#LIDFLASH | Dan Nicu | Poate că în loc de depus flori, restaurat monumente sovietice și pus în pericol oameni bătrâni prin comportament iresponsabil – fără mască, fără mănuși, fără decență – Igor Dodon și colegii săi ar trebui să se ocupe, de exemplu, de construirea a cât mai multe fose septice în satele din Republica Moldova. Asta ca să nu mai aibă loc tragedii precum cea din aceste zile de la Hîncești, despre care am aflat cu toții pe 28 mai.
De fapt, sunt sigur că asemenea proiecte au existat, numai că banii alocați pentru ele, probabil din asistență financiară internațională, au fost folosiți în alte scopuri, ca mai de fiecare dată. Cu toate că inițial ”s-a vrut” să fie cum e mai bine – s-au tipărit broșuri cu drapele albastre cu steluțe, s-a explicat cum se pronunță corect USAID, TACIS, PNUD și alte ”drăcovenii” din astea, evropenești, din care politicianul și funcționarul ”moldovan” au înțeles doar că în curând urmează să mai vină niște bani și să mai fie organizate niște conferințe la Leogrand Convention Center (ori, pe vremuri, la Codru sau Jolly Alon). Pentru ca mai apoi totul să cadă în așa-numitul ”implementation gap” – adică groapa de implementare.
Groapa de implementare e diferența dintre proiectele asumate, votate, trâmbițate și cele realizate. Adică diferența dintre ce s-a spus că o să se facă și ce s-a făcut în realitate. În cazul Republicii Moldova, ”implementation gap” e cea mai mare dintre toate statele est-europene care au beneficiat vreodată, după 1989, de asistență din exterior. Și copilul care a decedat, din păcate, a căzut tot în această groapă de implementare, de fapt. El a fost ucis de indiferența criminală a tuturor factorilor de decizie de nivel central și local, de care a depins trecerea în masă de la WC-uri de secol XIX la WC-uri de secol XXI. Un obiectiv perfect realizabil chiar și în condiții rurale. Și care costă cu mult mai puțin, de exemplu, decât construcția de autostrăzi. Un obiectiv, în cazul Republicii Moldova, ratat cu desăvârșire, digerat în stomacul tare al criminalității de stat transformate în stat criminal.
Miliardele de dolari introduse din 1991 până în prezent în Republica Moldova ar fi putut salva vieți. Ar fi putut face în așa fel ca viața unui copil să nu fie pusă în pericol. Însă aceste miliarde au fost aspirate într-o adevărată gaură de vierme politico-administrativă. La fel cum o gaură de vierme aspiră materie dintr-un punct al spațiului și creează o scurtătură spre un alt punct al spațiului, în care respectiva materie este expluzată, gaura de vierme din Republica Moldova aspiră miliarde de dolari, euro, RON, altă valută, și scoate pe celălalt capăt vile la Valea Morilor și la Holercani, automobile de lux (ocazional rechiziționate de CNA), companii dubioase, bănci devalizate. Și multe tragedii ale simplilor cetățeni, care de decenii sunt victime ale unor bandiți, unii aflați în libertate, alții aflați în spatele gratiilor dar care o fac pe eroii naționali și luptătorii pentru dreptate.
Gaura de vierme și creatura ei, gaura de implementare, pot fi astupate numai prin instaurarea domniei veridice a legii, în care niciun demnitar sau funcționar public cu comportament de aventurier din Estul sălbatic să nu se mai simtă în siguranță, la adăpost. Însă un asemenea obiectiv pare tot mai greu de atins cu clasa politică pe care o avem în prezent, în întregimea ei.
https://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2020/10/Republica-Moldova-si-gaurile-ei-generatoare-de-tragedii.jpg6281116adminhttps://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2024/08/s1-LID-logo-2-300x300.pngadmin2020-05-29 15:48:042020-10-29 15:51:03Republica Moldova și găurile ei generatoare de tragedii
#LIDFLASH | Nicolae Țîbrigan | Săptămâna trecută cetățenii din R. Moldova și România au fost martorii unui ping-pong de replici și declarații dure între oficiali ai celor două state, cu perspectivele izbucnirii unui „scandal diplomatic”, așa cum fusese reflectat de presă. Totul a pornit de la o postare pe pagina de Facebook a europarlamentarului Siegfried Mureșan – președinte din partea popularilor europeni al Delegației PE la Comisia Parlamentară de Asociere UE-Republica Moldova. Acesta a acuzat guvernul de la Chișinău și partidele aflate la guvernare că „eșuează în gestionarea COVID-19”, fiindcă aceiași lideri politici au eșuat în implementarea reformelor solicitate de UE și au destabilizat situația politică din republică, împovărând și mai mult cetățenii.
În schimb, replica premierului Chicu a fost nu numai una disproporționată și incalificabilă din punct de vedere al normelor și cutumelor diplomatice, dar și intempestivă, în condițiile în care europarlamentarul este un critic fervent al oricăror apucători antidemocratice și antieuropene manifestate de guvernanții de la Chișinău. Declarațiile premierului l-au vizat pe europarlamentarul român, dar au „ricoșat” în statul român per ansamblu.
