Cât de bine cunoști despre sprijinul UE pentru Moldova? Participă la quizz și află acest lucru

/0 Comments/in , /by

Te-ai gândit vreodată cât de mult contribuie Uniunea Europeană la dezvoltarea Republicii Moldova? Programele și ajutoarele oferite de UE au un impact direct asupra vieții de zi cu zi a moldovenilor, iar acum poți descoperi mai multe despre acest subiect și despre importanța participării la referendum printr-un quizz interactiv și informativ.

Accesează quizul aici: lidmoldova.org/quiz

Prin diferite proiecte și inițiative, Uniunea Europeană sprijină Republica Moldova în numeroase moduri, îmbunătățind viața fiecărui cetățean. De la infrastructură modernizată, la servicii sociale mai bune și oportunități de dezvoltare pentru tineri, impactul este vizibil peste tot.

De ce ar trebui să completezi acest quizz? Iată 3 motive clare:

  1. îți testezi cunoștințele despre UE și Moldova – chiar dacă ai auzit despre sprijinul european, acest quizz te va ajuta să afli detalii noi despre investițiile, programele și oportunitățile create de Uniunea Europeană pentru țara noastră;
  2. descoperi impactul ajutoarelor europene – fie că este vorba de infrastructură, educație, sănătate sau agricultură, sprijinul UE este peste tot. Quizzul îți va arăta cum aceste ajutoare îți influențează viața de zi cu zi;
  3. îți înțelegi rolul în parteneriatul cu UE – cunoașterea mai bună a relației dintre Moldova și Uniunea Europeană te poate ajuta să devii un cetățean mai informat și mai implicat în dezvoltarea țării.

Quizzul este o modalitate excelentă de a afla mai multe și despre referendum. Completarea acestuia nu durează mult, însă vei putea învăța lucruri utile și surprinzătoare.

Accesează quizzul acum: lidmoldova.org/quiz

Libertate sau haos? Cum arestarea lui Pavel Durov poate redefini viitorul internetului

/0 Comments/in , , , , , , /by

Articol scris de: Nicolae Tibrigan, Expert Asociat LID Molova

Libertate sau haos? Cum arestarea lui Pavel Durov poate redefini viitorul internetului. Arestarea lui Pavel Durov pe aeroportul Le Bourget din Franța este mai mult decât un simplu eveniment senzațional; este un punct de răscruce în dezbaterea globală privind rolul și responsabilitatea platformelor digitale în era informațională.

Pe măsură ce rețelele sociale și aplicațiile de mesagerie au devenit coloane vertebrale ale comunicării moderne, dilema între protejarea libertății individuale și asigurarea securității colective a devenit tot mai acută.

În doar câteva zile, Pavel Durov a devenit pentru unii un simbol al rezistenței digitale. Dar este în realitate așa? Pentru a răspunde la această întrebare, propun să facem o incursiune în trecutul plin de controverse al acestui personaj, punând accent pe viața și formarea sa.

Pavel Durov: controversele unui filolog care știe limbajul calculatoarelor

Pavel Durov este una dintre cele mai fascinante figuri ale tehnologiei contemporane, un om definit prin paradoxuri și controverse. Paradoxal, dar numele său, „Durov”, derivă de la cuvântul rusesc „duri”, ceea ce mai înseamnă și „prostie” sau „nebunie”, departe de a se încadra în aceste categorii. Dar, ca orice geniu, ar putea fi plasat undeva la mijloc.

Recunoscut pentru inteligența sa ascuțită, capacitatea de a organiza și a ridica businessuri tehnologice din nimic, precum și pentru abilitățile sale de negociere, Durov a fost etichetat drept un lider dur, dar eficient.

Cu toate acestea, dacă inteligența sa cognitivă este indiscutabilă, inteligența sa emoțională a ridicat de-a lungul timpului numeroase semne de întrebare. Despre Pavel Durov s-au scris cărți, iar în Rusia se plănuiește chiar se să toarne și un serial biografic.

Se naște în 1984, în Sankt Petersburg, pe atunci Leningrad, într-o familie de profesori universitari. Primii ani de școală i-a petrecut în Italia, unde tatăl său lucra, dar familia s-a întors în Rusia, unde Pavel a urmat cursurile unui gimnaziu pentru copii supradotați, afiliat Universității de Stat din Sankt Petersburg.

Deși s-a specializat în filologie și traduceri din limba engleză, pasiunea lui Durov a fost întotdeauna tehnologia. Povestea sa este presărată cu legende, cum ar fi incidentul din timpul gimnaziului când, supărat pe profesorul de informatică, a reușit să spargă rețeaua școlii și să afișeze imaginea acestuia pe toate calculatoarele, cu mesajul amenințător „Must die”. Această anecdotă ilustrează perfect dualitatea personalității lui Durov: un filolog cu o afinitate profundă pentru calculatoare și hacking.

Inspirația pentru prima sa mare realizare în domeniul tehnologiei a venit dintr-o sursă familiară multora: Facebook. Un prieten întors din Statele Unite i-a povestit despre noua rețea socială americană, iar Durov a văzut imediat potențialul unui astfel de concept în Rusia. Așa a luat naștere VKontakte, un „Facebook rusesc”, al cărui nume a fost inspirat de un jingle al unui radio din Moscova și înseamnă „În contact”.

Deși au existat acuzații că a copiat ideea de la Mark Zuckerberg, Durov a negat vehement acest lucru, susținând că, de fapt, unele dintre inovațiile sale au fost ulterior adoptate de Facebook. Sub conducerea sa, VKontakte a devenit rapid cea mai importantă rețea de socializare din Rusia și din fostele state sovietice, inclusiv Ucraina și Kazahstan.

În scurt timp, succesul său l-a transformat într-o figură proeminentă a internetului rusesc (Runet), dar nu fără controverse. Un incident notoriu a avut loc când Durov a fost acuzat că ar fi lovit un polițist cu mașina în Moscova, dar a scăpat fără consecințe penale. Altădată, a lansat avioane de hârtie cu ruble lipite pe ele de la fereastra biroului său, provocând un haos în stradă. Aceste gesturi extravagante au atras atenția presei și au consolidat imaginea sa de rebel.

Când gigantul rus Mail.ru a încercat să preia controlul VKontakte, Durov a răspuns publicând o fotografie cu degetul său mijlociu, blocând astfel negocierile. Însă, în fața presiunilor Kremlinului, Durov nu a putut să reziste. În 2014, și-a vândut toate acțiunile și a părăsit Rusia, invocând refuzul de a oferi FSB-ului (fostul KGB) informațiile personale ale utilizatorilor VKontakte.

După plecarea din Rusia, Durov și-a concentrat atenția pe un nou proiect, Telegram, o aplicație de mesagerie criptată care a devenit rapid un concurent serios pentru WhatsApp. De fapt, aplicația a fost mai mult un refugiu pentru cei care căutau să scape de cenzură și de supravegherea guvernamentală.

Însă, succesul platformei a atras și atenția celor care au văzut în această libertate neîngrădită o oportunitate de a desfășura activități ilegale fără teama de repercusiuni. De data aceasta, Durov nu a creat doar o simplă copie, ci a adus îmbunătățiri semnificative: spațiu în cloud pentru imagini și documente, criptomonedă integrată și o promisiune de securitate absolută a comunicațiilor.

Telegram a fost construit cu ajutorul fratelui său, Nikolai Durov, un geniu al matematicii și informaticii, care a conceput codul aplicației. Pavel Durov a subliniat în repetate rânduri că mesajele de pe Telegram nu pot fi citite de autorități, susținând că nici măcar el nu are acces la ele.

Această promisiune de securitate și confidențialitate a atras milioane de utilizatori din întreaga lume, inclusiv în timpul războiului din Ucraina, când Telegram a devenit una dintre principalele surse de informații de la fața locului, dar și un spațiu propice pentru răspândirea dezinformării și propagandei de război (Z-propaganda).

Când Rusia a invadat Ucraina în 2022, Durov a numit conflictul „război”, în contrast cu narativul oficial al Kremlinului, care îl denumea „operațiune militară specială”. El a descris războiul ca pe „o tragedie personală”, dezvăluind că are rădăcini ucrainene. Telegram a devenit un instrument esențial în răspândirea informațiilor despre conflict, atrăgând astfel și mai mulți utilizatori, inclusiv diverși propagandiști și corespondenți de război pro-Kremlin (Z-voenkorî)

Care este punctul principal al poveștii lui Durov? Că toți cei care sunt obișnuiți să folosească Telegram pentru conversații sensibile ar trebui să șteargă chiar acum acele discuții și să nu mai continue de acum încolo. Pentru că Durov a fost închis pentru a obține cheile.Și acesta are de gând să le dea.
Margarita Simonian, propagandistă pro-Kremlin

Chiar și președintele ucrainean Volodimir Zelenski folosește frecvent Telegram pentru a-și distribui mesajele, oarecum ironic având în vedere că prima rețea socială a lui Durov, VKontakte, fusese blocată în Ucraina. Între timp, VKontakte se află sub controlul deplin autorităților rusești, iar utilizatorii din Rusia știu că orice comentariu critic la adresa Kremlinului poate ajunge direct la agenții zeloși de la FSB.

Totuși, în ciuda declarațiilor sale anti-Kremlin, Durov nu a reușit să scape de suspiciunile legate de posibilele sale legături cu autoritățile ruse. În 2014, autoritățile ruse au încercat să blocheze Telegram, dar fără succes. Protestele populare au împiedicat această măsură, iar Roskomnadzor, autoritatea de reglementare a internetului din Rusia, a lăsat în aer decizia unui judecător de a bloca Telegram. Cu toate acestea, aplicația a continuat să fie utilizată de instituțiile de stat ruse, care și-au deschis canale oficiale pe această platformă.

În același timp, Fratele lui Durov este încă asociat cu Institutul de Matematică al Academiei Ruse de Științe, iar speculațiile despre o posibilă întâlnire între Pavel Durov și Vladimir Putin la Baku, Azerbaidjan, au alimentat și mai mult controversele. Deși întâlnirea nu a fost confirmată, aceste speculații nu au dispărut și realimentează diverse conspirații printre comentatorii ruși.

Arestarea sa recentă în Franța a ridicat noi întrebări. Pavel Durov a obținut cetățenia franceză după plecarea din Rusia, un proces învăluit în mister. Nu există informații clare despre cum și de ce a primit acest pașaport, mai ales având în vedere că nu are legături evidente cu Franța.

Motivele arestării sale sunt variate și complexe. Unul dintre ele este legat de utilizarea Telegram de către teroriști pentru a comunica și a transfera criptovalută fără a fi detectați. De asemenea, lipsa moderării conținutului pe Telegram a permis proliferarea unor activități ilegale, cum ar fi pedofilia și traficul de persoane, ceea ce a atras critici asupra platformei.

În fine, Pavel Durov rămâne o figură enigmatică, un om al contrastelor care provoacă admirație, dar și controverse în egală măsură. Viața sa, de la studentul filolog pasionat de hacking la liderul global în tehnologie, este o poveste fascinantă, dar și un exemplu al complexităților și provocărilor din lumea modernă a internetului.

Telegram – binecuvântarea sau blestemul lui Durov?

Telegram, cu criptarea sa puternică și politica sa de neintervenție, s-a dovedit a fi o unealtă indispensabilă pentru activiști, jurnaliști și disidenți politici. A devenit un instrument crucial în lupta împotriva regimurilor opresive, oferind o platformă sigură pentru exprimarea unor opinii care, altfel, ar fi putut fi suprimate. Această „neutralitate binevoitoare” a reușit să facă din Telegram un simbol al rezistenței digitale și un bastion al libertății de exprimare.

Cu toate acestea, această libertate a avut un cost. Absența aproape totală a moderării a transformat Telegram și într-un teren fertil pentru infracțiuni grave. Traficanți de droguri, rețele de crimă organizată și extremiști de diverse orientări au găsit în Telegram un refugiu în care pot opera fără teamă de repercusiuni. Această situație a condus la întrebări serioase despre responsabilitatea pe care ar trebui să o aibă platformele de mesagerie și despre limitele libertății digitale.

Cazul lui Durov aduce în prim-plan o problemă mai largă: în ce măsură platformele digitale ar trebui să fie responsabile pentru conținutul găzduit pe ele? În mod tradițional, companiile de tehnologie s-au străduit să își păstreze un statut de „intermediari neutri”, refuzând să se implice în moderarea conținutului sau în reglementarea comportamentului utilizatorilor. Această poziție a fost adesea justificată prin necesitatea de a proteja libertatea de exprimare și de a preveni cenzura.

Însă, pe măsură ce internetul a devenit mai omniprezent, această abordare a început să pară din ce în ce mai insuficientă. Infracțiunile cibernetice, propaganda extremistă și dezinformarea au escaladat, iar lipsa de reglementare a permis acestor fenomene să se răspândească rapid. În acest context, refuzul lui Durov de a coopera cu autoritățile europene sau de a implementa măsuri de moderare pe Telegram este văzut de unii ca o abdicare de la responsabilitatea socială.

Arestarea lui Durov ridică întrebări fundamentale despre natura libertății în era digitală. Într-o lume interconectată, unde informația circulă liber și instantaneu, este nevoie de o regândire a conceptului de libertate. Libertatea absolută, neîngrădită de reguli sau responsabilități, poate duce la haos. Pe de altă parte, un control prea strict ar putea sufoca inovarea și ar putea duce la abuzuri de putere.

În această dilemă, este mult mai important să găsim un echilibru, decât să menajăm extremele prin biasuri cognitive personale. Desigur că guvernele trebuie să respecte libertatea de exprimare și confidențialitatea utilizatorilor, dar în același timp, trebuie să asigure protecția cetățenilor lor împotriva abuzurilor. Platformele de mesagerie, cum este Telegram, trebuie să accepte că, odată ce ating o masă critică de utilizatori, devin parte integrantă a societății și trebuie să își asume responsabilitatea pentru impactul pe care îl au.

Reflecții finale despre viitorul internetului

Totuși, aici se impune și o întrebare crucială: care sunt consecințele pentru viitorul internetului? Arestarea lui Durov ar putea fi un moment de cotitură pentru modul în care guvernele și societatea percep și încearcă să reglementeze internetul. Este clar că nu mai putem vorbi despre internet doar ca despre un spațiu al libertății absolute. Pe măsură ce rețelele sociale și platformele de mesagerie devin tot mai influente, presiunea asupra acestora de a modera conținutul și de a colabora cu autoritățile va crește.

Într-o lume unde internetul nu mai este doar un loc al ideilor libere, ci și un teren de joacă pentru forțe maligne, echilibrul dintre libertate și responsabilitate devine un punct-cheie. Pavel Durov, prin refuzul său de a modera Telegram, a adus această problemă în prim-plan. Arestarea sa nu este doar un eveniment izolat, ci un semn că lumea digitală intră într-o nouă eră, una în care libertatea va trebui să fie echilibrată cu responsabilitatea socială, iar platformele digitale vor trebui să-și redefinească rolul în societate.

Există, de asemenea, teorii ale conspirației conform cărora autoritățile franceze ar încerca să îl forțeze pe Durov să predea cheile decriptării mesajelor de pe Telegram. Interesant este că reacția Kremlinului la arestarea sa a fost negativă, cu proteste oficiale din partea diplomaților ruși la Paris, ajungând chiar să le ordone funcționarilor ștergerea conversațiilor din aplicație. Chiar și oponenții Kremlinului, inclusiv susținătorii lui Navalnîi, au condamnat arestarea, subliniind complexitatea situației.

În cele din urmă, Durov poate fi considerat atât un „erou al libertății digitale”, cât și o figură controversată, acuzată că oferă o platformă pentru activități ilegale. Arestarea sa în Franța nu face decât să adâncească misterul și să ridice noi întrebări despre rolul său real în peisajul global al tehnologiei și al geopoliticii.

Viitorul său rămâne incert, dar un lucru este sigur: Pavel Durov nu mai este un personaj care să fie ignorat. Va continua să fie în centrul atenției, fie că se află în Rusia, Franța sau în orice alt colț al lumii, la fel ca Julian Assange sau Edward Snowden (ambii acuzați de colaborare cu Rusia). Cât despre Telegram, rămâne de văzut dacă platforma va mai continua să joace un rol crucial în comunicarea globală, fie că este folosită de activiști, jurnaliști, politicieni sau chiar de cei care vor să rămână ascunși.

Autor: Nicolae Țîbrigan, Expert Asociat LID Moldova

Cercetător la Academia Română și fondator al grupului de investigatori online Digital Forensic Team (www.digiforteam.ro ) ca proiect independent. Este cunoscut pentru expertiza sa în combaterea dezinformării și propagandei digitale, securitate europeană și trans-atlantică, naționalism și radicalism digital. De asemenea, a contribuit la diverse publicații și susține training-uri pe securitatea informațională, media & digital literacy, tehnici și instrumente de fact-checking, combaterea propagandei și influenței maligne ruse în mediul digital.

Sursa : https://www.presshub.ro/libertate-sau-haos-cum-arestarea-lui-pavel-durov-poate-redefini-viitorul-internetului-343228/

#LIDFlash – Referendumul din Republica Moldova: implicații și strategii

/0 Comments/in , /by

LIDFlash | Nicolae ȚÎBRIGAN | expert asociat LID Moldova

Contextul politic al negocierilor de aderare la UE

Pe 24 iunie 2024, Republica Moldova și Ucraina au lansat oficial negocierile[i] cu Uniunea Europeană la Luxemburg, un moment semnificativ pentru viitorul celor două state și pentru relațiile lor cu blocul comunitar. Acest eveniment crucial vine într-un context politic și social complex pentru Republica Moldova, marcat de pregătirile pentru un referendum decisiv programat pe 20 octombrie 2024 și de influența persistentă a actorilor locali pro-ruși.

Provocări în negocieri

Decizia de a începe negocierile de aderare a fost rezultatul unui consens dificil de atins în cadrul celor 26 de state membre ale UE. Ungaria, sub conducerea premierului Viktor Orbán, s-a opus inițial[ii] deschiderii discuțiilor cu Ucraina și Republica Moldova, invocând preocupări legate de corupția din Ucraina și de protecția drepturilor minorității maghiare din Transcarpatia. După lungi negocieri și concesii, liderii europeni au obținut acordul Ungariei, permițând astfel avansarea procesului.

Negocierile vor începe cu etapa de „screening”, în care legislația națională a Republicii Moldova va fi analizată pentru a determina compatibilitatea cu legislația UE. Aceasta fază este esențială pentru identificarea reformelor necesare și ajustărilor legislative care trebuie implementate pentru a asigura o integrare armonioasă în cadrul UE.

Totuși, este puțin probabil ca negocierile să fie efectiv deschise până la sfârșitul acestui an, deoarece Ungaria a preluat președinția semestrială a Consiliului UE la 1 iulie și nu manifestă o deschidere în ceea ce privește demararea procesului de aderare a celor două state. Vizita lui Orbán la Moscova nu este de bun augur pentru dosarele de extindere a UE. Prin urmare, diplomația de la Chișinău va trebui să se concentreze mai mult pe etapa de screening, în special pe aspectele legislative naționale necompatibile cu normele și standardele UE, și pe dialogul constant cu experții și instituțiile europene. O expectativă tactică este necesară până în ianuarie 2025, când Polonia, un aliat pro-activ al integrării europene, va prelua președinția rotativă a Consiliului UE.

Importanța referendumului pro-UE din 20 octombrie

Statele care doresc să adere la UE trebuie să implementeze reforme judiciare, constituționale și economice înainte de a fi considerate pregătite pentru aderare. În această cheie, referendumul din 20 octombrie este esențial pentru Republica Moldova, deoarece va permite modificarea Constituției pentru a facilita implementarea reformelor necesare. Astfel, acum toți actorii pro-europeni de la Chișinău își pun speranțele ca plebiscitul din toamnă să devină un succes al întregii societăți moldovenești, inclusiv pentru a pune capăt narativelor propagandistice ale Kremlinului, care acuză Chișinăul de inconsecvență și desincronizare în raport cu voința poporului prin neorganizarea de referendumuri pe tema orientării (geo)politice a republicii.

Strategii și provocări pentru referendum

Referendumul pro-UE mai este perceput și ca o oportunitate electorală atât pentru președinta Maia Sandu, cât și pentru PAS, în contextul alegerilor parlamentare din 2025.

În aceste condiții, cea mai mare provocare este asigurarea unei prezențe la vot de peste 50+1% și obținerea unui rezultat de peste 65-70% „pentru” modificarea Constituției. Pentru validarea referendumului constituțional, este necesar ca cel puțin 33,3% dintre votanți să participe, ceea ce înseamnă aproximativ 1.099.356 de voturi dintr-un total de 3.301.368 de alegători. În 2020, doar 1.368.516 alegători au participat la primul tur al alegerilor prezidențiale, reprezentând o pondere de participare de 45,68%.

A doua provocare este legată de campania de promovare. Conform unui sondaj realizat în aprilie 2024 de CBS-Research[iii] la comanda comunității WatchDog, 56,5% din moldoveni ar vota pentru aderarea Republicii Moldova la UE, iar 25,2% ar vota împotrivă. Restul de 18,3% sunt indeciși sau non-votanți.

Percepțiile și realitățile societății

Există o percepție[iv] conform căreia majoritatea cetățenilor își doresc aderarea Republicii Moldova la UE. Totuși, 3/5 din populație consideră că procesul de aderare are loc ca urmare a voinței unei minorități, nu a majorității. Acest fenomen este explicat prin „spirala tăcerii”, teoretizată de Elisabeth Noelle-Neumann, unde oamenii sunt reticenți să-și exprime opiniile dacă cred că acestea sunt minoritare.

Pe măsură ce mai mulți adepți ai integrării europene „tac”, opinia anti-UE pare mai dominantă. Spargerea acestei „spirale a tăcerii” este acum o prioritate pentru forțele pro-europene de la Chișinău, necesitând o campanie inteligentă și profesionistă.

Interfrontul Kremlinului

În contextul lansării negocierilor de aderare la UE, forțele pro-ruse din Republica Moldova și-au intensificat eforturile pentru a destabiliza procesul de integrare europeană și a influența opinia publică în favoarea unei apropieri de Moscova. Ilan Șor, liderul Blocului „Victoria”, a lansat o campanie agresivă împotriva guvernului de la Chișinău, acuzându-l de trădare și de supunere față de Bruxelles.

Șor organizează proteste masive și mobilizează susținători pentru a crea un climat de instabilitate politică. Prin intermediul unei rețele de canale media și platforme online, el promovează un discurs populist și naționalist, subliniind avantajele unei relații mai strânse cu Rusia și criticând măsurile pro-europene ale guvernului.

Strategii ale pro-rușilor

Igor Dodon, fostul președinte al Republicii Moldova și lider al Partidului Socialiștilor, adoptă o abordare mai subtilă dar eficientă, promovând o politică externă echilibrată și multi-vectorială. Dodon încearcă să atragă alegătorii sceptici față de o orientare exclusiv pro-europeană, prezentându-se ca un susținător al unei politici externe moderate.

În mod neașteptat, primarul de la Chișinău, Ion Ceban, cu simpatii pro-ruse, și-a retras la sfârșitul lunii mai candidatura la alegerile prezidențiale, lăsând cale liberă lui Igor Dodon. Totuși, Dodon a anunțat că nu va candida la prezidențiale și că va susține candidatura lui Alexandr Stoianoglu, fost procuror general și apropiat al omului de afaceri Veaceslav Platon. Această mișcare strategică poate fi impusă de Moscova, dar nu exclude o posibilă candidatură a lui Dodon (ca om de rezervă) dacă Stoianoglu nu reușește să obțină consensul necesar în rândul forțelor politice anti-europene.

Tactici radicale și convenționale

Strategia pro-rusă în Republica Moldova se bazează pe o combinație de tactici radicale și convenționale pentru a submina guvernul pro-european și a influența rezultatele viitoarelor alegeri. Ilan Șor utilizează metode hibride de destabilizare,[v] incluzând finanțări obscure și campanii de dezinformare, în timp ce Igor Dodon și socialiștii încearcă să consolideze o alternativă politică viabilă, promovând un mesaj moderat și acceptabil pentru un segment mai larg al populației.

Provocările guvernului pro-european de la Chișinău

Aceste acțiuni coordonate ale forțelor pro-ruse reprezintă o provocare semnificativă pentru guvernul de la Chișinău și pentru aspirațiile europene ale Republicii Moldova. Forțele pro-ruse încearcă să politizeze și să polarizeze referendumul pro-european, atrăgând reacții negative în rândul votanților nemulțumiți de PAS și susținând că plebiscitul este doar un instrument electoral în favoarea Maiei Sandu.

Pe de altă parte, partidele pro-europene se concentrează pe dezvoltarea economică, consolidarea statului de drept și creșterea nivelului de trai al cetățenilor, încercând să demonstreze beneficiile concrete ale integrării europene.

Concluzii și perspective

Referendumul din 20 octombrie 2024 și negocierile de aderare la UE reprezintă momente cruciale pentru viitorul Republicii Moldova. Succesul acestora va depinde de capacitatea guvernului de a mobiliza cetățenii, de a combate dezinformarea și de a implementa reformele necesare. În același timp, opoziția pro-rusă va continua în toamnă să își intensifice eforturile pentru a submina acest proces, ceea ce va crea un climat politic tensionat și complex pentru întreaga societate moldovenească.

[i] https://gov.md/ro/content/republica-moldova-inceput-oficial-negocierile-de-aderare-la-uniunea-europeana

[ii] https://www.euronews.com/my-europe/2024/06/06/twelve-eu-states-push-for-progress-on-ukraine-moldovas-accession-before-hungarian-presiden

[iii] https://watchdog.md/wp-content/uploads/2024/04/Prezentare-16.04.2024-1_compressed.pdf

[iv] https://www.facebook.com/pasha.valeriu/posts/pfbid02wD7CqXkJCHyGijC7Zz5vYdoa383xSL3kwFaJg3LHdDRNGBo1U9m9c3wzCvVfboh1l

[v] https://www.state.gov/joint-statement-exposing-russias-subversive-activity-and-electoral-interference-targeting-moldova/

#LIDFlash – Vinul moldovenesc nu ajunge în canalizare: de la dezinformare la date statistice reale

/0 Comments/in /by

LIDFlash | Nicolae ȚÎBRIGAN | expert asociat LID Moldova

Vinificatorii moldoveni și zvonurile despre situația exporturilor

În ultimul timp, în spațiul online și pe diverse canale de social media[i] circulă o serie de zvonuri și știri false despre industria vinicolă din Republica Moldova. Acestea susțin că vinul moldovenesc ar fi aruncat în canalizare din cauza scăderii cererii pe piețele tradiționale. În realitate, aceste afirmații sunt neadevărate și contrazic datele statistice actuale.

Exporturile de vinuri moldovenești și piețele de desfacere

După embargourile impuse de Rusia în 2006 și 2013, exporturile de vinuri moldovenești către această țară au scăzut drastic. În loc să piardă teren, vinificatorii moldoveni și-au diversificat piețele de desfacere. În prezent, Uniunea Europeană a devenit principalul importator al vinului moldovenesc[ii], acumulând 45% din exporturi în 2023. În contrast, țările CSI primesc doar 26% din exporturile de vinuri moldovenești, iar restul de 29% se orientează către alte piețe internaționale, inclusiv Statele Unite și Japonia.

Creșterea cererii și a valorii exporturilor

În anul 2023, exporturile de vinuri moldovenești au generat[iii] peste 111 milioane de dolari, cu o creștere a volumului exporturilor de 18% față de anul precedent. Cererea internațională pentru vinurile moldovenești a crescut, reflectând recunoașterea calității acestora. Statele Unite, România și Germania plătesc cele mai mari prețuri pentru vinul moldovenesc[iv], respectiv 2,57 dolari, 2,48 dolari și 2,29 dolari pe litru, în timp ce Rusia și Belarus achiziționează vinul la prețuri mult mai mici, de 1,50 dolari și 0,70 dolari pe litru. Japonia se remarcă cu cel mai mare preț mediu de 3.29 USD/sticlă.

Subvenții și sprijin guvernamental

Contrar afirmațiilor că vinificatorii moldoveni nu primesc sprijin guvernamental, aceștia beneficiază de subvenții și granturi atât din bugetul național, cât și de la parteneri internaționali. În 2024, guvernul de la Chișinău a aprobat[v] un pachet de subvenții pentru agricultură, care include subvenții de 100.000 lei pe hectar pentru modernizarea plantațiilor de viță-de-vie și de 200.000 lei pe hectar pentru plantarea viței-de-vie. În plus, vinificatorii pot accesa granturi de 8 milioane lei pentru a-și extinde prezența pe piețele internaționale.

Programul de granturi WESA[vi], finanțat de un fond american, sprijină companiile vinicole moldovenești în creșterea exporturilor cu 15-20% și în majorarea bugetelor de marketing cu 60%. Aceasta dovedește angajamentul guvernului și al partenerilor internaționali de a susține dezvoltarea industriei vinicole din R. Moldova.

Dezinformarea și impactul asupra percepției publice

Politicieni precum Marina Tauber și Alexandr Nesterovschi, alături de diverse canale de dezinformare precum Gagauznews, răspândesc zvonuri despre declinul industriei vinicole moldovenești. Aceștia susțin că vinificatorii nu au piețe de desfacere și nu primesc sprijin guvernamental,[vii] dar aceste afirmații sunt contrazise de datele statistice oficiale.

Recent, organizația de tineret Next Generation, afiliată partidului Renașterea al lui Ilan Șor, a organizat proteste împotriva integrării europene a vinului moldovenesc.[viii] Acțiunile lor au fost intens mediatizate pe canale de Telegram și site-uri afiliate Kremlinului, multe dintre acestea fiind blocate în R. Moldova pentru răspândirea dezinformării.

Concluzie

Narativul conform căruia vinificatorii moldoveni ar fi în pericol din cauza integrării europene și că singura piață viabilă ar fi cea a Uniunii Eurasiatice este fals. Datele și sprijinul guvernamental demonstrează că industria vinicolă moldovenească este în creștere și diversificare, având un viitor promițător pe piețele internaționale. Așadar, zvonurile despre declinul industriei vinicole sunt nefondate și nu reflectă realitatea economică actuală.

[i] https://www.facebook.com/watch/?v=1027249978791537

[ii] https://www.expert-grup.org/media/k2/attachments/RM-UE_2023_rus.pdf

[iii] https://www.facebook.com/dumitru.alaiba/posts/951054263048596 

[iv] https://www.facebook.com/minister.agricultura.industrie.alimentara/posts/pfbid0mgJA82FWh5gs7ur7eQfPzu1FC2G8ZqV4bCJnW8JevrmVh13PMSvGUo7DzXezwJBLl

[v] https://www.madrm.gov.md/ro/content/5528

[vi] https://umaef.org/ro/medias/lansarea-programului-de-granturi-wesa-cu-sprijinul-ukraine-moldova-american-enterprise-fund-pentru-exportatorii-de-vinuri-din-moldova/

[vii] https://moldova-news.com/moldova/2024/07/15/28218.html

[viii] https://t.me/partidul_renastere/4841

#LIDFlash| PLATFORMA MTENDER – SURSĂ DE DATE PENTRU ACTIVITATERA JURNALISTICĂ

/0 Comments/in /by

LIDFlash| Mihai Furnica | expert asociat LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Platforma de achiziții publice electronice MTender este o sistem informațional destinat îmbunătățirii procesului de planificare, pregătire, publicare și organizare a procedurilor de achiziție, precum și asigurarea accesului public la informații deschise pentru societate și organizațiile neguvernamentale. Deopotrivă, MTender este o soluție digitală menită să asigure transparentizarea procedurilor de achiziții publice.                                                               

În contextul achizițiilor publice, fiecare cetățean și organizație a societății civile, în special, trebuie să beneficieze de un acces nelimitat la informațiile privind achizițiile publice. Transparența informațiilor privind achizițiile publice poate fi realizată cu ușurință și fără costuri prin implementarea sistemelor electronice de achiziții publice care folosesc în mod implicit Date Deschise (Open Data), pentru a oferi un acces deschis la informațiile privind achizițiile publice.   Corespunzător prevederilor pct.6, sbpct.14) din Regulamentul privind modul de ținere a Registrului de stat al achizițiilor publice format de Sistemul informațional automatizat „Registrul de stat al achizițiilor publice” (MTender), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.986/2018, instituțiile mass-media în calitate de exponent al publicului larg, prin intermediul Platformei MTender, poate efectua următoarele acțiuni:                                                                             

a) monitorizează procedurile de achiziții;                                                                       

b) vizualizează rapoartele statistice;                                                                           

c) obține seturile de date pentru analiza avansată a datelor privind procedurile de achiziții.    

În speță, modului de ,,Open Data” (Date deschise) aferent Portalului MTender, oferă publicului și în particular jurnaliștilor, posibilitatea de analiză  exhaustivă a trasabilității procesului de organizare și desfășurare a achizițiilor publice, cu evidențierea următoarele aspecte:

  • Informații generale (informații despre autoritatea contractantă; obiectul achiziției, bugetul achiziției și condiții de participare);
  • Solicitări de clarificare din partea participanților la achiziții (comentariile participanților precum și solicitări de elucidare a unor ambiguități aferente condițiilor de desfășurare a achizițiilor publice, precum și a obiectului achiziției);
  • Ofertele electronice (numărul de oferte primite; numărul de oferte primite după expirarea termenului limită de depunere; numărul de oferte primite de la IMM-uri; numărul de oferte primite de la ofertanții rezidenți; numărul de oferte primite de la ofertanții nerezidenți);
  • Evaluarea ofertelor (procesul-verbal cu privire la rezultatele evaluării ofertelor și atribuirii contractului, în care se indică oferta câștigătoare);
  • Procedura de contestare (se indică, după caz, contestațiile depuse de participanții la achiziția publică);
  • Atribuirea contractului (datele de contact ale operatorului economic care și-a adjudecat contractul de achiziție publică; informații privind valoarea contractului/lotului);
  • Raport de procedură (darea de seamă privind procedura de achiziţie publică).

În subsidiar, Modulul ,,date deschise”[1] dispune de o serie de funcționalități, printre care: generarea datelor statistice aferente achizițiilor publice, modulul analitic al sistemului electronic de achiziții publice, motor de căutare a informațiilor despre achiziții publice în baza diferitor parametri de căutare, lista autorităților contractante, lista loturilor de achiziții publice, lista participanților/operatorilor economici care și-au adjudecat contractele de achiziții publice etc.    În concluzie, modul ,,Date deschise” aferent Portalului MTender constituie un instrument eficient pentru realizarea de către instituțiile mass-media a rolului lor de gardian (watchdog), monitorizarea și evaluarea modului de desfășurare a procesului de achiziții publice și valorificarea patrimoniului public, în eventualitatea identificării practicilor necorespunzătoare și actelor cu caracter corupțional.

[1] https://mtender.gov.md/public/open-data

#LIDFlash | PARTICULARITĂȚILE JURNALISMULUI DE DATE

/0 Comments/in /by

LIDFlash| Mihai Furnica | expert asociat LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Tehnologia digitală, folosită azi pe larg în toate mediile de informare, a avut un impact enorm asupra calităţii produselor şi asupra muncii profesioniştilor, inclusiv în domeniul mass-media. Jurnalismul de investigație a cunoscut o expansiune serioasă pe aspectul metodelor și tehnicilor investigative, deoarece resursele web au lărgit accesul la diferite resurse de informație, precum sunt bazele de date online, portaluri de mediatizare a informațiilor de interes public, paginile web oficiale ale autorităților publice, ceea ce implică informații de o importanță crucială în realizarea investigațiilor jurnalistice. În acest sens, jurnalismul de date este un efect direct al progresului digital și oportunităților pe care îl oferă acest fenomen. Jurnalismul de date este o mișcare de reînnoire a jurnalismului clasic, prin utilizarea de statistici și punerea acestora într-un format deslușit la dispoziția publicului. De asemenea, este direct proporțional legat de disponibilitatea datelor și deschiderea datelor în mod implicit şi proactiv, cea ce presupune că autorităţile şi instituţiile publice vor publica în mod deschis informaţiile, cu lipsa barierelor pentru consum şi reutilizare.                                         

Astfel, un rol aparte în jurnalismul de date îl ocupă statistica. Datele statistice în mass-media se fac importante şi prin faptul că sporesc credibilitatea materialelor jurnalistice, iar prin aceasta, asigură menţinerea sau chiar extinderea relaţiei instituţiei de presă – auditoriu. Funcţiile mediatice şi rolurile sociale ale mass-media impun necesitatea utilizării datelor statistice în procesul de reflectare a realităţii. Complementar, calitatea produsului mediatic în general se câştigă prin punerea în circuit a informaţiilor actuale, importante şi obiective.                   

Apriori, jurnalismul primează responsabilitatea presei de a expune obiectiv şi imparţial o realitate mediatică lipsită de ambiguitate, care, prin coerenţă, ar ajuta cititorul să-şi creeze o viziune corectă asupra transformărilor social-politice şi economice. Utilizarea responsabilă şi dibace a datelor statistice în jurnalism înlătură dubiile şi incertitudinile publicului, le epuizează îndoielile, or, datele statistice devin bază argumentativă a logicii analizelor mediatice. În subsidiar, prelucrarea datelor cantitative, astfel, poate servi drept pretext informațional sau aceste rezultate pot apărea ca o parte constituantă a textului, îmbogățindu-l semnificativ.                      

De asemenea, bazele de date deschise permit atât analiza comparativă a informațiilor, cât și analiza evoluției anumitor fapte, fenomene și stări, o tehnică foarte importantă în jurnalismul de investigație. Actualmente, o enormă cantitate a informației este pusă în circulație datorită Internetului. În acest context jurnalismul de date constă în activitatea care are drept scop principal identificarea acestor informații precum și prelucrarea, sistematizarea, analiza și procesarea, aplicat la etapa elaborării materialului jurnalistic. În cazul jurnalismului de date se conturează 3 obiective majore:                                                                                                                  

1) prezentarea informațiilor într-un mod mai clar și cu pondere de convingere;                

2) crearea unui material jurnalistic mai credibil și cu un conținut mai atrăgător pentru public;                       

3) relevarea unor date necunoscute și abordarea subiectelor noi.                                   

De asemenea, percepția informației de către publicul larg este deseori destul de anevoioasă, în special în cazul tabelor, diagramelor, graficelor, datele statistice, etc. care trebuie evidențiate, explicate, interpretate. Tocmai din acest considerent, jurnalistul este cel care, operând cu masive mari de informații, are misiunea să extragă de aici esențialul, să le analizeze și plaseze într-un context anume, să structureze contentul, să ofere concluzii relevante, care ar facilita înțelegerea de către auditoriul larg a fenomenelor sociale și economice vizate.                        

În concluzie, o astfel de investigație poate furniza o cantitate mare de informații, într-un timp scurt, să contribuie la cunoașterea unor detalii privind subiectul abordat, fără a recurge la tradiționala deplasare pe teren. Totuși, aici este prezentă metoda mixtă, de îmbinare a datelor obținute din diverse surse. Astfel, jurnalismul asistat de calculator vine în ajutorul investigației tradiționale, oferindu-i, în dependență de caz, datele suplimentare necesare.

#LIDFlash| DREPTURILE JURNALIȘTILOR ÎN MEDIUL ONLINE

/0 Comments/in /by

LIDFlash| Mihai Furnica | expert asociat LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Drepturile digitale ale jurnaliștilor reprezintă un subiect de importanță crucială în epoca digitală. Aceste drepturi sunt esențiale pentru protecția libertății de exprimare și pentru asigurarea unui jurnalism independent și eficient. În context, internetul și tehnologiile digitale au extins posibilitățile mass-mediei de a-și exercita dreptul la libertatea de exprimare și la accesul liber la informațiile online, și prin urmare orice restricție care împiedică fluxul de informații offline sau online trebuie să fie în concordanță cu limitările admise, corespunzător legislației în vigoare.         La nivelul UE există mai multe documente relevante, inclusiv Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline. De asemenea, Declarația Consiliului Europei privind libertatea comunicării pe internet proclamă principiile fundamentale pentru protecția libertății în mediul online, subliniind că internetul nu ar trebui să fie supus unor restricții mai stricte decât cele aplicabile mass-mediei convenționale. O mass-media liberă, diversă și independentă este esențială în orice societate pentru a promova și a apăra libertatea de opinie și de exprimare și alte drepturi ale omului. Prin facilitarea liberei circulații a informațiilor și a ideilor privind aspectele de interes general și prin asigurarea transparenței și a responsabilității, mass-media independentă constituie una dintre pietrele de temelie ale unei societăți democratice. În absența libertății de exprimare și a libertății mass-mediei, nu pot exista cetățeni informați, activi și angajați.[1]                                                                        

Consiliul Europei, de asemenea, a elaborat un șir de principii directoare privind respectarea libertăților fundamentale și drepturilor umane, standardelor democratice și supremației legii. Consiliul Europei face apel la autoritățile țărilor să promoveze și să protejeze libera circulație a informației pe internet, să se asigure că blocarea conținutului nu vine în contradicție cu drepturile omului, să evite reguli excesiv de stricte în privința internetului și să colaboreze la elaborarea unei strategii comune de filtrare a conținutului pe internet.             

Printre drepturile principale aferente mediului online care constituie și garanții în activitatea jurnaliștilor, pot fi menționate:

  1. Accesul la informație. Jurnaliștii au dreptul la un acces liber și neîngrădit la informații. Acest lucru include accesul la surse guvernamentale, documente publice și date, precum și dreptul de a investiga și raporta fără cenzură sau restricții nejustificate. Accesul la informație este de importanță deosebită pentru jurnaliști, deoarece le oferă instrumentele necesare pentru a realiza rolul lor de gardian (watchdog) al bunei funcționări a instituțiilor publice – un rol crucial într-o societate democratică. Aceasta este o formă de transparență și un instrument important pentru monitorizarea activităților guvernamentale.
  2. Protecția surselor. Protejarea identității și confidențialității surselor este fundamentală în jurnalism. Drepturile digitale asigură că jurnaliștii pot comunica în siguranță cu sursele lor, fără teama de supraveghere neautorizată sau de divulgare a identității surselor. Protecția surselor jurnalistice este una dintre condițiile fundamentale ale libertății presei. Fără această protecție, sursele ar putea fi descurajate să ajute presa să informeze publicul despre chestiuni de interes public. În consecință, rolul vital de gardian public al presei ar putea fi subminat, iar capacitatea presei de a prezenta informații corecte și demne de încredere, ar putea fi afectată negativ.
  3. Libertatea de exprimare online. Libertatea de opinie și de exprimare include, de asemenea, libertatea de a exprima idei și de a răspândi informații de orice natură care pot fi transmise unor terți, indiferent de forma acestora, și indiferent de mijloacele de comunicare în masă. Jurnaliștii au dreptul la libertatea de exprimare, care include dreptul de a căuta, primi și difuza informații prin intermediul internetului. Acest drept poate fi limitat în anumite circumstanțe, cum ar fi protejarea securității naționale sau prevenirea difuzării unor informații defăimătoare. Jurnaliștii trebuie să beneficieze de libertatea de a publica și a comunica online fără frica de represalii, cenzură sau hărțuire. Aceasta include complementar dreptul de a critica și de a dezbate subiecte de interes public.
  4. Securitatea digitală. Drepturile digitale includ protecția împotriva hacking-ului, spionajului digital și a altor forme de atacuri cibernetice. Jurnaliștii trebuie să aibă acces la resurse pentru a-și securiza comunicațiile și datele.
  5. Dreptul la anonimat și criptare. Anonimatul și criptarea sunt instrumente esențiale pentru protecția jurnaliștilor și a surselor lor. Dreptul de a folosi aceste instrumente fără restricții este crucial pentru menținerea confidențialității și securității.
  6. Educație și conștientizare. Este important ca jurnaliștii să fie educați despre drepturile lor digitale și să fie conștienți de riscurile asociate cu munca lor. Aceasta include formarea în domeniul securității digitale și al legislației privind drepturile digitale.
  7. Protecția dreptului de autor. Corespunzător prevederilor pct.2.12 din Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova, jurnalistul respectă dreptul de autor. În asemenea cazuri, trebuie citată sursa și autorul informației, iar în cazul mass-media online trebuie indicat și linkul direct la sursă, în primul alineat al textului. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile impuse, solicitate, prevăzute de deținătorul drepturilor. De asemenea, jurnalistul nu acceptă să scrie pentru o altă persoană, să semneze un produs jurnalistic cu numele altei persoane reale sau să semneze un produs jurnalistic al cărui autor nu este.
  8. Protecția împotriva hărțuirii și amenințărilor. Jurnaliștii ar trebui să beneficieze de protecție împotriva hărțuirii, amenințărilor sau altor presiuni care ar putea împiedica exercitarea liberă a profesiei lor. Astfel, prin activitatea lor de dezvăluire a abuzurilor de putere, de informare privind corupția și de punere sub semnul întrebării a opiniilor primite, jurnaliștii sunt adesea expuși riscului specific de intimidare și violență.

Astfel, în contextul tehnologic actual, jurnaliștii se confruntă cu provocări unice, iar înțelegerea și apărarea drepturilor lor digitale devine vitală pentru menținerea integrității și independenței presei. Drepturile digitale ale jurnaliștilor sunt fundamentale pentru susținerea democrației și a libertății de exprimare în lumea digitală de astăzi. Protejarea și promovarea acestor drepturi sunt esențiale pentru a asigura că jurnaliștii pot lucra într-un mediu sigur și liber, contribuind astfel la informarea corectă și la responsabilizarea societății. Societatea civilă, organizațiile de presă și guvernele trebuie să colaboreze pentru a asigura că drepturile digitale ale jurnaliștilor sunt respectate și protejate în fața provocărilor în continuă evoluție ale erei digitale.

[1] Art.4 din Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline

Strategii pentru dezvoltare și promovare a gândirii critice în rândul tinerilor

/0 Comments/in /by

text de Natalia Volontir

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Transmiterea de către generațiile mai mari a abilităților de supraviețuire și dezvoltare către generațiile succesive, altfel spus, educarea acestora, a asigurat umanității de-a lungul timpului evoluția civilizațională. Dezvoltarea umanității până în punctul pe care-l cunoaștem astăzi a fost posibilă atât datorită transmiterii de către generațiile mai mari a experienței și sapienței dobândite de către acestea, cât și datorită aportului spiritului inovator și libertin al generațiilor mai tinere. Provocarea generațiilor contemporane este dezvoltarea accelerată a tehnologiilor comunicaționale, care depășește cu mult viteza de adaptare a generațiilor mai mari la noile realități, în timp ce generațiile noi, născute în plină desfășurare a revoluției digitale, cresc, dezvoltându-și abilitățile de utilizare a tehnologiilor informaționale simultan cu abilitățile sociale de bază.

Progresul tehnologiilor informaționale, pe lângă multitudinea de oportunități și facilități pe care le aduce în viața noastră, vine la pachet însă și cu o serie de riscuri, cărora suntem supuși toți, indiferent de generația din care facem parte. Viteza de producere și mai ales de consum al informației, precum și abundența acesteia, pare să depășească pe alocuri capacitatea noastră de digerire, altfel spus, de analiză critică a conținutului. Astfel, atât generațiile mai mari, cât și cele aflate în proces de creștere și dezvoltare pot fi ușor victime ale intoxicării mediatice, or, fenomenul manipulării prin intermediul mijloacelor de informare și/sau comunicare în masă crește, se pare, direct proporțional cu viteza de dezvoltare a tehnologiilor informaționale.

Fenomenul dezinformării este vechi de când lumea. Auzim în ultimele decenii în spațiul public vorbindu-se despre războaiele hibride, istoria însă ne oferă multe exemple în care dezinformarea a fost folosită ca armă de luptă alături de săbii sau tunuri – exemplul clasic – legenda „Calul lui Troian”. Diferența dintre timpurile vechi și noi este în viteza de circuție a informației (sau a dezinformației) și de accesibilitatea acesteia. Odată ce tehnologiile informaționale și de comunicare au devenit foarte accesibile și practic indispensabile vieții cotidiene, suntem cu toții vulnerabili în fața fenomenului dezinformării și suntem nevoiți să găsim metode de a ne proteja și a preveni impactul informațiilor false asupra noastră ca indivizi și a societății în ansamblu. Mai mult, avem nevoie de a introduce în rutina noastră zilnică igiena informațională, ca metodă de protecție și prevenire a eventualelor afecțiuni ale condiției noastre fizice, morale și sociale, iar gândirea critică în acest context reprezintă cea mai tangibilă metodă de protecție contra virozelor de dezinformare, care circulă în spațiul nostru informațional. 

În aceste condiții, rolul generațiilor mai mari, care într-o oarecare măsură cedează în fața tinerilor la capitolul competențelor digitale, dar în mod firesc au un grad mai înalt de sapiență, este de a conștientiza importanța primară a dezvoltării în rândul tinerilor a gândirii critice, ca abilitate vitală în noile realități în care ne-am pomenit. Și aici este deopotrivă important atât rolul școlii, cât și al familiei.

Cel de-al optulea an de acasă

Amabilitatea, politețea, bunele maniere, respectul, grija față de sine și de cei din jur și alte componente ale bunei educații, numită și „cei șapte ani de acasă”, rămân a fi bazele bunei creșteri și dezvoltări a copiilor, dar sunt oare acestea suficiente în era digitală? Noile realități în care trăim impun și noi abordări în educația copiilor, reprezentanți ai generațiilor care par să se fi născut deja cu anumite competențe digitale. Limitarea în utilizarea tehnologiilor informaționale de către copii cu scopul de a-i proteja este probabil o soluție, însă e parțială și temporară, deoarece tehnologiile informaționale sunt atât de prezente în viața noastră cotidiană, încât o izolare a acestora este pe cât de imposibilă pe atât de inutilă. O soluție ar fi însă dozarea utilizării tehnologiilor informaționale de rând cu dezvoltarea gândirii critice de la vârste fragede prin stimularea creativității și a curiozității, încurajarea liberei exprimări, antrenarea flexibilității în gândire și a capacităților de discernere a informațiilor vădit false.

Fă-o la modă

Adolescenții sunt copiii care au depășit perioada jocului, vor încă să se joace, doar ca nimeni să nu afle despre acest lucru. Jocul rămâne a fi o bună modalitate de promovare și dezvoltare a gândirii critice în rândul adolescenților, dacă este adaptat intereselor și voințelor acestora de manifestare. A fi informat corect, a fi capabil de a discerne informația adevărată de cea falsă și a gândi critic trebuie să fie pentru ei important și la modă. În acest context rolul, dar și provocarea adulților din mediul lor, atât cel familial cât și instituțional școlar, este să-și plieze abordarea pe așteptările, interesele și chiar limbajul lor. Exemplele și studiile de caz, analizate în sălile de clasă sau discutate seara la cină în familie, trebuie să fie inspirate din realitățile tinerilor, să facă apel la persoane influente din mediul lor și să prezinte interes pentru ei. Abordarea adulților în procesul de dezvoltare a spiritului critic la adolescenți trebuie să-i transforme din rolurile clasice de discipoli în participanți cu drepturi depline de a se expune și a dezbate, de a argumenta și a-și susține punctul de vedere pe picior de egalitate cu toți subiecții implicați. În același timp, adolescenții au nevoie adesea de un spațiu privat de prezența adulților, chiar dacă acestea sunt spații publice precum rețelele de socializare. Din păcate, platformele precum Instagram și Tik Tok, atât de populare în rândul tinerilor, pot fi cel mai ades surse de răspândire a informațiilor false și de manipulare prin dezinformare. Ca și în cazul opțiunii de limitare a accesului tinerilor la gadget-uri, interzicerea adolescenților de a utiliza aceste platforme nu pare a fi o soluție neapărat potrivită. Ceea ce putem face este să utilizăm potențialul acestor platforme și accesibilitatea lor pentru a transmite mesaje educative tinerilor, implicând influencerii de pe aceste platforme, care au priză la publicul format din tineri, în proiecte de educație media.

Educarea formatorilor de opinii

Eforturile autorităților statului și a societății civile de promovare a educației media și a gândirii critice în rândul tinerilor ar trebui să includă și educarea propriu-zisă a actorilor care interacționează nemijlocit cu tinerii și care le influențează opiniile, fie că este vorba despre profesorii din instituțiile școlare sau persoane influente de pe rețelele de socializare. Atât unii, cât și alții, transmit mesaje și informații tinerilor care în mod direct sau indirect le creează percepții despre realitate și le pot influența modul de gândire, de aceea este practic imperativă formarea continuă a cadrelor didactice în privința educației media precum și formarea liderilor de opinie în cadrul unor activități non-academice, dar de importanță socială.

Instituțiile media și responsabilitatea socială

Mass-media au, pe lângă rolul de a informa societatea, și rolul de a o educa. Vorbim despre instituțiile mediatice social responsabile, care-și exercită meseria în mod cinstit și obiectiv și care își pot asuma acest rol din două motive de importanță majoră. În primul rând, un public mediatic educat reprezintă o asigurare prealabilă a calității produsului jurnalistic livrat de către o instituție media, cu efecte pozitive pe termen lung, atât pentru instituție, cât și pentru societate în ansamblu. În al doilea rând, investitnd în educația mediatică a publicului, instituțiile media contribuie într-un mod indirect, dar sănătos, la purificarea acelui segment de piață care joacă necinstit și dăunează prin manipulare și dezinformare.

În esență, mass-media care își fac meseria calitativ și cu bună credință, reprezintă în sine mentori de educație mediatică a societății, dat fiind faptul că, informând obiectiv, prezentând o diversitate amplă de opinii și idei, acestea contribuie la dezvoltarea gândirii critice a maselor. În era digitală totuși acest lucru nu este suficient, dat fiind faptul că adesea investițiile în propagarea știrilor false și a dezinformării în masă sunt net superioare celor pe care și le pot permite instituțiile media independente, iar în aceste condiții și efortul pentru stimularea gândirii critice și educarea mediatică a societății se cere a fi sporit considerabil.

O provocare în sine în realizarea dezideratului de sporire a gândirii critice în societate pentru instituțiile media poate fi însăși ajungerea la segmentul de tineri, care tinde să se informeze preponderent de pe rețelele de socializare, potrivit „Studiului de evaluare a competențelor media și a nivelului de alfabetizare mediatică în rândul tinerilor din Republica Moldova”, realizat de Centrul pentru Dezvoltare Educațională și Comunitară (CDEC), în 2022 [1]. Creșterea dezinteresului tinerilor față de mass-media tradiționale precum presa scrisă, radioul sau televiziunea este direct proporțională cu dezvoltarea tehnologică și abundența rețelelor de socializare, fenomen aflat în ascensiune în ultimii aproximativ zece ani. Instituțiile media autohtone țin pasul în mare măsură cu aceste tendințe și au o prezență activă pe rețelele de socializare, însă investițiile de timp și resurse dedicate în redacții pentru dezvoltarea conținutului pentru paginile lor de pe platformele de social media sunt deocamdată reduse, respectiv și potența acestui conținut de a spori gândirea critică în rândului segmentului de tineri este mic. Un exemplu bun în acest sens este redacția Moldova.org, care reușește să aibă o prezență activă pe platforma Tik Tok, îmbinând conținut informativ, distractiv și educativ în același timp, trezind interesul și stimulând gândirea critică în rândul utilizatorilor acestei aplicații, care este în prezent este una dintre cele mai populare rețele din lume, cu peste un miliard de utilizatori lunari activi [4]. În Republica Moldova, numărul utilizatorilor de Tik Tok este de circa 130 de mii, potrivit platformei start.io, însă circa 80 la sută dintre aceștia sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani [3], un segment care nu poate fi ignorat. Acesta este însă un exemplu doar, necesitatea principală este ca instituțiile media să-și diversifice nu doar prezența pe diverse platforme de socializare, dar și conținutul pe care-l produc pentru aceste rețele, care ar trebui să aibă o conotație educativă.

Stimularea gândirii critice și motivarea tinerilor de a o aborda este un subiect care ne vizează ca societate în ansamblu, iar rolul și responsabilitatea fiecăror segmente în parte precum e familia, școala, autoritățile statului, societatea civilă și instituțiile media necesită un grad mai înalt de conștientizare și de implicare pentru a obține prin efort comun o societate fortificată și capabilă de a ține piept provocărilor timpurilor și a le transforma chiar în oportunități.

[1] https://drive.google.com/file/d/1vE5CwvBCDY4M0qLera6W9nqUbNpF8XEC/view

[2] https://backlinko.com/tiktok-users

[3] https://www.start.io/audience/tiktok-users-in-moldova

#LIDFlash| CUM SOLICITĂ JURNALIȘTII INFORMAȚIILE DE INTERES PUBLIC?

/0 Comments/in /by

LIDFlash| Mihai Furnica | expert asociat LID Moldova

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Orice persoană fizică sau juridică (solicitant) are dreptul să solicite și să obțină informații de interes public în condițiile legii, prin înaintarea unei cereri de comunicare a informațiilor de interes public, iar furnizorii de informații sunt obligați să comunice informațiile de interes public solicitate, corespunzător prevederilor capitolului III din Legea nr.148/2023. O cerere de solicitare a informațiilor urmează să cuprindă careva elemente obligatorii, și anume:                                           

  • a) numele și prenumele sau denumirea solicitantului;                                                                 
  • b) adresa poștală a solicitantului, precum și adresa poștei electronice dacă se solicită răspuns pe această cale;                                                                                                             
  • c) denumirea furnizorului de informații;                                                                               
  • d) specificarea informației de interes public solicitate, cu detalii suficiente și concludente, care să permită identificarea acesteia de către furnizorul de informații.                                                   

Cererea care nu conține elementele sus-menționate, nu se examinează din oficiu.

Alte detalii

Solicitantul poate indica modalitatea preferată de comunicare a informației, oricare ar fi ea (adresa electronică – email, în scris sau expediată prin poștă și comunicare verbală directă sau prin telefon), în măsura în care există o asemenea posibilitate de livrarea unei informații specifice. Este încurajată modalitatea de depunere electronică a solicitărilor (prin email) în vederea eficientizării procesului și asigurarea unei trasabilități a cererilor. Astfel, în cazul cererii transmise în formă electronică, furnizorul de informații este obligat să comunice solicitantului cel târziu în următoarea zi lucrătoare, prin aceleași mijloace, numărul și data înregistrării cererii. În antiteză, cererile adresate verbal nu sunt înregistrate (cu anumite excepții prevăzute la art.73 alin.(6) din Codul administrativ nr.116/2018) și prin urmare ar complica eventuala evidențiere a trasabilității cererii. Totuși se va ține cont că cererile adresate verbal se soluționează imediat, în ziua înaintării, dacă informațiile solicitate sunt disponibile pentru a fi comunicate imediat. După caz, reieșind din specificul solicitării, cererea ar putea fi adresată și verbal prin prisma celerității soluționării.

Solicitantul nu este obligat să semneze cererea olografic sau electronic, după caz. Pentru cererea transmisă în formă electronică nu este necesară întrunirea cerințelor legale stabilite pentru documentele electronice (deci nu este obligatorie semnătura electronică).

Solicitantul nu este obligat să motiveze sau să justifice cererea sa. Având în vedere caracter public al informațiilor solicitate, solicitantul este exceptat de la obligativitatea prezentării unor argumente aferente solicitării sale.

Termenul de examinare a cererii. Informațiile de interes public se comunică solicitantului din momentul în care sunt disponibile pentru a fi comunicate, dar nu mai târziu de 10 zile de la data înregistrării cererii. Termenul prestabilit poate fi prelungit cu cel mult 7 zile în cazul în care cererea este complexă sau se solicită un volum mare de informații, care necesită timp suplimentar pentru prelucrare. Prelungirea are efect doar dacă solicitantul este informat despre aceasta în scris, în interiorul termenului prevăzut (7 zile) și cu indicarea motivelor prelungirii.

Reglementarea detaliată a plăților pentru comunicarea informațiilor de interes public. Apriori, comunicarea informațiilor de interes public este gratuită, dacă se realizează prin:                           

  • – furnizarea informației în formă electronică;                                                                         
  • – expedierea informației prin poștă, pe suport de hârtie, și volumul nu depășește 20 de pagini;                                                                                   
  • – eliberarea informației la sediul furnizorului de informații, pe suport de hârtie, și volumul nu depășește 20 de pagini;                                                                                                                   
  • – examinarea informației în original, la sediul furnizorului de informații;                                            
  • – expunerea informației în formă verbală, în cazul cererilor adresate verbal.

În cazul în care volumul informației depășește volumul prevăzut (20 pagini), furnizorul de informații are dreptul să solicite o plată de 0,02 unități convenționale pentru fiecare pagină adițională. Dacă informațiile solicitate sunt înregistrate în altă formă decât pe suport de hârtie sau în formă electronică, furnizorul de informații are dreptul să solicite o plată care nu poate depăși costurile pentru reproducerea informațiilor și, după caz, pentru expedierea acestora solicitantului. Plățile pentru comunicarea informațiilor de interes public nu pot depăși cheltuielile efective suportate de furnizorul de informații.

  • Solicitarea urmează a fi clar exprimată. Solicitantul urmează să elucideze necesarul de informație de interes public, cu detalii suficiente și concludente, care să permită identificarea acesteia de către furnizorul de informații. O formulare corectă și bine structurată, cu o solicitare clară, care nu lasă spațiu de interpretare, poate preveni un răspuns inoportun sau un refuz.
  • În ce limbă putem solicita să ne fie furnizate informații. Informațiile de interes public sunt comunicate solicitantului în limba în care sunt disponibile.

VULNERABILITĂȚILE JURNALIȘTILOR ÎN MEDIUL ONLINE

/0 Comments/in /by

Text de Mihai Furnica

Informațiile și concluziile expuse în acest material aparțin în exclusivitate autorului, opinie personală.

Apariția internetului și a rețelelor de socializare a schimbat, într-o manieră fundamentală, modul în care comunicăm, ne informăm și relaționăm, marcând toate aspectele vieții cotidiene. Subsecvent, în ultimii ani, mediul online a devenit o platformă importantă și pentru activitatea de jurnalism. Jurnaliștii folosesc mediul online pentru a publica știri, a investiga subiecte și a se conecta cu publicul. Beneficiile acestor inovații din domeniul tehnologiei pot fi umbrite de multitudinea de amenințări și de riscuri, care rezultă din utilizarea platformelor online. În era digitală, jurnaliștii se confruntă tot mai des cu problema atacurilor sau agresiunilor online, care urmăresc intimidarea, umilirea sau discreditarea lor și prin care este subminată implicit credibilitatea mass-mediei. Agresiunile online se adaugă astfel agresiunilor fizice, care, de multe ori, chiar sunt alimentate prin incitările online. Jurnalismul de investigație presupune asumarea unor riscuri și capacitatea de a rezista unor presiuni enorme venite din exterior. Astfel, există probabilitatea ca jurnaliștii care investighează subiecte sensibile, în special cazuri de corupție sau legate de anumite interese, să devină ținta unor atacuri, să fie amenințați sau agresați. Prin urmare, mediul online reprezintă o serie de amenințări la adresa jurnaliștilor, printre care pot fi evidențiate:

1. Hărțuirea online. Hărțuirea vizează o serie largă de acțiuni orientate spre o persoană anume. Aceste manifestări pot avea mai multe forme ce se traduc prin amenințări, intimidare, agresiune atât fizică, cât și psihică, uneori ajungându-se la șantaj. Hărțuirea presupune, de asemenea, luarea în batjocură constant și deliberat o persoană, prin postarea de mesaje publice, poze ce pot afecta integritatea psihică a individului. Atacurile online care vizează jurnaliștii în mod intenționat, au un scop strategic și urmăresc intimidarea acestora pentru a-i împiedica să investigheze anumite subiecte sau pentru a-i descuraja să continue un anumit demers jurnalist. Generic, se vehiculează adesea termenul de bullying, iar hărțuirea online se identifică prin cyber-bullying.                                                             

Anonimatul și trolling-ul ca manifestări ale hărțuirii online, reprezintă fenomene aflate în continuă creștere,  care fac foarte dificilă gestionarea situației de către jurnaliștii ce zilnic primesc mesaje insultătoare sau amenințări și le periclitează viața sau cariera. Trolling sau trolajul este o manifestare a hățuirii care implică acțiunea deliberată de a perturba activitatea firească a unui proiect prin acțiuni ce au scopul de a deturna în mod artificial atenția contribuitorilor către subiecte irelevante. Trollii de obicei postează atacuri la persoană, comentarii jignitoare, de regulă, fără legătură cu subiectul, glume de prost gust menite să distragă atenția sau să provoace cititorii la răspunsuri emoționale. Un alt fenomen asociat hărțuirii în mediul online este doxing-ul, care presupune un proces de preluare și publicare a unor informații personale, precum nume, adrese, numere de telefon sau detalii despre cardul de credit.                                                                                                                                                   

Prin urmare, jurnaliștii se confruntă cu o intensificare a actelor de hărțuire și cu amenințări la adresa siguranței și a vieții lor pe platformele online, cum ar fi forumurile, site-urile platformelor de socializare, e-mailurile etc., din partea unor indivizi cu intenții rele, în situația în care jurnaliștii sunt activi și încearcă sau reușesc să expună probleme legate de drepturile omului, acte de corupție sau să evidențieze încercările de inducere în eroare a opiniei publice prin dezinformare, intimidare și campanii de informare greșită. Din acest considerent, s-a înregistrat un declin al libertății presei și tot mai multe cazuri de atacuri fizice, hărțuire, inclusiv online, și intimidare menite să-i reducă la tăcere și să-i calomnieze pe jurnaliști, în special pe jurnaliștii de investigație, care depun eforturi pentru a denunța corupția, traficul, abuzurile corporative sau ilegalitățile comise de actori politici/publici.

2. Dezinformarea și atacurile asupra credibilității. Dezinformarea, inclusiv răspândirea de știri false și manipularea informațiilor, reprezintă o altă amenințare majoră la adresa mass-mediei. Aceasta poate submina credibilitatea jurnaliștilor și poate distorsiona percepția publicului asupra subiectelor importante. Dezinformarea este înțeleasă drept o serie de informații cu caracter fals sau înșelător, care sunt create, prezentate și diseminate pentru a obține un avantaj sau pentru a induce publicul în eroare în mod deliberat și care pot provoca un prejudiciu public. Societățile democratice autentice sunt dependente de dezbaterile publice, care permit cetățenilor bine informați să-și exprime voința prin procese politice libere și echitabile.

În mod tradițional, mass-media joacă un rol esențial în ceea ce privește tragerea la răspundere a autorităților publice și furnizarea de informații care să le permită cetățenilor să își formeze propriile opinii cu privire la problemele societale și să se implice efectiv și activ în societatea democratică. În prezent, internetul a sporit considerabil nu doar volumul și varietatea știrilor puse la dispoziția cetățenilor, dar a și schimbat profund modul în care cetățenii accesează și gestionează știrile. Utilizatorii tineri, în special, apelează la mijloace de informare online ca principala lor sursă de informații. Cu toate acestea, noile tehnologii pot fi utilizate, în special prin intermediul platformelor de socializare, pentru a disemina dezinformarea pe o scară și cu o rapiditate și o precizie de determinare a publicului țintă care sunt fără precedent, creând sfere de informații personalizate.

Dezinformarea erodează încrederea în instituții, precum și în mass-media digitală și tradițională și are efecte nocive asupra democrațiilor, prin afectarea capacității cetățenilor de a lua decizii în cunoștință de cauză. Obligația fundamentală a autorităților în ceea ce privește libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei este aceea de a nu interveni, de a nu aplica cenzura și de a asigura un mediu favorabil pentru o dezbatere publică pluralistă. Prin urmare, este necesar promovarea modificărilor adecvate ale comportamentului platformelor, un ecosistem mai responsabil al informațiilor, îmbunătățirea capacităților de verificare factuală și a cunoștințelor colective cu privire la dezinformare, precum și utilizarea de noi tehnologii pentru îmbunătățirea modului în care informațiile sunt produse și diseminate online.                                                                                                             Complementar, ar putea fi aplicate anume tehnologii pentru verificarea veridicității informațiilor diseminate în spațiul online și combaterea dezinformării, cum ar fi:                                                 

  • 1. inteligența artificială – crucială pentru verificarea, identificarea și marcarea dezinformării;          
  • 2. tehnologia blockchain – poate contribui la menținerea integrității conținutului, validarea fiabilității informațiilor și/sau a surselor acestora, susținerea transparenței și a trasabilității și promovarea încrederii în știrile difuzate pe internet;                                                                      
  • 3. algoritmi cognitivi – care gestionează informații relevante în funcție de context, inclusiv exactitatea și calitatea surselor de date, vor îmbunătăți relevanța și fiabilitatea rezultatelor căutărilor.

3. Accesul la informații și cenzura. În Republica Moldova, de curând a fost adoptată o nouă Lege care vizează accesul la informațiile de interes public (Legea nr.143/2023), în vederea asigurării unor reglementări exhaustive cu privire la transparența proactivă. Legea prenotată vine să reglementeze aspecte legate de modalitatea de exercitare și apărare a dreptului de acces la informațiile de interes public; obligațiile furnizorilor de informații în asigurarea accesului la informațiile de interes public; răspunderea juridică pentru încălcarea prevederilor privind accesul la informațiile de interes public și mecanismul de monitorizare și control al implementării legii. Totuși, autoritățile urmează să asigure în continuare mecanismele viabile pentru a asigura aplicabilitatea prevederilor legale.                                            

Totodată, cenzura și controlul strict al internetului pot împiedica jurnaliștii să obțină sau să distribuie informații. Cenzura reprezintă exercitarea, în general de către autoritățile statale, a unui control prealabil asupra conţinutului informaţiilor furnizate de publicaţii, posturi radio şi TV şi presupune o „limitare arbitrară sau doctrinară a libertăţii de exprimare”. Generic vorbind, cenzura presupune o privare de informaţii. Informarea publicului poate fi serios afectată de orice formă de cenzura. Cenzura poate fi atât explicită (evidentă), cât şi implicită (camuflată). Cenzura explicită este prevenirea diseminării informaţiei către public de către un grup de control, efectuată prin presiune directă. Cenzura camuflată reprezintă practici pronunţate de cenzură prin aplicarea unor filtre invocând anumite pseudo-motive, exprimată prin îngrădirea accesului persoanelor indezirabile la posturile publice, filtrarea si excluderea subiectelor critice la adresa autorităţilor, dar și autocenzura la care recurg reprezentanții unei instituții mass-media în reflectarea subiectelor de interes public. Autocenzura este un act ce presupune cenzurarea propriilor opere şi produse informaţionale, din raţiuni de natura juridică, economică sau morală, fără a avea însă o interdicţie legală în acest sens. De aceea jurnaliştii ar trebui să renunţe la autocenzură şi la camuflarea cenzurii din instituţiile de presă publice şi de stat, să mediatizeze în mod constant abuzurile la care sunt supuşi, să accepte doar limitări de natură juridică şi deontologică, astfel lărgind limitele libertăţii de expresie în mod conştient în numele binelui public şi al democraţiei. Totuși, este demonstrat că autocenzura este, de asemenea, o consecință a atacurilor online și urmăresc discreditarea muncii jurnaliștilor, le afectează cariera și îi pot determina să renunțe la activitatea de jurnalism.

4. Conservarea informațiilor confidențiale. Jurnaliștii trebuie să aibă acces la informații confidențiale pentru a putea desfășura activitatea lor. