LID MOLDOVA

“Blestemul Kozak” asupra eforturilor Federației Ruse de a-și promova și impune propria viziune asupra conflictului din estul Ucrainei

December 16, 2019/0 Comments/in Contribuții #LIDFLASH /by admin

#LIDFLASH | Dan Nicu | Asupra eforturilor Federației Ruse de a-și promova și impune propria viziune asupra conflictelor mai mult sau mai puțin înghețate din fostul ei imperiu colonial planează ceea ce voi numi “Blestemul Kozak”.
După ce felia mare – și slavă – a tortului, Ucraina, a trecut printr-o schimbare de putere, pașii de apropiere între Moscova și Kiev s-au manifestat prin schimbul de prizonieri de luna trecută, care a satisfăcut o parte dintre cererile societății ucrainene – eliberarea marinarilor făcuți prizonieri în strîmtoarea Kerci, a regizorului Oleg Sentsov și a altor deținuți politici. Se părea că s-a deschis drumul spre rezolvarea pașnică a impasului din Donbas. Acum trei zile, întreaga lume a aflat că Ucraina a cedat, că guvernul de la Kiev și președintele Zelenski s-au pus de acord cu federalizarea, acceptând asa-zisa Formulă Steinmeier, iar soarta Ucrainei și, prin extensie, cea a vecinei mult mai mici și slabe Republica Moldova, este pecetluită. Nu este deloc așa.
Guvernarea de la Kiev, chiar dacă există o largă majoritate a partidului Servitorul Poporului, este conștientă că poate repeta soarta lui Ianukovici, motiv pentru care președintele Zelenski a explicat într-o adresare televizată că nu poate fi vorba despre oferirea unui statut special zonelor dn Donbas necontrolate de Kiev, fără ca mai întâi să fie respectate câteva condiții:

– Restabilirea integrală a controlului guvernamental asupra sectorului de frontieră ruso-ucraineană aflat în așa-numitele “DNR” și “LNR”.
– Dezarmarea integrală a tuturor formațiunilor armate ilegale din partea de sud-est a Donbasului și evacuarea de pe teritoriul Ucrainei a combatanților veniți din Rusia.
– Asigurarea votului la alegerile locale în conformitate cu Constituția și legile Ucrainei, cu participarea formațiunilor politice ucrainene, și a dreptului la vot pentru toate persoanele care s-au refugiat din Donbas.

Odată îndeplinite aceste condiții, Ucraina ar urma să adopte și pună în aplicare o lege privind statutul special al Donbasului, care să înlocuiască actuala lege în vigoare până în 31 decembrie 2019. Acea lege ar urma să devină definitivă doar dacă OSCE recunoaște că alegerile locale au avut loc cu respectarea standardelor democratice.Îndeplinirea condițiilor de mai sus înseamnă, de fapt, disoluția așa-numitelor DNR și LNR, ceea ce Rusia nu va accepta să se întâmple vreodată în termenii Ucrainei.

Așa că situația de blocaj, de pat, va continua. Pur și simplu Zelenski și guvernul lui au nevoie să arate că lucrează, iar Rusia are nevoie să-și lucreze imaginea șifonată. Aceste interese converg până la un punct, însă dincolo de beneficiile de imagine, viziunile diametral opuse asupra scenariilor de evoluție post-conflict blochează întregul proces. Iar societatea civilă si cetățenii de la Kiev ies în stradă, și cu cât mai multe cedări ar face guvernul ucrainean în fața Moscovei, cu atât mai mulți manifestanți vor ieși pe Maidan.
Situația seamănă cu cea de la Chișinău din noiembrie 2003, fără a avea însă caracterul de fatalitate și dezastru iminent al acesteia din urmă. Știm cum s-a terminat situația din 2003 de la Chișinău. Iar Ucraina este mult prea importantă în ecuația confruntării dintre Rusia și Occident, cel puțin acea parte a occidentului care încă mai este demnă de acest nume. Oricât ar încerca Rusia să-și impună punctul de vedere asupra țărilor pe care le ține în șah cu conflicte înghețate, efectul va fi același: blestemul Kozak, adică eșec, existând prea multe impedimente în calea Moscovei, și, cel mai important, voința popoarelor supuse agresiunii de a nu fi victime.

10 provocări și motive pentru care folosim prea puțin soluțiile electronice

December 14, 2019/0 Comments/in Contribuții #LIDFLASH /by admin

#LIDFLASH | Victor Guzun | 1. Lipsa leadearship-ului – dacă un ministru nu va semna digital și nu va cere asta de la subalterni, nimeni nu o va face la nivel inferior sau în regiunile rurale. Banii și tehnologiile nu sunt o problemă. De exemplu, Parlamentul R. Moldova dispune de sistemul de vot electronic din 2003, iar Primăria Chișinău din 2016 (TBC). Ambele instituții votează ]n continuare manual.

2. Voință politică – lucrurile se rezolvă relativ rapid atunci când politicienii înțeleg problema și avantajele soluției de e-guvernare. Și își asumă riscurile.

3. Asimilarea – o bună parte a populației este departe de tehnologiile informaționale. În capitală și-n orașe mari, cunoștințele sunt superficiale. În regiuni și zone rurale: aproape inexistente.

