#LIDFlash | Responsabilitatea Jurnalistică și Standardele Legale: Abordări pentru Tineri

/0 Comments/in /by

LIDFlash| Corina Zaporojan | expertă asociată LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Într-o societate informațională, analiza responsabilității sociale a presei este un element cheie în contextul evoluției mass-media la nivel mondial, or informarea obiectivă, echidistantă și multiaspectuală asigură o societate bine informată și educată.

Primele reflecții despre responsabilitatea socială apar în lucrarea lui Platon Statul. Potrivit marelui filozof, cine are putere trebuie să fie responsabil de bunăstarea societății afectate de acea putere. În zilele noastre, este dificil de determinat cu certitudine natura și gradul de influență a mass-media asupra societății, deși nimeni nu neagă impactul major. Rolul jurnalistului în cadrul fiecărei societăți este foarte important, or acesta zilnic „jonglează” cu informații importante, realizând un șir de funcții precum transmiterea informației, educație, formarea, influențarea și manipularea opiniei publice.

Paradoxal, jurnaliștii manevrează din ce în mai competitiv pe libertate și ignoră responsabilitatea, urmărind un profit financiar, creșterea circulației, popularitatea și mulți alți factori diametral opuși intereselor societății și scopurilor  mass-media ca mijloc de informare.

După cum constată specialiștii, doctrina responsabilității sociale a comunicării mediatice are la bază accesul neîngrădit al tuturor cetățenilor la informaţia de interes social/ public, idee inspirată din codurile profesionale ale ziariștilor din țările cu democrația consolidată, și care, în esență, semnifică un compromis între punctul de vedere al necesității controlului din partea guvernului, privind mijloacele de comunicare de masă, și a concepției de sprijin deplin acordat libertății presei.[1]Atunci când predomină libertatea, se ignoră responsabilitatea, fapt care aprofundează necesitatea implementării eticii și integrității profesionale.

În Republica Moldova, o realizare esențială în acest sens a fost în 1999 când în cadrul Congresul extraordinar al Uniunii jurnaliștilor a fost aprobat Codului principiilor de Etică Profesională al jurnalistului, care a fost baza  Codul deontologic al jurnalistului adoptat ulterior pe 3 mai 2011. Respectarea acestor norme și obligațiuni morale din Codul deontologic creează un câmp propice dezvoltării unui veritabil jurnalist în raport de misiunea sa față de societate și publicul căruia îi servește. Etica, la rândul ei, se referă la un set de reguli inerente profesiei la care aderă mass-media pentru că au o datorie esențială față de societate, datorită audienței mari. În opinia vicepreședintei Audiovizualului, Aneta Gonța,  Codul deontologic trebuie să rămână important, o biblie, o carte de căpătâi dacă vreți, pentru toți jurnaliștii care pretind că sunt într-adevăr jurnaliști și își fac această meserie din cele mai bune intenții[2].

 În sprijinul responsabilității morale a jurnalistului, este și Consiliul de Presă din Republica Moldova – organ de autoreglementare, lipsit de autoritate juridică și independent de puterea politică. În cazul în care se constată presupuse încălcări ale normelor deontologice în activitatea mass-media, Consiliul de Presă are rolul de mediere și de soluționare a litigiilor. Consiliul examinarea o presupusă încălcare, atunci când parvine o reclamație sau din oficiu se autosesizează, urmând o opinie formală privind constatarea sau neconstatarea acesteia.

Centrul pentru Jurnalism Independent a realizat în ianuarie 2022 un Studiul de necesități ale instituțiilor mass-media din Republica Moldova[3], care relevă problemele ce țin de nerespectarea deontologiei jurnalistice. De exemplu, întrebați care ar fi motivele din care nu se respectă standardele unui jurnalism de calitate, respondenții au invocat cel mai des pregătirea insuficientă a jurnaliștilor, presiunile politice, restricționarea accesului la informație, dorința de a obține cât mai multe vizualizări sau influența proprietarilor mass-media. Nu este un secret că, restricționarea accesului la informație este una din marile revendicări în domeniul mass-media din Republica Moldova, invocându-se sistemele birocratice, comportamentul obstrucționist al autorităților ori legislația în domeniul confidențialității și protecției datelor. Pe de altă parte, un raport anual al index-ul libertății presei din an. 2023 publicat de organizația Reporteri Fără Frontiere (RSF), Moldova figurează pe locul 28 în lume, între Australia și Austria, înaintea multor țări din Uniunea Europeană, fapt care denotă că lucrurile stau mult mai bine în realitate.

Totuși, dimensiunea responsabilității morale este ineficientă în lipsa unui mecanism de sancționare eficient, precum este responsabilitatea juridică prin prisma normelor de drept care nu doar impun o conduită obligatorie, dar și instituie un set de sancțiuni în acest sens. Importanța reglementării juridice a activității jurnalistice este edictată de numărul imens al știrilor eronate, imorale, senzaționale și chiar malefice transmise de aceștia. În unele cazuri jurnaliștii abordează şi explică publicului și societății în ansamblu de subiecte pe care nici ei înșiși nu le înțeleg. În astfel de situații, știrile sunt neclare, confuze, cu abordări greșite, care produc dezinformare, ceea ce dăunează foarte mult pentru întreaga mass-media. În plus, ne manifestăm convingerea că între mass-media și societate este un raport de interdependență, or societatea care consumă mass-media este însăși responsabilă pentru aceasta.

O presă reglementată juridic, democratică și liberă în Republica Moldova a apărut în 1994 când Parlamentul a adoptat Legea Presei, iar în decembrie 1995 a fost promulgată Legea audiovizualului, urmată în 2018 de Codul serviciilor media audiovizuale,  Legea privind accesul la informație din 2000, Legea cu privire la libertatea de exprimare din 2010, Legea pentru ratificarea Convenţiei europene cu privire la televiziunea transfrontalieră 2002, Legea privind aprobarea Concepției naționale de dezvoltare a mass-mediei din Republica Moldova 2018 și altele. Imperfecțiunile cadrului normativ al RM sunt completate prin Legea nr.143/2018 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale, care introduce termenul de „dezinformare” și are drept scop asigurarea securității informaționale în spațiul audiovizual, impunând un șir de restricții și sancțiuni în acest sens.

Nerespectarea cadrului juridic legal de către un jurnalist atrage răspunderea juridică, în calitatea sa de cetățean cu drepturi și obligații deopotrivă. În acest sens, distingem între răspunderea civilă delictuală și cea penală. În continuare am analizat atragerea la răspundere juridică a unui jurnalist prin prisma activității jurnalistice.

Răspunderea civilă delictuală își are temelia în prevederile cap.XXXIII ale Codului civil care stabilește că, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.[4]

În goana după popularitate, vizualizări și influență în activitatea jurnalistică deseori sunt afectate drepturile fundamentale ale omului. Convenția europeană a drepturilor omului prevede că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Această normă este reglementată și de Constituția Republicii Moldova care prevede că „statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privatăˮ.[5]

În continuarea reglementărilor menționate, Codul civil stabilește că în condițiile legii, orice persoană fizică are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la libera exprimare, la nume, la onoare, demnitate și reputație profesională, la propria imagine, la respectarea vieții intime, familiale și private, la protecția datelor cu caracter personal, la respectarea memoriei și corpului său după deces, precum și la alte asemenea drepturi recunoscute de lege (art.43).

Pentru activitatea jurnalistică în limitele legale, considerăm absolut esențiale prevederile atingerile aduse vieții private, reglementate de prevederile art.46 Cod civil:

a) intrarea sau rămînerea fără drept în locuință ori luarea din aceasta a oricărui obiect fără consimțămîntul celui care o ocupă în mod legal;

b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvîrșită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoștință de cauză, a unei asemenea interceptări;

c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără consimțămîntul acesteia;

d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spațiu privat, fără consimțămîntul celui care îl ocupă în mod legal;

e) ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;

f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără consimțămîntul persoanei în cauză;

g) difuzarea de materiale conținînd imagini privind o persoană aflată la tratament în unitățile de asistentă medicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără consimțămîntul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără consimțămîntul familiei sau al persoanelor îndreptățite;

h) utilizarea, cu rea-credință, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;

i) difuzarea sau utilizarea corespondenței, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reședința temporară, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără consimțămîntul persoanei căreia acestea îi aparțin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.[6]

Conform practicii judiciare dreptul la onoare, demnitate și reputație profesională deși reglementate atât de normele Constituționale cât și de prevederile Codului Civil (art.43), este cel mai des afectat anume în domeniul mass-media. În acest sens, ne exprimăm convingerea că anume lipsa de responsabilitate jurnalistică și determină multitudinea de litigii, care se finalizează prin dezmințirea informațiilor false în coraport de necesitatea respectării rigorilor Legii cu privire la libertatea de exprimare.

Răspunderea penală este realizată prin prisma prevederilor Codului penal, care reglementează în cap.II conceptul de infracţiune drept o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală. În acest sens, apreciem drept infracțiuni care pot fi comise în cadrul activității jurnalistice precum șantajul (art.189); Violarea dreptului la secretul corespondenței (art.178).[7] Fapta ilegala de calomnie a fost înainte prevăzută de Codul penal al Republicii Moldova, însă legiuitorul a decis ca această normă sa fie abrogată. În prezent, răspândirea cu bună ştiinţă a unor informaţii mincinoase ce defăimează o altă persoană, constituie contraventia de calomnie și se pedepsește de Codul Contravențional (art.70).[8]

Așadar, evoluția societății în zilele noastre impune satisfacerea nevoilor sociale obiective care se realizează prin asumarea responsabilităţii, precum şi prin transformarea acesteia în răspundere concretă civilă or penală, a cărei realizare se face şi prin forţa de constrângere a statului ca finalitate.

Nereglementarea responsabilităţii jurnalistice ar atrage, multiple consecinţe negative. Astfel, în lipsa responsabilităţii declarate şi delimitate de legiuitor, aceasta și-ar pierde din valoare și impactul social. Presa poartă răspundere în fața societății și este responsabilă promovând deopotrivă prezentarea unor informaţii de interes public, care să aibă ca scop realizarea binelui social, care să fie veridice și pe baza cărora tot mai mulţi cetăţeni să aibă încredere și să fie convinşi că adoptă decizii corecte.

[1]https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Responsabilitatea%20sociala%20a%20comunicarii%20mediatice.pdf, pag.167

[2] https://mediacritica.md/ce-sunt-normele-deontologice-si-de-ce-jurnalistii-trebuie-sa-le-respecte-2/

[3] https://cji.md/studiul-necesitati-mass-media-2022/

[4] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139905&lang=ro#

[5] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=136130&lang=ro#

[6] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139905&lang=ro#

[7] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=109495&lang=ro

[8] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139460&lang=ro#

LIDFLASH – analiza narațiunilor dezinformatoare bazate pe știri false

/0 Comments/in /by

LIDFLASH | Dan NICU | expert asociat LID Moldova [2.02.2024]

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Material analizat: „Moldova nu dorește să revină asupra relațiilor în deteriorare cu Transnistria”. Articolul a apărut pe data de 15 decembrie pe canalul de Telegram „Cutia Pandorei” (Ящик Пандоры).[1]

Traducerea în română a textului:

„Moldova nu-și va reconsidera abordarea față de reglementarea problemei transnistrene, în ciuda înrăutățirii relațiilor cu Tiraspolul. Despre asta a declarat șeful MAEIE Nicolae Popescu.

