele solide ale noului imperiu instaurat prin constituția modificată în 2020.

Încă nu putem estima ce va urma ulterior: o nouă perestroika sau o revoluție? Totul depinde de disponibilitatea cetățenilor de a accepta vechiul târg, surogatul de contract social instituit la începutul anilor 2000: limitarea libertății în schimbul stabilității și a creșterii nivelului de trai. Regimul Putin strânge șurubul și devine tot mai autoritar tocmai pentru că a eșuat în a-și face cetățenii mai prosperi, acum nemairămânându-i decât biciul pentru a-și asigura perpetuarea. De fapt, ideea rusă de contract social este încălcată: mai multe restricții și mai multă dictatură nu aduc după sine mai multă prosperitate. De aceea, strategia lui Putin, chiar dacă i-ar putea asigura rămânerea la putere până în 2036, este perdantă pe termen mai lung.

Sursă imagine: Sergey Elkin Facebook page

Moldovenii fără o cetățenie europeană probabil că nu vor putea călători în UE nici măcar după 1 iulie

Moldovenii fără o cetățenie europeană probabil că nu vor putea călători în UE nici măcar după 1 iulie

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Pe baza unei evaluări aprofundate, Comisia Europeană a prezentat joi recomandări statelor membre UE privind reluarea liberei circulații în interiorul Uniunii Europene de la 15 iunie, precum și prelungirea restricționării călătoriilor neesențiale din state terțe către Uniunea Europeană până la 30 iunie.

Ulterior datei de 30 iunie, statele membre UE și asociate spațiului Schengen sunt invitate să colaboreze pentru a stabili liste comune cu statele din afara UE ai căror cetățeni vor putea iniția și călătorii neesențiale către Uniunea Europeană. Comisia a propus inclusiv o listă de verificare conținând criterii obiective care poate fi folosită pentru a evalua dacă un stat terț din afara Uniunii va fi admis în vederea redeschiderii granițelor comunitare pentru cetățenii săi. 

Principalele criterii propuse de Comisia Europeană sunt: situația în materie de sănătate (numărul de noi

infectări, tendința în creștere sau în scădere, capacitatea de testare și de monitorizare etc.), capacitatea de a aplica măsuri de limitare a răspândirii virusului în timpul călătoriilor și criteriul reciprocității, ținând cont de date provenite din surse relevante, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății.   

Trecând în revistă aceste criterii, Comisia propune ca de la 1 iulie cetățenii statelor din Balcanii de Vest, unde situația epidemiologică este similară sau chiar mai bună decât în Uniune – Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia – să poată călători în UE fără aplicarea restricțiilor introduse ca urmare a crizei produse de noul coronavirus. Nici Republica Moldova, nici alte state din Parteneriatul Estic cu situații epidemiologice mai bune, precum Georgia sau Ucraina, nu sunt menționate în comunicarea Comisiei Europene.

Dată fiind creșterea semnificativă a numărului de noi infectări raportate de autoritățile de la Chișinău în ultima săptămână, dar și capacitatea medicală precară a statului moldovean, probabilitatea ca Republica Moldova să îndeplinească în viitorul imediat apropiat criteriile pentru ca granițele UE să îi fie redeschise la 1 iulie pot fi apreciate ca minimale. 

Vor fi totuși și unii cetățeni moldoveni pentru care restricțiile s-ar putea ridica de la 1 iulie: cei care călătoresc pentru studii, lucrătorii de înaltă calificare, cei care dețin cetățenia UE sau au reședința legală în UE, inclusiv membrii familiilor lor, indiferent dacă motivul călătoriei va fi întoarcerea la domiciliu/reședință sau un altul.