4. Birocrație, rezistență, sabotaj – este foarte dificil să convingi o agenție care oferă servicii publice să accepte serviciile electronice. Motivația lor este diversă. Vom vorbi despre acest aspect în detalii, ulterior.

5. Argumentul protecției datelor cu caracter personal funcționează pentru cei care nu vor să facă nimic. Folosind acest argument exagerat s-au curmat multe inițiative bune, foarte des făcând abstracție de veridicitatea riscurilor.

6. Lipsa de instrumente de autentificare unice, simple, accesibile, unificate și răspândite, cu posibilitatea de a semna digital. Instrumentele existente sunt utilizate de un număr mic sau foarte mic de cetățeni. De exemplu, în R. Moldova au fost eliberate mai puțin de 400 buletine de identitate cu posibilitatea de a semna digital. Perioada de valabilitate a instrumentelor este redusă.

7. Popularizare foarte scăzută a serviciilor, în special la nivel local. Poți crea cele mai bune sisteme din lume dar dacă ele nu vor fi utilizate, vor rămâne doar sisteme bune, nimic mai mult.

8. Nivel foarte scăzut de implicare și co-creare a soluțiilor eGov între instituțiile publice, mediul de afaceri, mediul academic, think-tank-uri, administrație regională și locală, cetățeni. Nu poți crea ceva ce trebuie sa fie utilizat masiv neconsultând în detalii utilizatorii și pe toți cei interesați.

9. Nivel scăzut de alfabetizare digitală. Oamenii trebuie să cunoască de ce serviciile digitale sunt mult mai performante decât serviciile tradiționale și care sunt avantajele utilizării lor.

10. Serviciile nu sunt întotdeauna prietenoase, uneori sunt complicate și ambigue pentru acces. KISS – Keep It Simple and Short.

Azi se încheie campania ”16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen”

December 13, 2019/0 Comments/in Contribuții #LIDFLASH /by admin

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Pe 25 noiembrie a fost dat startul campaniei internaționale „16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen”, care a durat până pe 10 decembrie. Este perioada în care lumea se mobilizează pentru a atrage atenție asupra acestui fenomen grav. Violența se manifestă prin foarte multe forme, una dintre acestea fiind violența împotriva femeilor, destul de răspândită, doar că mai puțin cunoscută sub această denumire. Ea ar putea fi definită drept „orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte, împiedicându-le să-și exercite și să-și realizeze drepturile politice”.

Deși ar putea să se manifeste prin diverse forme, una din cele mai răspândite este „reducerea femeii la corp”.

Pentru o femeie care vrea să se lanseze în politică, dar nu numai, este mult mai dăunătoare situația în care detalii din viața ei privată sunt aduse în atenția publicului, spre deosebire de cazurile care implică bărbați. Chiar dacă acestea se adeveresc a fi, până la urmă, false. Respectiv, avem situații când rețelele de socializare sunt împânzite cu fotografii intime sau cu informații despre viața intimă a candidatei.

Deși aceste detalii nu prezintă nici cele mai mici indicii despre capacitățile sale profesionale, oamenii încep să o condamne și să o judece în baza acestor detalii auzite.

Chiar dacă și în cazul bărbaților sunt utilizate asemenea metode, aceste situații fie sunt date uitării mult mai rapid, ori ne trezim cu scandaluri în cazul în care aceștia au încălcat grav anumite norme sociale: au cumpărat servicii intime, partenerele au fost minore etc. În calitate de mijloace pentru a denigra imaginea unui bărbat servesc mai degrabă informații sau zvonuri despre cazuri de corupție sau încălcări ale legislației.

Societatea are încă tendința de a controla ceea ce fac femeile cu propriul corp, taxându-le pentru asta. Încă mai este actual ca o femeie să fie judecată mai degrabă pentru felul cum arată și doar apoi pentru posibilitățile sale intelectuale.

În R. Moldova, persoanele cu dizabilități sunt printre cele mai discriminate

December 12, 2019/0 Comments/in Contribuții #LIDFLASH /by admin

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Conform datelor oficiale, în R. Moldova locuiesc circa 180,6 mii de persoane cu dizabilități, ceea ce reprezintă 5% din populația țării.

Cele mai mari probleme cu care se confruntă această categorie ar putea fi listate de oricine. Lipsa de accesibilitate ar sta pe primul loc, dacă s-ar face un sondaj în rândul persoanelor cu dizabilități cu privire la barierele pe care le întâlnesc cel mai des. Nu mai puțin importante sunt înrolarea la studii, angajarea în câmpul muncii, pensiile și alocațiile prea mici.

Conform „Studiului privind percepțiile și atitudinile față de egalitate în Republica Moldova”, elaborat în 2018, persoanele cu dizabilități se regăsesc printre primele 3 categorii de populație cel mai des discriminate. Tot același studiu susține că persoanele cu dizabilități fizice ar fi acceptate de populația generală până la

nivel de prieten, dar nu și de membru al familiei, iar persoanele cu dizabilități intelectuale – doar până la nivel de coleg.

La baza tuturor barierilor stă în primul rând acceptarea din partea societății. Deși din datele prezentate mai sus am putea considera că nivelul de acceptare e destul de bun, totuși societatea are o atitudine discriminatorie, pe care de cele mai multe ori nici nu o conștientizează.

De cele mai multe ori, societatea are o atitudine prin care infantilizează această categorie: dacă persoana merge însoțită de o altă persoană, fără dizabilități, oamenii mai degrabă i se vor adresa acesteia din urmă și vor avea mai mare încredere în cuvintele ei. Oamenii încearcă să comunice „cu grijă” cu persoanele cu dizabilități și acceptă mai puțin să „rezolve cu acestea anumite probleme”, pe de altă parte încearcă să-i transforme în „eroi” și „persoane care inspiră”.

După alegerile locale care au avut loc la 20 octombrie 2019, 6 femei cu dizabilități au fost alese în calitate de consiliere locale. Ele nu vor să rezolve doar problemele persoanelor cu dizabilități, dar să îmbunătățească viața întregii comunități. Respectiv, nu vor fi rezolvate doar problemele localității, dar vor contribui și la schimbarea atitudinii față de persoanele cu dizabilități.

Implicarea civică, șansa evoluției societăților noastre

December 12, 2019/0 Comments/in Buletinul ”Cea mai bună cale pentru RM” /by admin

[ARTICOL Buletin Nr. 3] Liliana Simionescu | Observ din ce în ce mai des că termenul de civism în ţările din estul Europei este ca o pasăre rară, căci noi, ca societăţi, nu am exersat acest lucru după căderea comunismului. Aici, mă refer la Republica Moldova, România, Ucraina, Bulgaria şi ţările din Balcani, unde se simte inactivitatea civică cum ai trecut o graniţă non-UE.

Cumva, ideea de comunitate şi implicare în tot ceea ce înseamnă societatea noastră au fost lăsate la o parte de dragul independenţei individuale, în care fiecare îşi vede de treaba lui, ajungându-se în 30 de ani la o amorţire generală, cu câteva mici sclipiri în diverse paliere ale societăţii, unde implicarea socială vine mai mult din partea organizaţiilor neguvernamentale.

M-am tot întrebat:

De ce un cetaţean nu reacţioneză atunci când îi sunt încălcate drepturile?

De ce un cetăţean nu îşi cere drepturile fundamentale?

De ce un cetăţean, daca vede o situaţie de corupţie, nu se sesizează?

Un posibil răspuns ar putea fi trecutul nostru comunist sau chiar înţelegerea şi implementarea inadecvată a democraţiei. În societăți precum R. Moldova sau România, implicarea civică nu prea există în conştiinţa comună. Vedem acest lucru în problemele simple. Zilnic, ne lovim de situaţii care nu ne plac în oraşul nostru, în satul nostru, dar nu mişcăm niciun deget să facem o schimbare. Iar cei care luptă pentru remedierea unor probleme sunt prea puţini şi atomizaţi. Această atomizare îngreunează procesul de evoluţie a societăţii. Dacă cetăţenii nu îşi unesc forţele pentru schimbare, şansele de a normaliza societatea sunt minime.

Dacă cetăţenii unei comunităţi nu realizează că „unde-s doi puterea creşte”, că trebuie să fim „toţi pentru unul şi unul pentru toţi”, nici societatea nu se va îmbunătăţi, nici schimbarea nu va veni.

De multe ori, problemele au rezolvări, dar într-un sistem parazitat, în care multe sunt lipsite de direcţie, care merge dintr-o inerţie pe un drum în care treptat se pierd lucruri importante (minţi strălucite, chiar şi vieţi uneori), direcţia nu poate fi schimbată decât de nişte caractere puternice, care să fie unite pentru a schimba în bine ceea ce nu funcţionează.

Drama Estului a fost mereu acest amestec de neputinţă, caractere slabe, care au luptat doar pentru un minimum de supravieţuire, dar nu şi pentru înnobilarea existenţei, pentru protejarea valorilor moştenite. Ne-am ucis elitele şi am ajuns să privim la nişte personaje despre care spunem mereu că „am ales răul cel mai mic”. Neimplicarea civică ne-a adus la rezultatul de azi, instituţii îngropate în mocirla corupţiei şi incompetenţei, funcţionari şi medici care şi-au pierdut chiar şi umanitatea. Ca o societate să îşi revină la normal… trebuie să ştie ce înseamnă normalitatea, dacă vrem să ne fie respectate drepturile… trebuie să le cunoaştem, dacă dorim să ne revenim… trebuie să ne implicăm în reconstrucţia vieţilor noastre. Și am văzut că se poate acest lucru. E rar, dar merită menționat pentru că în marea de indolență și adormire din jur, mai există și oameni implicați.

O să amintesc de un proiect din Romania care merită toată atenția. Este vorba de o inițiativă individuală devenită un scop comun: proiectul Asociației ”Dăruiește viață”, prin care Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu construiesc PRIMUL SPITAL de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România. Premiera este cu atât mai remarcabilă, cu cât, acesta se construiește exclusiv cu fonduri private.

Exercițiul pornit de aceste două doamne a venit pe fondul neputinței și furiei că statul român nu asigură un minimum de îngrijire copiilor bolnavi de cancer, însă aici putem extinde către orice fel de pacient, căci în România, situația sistemului medical e dramatică. Experiența personală și durerea provocată de incapacitatea sistemului de a salva niște vieți au adunat împreună câteva sute de mii de oameni care donează și vor să se implice pentru un beneficiu care depășește spațiul de confort individual.