„Poziția noastră e cunoscută. Este legea anului 2005, care presupune reintegrarea țării pe baza condițiilor care oferă cetățenilor de pe malul stâng al Nistrului drepturile democratice necesare. Evident, ne este necesar un progres în chestiunea evacuării trupelor ruse care se află ilegal pe teritoriul nostru. Scopurile sunt clare, realizarea lor va depinde de circumstanțe.”, – a spus Popescu.”

Conținut informativ:

Știrea analizată preia o declarație a ministrului afacerilor externe și integrării europene, Nicu Popescu, și o comentează în mod tendențios, încercând să acrediteze ideea existenței unor așa-zise „relații bilaterale” între Republica Moldova și „republica moldovenească nistreană”. Crearea unei aparențe a acestor „raporturi interstatale” este una din direcțiile principale de acțiune atât în discursul public al așa-zișilor „lideri” ai grupului infracțional organizat cu pretenții de conducători de stat de la Tiraspol, cât și în propaganda desfășurată de aceștia.

Tehnica de dezinformare este ruperea din context a unei declarații oficiale și prezentarea ei în manieră tendențioasă.

De ce este falsă/tendențioasă narațiunea?

Titlul și prima propoziție a materialului învinovățesc Chișinăul oficial de nedorință de a-i acomoda pe exponenții structurilor anticonstituționale de la Tiraspol și de a depune eforturi pentru „refacerea relației” cu aceștia. În realitate, nu există nicio obligație a Chișinăului de a construi o „relație bilaterală” cu Tiraspolul, deoarece în accepțiunea propagandei exponenților anticonstituționali, aceștia tratează problema din perspectiva așa-zisei „statalități transnistrene” și pretinse independențe a „r.m.n.”. Această perspectivă  este inacceptabilă pentru autoritățile constituționale de la Chișinău, întrucât Chișinăul nu poate construi relații „bilaterale” pe propriul teritoriu recunoscut internațional. Din perspectiva Republicii Moldova, negocierile care au loc în procesul de reglementare a problemei transnistrene au loc pentru că există mai multe obligații interne și internaționale ale autorităților naționale, printre care restabilirea integrității teritoriale dar și obligația pozitivă față de cetățenii de pe malul stâng al Nistrului, întrucât peste 90% din populația regiunii deține cetățenia țării noastre. Astfel, o bună parte din contactele care există în formatele de negocieri între reprezentanții autorităților naționale și cei ai structurilor de la Tiraspol sunt axate pe rezolvarea anumitor probleme concrete cu care se confruntă populația de pe malul stâng. Multe din aceste probleme sunt cauzate chiar de către exponenții entității separatiste, cu scopul de a influența agenda negocierilor și a evita discutarea subiectelor cu adevărat importante. Cursul adoptat de autoritățile Republicii Moldova față de problematica transnistreană în ultima perioadă vizează impulsionarea procesului de extindere și fortificare a spațiilor unice în materie de circulație liberă a persoanelor, afaceri, domeniul fiscal, aplicarea legilor și drepturile omului. Autoritățile naționale nu au de ce să construiască „relații bilaterale” cu o entitate definită ca anticonstituțională în legislația națională[2]. Ele se conduc de legislația în vigoare, iar legea organică 173/2005 conține viziunea oficială asupra reglementării transnistrene și statutului regiunii în cadrul statului unitar și indivizibil. Astfel, ministrul afacerilor externe și integrării europene Nicu Popescu nu putea declara altceva decât ceea ce a declarat.

[1] https://t.me/pandorapmr/6544

[2] Codul Penal, articolul 13423, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=136064&lang=ro

Protejarea jurnaliștilor în timpul conflictelor armate: perspectivele dreptului umanitar și a educației media

/0 Comments/in /by

text de Artiom Gușan

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

În ultimele decenii, conflictele armate au generat suferință și pierderi umane semnificative pentru milioane de civili, acompaniate de încălcări grave ale dreptului internațional umanitar și al drepturilor omului. În această realitate tulburătoare, jurnaliștii și profesioniștii media se confruntă cu riscuri imense, alegând să aducă lumii relatări despre ororile conflictelor armate și costurile umane asociate.

Raportarea din zonele de conflict este extrem de periculoasă, dar jurnaliștii, din datorie profesională, aleg să furnizeze informații vitale pentru a menține societatea informată și pentru a ne asigura că reacțiile noastre sunt fundamentate pe fapte reale. Într-un context în care societatea civilă este adesea absentă sau limitată în timpul conflictelor armate, mass-media devine nu doar un observator, ci și o sursă esențială de informații, un combatant, o țintă și un câmp de luptă.

Cu tehnologia modernă, informațiile se răspândesc rapid, iar presiunea asupra jurnaliștilor de a acoperi evenimentele în timp real într-un mediu competitiv a crescut semnificativ. În această ecuație, libertatea de exprimare și informare, fundamentale pentru democrație, se confruntă cu amenințări grave, iar protecția jurnaliștilor devine crucială pentru menținerea acestor libertăți.

Protecția jurnaliștilor în timpul conflictelor armate

Cu creșterea importanței informațiilor în conflictele armate, jurnaliștii sunt în centrul unei transformări semnificative a peisajului informațional. Organizațiile cu experiență, precum Federația Internațională a Jurnaliștilor, recunosc că niciun reportaj nu valorează viața unui jurnalist. Cu toate acestea, jurnaliștii se confruntă cu provocări specifice într-un mediu informațional în schimbare rapidă.

În această privință, planificarea activității jurnalistului în zone cu risc ridicat devine esențială pentru asigurarea siguranței acestora. Pașii precum cercetarea amănunțită, studiul contextului istoric și cultural, planificarea logistică și pregătirea medicală devin imperative pentru supraviețuirea în astfel de medii periculoase.

Protecția jurnaliștilor prin perspectiva Dreptului umanitar

Dreptul Internațional Umanitar (DIU) reprezintă cadrul legal care reglementează tratamentul indivizilor în conflictele armate. În acest context, jurnaliștii beneficiază de protecție în temeiul DIU, care cuprinde principii generale de protecție și garanții specifice privind atacurile, arestarea și reținerea lor.

Articolul din Protocolul Adițional I (PA I) al Convențiilor de la Geneva recunoaște jurnaliștii ca civili în misiuni profesionale periculoase și interzice atacurile asupra lor. Cu toate acestea, protecția efectivă pe teren rămâne o provocare, iar jurnaliștii sunt tot mai expuși la riscuri precum răpiri, amenințări și arestări.

Arestarea și detenția jurnaliștilor în conflictele armate reprezintă o amenințare majoră, iar drepturile omului completează DIU în această privință. Protecția diferă în funcție de statutul jurnalistului, cu corespondenții de război beneficiind de un statut special în cazul detenției.

Viitorul protecției jurnaliștilor

Cu toate eforturile pentru a proteja jurnaliștii în conflictele armate, rămân probleme neclarificate. Definirea precisă a unui jurnalist și recunoașterea statutului său în diferitele situații rămân subiecte de dezbatere. Tehnologiile emergente, cum ar fi dronele și raportarea de la distanță, aduc provocări suplimentare, iar DIU trebuie să evolueze pentru a aborda aceste schimbări.

Viitorul protecției jurnaliștilor în conflictele armate depinde de angajamentul continuu al comunității internaționale, statelor și organizațiilor media. Dezvoltarea unor mecanisme eficiente de aplicare a normelor existente și adaptarea acestora la noile realități sunt esențiale pentru asigurarea siguranței jurnaliștilor și menținerea integrității informaționale într-o lume afectată de conflicte.

Gândirea critică și educația media în rândul tinerilor

De asemenea, este crucial să abordăm această problemă în contextul gândirii critice și educației media în rândul tinerilor. Gândirea critică înseamnă evaluarea atentă a informațiilor, recunoașterea surselor credibile și conștientizarea provocărilor cu care se confruntă jurnaliștii în timpul conflictelor armate. Educația media ar trebui să ofere tinerilor instrumentele necesare pentru a deveni consumatori informați și pentru a înțelege importanța jurnalismului în menținerea unei societăți informate și angajate.

Instrumente și resurse în vederea abilitării tinerilor în vederea evaluării informației în mod critic

Tematica protejării jurnaliștilor în timpul conflictelor armate și gândirea critică a tinerilor poate fi înțeleasă prin promovarea unei abordări echilibrate și informate asupra conflictelor armate. Educația media poate juca un rol esențial în formarea unei generații capabile să evalueze informațiile în mod critic, să aprecieze rolul jurnaliștilor în furnizarea acestora și să sprijine eforturile continue de protejare a acestora în timpul conflictelor armate.

Pentru a dezvolta abilitățile necesare, a deveni consumatori informați și pentru a înțelege importanța jurnalismului în menținerea unei societăți angajate și informate, tinerii pot beneficia de diverse instrumente și resurse. Printre acestea o atenție sporită poate fi acordată Educației Media în Școli, care ar cuprinde diverse Programe de Studiu Dedicate, precum Integrarea educației media în programele școlare. Acestea ar putea oferi tinerilor cunoștințe fundamentale despre modul în care funcționează mass-media și rolul său în societate. De asemenea Dezvoltarea Gândirii Critice prin intermediul includerii unor module care să stimuleze gândirea critică și analiza atentă a informațiilor poate ajuta tinerii să devină mai conștienți de manipulările posibile și să identifice știrile false.

Totodată este relevant de menționat utilitatea Cursurilor Online și Resurse Interactive, precum Platformele de Educație Online. Aceste Cursuri online dedicate educației media, oferite de organizații de încredere, pot ajuta tinerii să-și dezvolte abilitățile în propriul ritm. Jocurile Educaționale interactive pot simula anumite experiențe media și îi învață pe tineri cum să interpreteze și să evalueze informațiile.

Înființarea Cluburilor  Școlare și Activitățile  Extracurriculare reprezintă un mecanism de consolidare a educației media în rândul tinerilor. Astfel, implicarea în diverse cluburi de jurnalism poate oferi tinerilor oportunitatea de a experimenta procesul jurnalistic și de a înțelege provocările cu care se confruntă jurnaliștii. Totodată, organizarea de ateliere și dezbateri pe teme media pot încuraja discuțiile și schimbul de idei între tineri, ajutându-i să-și formeze propriile opinii informate.

Este incontestabilă necesitatea valorificării Resurselor Online, precum Site-urile de verificare a faptelor, care ar direcționa tinerii către site-uri specializate.  Astfel,  verificarea faptelor poate fi esențială pentru a-i învăța pe tineri să confirme autenticitatea informațiilor pe care le întâlnesc online.Totodată, promovarea accesului la surse de știri respectabile și de încredere este crucială pentru a dezvolta încrederea în informații.

Concluzie

În contextul conflictelor armate și al amenințărilor la adresa jurnalismului, protejarea jurnaliștilor devine o prioritate esențială. Acest articol a explorat perspectivele juridice ale Dreptului Internațional Umanitar și importanța educației media în formarea tinerilor ca cetățeni informați și implicați.

Riscurile semnificative cu care se confruntă jurnaliștii în zonele de conflict subliniază necesitatea planificării și pregătirii adecvate pentru a face față mediilor periculoase. De asemenea, au fost evidențiate provocările actuale privind definirea și recunoașterea statutului jurnalistului în diverse situații, inclusiv în contextul tehnologiilor emergente.

Importanța Dreptului Internațional Umanitar ca instrument de protecție a jurnaliștilor este incontestabilă, recunoscând simultan nevoia de adaptare la schimbările aduse de tehnologie.