Sursă imagine: Worldpackers

Republica Moldova și găurile ei generatoare de tragedii

Republica Moldova și găurile ei generatoare de tragedii

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Dan Nicu | Poate că în loc de depus flori, restaurat monumente sovietice și pus în pericol oameni bătrâni prin comportament iresponsabil – fără mască, fără mănuși, fără decență – Igor Dodon și colegii săi ar trebui să se ocupe, de exemplu, de construirea a cât mai multe fose septice în satele din Republica Moldova. Asta ca să nu mai aibă loc tragedii precum cea din aceste zile de la Hîncești, despre care am aflat cu toții pe 28 mai.

De fapt, sunt sigur că asemenea proiecte au existat, numai că banii alocați pentru ele, probabil din asistență financiară internațională, au fost folosiți în alte scopuri, ca mai de fiecare dată. Cu toate că inițial ”s-a vrut” să fie cum e mai bine – s-au tipărit broșuri cu drapele albastre cu steluțe, s-a explicat cum se pronunță corect USAID, TACIS, PNUD și alte ”drăcovenii” din astea, evropenești, din care politicianul și funcționarul ”moldovan” au înțeles doar că în curând urmează să mai vină niște bani și să mai fie organizate niște conferințe la Leogrand Convention Center (ori, pe vremuri, la Codru sau Jolly Alon). Pentru ca mai apoi totul să cadă în așa-numitul ”implementation gap” – adică groapa de implementare.

Groapa de implementare e diferența dintre proiectele asumate, votate, trâmbițate și cele realizate. Adică diferența dintre ce s-a spus că o să se facă și ce s-a făcut în realitate. În cazul Republicii Moldova, ”implementation gap” e cea mai mare dintre toate statele est-europene care au beneficiat vreodată, după 1989, de asistență din exterior. Și copilul care a decedat, din păcate, a căzut tot în această groapă de implementare, de fapt. El a fost ucis de indiferența criminală a tuturor factorilor de decizie de nivel central și local, de care a depins trecerea în masă de la WC-uri de secol XIX la WC-uri de secol XXI. Un obiectiv perfect realizabil chiar și în condiții rurale. Și care costă cu mult mai puțin, de exemplu, decât construcția de autostrăzi. Un obiectiv, în cazul Republicii Moldova, ratat cu desăvârșire, digerat în stomacul tare al criminalității de stat transformate în stat criminal.

Miliardele de dolari introduse din 1991 până în prezent în Republica Moldova ar fi putut salva vieți. Ar fi putut face în așa fel ca viața unui copil să nu fie pusă în pericol. Însă aceste miliarde au fost aspirate într-o adevărată gaură de vierme politico-administrativă. La fel cum o gaură de vierme aspiră materie dintr-un punct al spațiului și creează o scurtătură spre un alt punct al spațiului, în care respectiva materie este expluzată, gaura de vierme din Republica Moldova aspiră miliarde de dolari, euro, RON, altă valută, și scoate pe celălalt capăt vile la Valea Morilor și la Holercani, automobile de lux (ocazional rechiziționate de CNA), companii dubioase, bănci devalizate. Și multe tragedii ale simplilor cetățeni, care de decenii sunt victime ale unor bandiți, unii aflați în libertate, alții aflați în spatele gratiilor dar care o fac pe eroii naționali și luptătorii pentru dreptate.

Gaura de vierme și creatura ei, gaura de implementare, pot fi astupate numai prin instaurarea domniei veridice a legii, în care niciun demnitar sau funcționar public cu comportament de aventurier din Estul sălbatic să nu se mai simtă în siguranță, la adăpost. Însă un asemenea obiectiv pare tot mai greu de atins cu clasa politică pe care o avem în prezent, în întregimea ei.

Sursă imagine: TV8

Gâlceava premierului Chicu cu România. Cui prodest

Gâlceava premierului Chicu cu România. Cui prodest?