Până în prezent, peste 260.000 de oameni au donat pentru construirea acestui spital. Oameni obișnuiți, companii, personalități din România sau muzicieni internaționali (Metallica, de exemplu, a donat 250.000 de Euro). Spitalul este deja în picioare, construcția este propusă spre finalizare anul viitor. Povestea spitalului făcut de oameni poate fi urmărită pentru a vedea finalitatea pozitivă a unei inițiative de grup. Construcția unui spital înseamnă viață, construcția unui spital înseamnă speranță, compasiune, dedicare și sacrificiu, lucruri la care s-a alăturat o parte din societate.

Acest exemplu este unul de anvergură și arată că unitatea și intenția de a realiza ceva pentru binele comun pot face orice posibil, dar, din păcate tot statul este uneori cel care pune piedici, chiar și unor proiecte de acest fel.

În România sau R. Moldova sunt cu siguranță multe alte astfel de inițiative care pot fi date ca exemplu, însă cred că daca nu le cunoaștem sunt prinse fix în capcana ”atomilor”, prea puțini, prea disparați, prea slabi, dar prezenți cât să nu ne pierdem speranța că și societățile noastre se vor calibra cândva. Din păcate, îmi pun această speranță doar în societatea civilă și în indivizii de rând, iar politicul l-am scos din start din ecuație pentru că nu am nici măcar un exemplu care să mă facă să cred că liderii politici pe care îi avem pot construi un drum durabil către normalitate.

Cel puțin, nu în România de azi, nu în Rep. Moldova de azi, două state cu incoerențe majore și lipsă de direcție în tot ceea ce înseamnă obiectivele pentru reconstrucția și consolidarea democrației. Totuși. avantajul României este calitatea de membru al Uniunii Europene, care oferă suport și impune această unitate chiar și țărilor de la coada clasamentului, care trebuie să se conformeze și să se alinieze unei legislații unitare, unei conduite europene care oferă și suficientă independență statelor membre.

Liliana Simionescu este specialist în comunicare, fost jurnalist radio și colaborator al secției române BBC World Service și Radio France Internationale la București. Are o activitate de peste 11 ani în domeniul relațiilor publice pentru companii din România și Central and Estern Europe. În prezent, este manager de comunicare pentru Europa&AMEAP în cadrul unei companii americane din domeniu Fast Moving Consumer Goods.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Sursă imagini: www.daruiesteviata.ro

10 elemente în favoarea reformei administrației publice locale și a unei largi dezbateri pe acest subiect

December 11, 2019/0 Comments/in Buletinul ”Cea mai bună cale pentru RM” /by admin

[ANALIZĂ Buletin Nr. 3] Victor Guzun | Periodic, reforma APL apare în discursul politicienilor din Republica Moldova și cu aceiași periodicitate, discuțiile despre necesitatea reformei dispar. De cele mai multe ori, aceste fluctuații corespund cu perioadele electorale și schimbările politice majore, iar adoptarea unui pachet complex de reformă rămâne de fiecare dată incert. Totodată, problemele cu care se confruntă localitățile din Republica Moldova persistă.

Este evident faptul că sistemul actual al distribuirii competențelor, resurselor disponibile și responsabilităților autorităților publice de grad I, II și III este unul depășit, ineficient și adesea confuz sau contradictoriu. LID își propune să aducă în discuție necesitatea adoptării unei reforme profunde a administrației publice locale din Republica Moldova, considerând această reformă drept una foarte importantă și care va afecta o mare parte din cetățenii noștri. Obiectivul oricărei reforme constă în îmbunătățirea situației actuale în baza unei analize profunde a realităților existente, identificarea punctelor slabe și/sau ineficiente ce urmează să fie schimbate, selectarea și implementarea soluțiilor optime pentru problemele identificate și folosirea pe larg a expertizei interne și externe disponibile.

În acest context, propunem următoarele 10 elemente conexe, considerând importantă dezbaterea cât mai largă a acestora.

Toate ideile de reformă a APL de până acum au avut un caracter fragmentat, sporadic, fără abordări complexe sau bazate pe analize a riscurilor și beneficiilor. De cele mai multe ori, ideile de reformă au fost impuse de sus în jos, fără dezbateri publice. Chiar și instituțiile specializate sau administrația autorităților publice centrale nu erau informate despre elementele-cheie care urmau să fie subiect al reformei, impunându-se practic modele de reformă fără consultări elementare cu beneficiarii direcți ai reformei. Nu există sau nu au fost prezentate evaluări calitative și cantitative a impactului economic, social sau financiar al eventualelor reforme și în aceste condiții, eficacitatea lor este incertă, evident.

Se discută des despre o ipotetică reformă, dar nu și despre cum va arăta aceasta, în baza căror criterii va fi adoptată, care sunt alternativele, care dintre pașii adoptați anterior au fost greșiți și care experiențe sau idei s-au dovedit a fi eficiente. Raioane, regiuni de dezvoltare, județe sau lipsa totală a unităților de gradul 2? Vor fi 914, 500, 250 sau 100 de primării sătești și care este argumentarea logică în favoarea unei asemenea decizii? Care sunt cele mai bune practici internaționale aplicabile pentru reforma APL în Moldova și care sunt greșelile altor state care trebuie să fie evitate. Fără o diagnosticare minuțioasă a situației existente, propunerea spre discuții largi a alternativelor și urmare a lor, selectarea celui mai bun scenariu, reforma nu își va atinge scopurile.

Lipsa coerenței și a consensului politic asupra modelului optim de reformă a APL. Din nefericire, fiecare partid sau nouă coaliție politică insistă pe propria viziune asupra modului de a vedea relația dintre unitățile de administrare publică de diverse nivele iar o opinie consensuală dintre toate forțele politice este departe de a fi posibilă în viitorul apropiat. Unele forțe politice iau în considerare o verticală puternică dintre Guvern și municipalități, altele doresc oferirea libertăților cât mai mari, iar în multe dintre forțele politice discuțiile pe tematica respectivă lipsesc cu desăvârșire. Dialogul politic dintre partide pe această temă este practic inexistent, administrațiile publice locale fiind deseori desconsiderate, consultările cu asociațiile autorităților publice locale au caracter superficial și anacronic. Deseori, partidele consideră loialitatea primarilor și consilierilor mai importantă decât interesele locuitorilor unităților APL respective, ceea ce produce disonanțe notabile. Primarii și consilierii sunt obiectul jocurilor politice permanente, fiind persecutați și orientați unii împotriva celorlalți, chiar și acolo unde nu există temei pentru așa ceva. În acest context, migrația politică a aleșilor locali înflorește, iar coerența acțiunilor lor are de suferit la modul general.

Alegerea politică atât a primarului cât și a consiliului local este contraproductivă. După alegerile locale, administrațiile locale au o dualitate de putere politică care frecvent se transformă în lupte pentru interese înguste. Experiența externă dar și logica funcțională arată că acolo unde există mai mulți responsabili pentru deciziile asumate, implementarea deciziilor va avea de suferit iar eventualul eșec va fi pasat altei părți care este parte în acest proces. Cred că Republica Moldova are nevoie de consilii locale alese politic care, la rândul lor, să numească sau să demită primarii și viceprimarii în baza competențelor lor și necesităților prioritare ale municipalității. Primarii și administrația condusă de ei trebuie să aibă rol de management al localității respective și nu de actori politici care să lupte permanent cu consiliul local.

Care este locul consiliilor raionale? Republica Moldova este o țară mică, atât din punct de vedere geografic, cât și ca număr al populației (în continuă scădere). Un sistem atât de complex al administrării publice este unul nefuncțional. Avem Guvern, oficii ale Guvernului în teritorii, consilii raionale și președinți de raion aleși politic, consilii locale și primari aleși tot politic. Consiliile raionale în forma actuală nu mai sunt necesare, dublând funcții administrative, complicând procesele de adoptare a deciziilor și relațiile dintre autoritățile locale. Ele trebuie transformate în oficii mai extinse ale reprezentantului Guvernului în teritorii cu funcția principală de control a legalității actelor adoptate de către primării, corespunderea lor cu rigorile existente și coordonarea activității serviciilor desconcentrate. Sunt prea multe consilii raionale pentru un stat atât de mic, fiind necesară formarea unor regiuni mai mari. Sistemul granițelor județelor (9 județe conform reformei 1998-2001) ar fi o soluție optimă.

Este necesară comasarea primăriilor existente. În acest moment în Republica Moldova există 914 primării sătești (69 în regiunea de Est a Moldovei), 5 localități cu statut de municipiu și 60 cu statut de oraș. Este un număr exagerat de mare pentru un stat cu o populație mai mică de 3 mln de locuitori. Este evident că se impune comasarea lor, însă apare întrebarea: în ce formă? Există multiple modele de comasare (am prezentat modelul estonian în prima ediției a buletinului LID), au fost vehiculate diferite scenarii ipotetice, dar soluția trebuie să vină de la beneficiarii direcți ai amalgamării: primăriile. În acest moment, lipsește cadrul legal și mecanismele adecvate pentru comasarea primăriilor, foarte necesar lansării acestui proces. Procesul necesită câteva etape, pornind de la comasarea voluntară și oferind posibilitatea tuturor primăriilor de a analiza beneficiile și riscurile schimbării. Statul trebuie să susțină aceste inițiative nu doar la nivel legal și declarativ: oferirea programelor financiare suplimentare pentru primăriile care au decis să se unească în entități mai mari, susținerea proiectelor de infrastructură (drumuri, obiective sociale etc.) în primăriile nou create.

Descentralizarea organizării și funcționării administrației publice locale. În prezent, primăriile sunt forțate să urmeze organigrame cu fișe de post prestabilite, depășite și care nu mai corespund realităților și cerințelor timpului. Fiecare primărie trebuie să aibă dreptul de a-și stabili independent organigrama, pornind de la necesitățile de implementare a politicilor sale, bugetul disponibil și perspectivele de dezvoltare. Primăriile trebuie să aibă libertatea selectării sistemelor proprii de remunerare a angajaților săi, pentru a putea angaja specialiști adecvați așteptărilor. Salariile angajaților primăriilor trebuie să fie fixate de către primărie, în baza fișelor de post create de ele și având la bază eficacitatea activității specialiștilor săi și nu numărul de ore petrecute la birou. Statutul funcționarului public local trebuie revizuit și adaptat conform principiilor autonomiei publice locale.

Se impune descentralizarea financiară. Nici o entitate publică nu va fi independentă și eficientă atât timp cât nu va avea resursele și mecanisme de implementare ale inițiativelor și proiectelor sale. Marea majoritate a primăriilor din Moldova există și funcționează datorită subsidiilor oferite de către stat, ce vulnerabilizează enorm localitățile, ele devenind dependente de factori politici și de instabilitatea politică.. Primăriile trebuie să aibă posibilitatea ca o cotă mult mai mare a taxelor să rămână în bugetele locale, pentru a avea posibilitate să facă față cerințelor. Spre exemplu, este necesară implementarea plății unor taxe pentru întreprinderi la locul de reședință a beneficiarilor întreprinderilor respective, astfel creându-se un mecanism de coabitare și dezvoltare reciproc avantajoasă atât pentru oamenii de afaceri cât și pentru primărie. O parte mai mare din impozite, TVA, taxele pentru resurse naturale și amenzile percepute la nivel local trebuie să rămână în bugetele primăriilor. Primăriile trebuie să aibă posibilitatea să stabilească taxele locale corespunzătoare și cuantumul lor. O altă necesitate importantă este oferirea posibilității APL ca să gestioneze de sine stătător patrimoniul său, oferirea rolului primăriilor în gestionarea resurselor naturale, dar și anularea scutirilor stabilite centralizat și care se fac în detrimentul APL.

Implementarea guvernării electronice la nivel local este esențială. Sistemul actual al managementului activității primăriilor este unul depășit, lent și ineficient. Serviciile publice sunt oferite de către instituția primăriei în format tradițional, fără folosirea sistemelor informaționale moderne, cauzând pierderi imense de timp și resurse pentru cetățeni. În plus, acestea servesc drept bază pentru acțiuni preferențiale din partea unor funcționari publici, favorizând corupția. O mare parte din serviciile publice pot fi transferate în regim online dar pentru aceasta este necesară oferirea acestor platforme de conexiune securizată de către instituțiile statului, inclusiv asigurarea uniformizării bazelor de date în registrele de stat și interoperabilității lor. Este necesar un amplu program național de racordare a primăriilor la servicii publice online și pregătirea funcționarilor locali pentru prestarea acestor servicii cetățenilor.

Formarea unei platforme de dialog și consultare permanentă cu administrația publică locală și asociațiile profesionale reprezentative (de exemplu, CALM). Dialogul dintre Guvern/Parlament și reprezentanții APL poartă un caracter episodic și nesistematic. Multe dintre ideile politicienilor sunt aduse spre cunoștință reprezentanților APL post-factum sau se mimează dialogul, fără a lua în considerare opinia aleșilor locali. Multe dintre consultările respective se limitează doar la crearea unor foi de parcurs, care rămân doar promisiuni. Perpetuând această stare de lucruri, încrederea din partea autorităților locale în instituțiile statului este una foarte joasă. Guvernanții trebuie să înțeleagă că nimeni nu cunoaște mai bine realitățile în domeniul corespunzător decât aleșii locali și dialogul urmat de acțiuni este inevitabil, dacă se dorește un progres vizibil.

Victor Guzun este profesor de relații internaționale la Universitatea TalTech (Estonia), conduce o companie de consultanță și participă la proiecte internaționale în calitate de expert independent. A deținut funcțiile de ambasador al Republicii Moldova în Estonia, director al Departamentului Relații Externe și Integrare Europeană al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, profesor de geopolitică, director adjunct și profesor la Liceul Francez-Român Gheorghe Asachi.

Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.

Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.

Binomul germano-francez, dereglat de ambiţia lui Macron şi prudenţa lui Merkel

November 28, 2019/0 Comments/in Contribuții #LIDFLASH /by admin

#LIDFLASH | Liviu Mihail Iancu| Binomul germano-francez, care domina copios Uniunea Europeană, pare a nu mai funcţiona pentru prima oară în ultimele două decenii. Recent, tensiunea dintre cele două mari puteri a izbucnit şi în public, Angela Merkel acuzându-l pe Emmanuel Macron cu ocazia dineului de celebrare a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului că, prin „politicile sale disruptive”, o obligă pe ea „să strângă şi să lipească cioburile” sparte de el, înainte ca orice discuţii pragmatice să poată continua. Preşedintele francez, înţelegând în principal aluzia la comentariul său că NATO se află în „moarte cerebrală”, s-a apărat spunând că trebuie să semnaleze problemele cu care se confruntă alianţa, înainte de Summit-ul de la Londra, când se vor celebra 70 de ani de parteneriat nord-atlantic.

Trebuie subliniat însă că diferendul franco-german nu este produs doar de comentariul lui Macron cu privire la NATO sau de opoziţia franceză faţă de începerea negocierilor de aderare la UE ale Macedoniei de Nord şi ale Albaniei, care au zdruncinat puternic interesele germane în Balcanii de Vest.

În realitate, ciocnirea este una cu baze structurale tot mai puternice, între o Franţă tot mai asertivă în mandatul solid al unui preşedinte ambiţios, şi o Germanie tot mai fidelă păstrării statu-quo-ului european, atât timp cât prudentul cancelar Merkel este în retragere, şefia creştin-democraţilor germani în era post-Merkel este încă disputată, iar coaliţia de guvernare cu social-democraţii de la Berlin este tot mai şubredă.

În fapt, discuţia se poate reduce la nemulţumirea lui Emmanuel Macron care, deşi a adoptat reforme foarte nepopulare, de limitare a modelului social francez şi de apropiere de modelul economic german, nu a obţinut din partea Berlinului concesiile pe care le dorea privind restructurarea pieţei unice şi a zonei euro. Macron şi interesele franceze pe care le reprezintă şi-au îndreptat atunci atenţia asupra zonei de apărare şi de politică externă, încercând, prin propuneri legate de o politică de apărare comună europeană, să modifice raporturile hegemonice din UE: practic, Macron doreşte ca armata franceză să fie cheia de boltă a construcţiei europene în locul economiei germane, cum era până în prezent.

Statele est-europene, fie ele membre ale UE, precum România, fie asociate, precum Republica Moldova, trebuie să ţină cont de această schimbare care, fără a fi ireversibilă, este totuşi serioasă. În ce direcţie va merge binomul germano-francez pe termen lung am putea vedea mai bine în următorii doi ani, în cadrul unei mari Conferinţe despre Viitorul Europei, pe care Berlinul şi Parisul au propus-o de comun acord în această săptămână celorlalte state membre.

Sursa imaginii: POOL/AFP

Putin strânge șurubul din nou – lupta împotriva ”agenților străini”

November 25, 2019/0 Comments/in Contribuții #LIDFLASH /by admin

#LIDFLASH | Dan Nicu | Federația Rusă mai face un pas pe calea restaurării totalitarismului. Pe 21 noiembrie, Duma de Stat a adoptat în lectura a treia, finală, o serie de modificări la două legi care reglementează spațiul informational: ”Despre mijloacele de informare în masa” și ”Despre informații, tehnologiile de informații și apărarea informațiilor”. De azi înainte, nu doar instituțiile de presă pot fi desemnate ”agenți străini”, ci și persoanele fizice care diseminează conținuturile informative produse de aceste instituții. Orice individ care locuiește în Rusia va putea fi arestat, anchetat și condamnat pentru vina de a reprezenta, într-un fel sau altul, interesele unei alte țări, dacă distribuie analize, informații și opinii provenind de la mass media incomodă lui Putin.

După adoptarea de proceduri prin care organizațiile non-guvernamentale și instituțiile de presă pot fi desemnate oficial drept ”agenți străini”, a venit rândul persoanelor fizice, a simplilor cetățeni. La fel ca în cazul legilor privind ”activitatea extremistă” și ”insultarea reprezentanților puterii”, în care cetățenii pot fi reținuți și închiși pentru motive stoarse din deget, actuala strângere de șurub va limita și mai mult drepturile cetățenești și reprezintă o încălcare crasă a dreptului la libertatea de opinie și de conștiință.

Din 2014 încoace, în Rusia s-a creat și adoptat un întreg pachet de legi care restrâng libertățile cetățenești încălcând Constituția acestei țări. De exemplu, așa-numitele legi Yarovaya, numite astfel după vicepreședintele Dumei de Stat Irina Yarovaya, inițiatorul lor, care permit autorităților să-i monitorizeze și urmărească mult mai ușor pe cetățeni, sau crearea așa-zisului ”Runet” sau ”internet suveran” – a măsurilor care permit autorităților ruse să decupleze țara de la rețeaua globală de internet.

În asemenea ritmuri, nu e departe ziua când, prin lege, va fi instituit statutul de ”dușman al poporului”, la fel ca în vremurile staliniste pe care populația rusă este din nou educată să le regrete, iar ședințele de judecată sumară vor fi conduse de renumitele ”troici”. O finalitate logică ar fi și ridicarea moratoriului asupra pedepsei cu moartea, în vigoare în Federația Rusă din anii 90.

Sursa imaginii: Star Vision TV Georgia

În căutarea echității, împotriva sistemului electoral. Manifestațiile din Georgia

November 21, 2019/0 Comments/in Contribuții #LIDFLASH /by admin

#LIDFLASH | Dan Nicu| Mii de oameni din Georgia au venit din nou în fața sediului Parlamentului din Tbilisi pentru a manifesta împotriva unei guvernări pe care o acuză că i-ar fi mințit pe toți georgienii în vara acestui an atunci când, după o altă rundă de manifestații de protest, a promis, printre altele, că va asigura modificarea legislației electorale pentru alegerea parlamentului prin metoda reprezentării proporționale. Cetățenii cer trecerea la reprezentarea proporțională pentru că în condițiile sistemului mixt actual, în care 73 dintre cei 150 de deputați ai parlamentului unicameral georgian sunt aleși pe circumscripții, iar 75 pe liste proporționale închise, partidele guvernării își pot folosi accesul la resursa administrativă ca să păstreze puterea pentru un număr nelimitat de mandate. Este cazul ultimelor alegeri parlamentare, în 2016, când partidul ”Visul georgian – Georgia Democrată”, a obținut puțin peste 48% din voturile cetățenilor în circumscripția națională, asigurându-și însă 75% din numărul mandatelor din parlament, în urma câștigării a 71 din 73 circumscripții uninominale.

”Visul Georgian” este partidul unui foarte prosper om de afaceri georgian, Bidzina Ivanishvili, care a fost și prim-ministru al Georgiei între 2012-2013. Ulterior, el s-a ”retras” din politică, pentru ca să devină, în 2019 președinte al partidului de guvernământ, unica funcție pe care o deține.
În ultimii doi ani, nemulțumirile populației față de guvernarea ”Visului Georgian” a crescut, fapt demonstrat și de alegerile prezidențiale de anul trecut, în care partidul lui Ivanishvili a avut mari dificultăți în a-și impune candidatul, actualul președinte Salome Zurabishvili, în cea mai înaltă funcție a statului.

În vara acestui an, a crăpat răbdarea cetățenilor, în momentul în care un deputat rus aflat în vizită la Tbilisi și-a permis să se așeze la masa președintelui parlamentului, din sala de ședințe, și să conducă, din acel loc, evenimentul care avea loc. După câteva săptămâni de proteste cu zeci de mii de manifestanți, din care nu au lipsit violențele și luptele de stradă, Bidzina Ivanishvili a anunțat în persoană că legea electorală va fi modificată pentru a institui metoda reprezentării proporționale. Acum, când majoritatea parlamentară a refuzat să dea curs propriilor promisiuni, toți cei care au urmărit ca ”Visul Georgian” să se țină de cuvânt își manifestă nemulțumirea. Ei îi acuză pe liderii acestui partid de faptul că ar fi văzut rezultatele unor sondaje de opinie potrivit cărora în acest moment ”Visul Georgian” ar pierde alegerile, acesta fiind motivul pentru care guvernarea a renunțat să mai modifice, la cererea publicului, legea electorală, lăsând în vigoare actualele prevederi care favorizează partidele mari.

Cred că observatorului din Republica Moldova descrierea acestei situații îi pare mai arhi-cunoscută. Și la Chișinău s-au manipulat regulile de vot și modalitățile de alegere a diferitor demnitari publici (de exemplu, alegerea lui Dodon). Și la Chișinău am avut un Bidzina Ivanishvili local care a lucrat, adesea, după cam aceleași tactici. Sau, poate, la Tbilisi au avut un Plahotniuc local. Ceea ce e cam același lucru – adesea, în spațiul ex-sovietic, dacă schimbi oligarhii cu locul, rezultatul nu se schimbă. De asemenea, cetățenii Republicii Moldova au protestat în vara anului 2017 împotriva trecerii la sistemul mixt, cel care favoriza, după cum s-a văzut, două partide – PDM și PSRM.

Însă pentru mulți dintre manifestanții georgieni, în prezent, pierderea alegerilor parlamentare din 2020 de către partidul ”Visul Georgian” a început să fie o chestiune de viață și de moarte. Din această cauză, actualele manifestații de la Parlamentul georgian nu vor înceta pe deplin, chiar dacă, probabil, vor scădea în intensitate, pregătindu-se pentru o nouă rundă de acutizare.

Sursa imaginii: civil.ge

Astăzi este celebrată Ziua Internațională a Bărbaților

November 19, 2019/0 Comments/in Contribuții #LIDFLASH /by admin

#LIDFLASH | Elena Rațoi | Astăzi este celebrată Ziua Internațională a Bărbaților. Sărbătoarea nu trebuie percepută ca o provocare (cum o văd unii) la adresa Zilei Internaționale a Femeilor, marcată pe 8 martie, și nu vine deloc în contradicție cu ultima, ci ca o completare. Scopul ei este de a promova modelele masculine pozitive și de atrage atenția asupra anumitor probleme specifice bărbaților, cum ar fi sănătatea mentală, combaterea masculinității toxice și prevenirea sinuciderilor. Obiectivele acestei sărbători sunt specificate în documentul numit „Șase piloni ai Zilei Internaționale a Bărbaților” și se focusează pe sănătatea bărbaților și a băieților, îmbunătățirea relațiilor de gen, promovarea egalității de gen, combaterea stereotipurilor existente cu privire la bărbați și băieți și promovarea modelelor masculine pozitive.

În R. Moldova, speranța de viață a bărbaților, conform datelor din 2018, reprezintă 69,1 ani, în comparație cu 77,1 ani pentru femei. Acest fapt se datorează nivelului mai înalt al mortalității premature a bărbaților, în special a celor cu vârstă aptă de muncă. La fel, din numărul total de sinucideri în 2017, 86% le revin bărbaților. Cauza acestui fenomen este adânc înrădăcinată în cultura de gen, în special în faptul că bărbații sunt încurajați mai puțin (sau deloc) să-și exprime emoțiile.

Societatea mai degrabă le interzice bărbaților să fie duri, să nu fie sensibili. La rândul lor, aceștia ”nu au voie să le fie frică” sau ”să plângă”. Aceste „cerințe” duc la apariția mai multor boli cardio-vasculare și psihice, cum ar fi depresia, sau la unele practici periculoase, cum ar fi consumul de alcool și fumatul.

Sloganul din acest an a Zilei Internaționale a Bărbaților este „Să facem o diferență pentru bărbați și băieți!” și își propune drept obiectiv să promoveze modele masculine pozitive. Adică, bărbații sunt încurajați să aibă mai mare grijă de sănătate, să renunțe la practicile violente și periculoase și să-și exprime mai mult emoțiile. Iar femeile sunt încurajate să-i susțină pe aceștia în distrugerea rolurilor de gen dăunătoare.