Explorarea legăturii strânse dintre educația media și gândirea critică în rândul tinerilor a acentuat importanța integrării educației media în școli. Instrumente precum programele de studiu, platformele online, cluburile de jurnalism și dezbaterile, alături de necesitatea încurajării tinerilor să devină consumatori informați, având acces la resurse online precum site-uri de verificare a faptelor și surse de știri de încredere sunt esențiale pentru o societate democratică.

Prin promovarea acestor instrumente și resurse, există posibilitatea de a transforma tinerii în consumatori informați și cetățeni implicați în societate. Gândirea critică și educația media au fost identificate drept elementele cheie pentru asigurarea unei interpretări conștiente și responsabile a informațiilor într-un peisaj media complex. Astfel, angajamentul continuu al comunității internaționale, statelor și organizațiilor media rămâne esențial pentru dezvoltarea unor mecanisme eficiente de aplicare a normelor existente și adaptarea acestora la noile realități, contribuind astfel la menținerea integrității informaționale într-o lume afectată de conflicte.

LIDFLASH|Catalogul semantic – instrument pentru stabilirea seturilor de date pentru jurnaliști

/0 Comments/in , /by

LIDFLASH | Igor Aramă | expert asociat LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Catalogul semantic este un instrument digital de lucru care asigură unificarea și uniformizarea definițiilor și clasificatoarelor, descriere univocă a structurilor de date, reutilizarea acestor date și facilitarea interacțiunii pe platforma de interoperabilitate (MConnect).

Sistemul informațional Catalogul Semantic a fost elaborat ca urmare a analizei practicilor actuale de gestionare a datelor cu scopul de a îmbunătăți calitatea generală a datelor, utilizarea și coordonarea acestora, respectiv alinierea lor la practicile internaționale. Pentru sporirea calității datelor și informațiilor despre acestea, precum și implementarea bunelor practici internaționale a fost nevoie de a identifica un mod cât mai eficient și centralizat de sistematizare și gestionare a informațiilor despre date.

Conceptul Sistemului informațional „Catalogul semantic” și Regulamentul privind modul de ținere a Registrului format de Sistemul informațional „Catalogul semantic” au fost aprobate prin HG323/2021.

I.P. Agenția de Guvernare Electronică (AGE) este desemnată drept autoritate competentă pentru asigurarea schimbului de date și interoperabilității prin intermediul platformei de interoperabilitate și se efectuează în baza activelor semantice înregistrate în Catalogul Semantic instituit de către Guvern. În acest sens, AGE administrează Catalogul Semantic prin identificarea, înregistrarea, publicarea, actualizarea și eliminarea activelor semantice (datelor).

La modul practic, pentru utilizarea eficientă a Catalogului Semantic și pentru a înțelege ce date există în Registrele Informaționale din stat, jurnaliștii au disponibilă o interfață intuitivă, care permite, în calitate de potențiali participanți la schimbul de date să exploreze și să acceseze informații privind datele publicate, direct de pe pagina principală a Catalogului Semantic structurat în felul următor:

  • Categorie – reprezintă gruparea activelor semantice în baza proprietăților și relațiilor dintre acestea (ex. sănătate, afaceri externe, transport, etc.);
  • Entitate – activ semantic ce descrie o structură de date despre un obiect, într-un anumit context. Exemple de entități: persoană fizică, persoană juridică, vehicul, document;
  • Clasificator – totalitatea semnificațiilor unor sau altor caracteristici ale obiectului şi codurilor digitale sau literale ce corespund acestora. Exemple de clasificatoare: clasificatorul tipurilor de documente, clasificatorul tipurilor de vehicule, etc.;
  • Interpelare – descrie parametrii în baza cărora pot fi consumate și/sau furnizate date (parametri de intrare), caracteristicile de disponibilitate ale activelor semantice în procesul schimbului de date. Exemple de interpelări: GetVehicleByIDNO, GetPerson, GetRealEstateByIDNP, etc.;
  • Eveniment – o combinație de active semantice interconectate care descriu și definesc procese, stări supuse schimbării în raport cu obiectul/subiectul evenimentului.

Deci, jurnaliștii pot naviga prin Catalogul Semantic și consulta conținutul acestuia pentru a înțelege ce date pot fi consumate de către ei în procesul de prestare a serviciilor jurnalistice. Informația din Catalogul Semantic este publică și poate fi consultată fără autentificare cu o semnătură electronică.

Totuși, autentificarea cu semnătura electronică este necesară dacă urmare a consultării datelor, jurnalistul intenționează să depună o cerere de conectare la Platforma de interoperabilitate (MConnect).

Beneficiile Catalogului Semantic

  1. accesul facil la inventarul activelor semantice al Republicii Moldova în vederea identificării furnizorului primar de date de care sunt interesați jurnaliștii;
  2. punct unic central de referință pentru înregistrarea, evidența, consultarea de către jurnaliști a activelor semantice;
  3. sunt puse bazele pentru asigurarea interoperabilității semantice, iar drept urmare pentru asigurarea unei înțelegeri și interpretări uniforme a semnificației datelor;
  4. sunt create funcționalități avansate pentru toți actorii implicați în vederea gestionării eficiente, optime și facile a activelor semantice pe durata întregului ciclu de viață a acestora și a proceselor de lucru aferente;
  5. alinierea la standardele europene și internaționale în materie de interoperabilitate semantică.

Drept concluzie menționăm că Catalogul Semantic este o resursă informațională valoroasă și cuprinzătoare (complexă) prin care se poate solicita acces la date publice și cu caracter personal, dar și se oferă o viziune de ansamblu asupra datelor existente în Sistemele Informaționale de stat, care pot fi folosite de către entitățile mass-media interesate și specializate în elaborarea materialelor de investigație, studiilor, cercetărilor, analizelor, dar și redactării materialelor informative la nivel național și global.

JURNALISMUL ALTFEL, DIGITALIZAREA SERVICIILOR PRESTATE

/0 Comments/in /by

text de Igor Aramă

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

CONTEXT GENERAL

Digitalizarea are un impact profund asupra vieții sociale, economice, politice și culturale cotidiene a cetățenilor, lucrătorilor și consumatorilor și afectează toate domeniile societății, întrucât digitalizarea se află la originea mai multor diferențe sociale, cu apariția unui nou decalaj digital, nu numai între zonele urbane bine conectate și zonele rurale și îndepărtate, ci și între cei care pot beneficia pe deplin de un spațiu digital îmbogățit, accesibil și sigur, cu o gamă largă de servicii[1].

În acest sens, digitalizarea proceselor media și informarea cetățenilor, nu reprezintă o excepție de la norma generală.

Prin urmare, tehnologizarea și digitalizarea procesului mediatic și-au pus amprenta pe toate aspectele activității jurnalistice. Internetul, folosirea platformelor digitale, analiza comparativă, dar și evolutivă a proceselor și fenomenelor și stocare a informațiilor, le permite jurnaliștilor să obțină, într-un timp foarte scurt, accesul la documente oficiale, baze de date, inclusiv, date cu caracter personal, resurse electronice ale altor instituții de presă din țară sau peste hotare, biblioteci, arhive, etc.

Posibilitățile jurnalistului s-au lărgit într-atât, încât actualmente un profesionist bun poate realiza articole jurnalistice fără a ieși pe teren și fără a realiza interviuri s-au purta discuții.

Mai exact, jurnalismul se află într-un context nou, cu reguli care sunt de asemenea noi, nevoi diferite, riscuri și oportunități de neconceput în parametrii vechilor modele privind procesul de informare și comunicare. Din această perspectivă, digitalizarea serviciilor media a avut și va avea cu siguranță un impact direct asupra consumatorilor de informații, reușind să schimbe radical percepția cu privire la:

  1. timpul de execuție a transferului de date și informații;
  2. spațiul în care se activează (offline/online);
  3. folosirea platformelor digitale în procesul de prestare a serviciilor;
  4. prestarea serviciilor media prin intermediul platformelor de socializare;
  5. nivelul de confidențialitate și prelucrare a datelor cu caracter personal;
  6. exploatarea surselor de informare veridice și în regim real;
  7. dezvoltarea strategică din perspectiva digitalizării proceselor media.

În contextul tendinței de digitalizare a proceselor de interacțiune cu potențialii consumatori de informații, instituțiile de media sunt nevoite să se adapteze unui nou model de afaceri și prestare a serviciilor, care implică procesul de utilizare a platformelor și tehnologiilor avansate sau digitale în scopul cercetării, adunării, producerii și prezentării de știri și informații, țintit pentru piața educată progresiv pe calculator și care poate fi accesată de pe mobil, computer, laptop sau tablete în orice loc și oră, fără plăți adiacente.

PLATFORME ȘI SERVICII CARE POT FI OPERATE DE CĂTRE JURNALIȘTI

SERVICIUL GUVERNAMENTAL DE SEMNĂTURĂ ELECTRONICĂ

MSign este serviciul guvernamental de semnătură electronică, care oferă posibilitatea jurnaliștilor să utilizezi Semnătura Mobilă (orange/moldcell) și Semnătura electronică pe Stick USB (Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică), în interacțiunile online și să verifice autenticitatea semnăturilor altor persoane în condiții de securitate garantată.

Totodată, deținerea unei semnături electronice, creează în spațiul virtual o identitate electronică, echivalentă cu buletinul de identitate a persoanei fizice și reprezintă:

  1. Instrument de identificare a persoanei fizic și juridice în spațiul electronic;
  2. Instrument ce permite interacțiuni cu efect juridice la distanță și schimb de documente electronice;

Utilizând semnătura digitală te poți autentifica pe platforme digitale, semna documente și solicitări electronice, valida autenticitatea unor acte, întocmi cereri online pentru anumite servicii, fără a te deplasa la ghișeu, contesta răspunsuri, etc.

Beneficiile semnăturii digitală pentru jurnaliști și instituție media.

  • Ai acces 24/7 la informații pe care le deține statul despre tine prin intermediul Portalului Guvernamental al Cetățeanului și Antreprenorului – https://mcabinet.gov.md;
  • Beneficiezi de serviciile și platformele electronice guvernamentale gratuite, sau contra plată, destinate cetățenilor și mediului de afaceri;
  • Semnezi și verifici documente electronice prin MSign – https://msign.gov.md;
  • Acorzi împuterniciri de reprezentare prin intermediul Serviciului electronic guvernamental MPower;
  • Ești scutit de costuri de printare, scanare și transport al documentelor;
  • Transmiți și recepționezi documente și informații într-un timp operativ;
  • Ești asigurat din punct de vedere al confidențialității datelor și siguranța datelor (expediate direct la destinatar, fără terți, curieri sau operatori);
  • Semnezi documente din orice colț al lumii fără bariere de timp și distanță;
  • Elimini necesitatea de a tipări documentele doar pentru a fi semnate;
  • Poți eficientiza și automatiza munca, procesele și procedurile de lucru;
  • Te bucuri de o experiență plăcută și sigură de interacțiune la distanță cu instituțiile statului și/sau private.

Cum accesezi serviciul pentru semnare:

  1. Accesează platforma https://msign.gov.md;
  2. Alege opțiunea Semnează;
  3. Încarcă fișierul (documentul în pdf) pentru semnare;
  4. Scrie motivul semnării (opțiuni de răspuns pot fi: aprobat, semnat, rezoluția etc.)
  5. Scrie codul din imagine și semnează!