Acest fapt a determinat Ministerul de Externe al României să le califice „complet inacceptabile” și „denigratoare”. Statul român fusese menționat de Chicu drept cel mai corupt stat din Europa, asta la două săptămâni de la primirea de către Chișinău a unor loturi de ajutor umanitar românesc în valoare de 3,5 milioane de euro destinat luptei anti-Covid-19. Presa din ambele state s-au aruncat asupra acestui subiect, exploatându-i aspectele emoțional și senzaționalist pe tot parcursul week-endului trecut, nebăgând în seamă alte afirmații mai grave ale premierului, și anume că România ar fi un prost administrator al celor opt județe care formează regiunea istorică Moldova, și că numărul de „moldoveni” decedați din aceste județe ar fi „de 2 ori mai mare” decât cel al „moldovenilor” din R. Moldova, în condițiile, chipurile, unui „număr egal” al populației. Aici domnul Chicu și consilierii dumnealui se pare că au omis (intenționat?) cifrele reale: numărul populației din regiunea Moldova (4,1 milioane) n-are cum să fie egal cu cel din Republica Moldova (2,8 milioane).
Din păcate, astfel de lozinci ostentative nu reprezintă o noutate în relațiile dintre cele două state, acestea înscriindu-se perfect în grila „Concepției naționale de stat a R. Moldova” (valabilă și astăzi). Documentul fusese lansat de președintele Voronin în 2003 pentru a promova moldovenismul ca ideologie de stat, inclusiv a proiectului politic „Moldova Mare”. Acesta din urmă își are originile în laboratoarele de propagandă ale Uniunii Sovietice, preluat acum de Partidul Socialiștilor prin documentele și programele politice de bază, pentru a ataca într-o manieră obsesivă România și cetățenii moldoveni care pledează pentru unirea R. Moldova cu România. Miza este de a instrumentaliza narațiunea antiromânească în scopuri propagandistice și electorale, fără a ține seama de faptul că statul român a oferit granturi și credite republicii în cele mai dificile situații. Astfel, România a devenit între timp cel mai important partener economic al republicii (cu schimburi comerciale în valoare de peste 1 miliard de dolari).
În altă ordine de idei, nu putem trece cu vederea nici faptul că tot acest „scandal diplomatic”, iscat din senin și mediatizat intens, a avut loc în contextul unor (re)configurări ale principalelor forțe politice de la Chișinău. Avem doi elefanți în cameră pe care nu-i putem neglija: participarea lui Dodon la alegerile prezidențiale din noiembrie și posibilitatea schimbării majorității guvernamentale și a debarcării guvernului Chicu (girat de socialiști). Ambele scenarii sunt negociabile și simultan posibile, numai că negocierile între actorii interesați se poartă în culise. Tot mai mulți comentatori și analiști politici au atras atenția că și acest „scandal diplomatic” între cele două state ar fi unul artificial, artizanii acestuia urmărind, mai degrabă, să umple astfel spațiul informațional și să mute atenția publicului spre mai multe subiecte de „red herring” (diversiuni și distragere de la subiecte relevante).
Bucureștiul n-a făcut altceva decât să fie atras volens nolens într-un scandal diplomatic, dinamitându-și inconștient propriul spațiu informațional comun cu R. Moldova în interesul unor forțe politice locale (gruparea Plahotniuc & Șor vs. Gruparea Dodon & Partidul Socialiștilor), care au nevoie acum de un răgaz de negocieri și aranjamente de culise pentru preluarea/menținerea controlului unor active și poziții financiare, strategice sau politice.
Unor politicieni din R. Moldova pur și simplu le place să pescuiască în ape tulburi.
Sursă imagine: Hotnews
https://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2020/10/sursa-hotnews.jpg628943adminhttps://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2024/08/s1-LID-logo-2-300x300.pngadmin2020-05-26 15:44:562020-10-29 15:48:00Gâlceava premierului Chicu cu România. Cui prodest?
#LIDFLASH | Victor Guzun | Deputații Parlamentului Republicii Moldova au în următoarele câteva săptămâni cea mai bună șansă să transmită un mesaj puternic de susținere a e-transformării țării, prin exemplul propriu, semnând exclusiv digital în raport cu toate instituțiile statului, folosind ID cu semnătură digitală (eliberate de ASP) sau certificatele de semnătură digitală (STISC). Respectiv, toate instituțiile cu care vor comunica deputații vor fi nevoite să utilizeze și ei semnături digitale și tot așa mai departe, conform lanțului decizional.
Iar când vor reveni în sala de ședințe, deputații deja vor fi obișnuiți cu această practică și nu vor mai dori să revină la semnarea olografică (manuală). Iar de aici, până la adoptarea votului online în Parlament, e o chestiune tehnică minoră care poate fi adoptată în foarte scurt timp. Ca să nu mai vorbim de simpla procedură de numărare electronică a voturilor, care nu funcționează, în pofida faptului că Parlamentul a cheltuit 13 milioane de lei în 2013 pentru procurarea unui sistem de vot electronic. Încă 2,25 mln lei au fost cheltuiți la începutul acestui an pentru 110 tablete pentru deputați, exact pentru ca aceștia să poată vota online.
e-Transformarea depinde în mică măsură de elemente tehnice și în mare măsură de voință politică și leadership.