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Nicolae Țîbrigan | Săptămâna trecută cetățenii din R. Moldova și România au fost martorii unui ping-pong de replici și declarații dure între oficiali ai celor două state, cu perspectivele izbucnirii unui „scandal diplomatic”, așa cum fusese reflectat de presă. Totul a pornit de la o postare pe pagina de Facebook a europarlamentarului Siegfried Mureșan – președinte din partea popularilor europeni al Delegației PE la Comisia Parlamentară de Asociere UE-Republica Moldova. Acesta a acuzat guvernul de la Chișinău și partidele aflate la guvernare că „eșuează în gestionarea COVID-19”, fiindcă aceiași lideri politici au eșuat în implementarea reformelor solicitate de UE și au destabilizat situația politică din republică, împovărând și mai mult cetățenii.

În schimb, replica premierului Chicu a fost nu numai una disproporționată și incalificabilă din punct de vedere al normelor și cutumelor diplomatice, dar și intempestivă, în condițiile în care europarlamentarul este un critic fervent al oricăror apucători antidemocratice și antieuropene manifestate de guvernanții de la Chișinău. Declarațiile premierului l-au vizat pe europarlamentarul român, dar au „ricoșat” în statul român per ansamblu.

Acest fapt a determinat Ministerul de Externe al României să le califice „complet inacceptabile” și „denigratoare”. Statul român fusese menționat de Chicu drept cel mai corupt stat din Europa, asta la două săptămâni de la primirea de către Chișinău a unor loturi de ajutor umanitar românesc în valoare de 3,5 milioane de euro destinat luptei anti-Covid-19. Presa din ambele state s-au aruncat asupra acestui subiect, exploatându-i aspectele emoțional și senzaționalist pe tot parcursul week-endului trecut, nebăgând în seamă alte afirmații mai grave ale premierului, și anume că România ar fi un prost administrator al celor opt județe care formează regiunea istorică Moldova, și că numărul de „moldoveni” decedați din aceste județe ar fi „de 2 ori mai mare” decât cel al „moldovenilor” din R. Moldova, în condițiile, chipurile, unui „număr egal” al populației. Aici domnul Chicu și consilierii dumnealui se pare că au omis (intenționat?) cifrele reale: numărul populației din regiunea Moldova (4,1 milioane) n-are cum să fie egal cu cel din Republica Moldova (2,8 milioane).

Din păcate, astfel de lozinci ostentative nu reprezintă o noutate în relațiile dintre cele două state, acestea înscriindu-se perfect în grila „Concepției naționale de stat a R. Moldova” (valabilă și astăzi). Documentul fusese lansat de președintele Voronin în 2003 pentru a promova moldovenismul ca ideologie de stat, inclusiv a proiectului politic „Moldova Mare”. Acesta din urmă își are originile în laboratoarele de propagandă ale Uniunii Sovietice, preluat acum de Partidul Socialiștilor prin documentele și programele politice de bază, pentru a ataca într-o manieră obsesivă România și cetățenii moldoveni care pledează pentru unirea R. Moldova cu România. Miza este de a instrumentaliza narațiunea antiromânească în scopuri propagandistice și electorale, fără a ține seama de faptul că statul român a oferit granturi și credite republicii în cele mai dificile situații. Astfel, România a devenit între timp cel mai important partener economic al republicii (cu schimburi comerciale în valoare de peste 1 miliard de dolari).

În altă ordine de idei, nu putem trece cu vederea nici faptul că tot acest „scandal diplomatic”, iscat din senin și mediatizat intens, a avut loc în contextul unor (re)configurări ale principalelor forțe politice de la Chișinău. Avem doi elefanți în cameră pe care nu-i putem neglija: participarea lui Dodon la alegerile prezidențiale din noiembrie și posibilitatea schimbării majorității guvernamentale și a debarcării guvernului Chicu (girat de socialiști). Ambele scenarii sunt negociabile și simultan posibile, numai că negocierile între actorii interesați se poartă în culise. Tot mai mulți comentatori și analiști politici au atras atenția că și acest „scandal diplomatic” între cele două state ar fi unul artificial, artizanii acestuia urmărind, mai degrabă, să umple astfel spațiul informațional și să mute atenția publicului spre mai multe subiecte de „red herring” (diversiuni și distragere de la subiecte relevante).

Bucureștiul n-a făcut altceva decât să fie atras volens nolens într-un scandal diplomatic, dinamitându-și inconștient propriul spațiu informațional comun cu R. Moldova în interesul unor forțe politice locale (gruparea Plahotniuc & Șor vs. Gruparea Dodon & Partidul Socialiștilor), care au nevoie acum de un răgaz de negocieri și aranjamente de culise pentru preluarea/menținerea controlului unor active și poziții financiare, strategice sau politice.

Unor politicieni din R. Moldova pur și simplu le place să pescuiască în ape tulburi.

Sursă imagine: Hotnews

Deputații moldoveni au șansa de a susține e-transformarea R. Moldova

Deputații moldoveni au șansa de a susține e-transformarea R. Moldova

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Victor Guzun | Deputații Parlamentului Republicii Moldova au în următoarele câteva săptămâni cea mai bună șansă să transmită un mesaj puternic de susținere a e-transformării țării, prin exemplul propriu, semnând exclusiv digital în raport cu toate instituțiile statului, folosind ID cu semnătură digitală (eliberate de ASP) sau certificatele de semnătură digitală (STISC). Respectiv, toate instituțiile cu care vor comunica deputații vor fi nevoite să utilizeze și ei semnături digitale și tot așa mai departe, conform lanțului decizional.

Iar când vor reveni în sala de ședințe, deputații deja vor fi obișnuiți cu această practică și nu vor mai dori să revină la semnarea olografică (manuală). Iar de aici, până la adoptarea votului online în Parlament, e o chestiune tehnică minoră care poate fi adoptată în foarte scurt timp. Ca să nu mai vorbim de simpla procedură de numărare electronică a voturilor, care nu funcționează, în pofida faptului că Parlamentul a cheltuit 13 milioane de lei în 2013 pentru procurarea unui sistem de vot electronic. Încă 2,25 mln lei au fost cheltuiți la începutul acestui an pentru 110 tablete pentru deputați, exact pentru ca aceștia să poată vota online.

e-Transformarea depinde în mică măsură de elemente tehnice și în mare măsură de voință politică și leadership.

Așadar, stimați deputați, elemente tehnice aveți suficiente, inclusiv nou-nouțe, semnătura digitală tot de către Dvs a fost egalată cu cea olografică. Acum aveți șansa minunată să demonstrați că aveți ultimele 2 elemente!

Despre violență, Convenția de la Istanbul și o petiție pe care trebuie s-o semnezi

Despre violență, Convenția de la Istanbul și o petiție pe care trebuie s-o semnezi

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Alina Andronache | Violența domestică, un fenomen tabu. Toți știm că el există, mulți suferă, mulți tac sau se prefac că nimic nu aud și nu văd. Puțini au curajul să lupte. Tot mai puțini interesați de a face vreo schimbare. Aș putea scrie cifre, date statistice, dar nu e despre asta. Este despre suferință, traume, durere, frică, anxietate, moarte.  Este și o chestiune de educație și cultură. Violența domestică e la ea acasă în Republica Moldova. Primită, acceptată, promovată, tolerată. Scriu acest text și-mi privesc copiii. Aș vrea ca ei să învețe de la o vârstă fragedă că violența este inacceptabilă. Trebuie să ne asigurăm că această generație va crește într-o nouă cultură, care condamnă orice formă de violență. Iar pentru asta avem nevoie de cadru legislativ, buget, resurse și voință politică. Aici este problema cea mai mare, în voință politică. Anume aici este problema cea mai mare, în voință politică. În ultimele 7 zile, ratificarea Convenției de la Istanbul a devenit subiect de discuții în spațiul public.

Coaliția Națională ”Viață fără Violență în familie” a lansat o petiție de colectare a semnăturilor în susținerea proiectului de lege privind ratificarea convenției. S-a ajuns la necesitatea unei petiții după ce autoritățile tărăgănează ratificarea acestui tratat de importanță majoră. Și cât de mari și dureroase nu ar fi cifrele, cifre care de fapt înseamnă oameni și viața lor, tot așteptăm să avem un cadru legislativ care recunoaşte fenomenul violenţei împotriva femeilor drept o violare a drepturilor omului și instituie mecanisme puternice pentru a combate acest fenomen. 

Azi scriu primul meu articol pentru #LIDFLASH și el este despre noi, oamenii și puterea de a schimba ceva. Cred că e timpul să demonstrăm că nouă ne pasă, că vrem o schimbare, că nu suntem indiferenți și că suntem împotriva violenței. 

Semnează aici petiția, prin care solicităm deputatelor și deputaților din Parlamentul Republicii Moldova ratificarea Convenției pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice până la sfârșitul sesiunii parlamentare de primăvară 2020! Peste câteva luni deputații vor avea vacanță și riscăm ca nici până la sfârșitul anului să nu fie votat acest proiect de lege. Dacă nu acționăm acum, nu vom avea un cadru legislativ care să prevină și să combată toate formele de violență, femeile și fetele nu vor avea protecție, siguranță și susținere de a ieși din acest cerc vicios. Nu vom avea schimbări în domeniul educațional pentru a crește o altfel de generație, nu vom avea un stat care recunoaște că există violență în Republica Moldova. Vom avea în loc un stat care nu își asumă să protejeze o bună parte a societății.

Sursă imagine: Change.org

Mitropolia Moldovei răspândește falsuri privind pandemia, vaccinarea și tehnologiile 5G

Mitropolia Moldovei răspândește falsuri privind pandemia, vaccinarea și tehnologiile 5G

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Dan Nicu | Este absolut strigător la cer și de neimaginat că o instituție care-și spune Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, una dintre cele două mitropolii ortodoxe din Republica Moldova, elaborează o scrisoare oficială a Sinodului, corpului ei suprem de conducere, adresată primilor oameni în stat, în care solicită protecție împotriva ”vaccinării obligatorii” de CoVid-19 nu oricum, ci prin intermediul unor falsuri și minciuni, inducând în eroare societatea.

Textul, întins pe aproape 7 pagini, trece de la expunerea unor argumente împotriva vaccinării obligatorii la proferarea unor clișee ale campaniilor conspiraționiste de spălare pe creier, derulate la nivel global.

Scrisoarea reia niște teze demonstrate ca fiind absolut false și lipsite de temei, precum imaginara vină a lui Bill Gates că ar susține un genocid menit să reducă populația globului, că ar crea microcipuri care să fie injectate în ființele umane o dată cu vaccinul împotriva coronavirusului.

Declarațiile Sinodului Mitropoliei Moldovei se bazează pe cuvântarea unei deputate în parlamentul Italiei, care a avut loc cu câteva zile în urmă, și în care respectiva enumera toate aceste falsuri și minciuni. Iar ca lucrurile să fie și mai grave, Sinodul BOM acuză tehnologiile 5G că au provocat izbucnirea virusului CoVid-19 prin care trece omenirea în prezent, ”în combinație cu anumite vaccinuri administrate în China și Italia”.

Îmi este imposibil să cred că în tot Sinodul BOM nu s-a găsit măcar un ierarh cu elementare noțiuni de fizică și biologie, care să înțeleagă că tehnologiile 5G, bazate pe unde radio, nu pot genera virusuri și nu pot provoca apariția sau răspândirea acestora, întrucât e vorba de două categorii diferite care nu se pot interesecta, de niște unde, pe de o parte, și de niște molecule de acid ribonucleic acoperite de un înveliș proteic numit capsidă, aflate la limita dintre materia vie și cea nevie, numite virusuri. Bill Gates este acuzat, în același document, că ar fi ucis 500.000 de copii în India, prin intermediul vaccinării. Ceea ce este o informație falsă, demontată de o organizație de fact checking din India.

Este regretabil că Mitropolia Moldovei, organizație care, în mod normal, ar trebui să ofere repere spirituale, recurge la răspândirea unor falsuri, unor minciuni, și cade victimă în fața neadevărului, ducându-și într-acolo și enoriașii.

Despre reputația pe care ar trebui să o aibă poliția

Despre reputația pe care ar trebui să o aibă poliția

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Andrei Bivol | În societatea noastră poliția nu are reputația pe care ar trebui să o aibă într-o societate normală.

Urmărind acest caz și citind editorialul scris de Alina Zbancă, mi-am adus aminte de o perioadă când locuiam în Statele Unite. Acolo am avut ocazia să văd de multe ori cum lucrează polițiștii. Ei bine, dacă am transpune cazul nostru în SUA, motociclistul ar fi fost imobilizat după prima înjurătură (polițiștii americani n-ar fi pierdut timpul cu dueluri verbale). La primul act de agresiune fizică din partea motociclistului, polițiștii americani ar fi folosit toate dispozitivele din dotare: forță fizică, electroșoc sau armă de foc. Așa sunt instrucțiunile lor de serviciu.

Pentru că la noi e altfel, polițistul a intrat într-un duel verbal și a coborât cumva la ”nivelul” motociclistului agresiv, de parcă ar fi fost o competiție de dezbateri nu o procedură legală. Pot să înțeleg de ce polițistul a ezitat. Atunci când te confrunți cu un astfel de tupeu, probabil te gândești că în undeva în spate stau bani, relații sau alte ”avantaje” sociale care susțin un astfel de comportament. Am mai auzit cazuri când polițiștii care au sancționat reprezentanți ai ”elitei” politice sau de afaceri locale au fost sancționați de superiorii lor. Asta e o problemă internă de integritate și demnitate profesională, pe care instituția poliției trebuie să o rezolve. Nu cunosc standardele pe care le au polițiștii pentru astfel de situații. Nu susțin sub nici o formă brutalitatea sau abuzurile polițienești. Totuși, dacă nu execuți cerințele legitime ale unui polițist, încalci legea cum n-ai întoarce-o. Prin urmare, trebuie să suporți consecințele prevăzute de lege.

Sursă imagine: Jurnal.md

Chiar sosesc banii europeni în Republica Moldova

Chiar sosesc banii europeni în Republica Moldova în luna mai?

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Presa din Republica Moldova și chiar și cea din România a preluat rapid și necritic o informație apărută pe pagina de facebook a europarlamentarului român Marian Jean Marinescu, din grupul PPE, potrivit căreia prima tranșă din cele 100 milioane de euro pe care UE le pune la dispoziție Chișinăului dintr-un pachet mai larg de 3 miliarde de euro adresat statelor partenere din politica de vecinătate și de extindere ”va fi transferată chiar în cursul lunii mai.”    

Este posibil acest lucru? Da. Se va și întâmpla? Rămâne de văzut.

Instituțiile europene s-au mișcat iute pentru aprobarea pachetului de asistență, folosind proceduri de urgență: Comisia a lansat propunerea pe 22 aprilie, Consiliul a achiesat acestei propuneri pe 30 aprilie, Parlamentul și-a dat și el acordul pe 13 mai, într-o sesiune plenară, fără dezbatere de amendamente.

Dar pentru ca prima tranșă a acestor bani, care au statutul unui împrumut avantajos financiar, să ajungă la Chișinău, mai este nevoie ca UE și Republica Moldova să încheie un memorandum de înțelegere, în care să fie stipulate ”condiții clar definite de politici economice și financiare, concentrate asupra unor reforme structurale și a unor finanțe publice sănătoase”. Mai exact, condițiile vizează eficiența și transparența sistemelor de management al finanțelor publice și unele aspecte comerciale. Apoi, odată semnată această înțelegere, Comisia va aproba trimiterea primei tranșe abia după ce va evalua implementarea acestor condiții, dar și a acordului de asistență financiară pe care Republica Moldova îl are cu FMI.

În principiu, dată fiind urgența stabilizării financiare în contextul crizei provocate de COVID-19, precum și experiența în colaborarea între Chișinău și Bruxelles, acești pași ar putea fi străbătuți cu rapiditatea celor făcuți de instituțiile europene până acum. Chiar și așa, este dificil de crezut că procesul va fi finalizat până la sfârșitul lunii. De altfel, Comisia a avansat inițial ca termen al plății primei tranșe „jumătatea anului 2020”.

Mai trebuie spus că UE și Republica Moldova mai derulează un program de asistență macrofinanciară în valoare de 100 milioane de euro, dar care amenință să expire în iulie fără ca guvernul de la Chișinău să mai fi îndeplinit din noiembrie 2019 reformele convenite și, drept urmare, fără să primească cea mai consistentă parte a fondurilor, de 70 de milioane de euro. Prin urmare, nu sunt de exclus blocaje și în noul program.

Măsura în care guvernul de la Chișinău va reuși să atragă banii europeni din cele două programe de asistență, precum și rapiditatea cu care o va face, reprezintă un bun turnesol pentru magnitudinea dificultăților financiare întâmpinate de statul moldovean. 

Sursa imaginii: Guvernul R.Moldova

lituania, un actor mic

Lituania, un actor mic, dar hotărât să ofere „un nou suflu” Parteneriatului Estic

/0 Comments/in /by

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Parteneriatul Estic a fost instituit în 2009 la inițiativa ministrului polonez de externe de la acea vreme, Radoslaw Sikorski, ca o contrapondere la „vlăguirea extinderii UE”, prin integrarea treptată a statelor din vecinătatea estică a Uniunii – Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Belarus, Armenia și Azerbaijan – în structurile europene comerciale, economice și de transport.

După 11 ani de funcționare plini de succese notabile, dar în care Rusia a subminat permanent acest mecanism perceput ca o amenințare asupra sferei sale de influență, iar marile state vest-europene și-au aplecat tot mai mult atenția asupra altor probleme stringente, chiar Parteneriatul Estic pare să sufere în prezent o oarecare „vlăguire”, înainte de cel de-al șaselea său Summit, programat să se desfășoare la Bruxelles pe 18 iunie 2020. 

Împotriva acestei „vlăguiri” acționează în prezent recent alesul președinte al Lituaniei, Gitanas Nausėda, care a început de săptămâna trecută un turneu de convorbiri telefonice cu omologii săi din țările Parteneriatului Estic, inclusiv Republica Moldova, cu scopul declarat de a afla ce îi motivează pe aceștia pe calea europeană și de a-i asigura că „Lituania este pregătită să inspire și chiar să aducă un nou suflu Parteneriatului Estic”.

Demersul lituanian nu trebuie subestimat. Nausėda este un pragmatic venit cu o imensă popularitate din sfera financiar-bancară (a câștigat turul al doilea al prezidențialelor din 2019 cu un zdrobitor 66%), care a resetat deja relațiile polono-lituaniene și care este pe punctul de a stabili o relație privilegiată cu Germania. Ferm ca și predecesoarea sa în funcție, Dalia Grybauskaitė, față de Rusia și China, are un limbaj mult mai diplomatic care lasă deschisă calea dialogului și a cooperării limitate cu respectarea anumitor principii.

Pragmatismul și experiența economică a lui Nausėda ar putea contribui semnificativ la identificarea de soluții utile în cadrul mecanismului de revitalizare a Parteneriatului Estic, una dintre prioritățile declarate de pe agenda sa de politică externă. Un început modest, dar ilustrativ pentru angajamentul și abordarea pragmatică a Lituaniei: guvernul de la Vilnius a însoțit demararea convorbirilor telefonice de săptămâna trecută cu un sprijin umanitar în valoare de 100.000 euro pentru Ucraina, Republica Moldova, Georgia și Armenia, sub formă de echipamente medicale de protecție ce vor fi procurate prioritar de la producători lituanieni.  

Sursa imaginii: Gitanas Nauseda, pagina de Facebook