Cum accesezi serviciul pentru verificare:

  1. Accesează platforma https://msign.gov.md;
  2. Alege opțiunea Verifică;
  3. Încarcă fișierul/fișierele (în pdf) pentru verificare;
  4. Accesează butonul – verifică documentul;

SERVICIUL GUVERNAMENTAL DE PLĂȚI ELECTRONICE

Platforma de plăți electronice https://mpay.gov.md/ este serviciul guvernamental de plăți electronice, un instrument informațional cu ajutorul căruia, jurnaliștii pot achita diverse servicii online, în procesul de documentare a unor articole, sau efectua plăți pentru a avea acces în cadrul unor sisteme informaționale de interes (instrumente oferite de către instituțiile statului, contra plată, cum ar fi baza de date de la Cadastru, accesul la dosarul de înregistrare al companiei, accesul la informații statistice, etc.).

MPay face posibilă achitarea serviciilor prin intermediul mai multor modalități de plată cum ar fi: carduri bancare, terminale de plată, sisteme e-banking și plăți în numerar.

Achitarea serviciilor prin MPay se face prin orice instrument de plată legal, disponibil pe piața din Republica Moldova.

Beneficiile Serviciului guvernamental de plăți electronice pentru jurnaliști și instituție media.

  • Plătește cu orice card, fără comision;
  • Rapid și sigur;
  • Simplu și comod;
  • La distanță de un click;
  • Nu depinzi de cozi sau programări incomode și inutile;
  • Peste 1500 de servicii pot fi achitate prin MPay.

Scenariul de achitare.

Este necesar de accesat e-Serviciul dorit (spre exemplu: Solicitare de informații statistice de la Biroul Național de Statistică) și completată cererea online pentru acces la date și/sau metadate. Serviciul va calcula suma spre plată și va propune să achițitați prin MPay.

Prin urmare, va fi efectuată redirecționarea pe pagina https://mpay.gov.md/, unde se poate selecta modalitatea de achitare și efectua plata. La sfârșitul operațiunii serviciul va veni cu o confirmare de plată. În orice moment se poate de verificat statutul plății.

Dacă deții o factură de plată, poți scana QR codul facturii și vei fi redirecționat spre achitare.

Prin intermediul MPay pot fi achitate și serviciile offline, comanda cărora se efectuează la ghișeul instituțiilor publice. Pentru aceasta este necesar de accesat pagina https://mpay.gov.md/, selectat serviciul și introduce numărul comenzii, cererii, după care se achită la fel cum se face la terminalele de plată.

PORTALUL GUVERNAMENTAL DE DATE

Portalul Guvernamental de https://date.gov.md/ este o resursă informațională publică, creată în scopul asigurării unei experiențe calitative, holistice și integrate pentru toți cei interesați de a accesa și utiliza datele care sunt colectate și produse de autorități, instituții publice, Guvern în general.

Datele cu caracter public sunt structurate în funcție de ministere și instituții: Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor, Compania Națională de Asigurări în Medicină, Serviciul Fiscal de Stat, Agenția Turismului etc. Jurnaliștii pot să consulte cu ușurință seturile de date, să solicite anumite informații pe care le consideră utile, să-și exprime opinia și să propună direcții de îmbunătățire a platformei. Vocea jurnaliștilor poate fi lesne auzită de către ministere și instituții subordonate, iar dialogul dintre autorități și jurnaliști este deosebit de important pentru deschiderea datelor utile opiniei publice.

Portalul Guvernamental de Date reprezintă o agregare a 3 inițiative ale Guvernului Republicii Moldova în domeniul datelor și anume:

  1. Publicarea seturilor de date deschise ale ministerelor și instituțiilor administrației publice centrale în scopul facilitării accesului cetățenilor la date, participării lor active în procesul decizional;
  2. Implementarea mecanismelor de acces și căutare a datelor publice;
  3. Asigurarea accesului controlat la informație pentru entitățile ce dețin un temei și scop legal.

Deci, putem menționa că datele afișate pe https://date.gov.md sunt repartizate în date publice și date de acces autorizat și sunt structurate pe ministere și instituții.

Modulul „Date Publice”

Aici, jurnaliștii pot avea acces și vizualiza date despre persoane juridice (data înregistrării, adresa juridică, informații despre administratori, cote părți, date referitor la datorii față de bugetul public național, capitalul social, etc.)

  • Permite jurnaliștilor navigarea prin datele care sunt declarate publice în baza legii;
  • Oferă căutare prietenoasă;
  • Exportul datelor în format PDF;
  • Date despre companii;
  • Date despre actele permisive eliberate agenților economici.

Modulul „Date cu Acces Autorizat”

Oferă posibilitatea de acces al jurnaliștilor și instituțiilor mass-media, la anumite categorii de date cu caracter personal în virtutea prevederilor art.10 din Legea nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal și art. 3 din Legea nr. 142/2018 cu privire la schimbul de date. Accesul în cadrul acestui modul este configurat doar celor care dețin un temei și scop legal pentru accesarea datelor.

  • Destinat pentru schimbul de date cu participanții care nu au un Sistem Informațional;
  • Accesul este asigurat urmare a conformării cu prevederile Legii nr. 142/2018 cu privire la schimbul de date;
  • Acces în timp real la date din diverse resurse informaționale, în conformitate cu mandatul legal;
  • Interfață comodă și ușoară pentru acces, vizualizare și descărcare a datelor.

Avantajele utilizării:

  1. Jurnaliștii pot lua decizii prompte, veridice, pe baza informațiilor disponibile pe portal;
  2. Utilizarea datelor deschise de către jurnaliști poate revoluționa relatările mass media;
  3. Dezvoltatorii din domeniul Tehnologiilor Informaționale pot folosi aceste date pentru a construi aplicații inovatoare, în beneficiul jurnaliștilor;
  4. Folosirea informațiilor legate de datele deschise poate sprijini dezvoltarea domeniului mass-media, jurnaliștii vor putea astfel să ia decizii informate, bazate pe date concrete.

Jurnalismul bazat pe date deschise, folosit cu succes de mass-media, ar putea revoluționa relatările jurnaliștilor din Republica Moldova. Utilizarea portalului https://date.gov.md în munca de zi cu zi a jurnaliștilor poate schimba modul în care ei observă și monitorizează schimbările în societate și modul în care Guvernul răspunde diferitelor provocări.

PLATFORMA GUVERNAMENTALĂ DE INTEROPERABILITATE

Platforma Guvernamentală de Interoperabilitate (MConnect) este soluția tehnologică dezvoltată de Guvernul Republicii Moldova pentru a asigura interoperabilitatea și schimbul de date între sisteme informaționale. MConnect facilitează schimbul de date dintre autorități pentru creșterea eficienței și calității de prestare a serviciilor publice.

Scop platformei este de a facilita și eficientiza schimbului de date și interoperabilitate în cadrul sectorului public, precum și între sectorul public și cel privat.

Platforma de interoperabilitate implementează schimbul de date în baza următoarelor principii fundamentale:

Gratuitatea Datelor – datele deținute de participanții publici sunt puse la dispoziție altor participanți publici în mod gratuit. Punerea la dispoziție a datelor deținute de participanții publici participanților privați este efectuată cu titlu oneros în cazurile prevăzute de legislație și în baza mecanismului stabilit de Guvern.

Astfel, în cazul acordării accesului la date pentru jurnaliști și instituțiile mass-media, schimbul de date se va realiza cu titlu oneros. Taxa pentru schimb de date este reglementată conform Hotărîrii Guvernului nr. 211/2019 privind platforma de interoperabilitate (MConnect)[2].

În altă ordine de idei, reținem că pentru a beneficia de acces la date cu titlu gratuit sunt necesare modificări la Legea presei nr. 243/1994, inițiate în scopul asigurării accesului gratuit la datele și informațiile oficiale pentru publicațiile periodice, agențiile de presă și furnizorii de servicii media.

Disponibilitatea Datelor – datele deținute de participanții la schimbul de date sunt disponibile în egală măsură pentru orice alt participant la schimbul de date, inclusiv, jurnaliștilor, în baza mandatului legal al acestuia, cu asigurarea cerințelor de interoperabilitate juridică, organizatorică, semantică și tehnică.

Legalitatea Schimbului de Date – datele deținute de participanții la schimbul de date sunt furnizate prin platforma de interoperabilitate unui alt participant în condițiile în care acesta invocă un scop și un temei legal pentru prelucrarea setului de date solicitat și respectă cerințele de securitate și confidențialitate ce decurg din regimul juridic al datelor vizate;

Autenticitatea Datelor – datele din sistemele informaționale ale participanților la schimbul de date, furnizate prin intermediul platformei de interoperabilitate, se prezumă a fi autentice, se consideră integre și veridice și stau la baza actelor juridice, iar furnizorii de date sunt obligați să asigure integritatea și veridicitatea acestora;

Responsabilitate Partajată – participanții la schimbul de date, inclusiv, jurnaliștii, sunt responsabili, în funcție de rolul său în procesul de schimb de date, pentru partea respectivă de proces.

Drept urmare, în cazul în care jurnaliștii și/sau instituțiile mass-media au acces la date cu caracter personal, prin intermediul Platformei de schimb de date, ei sunt responsabili direct pentru prelucrarea acestor date față de subiectul vizat în temeiul prevederilor Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

Totodată, este necesar de menționat că majoritatea jurnaliștilor și instituțiilor mass-media din Republica Moldova, nu dețin un Sistem Informațional capabil să consume date în mod automatizat prin intermediul Platformei de schimb de date (MConnect).

Astfel, potrivit pct. 45 al Regulamentului privind modul de utilizare a platformei de interoperabilitate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 211/2019, consumatorii de date care nu dețin sisteme informaționale capabile să consume date în regim automatizat, pot accesa datele respective utilizând Modulul „Date cu Acces Autorizat” din cadrul Portalului Guvernamental de Date.

De fapt, I.P. Agenția de Guvernare Electronică a dezvoltat acest serviciu de acces la date în cadrul https://date.gov.md, care este o resursă informațională ce asigură interfața de expunere a datelor, destinată celor interesați de a accesa și utiliza datele colectate și produse de către entitățile publice, și care dețin un mandat legal în acest sens, însă nu au propriul sistem informațional.

Respectiv, la modul practic, pentru asigurarea accesului la date reprezentanților instituțiilor mass-media, aceștia trebuie să adreseze o cerere către I.P. Agenția de Guvernare Electronică, care este deținătorul Platformei (MConnect), să selecteze datele care se doresc a fi consumate din Catalogul Semantic (https://semantic.gov.md/ro/), să încheie un Contract privind schimbul de date prin intermediul platformei de interoperabilitate (MConnect) cu I.P. Agenția de Guvernare Electronică, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 6 alin. (3) al Legii nr. 142/2018 și pct. pct. 58, 60, 61 al Regulamentului privind modul de utilizare a platformei de interoperabilitate (MConnect), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 211/2019, adică cu perceperea unei taxe unice de configurare și a taxei lunare pentru schimbul de date.

Beneficiile utilizării:

  • creșterea eficienței și eficacității metodelor de lucru prin care se oferă servicii jurnalistice;
  • creșterea eficienței utilizării fondurilor destinate pentru obținerea datelor;
  • asigurarea confortului jurnalistului;
  • creșterea securității raporturilor juridice dintre sursele de date și jurnaliști;
  • îmbunătățirea colaborării între instituțiile administrației publice și jurnaliști;
  • elaborarea investigațiilor jurnalistice din birou;
  • scutirea de achitări suplimentare pentru obținerea datelor și/sau pentru deplasare la instituțiile publice;
  • accesarea datelor într-un mod securizat și privat, fără a anunța preventiv persoanele de interes jurnalistic că vor fi vizate într-o investigație;
  • accesarea printr-un singur click a diferitor Registre Informaționale, pentru obținerea datelor din Registrul de stat al persoanelor, Registrul de stat al unităților de drept, Programul integrat de gestionare a dosarelor, Registrele de stat deținute de către Serviciul Fiscal de Stat, Registrul de stat al transporturilor, Registrul de stat al bunurilor imobile, etc.