Așadar, stimați deputați, elemente tehnice aveți suficiente, inclusiv nou-nouțe, semnătura digitală tot de către Dvs a fost egalată cu cea olografică. Acum aveți șansa minunată să demonstrați că aveți ultimele 2 elemente!
https://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2020/10/Deputatii-moldoveni-au-sansa-de-a-sustine-e-transformarea-R.-Moldova.jpg628942adminhttps://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2024/08/s1-LID-logo-2-300x300.pngadmin2020-05-22 15:37:592020-10-29 15:44:47Deputații moldoveni au șansa de a susține e-transformarea R. Moldova
#LIDFLASH | Alina Andronache | Violența domestică, un fenomen tabu. Toți știm că el există, mulți suferă, mulți tac sau se prefac că nimic nu aud și nu văd. Puțini au curajul să lupte. Tot mai puțini interesați de a face vreo schimbare. Aș putea scrie cifre, date statistice, dar nu e despre asta. Este despre suferință, traume, durere, frică, anxietate, moarte. Este și o chestiune de educație și cultură. Violența domestică e la ea acasă în Republica Moldova. Primită, acceptată, promovată, tolerată. Scriu acest text și-mi privesc copiii. Aș vrea ca ei să învețe de la o vârstă fragedă că violența este inacceptabilă. Trebuie să ne asigurăm că această generație va crește într-o nouă cultură, care condamnă orice formă de violență. Iar pentru asta avem nevoie de cadru legislativ, buget, resurse și voință politică. Aici este problema cea mai mare, în voință politică. Anume aici este problema cea mai mare, în voință politică. În ultimele 7 zile, ratificarea Convenției de la Istanbul a devenit subiect de discuții în spațiul public.
Coaliția Națională ”Viață fără Violență în familie” a lansat o petiție de colectare a semnăturilor în susținerea proiectului de lege privind ratificarea convenției. S-a ajuns la necesitatea unei petiții după ce autoritățile tărăgănează ratificarea acestui tratat de importanță majoră. Și cât de mari și dureroase nu ar fi cifrele, cifre care de fapt înseamnă oameni și viața lor, tot așteptăm să avem un cadru legislativ care recunoaşte fenomenul violenţei împotriva femeilor drept o violare a drepturilor omului și instituie mecanisme puternice pentru a combate acest fenomen.
Azi scriu primul meu articol pentru #LIDFLASH și el este despre noi, oamenii și puterea de a schimba ceva. Cred că e timpul să demonstrăm că nouă ne pasă, că vrem o schimbare, că nu suntem indiferenți și că suntem împotriva violenței.
Semnează aici petiția, prin care solicităm deputatelor și deputaților din Parlamentul Republicii Moldova ratificarea Convenției pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice până la sfârșitul sesiunii parlamentare de primăvară 2020! Peste câteva luni deputații vor avea vacanță și riscăm ca nici până la sfârșitul anului să nu fie votat acest proiect de lege. Dacă nu acționăm acum, nu vom avea un cadru legislativ care să prevină și să combată toate formele de violență, femeile și fetele nu vor avea protecție, siguranță și susținere de a ieși din acest cerc vicios. Nu vom avea schimbări în domeniul educațional pentru a crește o altfel de generație, nu vom avea un stat care recunoaște că există violență în Republica Moldova. Vom avea în loc un stat care nu își asumă să protejeze o bună parte a societății.
https://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2020/10/Despre-violenta-Conventia-de-la-Istanbul-si-o-petitie-pe-care-trebuie-s-o-semnezi.png5551200adminhttps://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2024/08/s1-LID-logo-2-300x300.pngadmin2020-05-22 15:34:532020-10-29 15:37:45Despre violență, Convenția de la Istanbul și o petiție pe care trebuie s-o semnezi
#LIDFLASH | Dan Nicu | Este absolut strigător la cer și de neimaginat că o instituție care-și spune Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, una dintre cele două mitropolii ortodoxe din Republica Moldova, elaborează o scrisoare oficială a Sinodului, corpului ei suprem de conducere, adresată primilor oameni în stat, în care solicită protecție împotriva ”vaccinării obligatorii” de CoVid-19 nu oricum, ci prin intermediul unor falsuri și minciuni, inducând în eroare societatea.
Textul, întins pe aproape 7 pagini, trece de la expunerea unor argumente împotriva vaccinării obligatorii la proferarea unor clișee ale campaniilor conspiraționiste de spălare pe creier, derulate la nivel global.
Scrisoarea reia niște teze demonstrate ca fiind absolut false și lipsite de temei, precum imaginara vină a lui Bill Gates că ar susține un genocid menit să reducă populația globului, că ar crea microcipuri care să fie injectate în ființele umane o dată cu vaccinul împotriva coronavirusului.
Declarațiile Sinodului Mitropoliei Moldovei se bazează pe cuvântarea unei deputate în parlamentul Italiei, care a avut loc cu câteva zile în urmă, și în care respectiva enumera toate aceste falsuri și minciuni. Iar ca lucrurile să fie și mai grave, Sinodul BOM acuză tehnologiile 5G că au provocat izbucnirea virusului CoVid-19 prin care trece omenirea în prezent, ”în combinație cu anumite vaccinuri administrate în China și Italia”.
Îmi este imposibil să cred că în tot Sinodul BOM nu s-a găsit măcar un ierarh cu elementare noțiuni de fizică și biologie, care să înțeleagă că tehnologiile 5G, bazate pe unde radio, nu pot genera virusuri și nu pot provoca apariția sau răspândirea acestora, întrucât e vorba de două categorii diferite care nu se pot interesecta, de niște unde, pe de o parte, și de niște molecule de acid ribonucleic acoperite de un înveliș proteic numit capsidă, aflate la limita dintre materia vie și cea nevie, numite virusuri. Bill Gates este acuzat, în același document, că ar fi ucis 500.000 de copii în India, prin intermediul vaccinării. Ceea ce este o informație falsă, demontată de o organizație de fact checking din India.
Este regretabil că Mitropolia Moldovei, organizație care, în mod normal, ar trebui să ofere repere spirituale, recurge la răspândirea unor falsuri, unor minciuni, și cade victimă în fața neadevărului, ducându-și într-acolo și enoriașii.
https://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2020/10/Mitropolia-Moldovei-raspandeste-falsuri-privind-pandemia-vaccinarea-si-tehnologiile-5G.jpg628942adminhttps://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2024/08/s1-LID-logo-2-300x300.pngadmin2020-05-20 15:31:342020-10-29 15:34:44Mitropolia Moldovei răspândește falsuri privind pandemia, vaccinarea și tehnologiile 5G
#LIDFLASH | Andrei Bivol | În societatea noastră poliția nu are reputația pe care ar trebui să o aibă într-o societate normală.
Urmărind acest caz și citind editorialul scris de Alina Zbancă, mi-am adus aminte de o perioadă când locuiam în Statele Unite. Acolo am avut ocazia să văd de multe ori cum lucrează polițiștii. Ei bine, dacă am transpune cazul nostru în SUA, motociclistul ar fi fost imobilizat după prima înjurătură (polițiștii americani n-ar fi pierdut timpul cu dueluri verbale). La primul act de agresiune fizică din partea motociclistului, polițiștii americani ar fi folosit toate dispozitivele din dotare: forță fizică, electroșoc sau armă de foc. Așa sunt instrucțiunile lor de serviciu.
Pentru că la noi e altfel, polițistul a intrat într-un duel verbal și a coborât cumva la ”nivelul” motociclistului agresiv, de parcă ar fi fost o competiție de dezbateri nu o procedură legală. Pot să înțeleg de ce polițistul a ezitat. Atunci când te confrunți cu un astfel de tupeu, probabil te gândești că în undeva în spate stau bani, relații sau alte ”avantaje” sociale care susțin un astfel de comportament. Am mai auzit cazuri când polițiștii care au sancționat reprezentanți ai ”elitei” politice sau de afaceri locale au fost sancționați de superiorii lor. Asta e o problemă internă de integritate și demnitate profesională, pe care instituția poliției trebuie să o rezolve. Nu cunosc standardele pe care le au polițiștii pentru astfel de situații. Nu susțin sub nici o formă brutalitatea sau abuzurile polițienești. Totuși, dacă nu execuți cerințele legitime ale unui polițist, încalci legea cum n-ai întoarce-o. Prin urmare, trebuie să suporți consecințele prevăzute de lege.
Sursă imagine: Jurnal.md
https://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2020/10/Despre-reputatia-pe-care-ar-trebui-sa-o-aiba-politia.png628599adminhttps://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2024/08/s1-LID-logo-2-300x300.pngadmin2020-05-18 10:04:122020-10-29 15:31:14Despre reputația pe care ar trebui să o aibă poliția
#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu |Presa din Republica Moldova și chiar și cea din România a preluat rapid și necritic o informație apărută pe pagina de facebook a europarlamentarului român Marian Jean Marinescu, din grupul PPE, potrivit căreia prima tranșă din cele 100 milioane de euro pe care UE le pune la dispoziție Chișinăului dintr-un pachet mai larg de 3 miliarde de euro adresat statelor partenere din politica de vecinătate și de extindere ”va fi transferată chiar în cursul lunii mai.”
Este posibil acest lucru? Da. Se va și întâmpla? Rămâne de văzut.
Dar pentru ca prima tranșă a acestor bani, care au statutul unui împrumut avantajos financiar, să ajungă la Chișinău, mai este nevoie ca UE și Republica Moldova să încheie un memorandum de înțelegere, în care să fie stipulate ”condiții clar definite de politici economice și financiare, concentrate asupra unor reforme structurale și a unor finanțe publice sănătoase”. Mai exact, condițiile vizează eficiența și transparența sistemelor de management al finanțelor publice și unele aspecte comerciale. Apoi, odată semnată această înțelegere, Comisia va aproba trimiterea primei tranșe abia după ce va evalua implementarea acestor condiții, dar și a acordului de asistență financiară pe care Republica Moldova îl are cu FMI.
În principiu, dată fiind urgența stabilizării financiare în contextul crizei provocate de COVID-19, precum și experiența în colaborarea între Chișinău și Bruxelles, acești pași ar putea fi străbătuți cu rapiditatea celor făcuți de instituțiile europene până acum. Chiar și așa, este dificil de crezut că procesul va fi finalizat până la sfârșitul lunii. De altfel, Comisia a avansat inițial ca termen al plății primei tranșe „jumătatea anului 2020”.
Mai trebuie spus că UE și Republica Moldova mai derulează un program de asistență macrofinanciară în valoare de 100 milioane de euro, dar care amenință să expire în iulie fără ca guvernul de la Chișinău să mai fi îndeplinit din noiembrie 2019 reformele convenite și, drept urmare, fără să primească cea mai consistentă parte a fondurilor, de 70 de milioane de euro. Prin urmare, nu sunt de exclus blocaje și în noul program.
Măsura în care guvernul de la Chișinău va reuși să atragă banii europeni din cele două programe de asistență, precum și rapiditatea cu care o va face, reprezintă un bun turnesol pentru magnitudinea dificultăților financiare întâmpinate de statul moldovean.
Sursa imaginii: Guvernul R.Moldova
https://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2020/10/Chiar-sosesc-banii-europeni-in-Republica-Moldova.jpg628942adminhttps://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2024/08/s1-LID-logo-2-300x300.pngadmin2020-05-14 16:55:542020-10-28 16:58:36Chiar sosesc banii europeni în Republica Moldova în luna mai?
[ANALIZĂ Buletin Nr. 5] Olga Guțuțui | Pandemia Covid-19 pare să fie un test nu doar pentru sistemele medicale, dar și pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în particular, pentru libertatea de exprimare. Odată cu debutul pandemiei, guvernele mai multor țări au încercat să limiteze libertatea de exprimare, adoptând măsuri restrictive în raport cu activitatea mass-mediei. În acest sens, China a controlat și continuă se controleze mesajele ce se referă la pandemie. Potrivit organizației Reporteri fără Frontiere (RSF), Coronavirus nu ar fi devenit pandemie și s-ar fi putut salva multe vieți dacă presa chineză ar fi fost liberă și ar fi informat publicul corect și la timp[1]. În definitiv, Beijingul a folosit criza în sănătate pentru a-și consolida controlul asupra instituțiilor media, interzicând inclusiv publicarea oricăror rapoarte care pun la îndoială modul în care a fost gestionată această criză. Mai multe state au reacționat cu privire la situația creată, printre care și Germania. Angela Merkel a cerut Chinei mai multă transparență cu privire la informațiile despre originea pandemiei, aceste informații fiind vitale pentru întreaga lume[2].
În același timp, pe fundalul crizei, în Ungaria a fost adoptată așa-numita „lege coronavirus”, catalogată, de altfel, și ”legea orwelliană”, care deschide calea „statului polițienesc informațional”, susțin cei de la Reporteri fără Frontiere.
Și în acest caz, organizația (RSF) își exprimă temerea că prin acțiunile date guvernul ungar va prelua controlul total asupra presei naționale[3], eliminând astfel libertatea de exprimare și, în consecință, democrația. În această perioadă s-au remarcat și autoritățile egiptene, care au retras acreditarea unui jurnalist de la The Guardian pentru că a relatat rezultatele unui studiu științific ce arăta că datele guvernamentale privind infectarea cu Covid-19 au fost inexacte. În cele din urmă, corespondentul a fost nevoit să părăsească țara.
Și în Insulele Filipine din luna martie este aplicată o nouă lege care presupune combaterea informațiilor false despre criza în sănătate publică, dar care încalcă grav libertatea de exprimare. Aplicarea prevederilor acestei legi a dus la plasarea în arest, pentru două luni, a doi jurnaliști care sunt acuzați de faptul că au răspândit „informații false despre criză”.Acestea sunt doar câteva exemple de presiune asupra libertății de exprimare pe timp de pandemie. Pentru a monitoriza și evalua impactul acestei crize fără precedent asupra activității jurnaliștilor și pentru a veni cu recomandări prompte, RSF a lansat instrumentul „Tracker 19”[4] (foto). Cifra „19” nu este doar un element specific denumirii de Covid-19, dar semnifică inclusiv articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care spune:
„Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace independent de frontierele statelor”.
Starea de urgență în Republica Moldova versus controlul fluxului informațional
Republica Moldova, de rând cu celelalte state, e și ea afectată de pandemia globală și la capitolul presiuni asupra libertății de exprimare nu este o excepție. Odată cu declararea stării de urgență, instituțiilor mass-media le-a revenit o misiune și mai grea. Asta pentru că, autoritățile au încercat să impună restricții în ceea ce privește libertatea de exprimare. Despre felul în care trebuie informată opinia publică pe perioada stării de urgență vorbește Codul serviciilor media audiovizuale la articolul 22, care spune:
„(1) Informaţiile şi comunicatele oficiale ale autorităţilor publice cu privire la starea de urgenţă […] sînt difuzate de către furnizorii de servicii media integral şi cu prioritate.
(2) Informaţiile prevăzute la alin.(1) sînt difuzate în cadrul serviciilor media audiovizuale liniare în mod operativ, din momentul comunicării acestora.
(3) Informaţiile prevăzute la alin.(1) sînt difuzate inclusiv prin intermediul limbajului mimico-gestual sau prin titrare sincron pentru a asigura accesul la informaţie al persoanelor cu dizabilităţi de auz.”
Normele sunt cât se poate de explicite. Însă, se pare că autoritățile și-au dorit un control total al fluxului de informații cu privire la criza de sănătate publică, or, altfel nu poate fi explicat faptul de ce la o săptămână după declararea stării de urgență, pe site-ul autorității de reglementare în audiovizual, Consiliul Audiovizualului, a fost publicată o „Dispoziție cu titlu executoriu imediat pentru toți subiecții Codului serviciilor media audiovizuale […]”[5]. În document se regăseau prevederi din Cod, regulamentele conexe, dar și câteva norme specifice, în particular punctul 5, care arată că: „pe durata perioadei stării de urgență prezentatorii/moderatorii/redactorii vor renunța unilateral la enunțarea și favorizarea neavizată atât a propriei opinii, cât și a liberei formări de opinii arbitrare în reflectarea subiectelor ce vizează pandemia COVID-19, atât în context național, cât și extern, unicele surse sigure, veridice, imparţiale și echilibrate fiind autorităţile publice competente din țară și de peste hotare (Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Organizația Mondială a Sănătății). Această obligativitate rezidă imperios din necesitatea asigurării exactității maxime şi corectitudinii depline a informației, din caracterul esenţial al faptului că relatările trebuie să provină din surse sigure, suficient documentate sub aspect factologic, cu o abordare credibilă şi imparţială a evenimentelor”.
Țin să remarc că această dispoziție a apărut la câteva zile după ce mai mulți reprezentați ai sistemului medical au început să vorbească la TV sau să plaseze în rețelele sociale informații referitoare la echiparea precară a medicilor din prima linie și felul în care sunt pregătite autoritățile pentru a face față crizei pandemice. În mod evident, documentul a stârnit nemulțumirea breslei jurnalistice și a experților de media, în special din cauza punctului 5, care a fost calificat drept un atac asupra libertății de exprimare. Urmare a criticilor, documentul a fost anulat și, câteva zile mai târziu, Consiliul Audiovizualului, în ședință publică, a adoptat o decizie[6] privind acest subiect, din care însă a dispărut formularea punctului 5 menționată mai sus. Pe de o parte, Consiliul Audiovizualului spune că jurnaliștii trebuie să prezinte informații din „unicele surse sigure, veridice, imparţiale și echilibrate”, acestea fiind ”autorităţile publice competente din țară și de peste hotare (Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Organizația Mondială a Sănătății)”, pe de altă parte, Comisia pentru Situații Excepționale a triplat termenul pentru răspuns la solicitările de informații de interes public pe perioada de urgență[7]. În consecință, aceste măsuri sunt de natură să îngreuneze activitatea jurnaliștilor. Avocatul poporului a solicitat Comisiei excluderea acestor prevederi, amintind articolul 34 din Constituția Republicii Moldova, care spune: dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.
Relevantă este și hotărârea de interpretare a Curții Constituționale, a articolului 34 alin.(3) din Constituție, care subliniază că „dreptul la informație este o precondiție pentru exercitarea altor drepturi, și anume a drepturilor politice, economice și sociale; a dreptului la protecția vieții private, a dreptului de a lua parte la treburile publice, a dreptului la un proces echitabil etc.[8]”. Pe lângă aceste obstacole impuse de către unele autorități publice s-au intensificat și atacurile politicienilor asupra presei. La 23 aprilie 2020, deputatul socialist Vlad Bătrâncea, în discursul[9] ținut în plenul Parlamentului, a acuzat jurnaliștii că ar primi salarii de mii de euro în plic, fără a achita impozite. El s-a arătat nemulțumit de faptul că în procesul de documentare a materialelor referitoare la pandemia Covid-19, jurnaliștii contactează personalul din instituțiile medicale. Declarația deputatului a fost condamnată de către Celula de criză a jurnaliștilor[10], formată de Centrul pentru Jurnalism Independent, care a solicitat politicianului „să prezinte scuze publice reprezentanților mass-media și să renunțe la răspândirea acuzațiilor nefondate și a informațiilor defăimătoare, abținându-se de la orice formă de exprimare care incită la ură față de jurnaliști”.
În loc de concluzii
După cum putem observa, criza pandemică pune la încercare, prin acțiunile unor guverne, libertatea de exprimare la nivel mondial. În context, experții ONU în libertatea de exprimare au recomandat guvernelor să protejeze fluxul și accesul liber la informații în timp de pandemie[1], iar RSF consideră că ne confruntăm acum cu „un deceniu decisiv”. Și pentru ca acesta să nu fie unul dezastruos, trebuie să ne unificăm eforturile întru susținerea jurnaliștilor, așa încât ei să-și poată îndeplini rolul de a patra putere în stat, apărând interesul public. Toți trebuie să ieșim cu lecția învățată din această provocare. Autoritățile trebuie să conștientizeze faptul că presiunea asupra libertății de exprimare și limitarea accesului la informație nu egalează cu buna gestionare a crizei. Doar transparența și fiabilitatea informației este soluția vitală, iar noi, cetățenii, să respectăm cu strictețe rigorile de comportament social.
Olga Guțuțui activează în domeniul media din anul 2011 şi este specializată în legislaţia media. În perioada 2011–2015 a activat în calitate de consultant principal în Comisia parlamentară pentru media. Ulterior, a deținut funcția de membru al Consiliului Audiovizualului. Acum, Olga este director de programe la postul de televiziune TV8. Pe parcursul activităţii a fost implicată în mai multe proiecte de cercetare şi studii de evaluare privind situaţia mass-media din Republica Moldova. Din 2020 este expert LID Moldova pentru legislație și politici mass-media.
Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.
Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.
https://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2020/10/Olga-Gututui.jpg628943adminhttps://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2024/08/s1-LID-logo-2-300x300.pngadmin2020-04-29 14:59:582020-10-19 15:03:58Pandemia, test de rezistență pentru libertatea de exprimare
[ANALIZĂ Buletin Nr. 5] Nicolae Țîbrigan| În actualul context al pandemiei de coronavirus există și ceva care se propagă mult mai repede – „infodemia” răspândită masiv pe rețelele de socializare. Prin infodemie, OMS înțelege „o supraabundență de informații – unele corecte, altele nu – care îngreunează accesul oamenilor la surse de încredere atunci când au mai multă nevoie de ele”. Dar la adăpostul acestui „bombardament sistematic” informațional și emoțional despre COVID-19, s-au dezvoltat o groază de mituri urbane, unele reinventate încă din perioada Războiului Rece. Substratul acestora se află în convingerea personală că nu există hazard și că orice tragedie națională sau globală este creată pentru a manipula masele.
Autorii acestor „conspirații îndeplinite” pot fi diverși. Încă din Evul Mediu se vorbea despre evrei, după care au fost francmasonii, comuniștii, reptilienii, Vaticanul, sectele oculte răspândite global, etc. Uneori, toate aceste pseudo-teorii sunt combinate la un loc pentru a întări narațiunea că există entități sau organizații oculte care doresc să controleze lumea instaurând „noua ordine mondială”. Pentru astfel de narațiuni, dezvoltarea interacțiunii inter-umane prin intermediul social-media, reprezintă un accelerator fulminant, mai ales că cercetările au relevat că miturile despre COVID-19 circulă online cu o viteză de 10 ori mai mare față de informațiile comunicate din surse oficiale, atingând și un public mult mai numeros din punct de vedere socio-demografic.
În aceste condiții, „spațiul informațional comun” de limbă română constituit între România și R. Moldova (existent cel puțin la nivelul mass-media online) fusese nu de puține ori ținta atacurilor cu știri false lansate dinspre surse marginale și anonime în scopuri pecuniare sau chiar strategice.
De exemplu, în urma monitorizării site-urilor online de știri, realizate de experții StopFals.md în februarie, s-a identificat o creștere a numărului de mituri și dezinformări despre originea coronavirusului. O serie de site-uri marginale, afiliate propagandei pro-Kremlin (KP, Flux.md, Accent TV, etc.), în frunte cu Sputnik Moldova au distribuit în spațiul digital o serie de teorii ale conspirației, precum că: 1) „NATO și UE sunt structuri periculoase care amenință lumea și uneltesc împotriva Rusiei, iar americanii vor să-și subordoneze restul lumii prin epidemia de coronavirus”; 2) „Coronavirus poate fi o armă biologică”; 3) România este controlată de „secta Soros” sau că „Globaliștii vor să ocupe România”, ș.a.m.d. Problema e că toate aceste teorii ale conspirației, inspirate parcă din Protocoalele Înțelepților Sionului, sunt distribuite intens pe grupurile de discuții de pe WhatsApp, Facebook, Odnoklassniki, etc., funcționând ca veritabile „echo chambers” (camere de ecou) pentru adepții de „secrete ascunse”(sic!). Aici imaginea dușmanului variază în funcție de context, iar tehnica de manipulare urmărește să inducă publicului, în mod artificial, un sentiment de ură/dispreț, ori chiar frică, față de cineva sau ceva.
Psihologii au încercat să explice credința unor oameni în mituri și teorii ale conspirației, și acestea pornesc de la trei condiții de bază: 1) capacitatea limitată de prelucrare analitică, logică și reflexivă a omului; 2) cantitatea enormă de informații la care suntem expuși zilnic; și 3) algoritmii și modul de funcționare ai social-media. Toți acești factori combinați creează o disponibilitate a oamenilor de a gândi uneori pe baza unor „scurtături mentale” fără prea multe argumente, anihilând automat argumentele raționale și faptele. De asemenea, criza actuală a suprasolicitat emoțiile de incertitudine și anxietate, o parte a publicului fiind dispus să creadă în aceste teorii și mituri pentru a-și reduce sentimentul lipsei de control.
Atunci când oamenii au sentimentul lipsei de control asupra unor situații, au nevoie de clarificări, iar acestea sunt servite de narațiunile manipulative bazate pe conspirații în toate domeniile posibile. Pe de altă parte, este mult mai simplu să arunci responsabilitatea pe probleme personale sau cele reflectate de presă asupra autorităților, guvernului, oculta mondială etc. Și aici teoriile conspirației sau dezinformările reușesc să ofere răspunsul rapid – „imaginea dușmanului” care are rolul de „țap ispășitor” pentru a prezerva imaginea pozitivă despre societatea noastră.
Pe de altă parte, mai putem identifica și categoria de persoane copleșite de efectul Dunning-Kruger (eroare de apreciere unde persoanele incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate), care îi fac să se simtă speciali: „eu am înțeles și am acces la informații, spre deosebire de majoritatea banală și stupidă”. Alte studii mai arată că persoanele care cred în teoriile conspirației au mai multe șanse să creadă în diverse ipoteze pseudo-științifice și fenomene paranormale. Totuși, oamenii de știință încă n-au ajuns la o concluzie unanim acceptată cu privire predispoziția unei categorii de oameni (cu gândire critică nedezvoltată) de a da crezare acestor teorii, sau încrederea în teoriile conspirației reprezintă un fenomen generalizat care-i poate atinge pe toți. Rămâne de cercetat dacă „doar persoanele needucate răspândesc sau se încred în conspirații”.
Dar cum poate societatea civilă din R. Moldova să combată aceste teorii ale conspirației legate de coronavirus? Sunt chiar atât de periculoase? Răspunsul este mai complicat, mai ales când conspirațiile sau miturile încep să se intersecteze lejer cu știrile false sau parțial adevărate, exploatând traumele dintr-o societate vulnerabilă, cum este cea moldovenească. Totuși, cele mai eficiente soluții s-au dovedit a fi educarea publicului pentru ca acesta să se poată feri și, respectiv pentru a nu mai răspândi teoriile conspirației (chiar dacă avem dubii că ceva pare veridic; „nu o fi adevărat, dar distribui deoarece îl urăsc pe x sau z”; „nu o fi adevărat, dar o sămânță de adevăr tot trebuie să aibă” etc.).
Nici apelul la „automedicație” informațională nu este cel mai eficient, or încercând să deconspirați singuri dezinformările riscă să vă adâncească și mai mult în aceste teorii, legitimându-le. În ceea ce privește autoritățile de la Chișinău, acestea trebuie să fie mult mai transparente și să mai deschise nevoilor cetățenilor. În cele din urmă, să nu uităm că, prin aceste teorii, Rusia și alți actori maligni sădesc acum semințele pentru „fructe (geo)politice” care urmează a fi culese mai târziu.
Nicolae Țîbrigan este doctor în Sociologie și cercetător al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române. Din 2017 devine membru în Consiliului de Experți al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), coordonând o serie de proiecte de demascare a dezinformării digitale din spațiul informațional de limbă română. Contribuie activ, printr-o serie de analize și investigații, la dezvoltarea platformei de „early warning” (avertizare timpurie) în ceea ce privește posibile campanii publice de dezinformare declanșate în România și R. Moldova. Se axează pe activități de cercetare și analiză a securității informaționale, media&digital literacy, fact-checking, analiza informațiilor din mediul digital, combaterea narațiunilor strategice și a propagandei în spațiul digital. Din 2020 este expert asociat LID Moldova.
Sursă imagine: Rathbones
Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.
Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.
https://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2019/10/Nicolae_Tibrigan-small-e1602851395855.jpg654801adminhttps://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2024/08/s1-LID-logo-2-300x300.pngadmin2020-04-29 14:52:512020-10-20 13:53:19De ce credem în mituri și profeți? Conspirații în vreme de pandemie
#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu | Parteneriatul Estic a fost instituit în 2009 la inițiativa ministrului polonez de externe de la acea vreme, Radoslaw Sikorski, ca o contrapondere la „vlăguirea extinderii UE”, prin integrarea treptată a statelor din vecinătatea estică a Uniunii – Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Belarus, Armenia și Azerbaijan – în structurile europene comerciale, economice și de transport.
După 11 ani de funcționare plini de succese notabile, dar în care Rusia a subminat permanent acest mecanism perceput ca o amenințare asupra sferei sale de influență, iar marile state vest-europene și-au aplecat tot mai mult atenția asupra altor probleme stringente, chiar Parteneriatul Estic pare să sufere în prezent o oarecare „vlăguire”, înainte de cel de-al șaselea său Summit, programat să se desfășoare la Bruxelles pe 18 iunie 2020.
Demersul lituanian nu trebuie subestimat. Nausėda este un pragmatic venit cu o imensă popularitate din sfera financiar-bancară (a câștigat turul al doilea al prezidențialelor din 2019 cu un zdrobitor 66%), care a resetat deja relațiile polono-lituaniene și care este pe punctul de a stabili o relație privilegiată cu Germania. Ferm ca și predecesoarea sa în funcție, Dalia Grybauskaitė, față de Rusia și China, are un limbaj mult mai diplomatic care lasă deschisă calea dialogului și a cooperării limitate cu respectarea anumitor principii.
https://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2020/10/lituania-un-actor-mic.jpg628957adminhttps://lidmoldova.org/wp-content/uploads/2024/08/s1-LID-logo-2-300x300.pngadmin2020-04-28 16:52:202020-10-28 16:55:52Lituania, un actor mic, dar hotărât să ofere „un nou suflu” Parteneriatului Estic