Concluzionând cele expuse, menționăm că digitalizarea serviciilor jurnalistice reprezintă o formă de media care poate fi realizată în mare parte din birou și poate fi accesată de pe mobil, computer, laptop sau tablete în orice loc și oră. Oferă acces ușor la cele mai recente știri sau informații și beneficiul de a accesa povestea de oriunde de pe glob, fiind sigur de veridicitatea datelor expuse.

Spațiul public mediatic devine, prin expunere, utilizarea și imersiunea continuă a individului la media și la toate tehnologiile de informare și de comunicare, un „mediapolis” unde viața este trăită mai degrabă în media, decât cu media.[3]

[1] Rezoluția Parlamentului European din 13 decembrie 2022 referitoare la decalajul digital: diferențele sociale create de digitalizare. Disponibil: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2022-0438_RO.pdf

[2] Secțiunea a 8-a, Particularitățile schimbului de date cu participanții privați, din Hotărârii Guvernului nr. 211/2019 privind platforma de interoperabilitate (MConnect).

Disponibil – https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=128349&lang=ro

[3] Media life, Mark Deuze, 2011.

Disponibil: file:///C:/Users/Igor%20Arama/Downloads/2011DeuzeinMCSonMediaLife.pdf

LID FLASH | ACCESUL LA DATE DE INTERES PUBLIC VS. PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

/0 Comments/in /by

LIDFLASH | Mihai Furnica | expert asociat LID Moldova [22.01.2024]

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

În esență, statul trebuie să asigure un echilibru just între dreptul subiecților de acces la datele de interes public și respectarea regimului juridic al datelor cu caracter personal. Prin urmare, în contextul procesării cererilor de comunicare a informațiilor de interes public, furnizorii de informații/date sunt obligați să asigure respectarea prevederilor Legii nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal. Totodată, dacă operatorul va stabili că informația solicitată reprezintă un interes sporit sau chiar există un interes public ca informația să fie cunoscută, în acest caz va interveni aplicabilitatea prevederilor art.10 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal. Prevederea din art.10 aferent Legii nr.133/2011, statuează că prevederile art.5, 6 şi 8 nu se aplică în situația în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care au fost făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condițiile Legii cu privire la libertatea de exprimare.                       

Complementar, informațiile/datele cu caracter personal solicitate de reprezentanții mass-media trebuie să corespundă scopului declarat, precum și ca acestea să fie adecvate, pertinente și neexcesive în raport cu acest scop, cu asigurarea confidențialității și securității datelor care le-au devenit cunoscute. Totodată, limitarea accesului la datele cu caracter personal urmează a fi realizată prin respectarea criteriului proporționalității prevăzut la art.8, alin.(1) din Legea nr.148/2023. Așadar, datele cu caracter personal urmează a fi dezvăluite dacă există un interes public superior în accesarea informațiilor. Conex acestui aspect s-a expus Curtea Constituțională prin Hotărârea nr.3/2021, care statuează că autoritățile și instituțiile publice care furnizează informații atribuite datelor cu caracter personal sunt obligate să creeze condiții care ar asigura protecția acestor date, cu respectarea principiilor și a criteriilor de punere  în balanță stabilite de Curte prin Hotărârea nr.29/2019. În speță, Hotărârea Curții Constituționale nr.29/2019 enunță un set de criterii care pot fi utilizate în balanță a dreptului de acces la informații de interes public în raport cu dreptul la respectarea vieții private: 

  • Contribuția la o dezbatere de interes public: interesul public este legat, de obicei de chestiuni care afectează publicul într-o asemenea măsură încât ar putea fi interesat în mod legitim de acestea, care îi atrag atenția sau care îl vizează într-un grad semnificativ, în special dacă afectează bunăstarea cetățenilor sau viața comunității. Este, de asemenea, cazul chestiunilor apte să dea naștere unor controverse considerabile, care vizează o problemă socială importantă sau care implică o problemă cu privire la care publicul va avea un interes de a fi informat. Interesul public nu poate fi redus la setea publicului de informație despre viața privată a altora sau la dorința auditoriului de informații ,,picante” sau de știri de senzație. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că dreptul de acces la informații este un instrument important pentru cuantificarea abuzurilor, greșelilor de administrare, corupției și pentru punerea în aplicare a drepturilor fundamentale ale omului.
  • Gradul de notorietate a persoanei și subiectul informației solicitate: în această privință trebuie făcută diferența între persoanele private și persoanele care acționează într-un context public, așa cum sunt figurile politice și cele publice. În consecință, dacă  o persoană privată necunoscută publicului poate pretinde la o protecție deosebită pentru dreptul ei la viața privată, această concluzie nu este valabilă și pentru figurile publice. În acest sens pot fi prezentate unele fapte menite să contribuie la o dezbatere în societate referitor la persoanele publice, în exercițiul funcției lor, și nicidecum prezentarea  detaliilor vieții private ale acestor persoane, în scopul satisfacerii curiozității publice în acest sens. 
  • Conținutul, forma și consecințele publicării: corespunzător aceleiași Hotărâri, Curtea Constituțională relevă că decizia unui jurnalist de a trata un anumit subiect reprezintă o libertate a exprimării. Prin urmare, libertatea de exprimare lasă la discreția organizațiilor sau a jurnaliștilor să decidă detaliile care trebuie publicate pentru a asigura credibilitatea unui articol sau studiu. Mai mult, instituțiile mass-media și în special jurnaliștii se bucură de libertatea de a alege știrile care le captează atenția și pe care le vor trata și modul în care le vor trata. Totuși această libertate nu este scutită de responsabilități. Astfel, jurnaliștii trebuie să asigure acest echilibru fragil între libertatea de exprimare și dreptul la respectarea vieții private sub aspectul protecției datelor cu caracter personal, în exercitarea activităților/investigațiilor jurnalistice.

#LIDFlash | Impactul Fake News asupra Gândirii Critice și Necesitatea Educației Media

/0 Comments/in /by

LIDFlash| Corina Zaporojan | expertă asociată LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Educația mass-media și dezvoltarea gândirii critice sunt cruciale pentru navigarea eficientă în toate platformele online, atât de diversificate în zilele noastre. Aceasta se referă la procesul de învățare, cum să analizăm și să interpretăm diversele forme de comunicare în masă.

Educația mass-media îi învață pe cetățeni să recunoască adevărul de minciună și manipularea în conținuturile media. Aceasta include înțelegerea modului în care alegerea cuvintelor, imaginilor și a unghiurilor de abordare influențează percepția noastră. De exemplu, comparând modul în care diferite surse de știri raportează același eveniment, putem învăța să identificăm cât de obiective sau părtinitoare sunt acestea.

Scopul de bază este formarea opiniei publice și a normelor sociale. De exemplu, campaniile publicitare și programele de radio sau televiziune pot influența atitudinile și comportamentele. Înțelegând aceste influențe, oamenii pot dezvolta o perspectivă mai critică asupra mesajelor primite. Oamenii pot înțelege cum sunt promovate anumite comportamente și atitudini și pot recunoaște influența subtilă a mass-media asupra propriilor valori și decizii.

Un aspect crucial al educației mass-media este alfabetizarea media. Aceasta nu se referă doar la capacitatea de a citi și de a scrie, ci și la abilitatea de a interpreta și de a înțelege diversele forme de comunicare în mass-media. Prin învățarea limbajului media, oamenii devin mai echipați să recunoască modul în care sunt prezentate știrile, să înțeleagă tehnicile de editare și să aprecieze complexitatea procesului de creație media. Acest nivel de înțelegere permite o analiză mai profundă și mai critică a conținutului media.

Aceasta implică învățarea cum să citim și să interpretăm diferitele moduri de prezentare a informațiilor în mass-media, de la știri la reclame și filme. Înțelegând tehnicile folosite pentru a transmite mesaje, cum ar fi unghiurile camerei, montajul sau retorica, putem deveni mai critici și mai puțin susceptibili de manipulare.

Acest proces stimulează întrebările, analiza și evaluarea credibilității sursei și a conținutului informațiilor. Învățăm să căutăm dovezi, să comparăm surse și să recunoaștem posibilele erori sau omisiuni.

Luând în considerare impactul campaniilor de comunicare și conștientizare asupra cetățenilor sau al publicității pe comportamentul consumatorilor, vedem clar cum media poate influența percepțiile și acțiunile. Studiile arată că atunci când oamenii sunt educați despre tehnicile și intențiile din spatele acestor campanii, ei devin mai critici și mai puțin susceptibili de a fi influențați negativ. De asemenea, programele educaționale care se concentrează pe alfabetizarea media în școli au demonstrat o îmbunătățire semnificativă a abilităților de gândire critică ale elevilor.

O societate care valorizează și promovează gândirea critică va fi mai rezistentă la dezinformare și manipulare. Pe măsură ce tehnologia și media evoluează, importanța unei astfel de educații va crește, pregătindu-ne să facem față provocărilor viitoare.Educația mass-media nu este doar o componentă esențială a educației formale, ci și un element vital în dezvoltarea personală continuă. Ea echipează indivizii cu abilitățile necesare pentru a evalua critic informațiile, promovează o gândire independentă și încurajează responsabilitatea în consumul de media. Într-o lume în care suntem bombardați zilnic cu informații de toate felurile, abilitatea de a gândi critic nu este doar utilă, ci absolut necesară pentru a ne păstra integritatea intelectuală și pentru a contribui la o societate mai informată și mai conștientă.

Impactul fake news asupra gândirii critice și necesitatea educației media

/0 Comments/in , /by

text de Corina Zaporojan

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Știrile false sau fake news, reprezintă un fenomen care, deși nu este nou, a căpătat o amploare semnificativă în ultimii ani, în special în contextul creșterii accesului la internet și al popularității rețelelor sociale. Acestea sunt informații intenționat eronate sau neadevărate, răspândite în mass media sau pe platformele online, cu scopuri variate, inclusiv influențarea opiniilor, promovarea agendelor politice sau obținerea de trafic și per consecință de câștiguri financiare.

Originea știrilor false nu este un concept modern, or ele au existat încă din antichitate. De exemplu, Ramses cel Mare din Egiptul antic a răspândit informații false despre bătălia de la Kadesh pentru a-și promova imaginea de lider victorios.

În era digitală, relevanța știrilor false a crescut odată cu evoluția tehnologiei. Factorii determinanți au fost veniturile din publicitatea online, polarizarea politică și faima platformelor sociale precum Facebook, Tik Tok, Instagram au contribuit la răspândirea acestor știri, care concurează adesea cu informațiile adevărate.

Fără o reglementare clară, fake news este interpretat drept o ştire complet falsă sau cu pasaje incomplete, respectiv parţial adevărate, lansată în scopul formării unor opinii eronate de către cei care o accesează.[1]

Deși noțiunile de „fake news” și „știri false” sunt folosite deseori ca sinonime în limbajul curent, conform unor opinii acestea se diferențiază esențial prin – intenția din spatele lor: narațiunile de tip fake news sunt puse în circulație de către un stat sau o organizație cu scopul de a crea confuzie și de a genera tensiuni sociale, în timp ce știrile false nu au la origine o ideologie ori strategia unui stat și în unele cazuri nu au nici intenție de manipulare.[2]

Știrile false pot lua diverse forme, de la blogging, reţele de socializare, videosharing sau vlogging până la parodii și jurnalism neglijent. Unele sunt create doar pentru amuzament, în timp ce altele au scopuri mai sinistre, precum manipularea opiniei publice sau denigrarea anumitor persoane sau instituții. Pe rețelele de socializare, aceste știri false pot deveni virale, atrăgând atenția și generând reacții puternice din partea publicului.

Știrile false pot influența modul în care alegătorii percep candidații și chestiunile politice, ducând la decizii de vot bazate pe informații incorecte sau înșelătoare. Răspândirea informațiilor false despre fraude electorale sau alte nereguli poate diminua încrederea în integritatea alegerilor. Atenția alegătorilor poate fi distrasă de la problemele semnificative și discuțiile productive prin concentrarea pe scandaluri false sau exagerate. Informațiile false pot determina candidații și partidele să răspundă la probleme inexistente sau exagerate, deviindu-se de la problemele reale.

Știrile false despre evenimente catastrofale sau pericole iminente pot genera panică și frică în rândul oamenilor. Aceste informații inexacte pot duce la luarea unor decizii nepotrivite sau la o stare de neliniște și anxietate în societate. Când oamenii sunt expuși la informații false sau la exagerări despre un conflict sau o situație periculoasă, aceștia pot simți un nivel crescut de nesiguranță și teamă pentru siguranța lor și a familiilor lor. În acest sens putem analiza efectul acestora în raport de conflictul ruso-ucrainean. Astfel, știrile false care exagerează amenințările sau care prezintă informații distorsionate despre apropierea războiului ruso-ucrainean, poate determina panică și neliniște în rândul cetățenilor Republicii Moldova. Acest lucru poate duce la decizii de a părăsi țara în căutarea unui loc considerat mai sigur sau mai puțin expus la pericole.

Este important să se verifice întotdeauna sursele informațiilor și să se confirme autenticitatea și acuratețea informațiilor, mai ales în situații de criză sau conflict. Dezinformarea și știrile false pot avea consecințe grave asupra indivizilor și comunităților.

Un impact deosebit, știrile false în au în domeniul sănătății. În acest sens, putem analiza știrile false în legătură cu pandemia COVID-19 și vaccinarea care au creat bariere și grupări in rândurile tuturor categoriilor sociale, afectând încrederea în informațiile corecte și luarea deciziilor bazate pe știință. Multe informații incorecte sau chiar periculoase despre modul în care se transmite virusul, tratamente ineficiente sau despre efectele vaccinurilor au fost răspândite fapt care a determinat un cumul de consecințe precum rata scăzută de vaccinare, scăderea încrederii în instituțiile medicale și medici. Este de asemenea crucial să fim conștienți de propriile noastre prejudecăți și să nu distribuim informații neverificate.

Efectele negative ale știrilor false sunt atât directe cât și indirecte, or persoanele care nu practică gândirea critică pot deveni, fără să vrea, surse de răspândire a dezinformării.

Pentru a combate acest fenomen, este important să dezvoltăm abilități de gândire critică și să fim atenți la sursele de informații.

Verificarea surselor, autorilor și a conținutului, precum și a datelor știrilor poate ajuta la identificarea și evitarea informațiilor false. Când oamenii sunt expuși la informații false, capacitatea lor de a lua decizii bine informate și raționale este afectată.

Educația media constituie cea mai eficientă și potrivită abordare în combaterea fenomenului fake news și are ca obiective atât dezvoltarea gândirii critice, cât și participarea activa, adică dezvoltarea competențelor practice.

Gândirea critică este gândirea clară, rațională și liberă. Aceasta nu se bazează pe acumularea de informație, ci pe dezvoltarea capacității de a procesa informația printr-un cumul. Diverse mijloacele de educație în media pot combate efectele știrilor false și dezvolta gândirea critică. Gândirea critică nu trebuie confundată cu exprimarea unor pretenții sau nemulțumiri, din contra aceasta promovează gândirea interactivă, prin utilizarea cunoștințelor, abilităților și deprinderilor unor diferite variante și soluții, evitându-se mentalitatea unicului răspuns corect.

Cursurile de alfabetizare mediatică sunt un element esențiale în acest sens. Alfabetizarea media reprezintă capacitatea de a accesa, analiza, evalua și crea conținut în diverse forme media. Programe educaționale care învață oamenii să analizeze și să evalueze critic conținutul media sunt indispensabile îndeosebi în mediul rural.

Cetățenii trebuie să cunoască procesele prin care informațiile sunt produse și distribuite.

Trebuie organizate conferințe, evenimente, seminarii și lecții deschise în școli, universități sau organizații non-guvernamentale care să se concentreze pe înțelegerea conceptelor și efectelor mass-media în general.

Deși conceptul de educație media în Republica Moldova pare a fi unul greu de implementat, ne exprimăm convingerea că există numeroase instrumente de care putem dispune în acest sens și deja avem chiar acțiuni concrete realizate de către instituțiile statului în colaborare cu organizații precum USAID Moldova, Internews în Moldova.

Încă în 2017, Ministerul Educației a aprobat cursul opțional „Educație pentru Media”, iar începând cu 2019 acest curs este predat în toate cele 3 cicluri de educație școlară.  Introducerea cursului de educație pentru media este un prim pas important pentru a educa elevii despre gândirea critică și mass-media. Dar întrucât abilitățile și competențele digitale, pe zi ce trece devin o prioritate din ce în ce mai mare, ne exprimăm convingerea că acest curs ar trebui să devină deja unul obligatoriu, cu un curriculum revizuit și adaptat necesităților societății noastre. Totodată, considerăm necesar să fie aprobate programe de formare pentru profesori. Pregătirea cadrelor didactice pentru a preda eficient și practic în colaborare cu specialiști în domeniu jurnalismului și tehnologiilor informaționale va avea un impact pozitiv semnificativ .

Colaborările nu trebuie să se rezume doar la mediul școlar, acesta trebuie extins și la instituțiile educaționale superioare. Se pot realiza ateliere, cursuri și lecții publice despre media și jurnalism, utilizarea tehnologiei și a platformelor online, aplicații și tutoriale video.

Un grup de deputați ai Parlamentului Republicii Moldova au înregistrat proiectul unei hotărâri pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a mass-mediei pentru anii 2023-2026 și a Planului de acțiuni privind implementarea acestuia. Proiectele au fost elaborate în cadrul unui grup de lucru cu participarea experților Asociației Presei Independente (API), ai Asociației Presei Electronice (APEL), dar și a reprezentanților unor instituții publice și autorități naționale.[3]

Fake news erodează gândirea critică și afectează profund capacitatea individului de a evalua informațiile cu obiectivitate și discernământ. Astfel, într-o lume inundată de informații, este esențial ca oamenii să dezvolte abilități solide de evaluare și interpretare a informațiilor, iar acest lucru devine posibil numai printr-o educația media adecvată.

Cercetările arată că unei știri adevărate îi trebuie de până la 6 ori mai mult timp decât unei știri false ca să atingă același număr de persoane, iar cât privește distribuirea știrile false au cu până la 70% mai mari șanse să se distribuie decât știrile adevărate.[4]

De aceea este atât de important să realizăm că educația media oferă un instrumentar vital pentru a înțelege și a naviga în mediul informațional complex de astăzi. În același timp, implicarea statului și a instituțiilor statale este crucială pentru a asigura o educație media eficientă și accesibilă pentru toți cetățenii. Statul are resursele și capacitatea de a implementa politici și programe educaționale care să promoveze alfabetizarea mediatică în școli, în cadrul comunităților și chiar prin intermediul mediilor de comunicare deținute sau reglementate de stat.

Instituțiile statale pot juca un rol important în reglementarea și promovarea transparenței în mediul digital, impunând standarde mai stricte pentru platformele online și promovând practici de jurnalism etic. De asemenea, ele pot susține inițiativele educaționale, finanțând programe de formare a cadrelor didactice și oferind resurse necesare pentru a consolida abilitățile media ale cetățenilor.

Astfel, combaterea impactului negativ al știrilor false necesită un efort colectiv și continuu de educare și conștientizare. Prin promovarea educației media în școli, la locul de muncă și în cadrul unor comunități, putem să cultivăm cetățeni critici, capabili să distingă între informație veridică și manipulare, construind astfel o societate și un stat de drept mai rezistent la dezinformare și mai orientat spre raționament obiectiv.

[1] https://www.sri.ro/assets/files/publicatii/awareness-fake-news.pdf

[2] https://www.veridica.ro/stiri-false

[3] https://www.api.md/ro/programul-national-de-dezvoltare-a-mass-mediei-pentru-anii-2023-2026-inregistrat-in-parlament/

[4] https://www.science.org/doi/10.1126/science.aap9559

Sursa foto: unsplash.com

LID Flash analiza narațiunilor dezinformatoare bazate pe știri false

/0 Comments/in , /by

LIDFLASH | Dan NICU | expert asociat LID Moldova [22.12.2023]

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Narațiune falsă: PAS a pierdut alegerile locale din 2023

După publicarea rezultatelor preliminare ale alegerilor locale din 5 și 19 noiembrie 2023, care au avut loc pe 5 noiembrie (cu un al doilea tur pe 19 noiembrie), anumite canale de Telegram și site-uri au publicat știri care transmiteau mesajul că PAS a pierdut alegerile, încercând să creeze astfel, o narațiune falsă în scop dezinformator. 

Material analizat: „Moldova se teme de război – partidul pro-european al Maiei Sandu a pierdut lamentabil alegerile locale.” Articolul a apărut pe 20 noiembrie pe canalul de telegram atribuit unui cunoscut analist militar și propagandist rus de origine ucraineană Yuri Podolyaka și a fost republicat de mai multe canale de Telegram din Republica Moldova, printre care cel al deputatului PSRM Bogdan Țîrdea.

Conținut informativ: 

Știrea analizată face câteva afirmații principale:

  • PAS a pierdut categoric alegerile locale.
  • PSRM a luat sub control exclusiv 17 din 32 de „organe locale ale puterii” și 11 din 18 orașe.
  • PAS nu poate crea majorități pe cont propriu în niciun consiliu local.

Tehnica de dezinformare este utilizarea știrilor false cu mesaj similar/identic, componente ale unei narațiuni. 

De ce este falsă narațiunea? Vom analiza afirmațiile materialului în cauză, luându-le rând pe rând pentru a le stabili veridicitatea și a verifica în ce măsură putem vorbi despre o știre falsă.

În primul rând, dacă ne referim la alegația că PAS ar fi pierdut „categoric” sau „lamentabil” alegerile locale, e necesar să examinăm faptele. Iar faptele arată că PAS a obținut cel mai mare număr de voturi acordate în cadrul acestor alegeri. Rezultatele alegerilor demonstrează că partidul de guvernare a obținut 3189 sau 31,91% din mandatele de consilieri de nivel I (comune, orașe, municipii cu excepția Chișinăului și Bălțiului), 357 sau 32,87% din mandatele de consilieri de nivel II (raioane + municipiile Chișinău și Bălți) și 291 sau 32,51% din mandatele de primari (sau 310, adică 34,63% dacă luăm în calcul cei 19 primari aleși independenți dar membri ai echipei PAS). Niciun alt partid/candidat nu a obținut mai multe mandate de primari și consilieri la nivel național. Pe locul doi se plasează PSRM, acest partid obținând 22,84% din mandatele de consilieri de nivel I, 23,57% din mandatele de consilieri de nivel II, și 16,09% din mandatele de primari.

În cifre absolute, din cele 11974 de funcții publice supuse scrutinului, PAS și-a propulsat în funcții 3837 candidați (32,04%), sau 3856 (32,2%) cu primarii aleși ca independenți dar membri ai echipei partidului. În cazul partidului plasat pe locul 2, PSRM, cifrele arată astfel: 2682 de reprezentanți în funcțiile de primari și consilieri de ambele nivele (22,39%). Mai trebuie spus și că în 19 din cele 32 de raioane ale Republicii Moldova, PAS a luat locul întâi după numărul de voturi acordate listei partidului la consiliile raionale.

Datele expuse demonstrează că PAS, partidul plasat pe locul unu ca reprezentare, l-a devansat pe cel aflat pe poziția secundă, PSRM, cu 1174 de mandate obținute, sau cu 9,81%. Or, în orice scrutin, fie parlamentar sau local, partidul care obține cele mai multe voturi și cea mai extinsă reprezentare în situația post electorală este considerat câștigător al alegerilor. Prin urmare, PAS este câștigător al alegerilor locale. Cifrele arată asta. 

Desigur, există nuanțe importante care trebuie luate în calcul. Este adevărat că PAS nu a acumulat majorități absolute (peste 50%) în niciunul dintre raioane, și este la fel de adevărat că nu a reușit să-și impună candidatul la funcția de primar în niciunul din cele 11 orașe cu statut de municipiu, inclusiv în municipiul Chișinău. Prin urmare nu putem discuta despre o victorie covârșitoare a partidului de guvernământ. Însă analiștii care, comparând rezultatele PAS la alegerile parlamentare din 2021 cu cele din prezent, trag concluzia că acest partid a pierdut alegerile, preferă să evite realizarea unei comparații cu alegerile locale din 2019, când Blocul ACUM, din care făcea parte și PAS, a luat puțin peste 20% din mandatele de toate nivelurile. Dacă scoatem din calcul reprezentanții din 2019 ai Partidului Demnitate și Adevăr, putem spune că în comparație cu precedentele rezultate de la alegerile locale, PAS aproape că și-a dublat cota de control a mandatelor de aleși locali. Și cu toate că nu a reușit să obțină majorități de peste 50% în vreun consiliu raional, se pot realiza coaliții cu reprezentanții altor forțe politice pro-europene, ceea ce deja se și întâmplă. În cel puțin 16 raioane, adică jumătate, PAS are șanse însemnate să participe la exercitarea puterii locale de nivel raional în calitate de vioară întâi, ca forță politică deținătoare a majorității relative în consiliile raionale. 

Ierarhizarea mandatelor de primari în funcție de mărimea și importanța localității are sens, și emiterea judecăților legate de victoria sau eșecul unei forțe politice la nivel național în funcție de controlarea acestor localități este justificată, însă doar până la un punct. Or, când ai, pe de o parte, un anumit număr de orașe cu primării controlate de reprezentanții opoziției (peste 20 din 35), iar pe de altă parte peste 300 de localități, fie și rurale, din peste 800, controlate de reprezentanți ai partidului puterii/afiliați acestuia, nu poți vorbi despre un „eșec total și lamentabil” al partidului puterii. Coroborând aceste rezultate cu cele din consiliile raionale, obținem un tablou în care PAS nu deține o majoritate covârșitoare a reprezentanților administrațiilor publice locale în funcție de afilierea lor politică, însă este oricum partidul cel mai bine reprezentat la nivel național.

Cazul municipiului Chișinău este diferit, candidatul PAS Lilian Carp a pierdut la diferență mare de scor în fața lui Ion Ceban, însă la votul politic pentru consiliul municipal, partidul lui Ceban, Mișcarea Alternativa Națională a devansat PAS cu doar 0.22% (33,10% pentru MAN versus 32,88% pentru PAS, sau 85162 vs 84614 voturi, diferență de 548), ambele forțe obținând câte 20 de mandate de consilieri din 51, adică 39,21%. Prin urmare, cu toate că tehnic vorbind MAN a învins PAS în municipiul Chișinău, diferența minimă de scor a adus cele două partide la egalitate în consiliul municipal, astfel putem spune că acestea, de fapt, mai curând și-au împărțit victoria la votul politic. 

Examinând în ansamblul său materialul analizat, este important să observăm că acesta îmbină falsuri depline (PSRM nu controlează 17 din 32 de raioane în urma acestor alegeri), inexactități (consiliile raionale sunt numite „consilii locale”), și informații reale (rezultatele alegerilor prezidențiale din 2020 și parlamentare din 2021) pentru a face materialul credibil și a transmite mesajul subliminal – populația Republicii Moldova respinge guvernarea PAS și își dorește să fie alături de Rusia, care servește interesele Moscovei. Or, în condițiile unui vot cumulat în favoarea partidelor pro-ruse de 30-35% la ultimele scrutine electorale, inclusiv la cel local din 2023, această aserțiune este falsă. Astfel, putem concluziona că materialul analizat poartă semnele distinctive ale prezenței unui mesaj dezinformator, care ia forma unei știri false cu conținut pretins analitic.  

Gândirea critică, instrument de minimizare a impactului știrilor false

/0 Comments/in , , /by

text de Dan Nicu

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Libertatea presei este unul dintre principiile care stau la baza tuturor democrațiilor contemporane. De aceea, ea este prevăzută în constituțiile și cadrul normativ al tuturor țărilor democratice. Însă în era generalizării schimburilor de informații în mediul online și al proliferării rețelelor de socializare care produc schimbări substanțiale în activitatea instituțiilor de media, actori statali sau non-statali rău-intenționați dobândesc tot mai multe instrumente pentru punerea la punct a unor operațiuni de influențare în masă a opiniei publice în direcția dorită de aceștia, cu potențiale intenții de a destabiliza state și chiar regiuni întregi. Instrumentul specific de organizare și alterare a mesajelor și narațiunilor prin care se realizează aceste operațiuni, propaganda, nu este unul nou și a fost descris în detalii pe parcursul secolului XX, fiindu-i dedicate multe studii și cercetări. Însă mecanismul prin care mesajele propagandistice tipic dezinformatoare[1] ajung să fie diseminate într-o perioadă scurtă de timp către părți largi ale publicului, să fie crezute și să ajungă parte din viziunea grupurilor-țintă asupra lumii s-a schimbat în prezent. Este vorba despre știrile false, un subiect al cărui actualitate este în continuă creștere, mai ales în regiunea Europei Centrale și de Est după etapele de agresiune rusă împotriva Ucrainei din 2014 și 2022. În cele ce urmează, vom examina pe scurt fenomenul știrilor false și vom oferi o perspectivă asupra căilor de a minimiza efectul acestora.

Știrile false și efectul camerei de rezonanță comunicațională

Folosirea procedeului bending the truth (distorsionarea, manipularea adevărului) pentru câștig politic nu este o practică nouă. Istoria utilizării sale merge înapoi în timp în antichitate, asemănările sale cu propaganda contemporană neputând fi neglijate. Împăratul roman Octavian a folosit o campanie eficientă de dezinformare pentru a-și asigura victoria asupra lui Marcus Antonius în ultimul război al Republicii Romane. El și-a schimbat numele în „Augustus”, asigurându-și un „rebranding” al său ca moștenitor al lui Caius Iulius Caesar și deținător al grației divine, o practică care a fost continuată de toți ceilalți împărați romani.

Un material tipic de știri false răspândește în mod deliberat dezinformarea și poate servi pe post de „pixel” într-o imagine generalizată a propagandei (tipic maligne) ca instrument de destabilizare. Apare de obicei în spațiul cibernetic, folosind instrumente pentru a crea bloguri/site-uri (WordPress) și rețele sociale (Facebook, Twitter). Asemănările cu propaganda distorsionează adevărul, adesea pentru dezechilibrarea emoțională a grupului-țintă și manipularea opiniilor și, în cele din urmă, acțiunile în direcția dorită. Răspândirea știrilor false este o practică care imită cadrul de știri și creează un conținut care este, de regulă, spectaculos, cu scopul de a atrage vizualizări și de a stârni comentarii. Se folosesc titluri care conțin exagerări și detalii senzaționale, sursele fiind fie lipsite de credibilitate, fie inexistente. Sunt urmărite două obiective care pot exista independent unul de celălalt: câștig financiar și răspândirea de informații false. Chiar dacă știrile false sunt create exclusiv cu scopul de a câștiga bani atrăgând utilizatori pe domenii virtuale, ele oricum răspândesc informații false și, prin urmare, dezinformează în masă.

Apariția știrilor false în accepțiunea lor din ziua de astăzi a fost posibilă doar odată cu revoluția din mass-media socială în jurul anului 2007. Apariția rețelelor sociale (Facebook, Twitter și altele) a permis oamenilor să facă schimb de informații într-un ritm care până atunci era de neimaginat, în timp ce platforme precum WordPress au permis oricui să creeze cu ușurință un site dinamic și viabil. Astfel, costul de publicare a articolelor, pe WordPress sau alte platforme gratuite similare, și partajarea lor pe rețelele sociale a scăzut la aproape zero, iar posibilitatea de a câștiga bani din postarea de publicitate, distribuirea și atragerea utilizatorilor pentru a ridica numărul accesărilor („Clickbait”) a devenit tentantă.

Indiferent dacă știrile false sunt difuzate cu scopul de a câștiga bani sau de a disemina informații false, ambele reușesc să creeze fracturi în realitatea socială și să genereze „reziduuri informaționale” care, deși nu pot convinge, generează un zgomot de fond care împiedică circulația liberă a informațiilor veridice. Prin urmare, fluxul de informații aglomerat devine un câmp minat încărcat cu „bombe informaționale” în care scade continuu credibilitatea mass-mediei consacrate și bine-intenționate, care acționează conform regulilor jurnalistice standard și codului deontologic, obținând informații din mai multe surse și verificându-le.

Nu există încă foarte multe lucrări științifice care să descrie fenomenul știrilor false. Acest lucru se datorează faptului că fenomenul în forma lui contemporană este relativ nou, deoarece știrile false sunt legate de dezvoltarea rețelelor sociale. Mai ales după alegerile prezidențiale americane din 2012, Facebook a introdus noi instrumente pentru a-și ajuta utilizatorii să citească și să împărtășească știri într-un mod simplu și rapid, sperând că oamenii vor dobândi o perspectivă obiectivă asupra realității din jur. În mod ironic, inovațiile tehnologice ale Facebook și bunele intenții ale strategilor companiei au stimulat dezvoltarea știrilor false, cu un vârf de diseminare a știrilor false în jurul campaniei pentru alegerile prezidențiale americane din 2016. Ca atare, fenomenul a început să fie analizat în lucrări publicate în reviste științifice până la începutul anului 2017. Printre aceștia, „Scientific American” a publicat un articol științific în februarie 2017, intitulat „How to Stamp Out Fake News”. Autorul, David Pogue, oferă o perspectivă mai largă asupra acestui fenomen, prin câteva idei principale.[2]

„Papa Francisc șochează lumea, îl sprijină pe Donald Trump”, „Agent FBI suspectat a fi implicat în publicarea e-mailurilor lui Hillary Clinton găsit mort, aparent s-a sinucis”, sunt doar câteva dintre titlurile știrilor false care au apărut în timpul campaniei electorale prezidențiale din Statele Unite ale Americii. Aceste titluri nu au apărut în publicații de prestigiu, care controlează surse, și au fost cel mai probabil scrise de tineri din Macedonia. Știrile false au servit drept momeală pentru utilizatorii naivi pentru a-i atrage pe site-urile de știri false, unde adolescenții câștigau bani prin vânzarea de publicitate online. Comparând primele 20 de știri false și primele 20 de știri adevărate, cele false au obținut mult mai multe opinii și, prin urmare, este posibil ca aceste știri false să fi afectat rezultatul alegerilor. Amintim că 44 % din populația matură a SUA citește știri pe Facebook, locul preferat al știrilor false.

Autorul pune o întrebare simplă: „Nu putem pur și simplu să le cerem celor de pe Facebook și Twitter să blocheze știrile false?” Și răspunsul pe care îl dă se bazează pe aspectul filosofic al întrebării. Cei responsabili de Facebook cred că identificarea adevărului este un proces mult mai complex și mai complicat decât se credea de obicei. Mulți utilizatori ar denunța știrile adevărate ca fiind false doar pentru că nu sunt de acord cu ele și invers, alți utilizatori ar considera că o știre falsă este adevărul, deoarece s-ar potrivi într-o teorie a conspirației în care acești oameni cred sau, pur și simplu, cred că mesajul știrii este adevărat.[3]

David Pogue consideră că problema este mai gravă: „Pe rețelele de socializare, decideți singuri pe cine urmăriți, ale cui postări citiți. Pe Facebook aceștia sunt prietenii tăi, pe Twitter – oamenii pe care alegi să îi urmărești. În ambele cazuri, urmăriți oameni cu opinii precum cele pe care le aveți deja. Cu alte cuvinte, nu alegeți ce vreți să citiți, ci alegeți doar ce perspectivă a lucrurilor să vedeți. Construiți o „echo chamber”  în jurul vostru, iar realitatea se distorsionează. Considerăm că știrile false sunt strâns legate de fenomenul menționat anterior – camera de rezonanță comunicațională. Credem că acestea au creat contextul potrivit pentru știrile false să dezvolte forța necesară pentru a pătrunde în mediul online și pentru a-l corupe, din punctul de vedere al transmiterii informațiilor.”

Efectul camerei de rezonanță comunicațională „echo chamber”, care este de obicei numită „bulă” (ca în grupul de persoane cu care o persoană comunică de obicei pe social media) a fost studiat temeinic timp de cinci ani, începând cu 2012, de către un grup de cercetători de la IMT School for Advanced Studies din orașul Lucca, Italia. Acești oameni de știință au ajuns la câteva concluzii care nu numai că arată cum are loc efectul camerei de rezonanță, ci explică și apariția unui context adecvat pentru ca fenomenul știrilor false să se dezvolte și să preia spațiul cibernetic:

  1. Mediul cibernetic a contribuit la crearea unui efect de „cameră de rezonanță”, în care dezinformarea prosperă și se perpetuează.
  2. Cercetarea a ajutat la descoperirea faptului ca utilizatorii retelelor sociale îmbrățișează informații false atâta timp cât le întăresc convingerile preexistente. Confruntându-se cu probleme globale complexe, reprezentanții tuturor categoriilor educaționale aleg să creadă explicații compacte, dar false, care identifică în mod clar și tangibil elementul vinovat pentru apariția problemei.
  3. Din păcate, încercările de a dezvălui credințele false par adesea doar să le întărească, iar oprirea răspândirii dezinformării este o problemă fără soluții simple.[4]

În concluzie, efectul camerei de rezonanță a condus la instalarea unui comportament consumerist în rândul utilizatorilor rețelelor sociale, ceea ce implică selectarea produselor informaționale în funcție de propriile predilecție și convingeri, elementul de veridicitate (primordial în cazul știrilor) devenind inutil. Această schimbare a preferințelor consumatorilor a făcut loc dezvoltării rapide a fenomenului știrilor false.

Aspecte legale ale contracarării știrilor false în Republica Moldova

      În premieră, în legislația Republicii Moldova sunt definite știrile false, chiar dacă indirect. Cu toate că procesul se află abia la început, în legislație a fost introdus deja conceptul de acțiuni de manipulare a informațiilor, iar scrierea și răspândirea știrilor false este una din aceste acțiuni.

       În legea privind Centrul pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării este prevăzută următoarea definiție, apropiată conceptual și semantic de știrile false (fake news):

acțiuni de manipulare a informațiilor și ingerințe străine – eforturi intenționate și coordonate ale entităților străine, cum ar fi guverne, agenții ale acestora sau actori nonstatali, de a manipula sau influența opinia publică, informațiile sau narațiunile într-o altă țară în scopul atingerii propriilor lor obiective strategice, politice sau ideologice și care sunt de natură să cauzeze prejudicii securității și intereselor naționale definite prin acte normative (art.4).[5]

În același timp, proiectul Strategiei securității naționale aflat în proces de adoptare prevede, la punctul 19.1, următoarea amenințare la adresa securității Republicii Moldova: „Operațiunile de tip hibrid desfășurate de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova în domeniile politic, economic, energetic, social, informațional, cibernetic etc., cu scopul subminării ordinii constituționale, deraierii cursului european al țării și/sau dezintegrării statului.”.[6] Observăm că această definiție include sintagma „operațiune de tip hibrid în domeniul informațional”, iar componentele acesteia sunt, printre altele, știrile false, folosite ca instrument de dezinformare în masă prin replicare și diseminare pe rețelele de socializare online. Evident că nu doar actorul statal nominalizat în pasajul citat este capabil de operațiuni de influențare malignă prin intermediul știrilor false, însă în cazul Republicii Moldova autoritățile se concentrează pe sursa inspiratoare și motivatoare a respectivelor acțiuni de destabilizare prin folosirea mediului informațional cea mai apropiată de noi, care ne vizează în mod direct și care ne-a transformat țara, în ultimii ani, într-o țintă a războiului ei hibrid în care destabilizarea informațională este doar unul dintre procedee.

Este de așteptat ca procesul de conceptualizare legală a combaterii fenomenului știrilor false să avanseze, eventual cu includerea în cadrul normativ inclusiv a unor sancțiuni pentru propagarea activă și țintită a știrilor false cu scop de dezinformare în masă. O asemenea evoluție ar fi de natură să contribuie la consolidarea securității naționale și a siguranței cetățeanului în fața

Gândirea critică și utilitatea ei pentru combaterea știrilor false

Cunoscutul ONG educațional Politeia (România) oferă următoarea definiție conceptului de gândire critică”: „Gândirea critică este gândirea clară, rațională și liberă. Aceasta nu se bazează pe acumularea de informație, ci pe dezvoltarea capacității de a procesa informația. Sub umbrela gândirii critice intră următoarele capacități:

  • de a identifica, înțelege și realiza conexiuni logice între idei și argumente proprii,
  • de a detecta greșeli de raționament în argumente și prezentări,
  • de a rezolva probleme cu grad sporit de dificultate,
  • de a înțelege relevanța și importanța unor idei,
  • de a identifica contextul și implicațiile unui argument sau ale unei idei,
  • de a identifica, construi și înțelege justificările din spatele unor opinii, argumente sau credințe
  • de a construi argumente și idei noi pe baza celor acumulate până la momentul actual
  • de a distinge între fapte, opinii și judecăți de valoare.”[7]

Definiția oferită de către Fundația pentru Gândire Critică (SUA) este asemănătoare cu precedenta, însă mai sintetică și cuprinzătoare. Astfel, gândirea critică este „procesul disciplinat din punct de vedere intelectual de conceptualizare, aplicare, analizare, sintetizare și/sau evaluare activă și abilă a informației colectate sau generate prin observare, experimentare, reflecție, gândire sau comunicare ca ghid către credință și acțiune. În forma ei exemplară, se bazează pe valori intelectuale universale (…): claritate, acuratețe, precizie, consistență, relevanță, dovezi solide, bună motivație, profunzime, larghețe și echitate.”[8]

            Prin urmare, gândirea critică este un procedeu care presupune ca receptorul știrii potențial false (a oricărei știri, de fapt) să își pună sieși întrebarea dacă i se pare credibil conținutul ei, în funcție de elemente specifice ale mesajului. Aspectele sensibile care trebuie avute în vedere sunt: prezența dovezilor factologice, nu doar a afirmațiilor, prezența unor opinii avizate din partea specialiștilor în domeniu – de regulă ar trebui să exise și minim o a doua opinie luată vizavi de subiectul expus, limbaj și formulări echilibrate, ton relativ neutru, fără persistența unor judecăți de valoare neargumentate. Dacă receptorul știrii, adică persoana care o citește, are îndoieli, în urma acestui proces preliminar de analiză, în legătură cu veridicitatea știrii, trebuie să procedeze la deconstruirea mesajului acesteia și analizarea sub aspectul corespunderii cu realitatea a elementelor de bază ale mesajului. Procesul de investigare prin care se realizează verificarea se numește factchecking (verificarea faptelor) și se află printre domeniile de activitate a multor organizații non-guvernamentale, dar este, de asemenea, parte din efortul instituțiilor unor entități statale și supra-statale precum, de exemplu, Uniunea Europeană, de a-și construi comunicarea strategică pe direcția contracarării știrilor false. Astfel, Serviciul European de Acțiune Externă (instituția care exercită funcțiile unui minister de afaceri externe al UE) a înființat grupul operativ East Stratcom – o echipă de experți în comunicare, jurnalism, științe sociale și studii ruse care monitorizează comunicarea autorităților și presei din Rusia pentru a detecta, expune și contracara știrile false care compun narațiunile de dezinformare promovate de Kremlin pentru destabilizarea statelor-țintă, printre care se numără și Republica Moldova.[9] East Stratcom elaborează periodic buletine și materiale analitice care pot fi accesate gratuit în diferite limbi și care contribuie semnificativ la sporirea rezilienței cetățenilor statelor europene în fața războiului hibrid al Federației Ruse împotriva lumii occidentale în care dezinformarea militarizată este un instrument semnificativ.

            Din păcate, după cum am mai menționat în acest material, oprirea răspândirii dezinformării, care are ca vehicul principal știrile false, este o problemă fără soluții simple. Ea nu poate fi abordată decât incremental, treptat, prin promovarea aplicării metodelor și procedeelor gândirii critice la consumul de informații procesate în mediul online (dar și offline, din presa tradițională, care adesea își formează conținutul informativ tot din surse din spațiul cibernetic). Generalizarea utilizării gândirii critice în analiza materialelor de presă nu se poate realiza decât prin campanii de alfabetizare media (media literacy) la diferite nivele, dar în principal în sistemele de educație formală și informală. De aceea, este esențială comunicarea și cooperarea strânsă între instituțiile publice (Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Audiovizualului și altele) și organizațiile non-guvernamentale cu activități în domeniul media literacy. Doar o populație educată și conștientă va fi în stare să se apere la nivel individual de efectul malign al știrilor false, minimizând efectul acestora la nivel societal.

[1] Aceste mesaje conțin unele părți veridice, altele false și multe interpretări tendențioase făcute să pară convingătoare prin diferite procedee de rupere a firului logic – confundarea cauzelor cu efectele și invers, crearea de corelații false cărora li se atribuie semnificații inexistente, etc.

[2] David Pogue. How to Stamp Out Fake News. In: Scientific American. Feb/2017, Vol. 316, Issue 2, p24.

[3] Ibidem.

[4] Quattrociocchi, Walter. Inside the Echo Chamber. In: Scientific American. Apr 2017, Vol. 316 Issue 4, p 60-63.

[5] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=138661&lang=ro

[6] https://presedinte.md/app/webroot/uploaded/Proiect%20SSN_2023.pdf

[7] https://politeia.ro/gandirea-critica/

[8] https://www.criticalthinking.org/pages/defining-critical-thinking/766

[9] https://euvsdisinfo.eu/ro/about-ro/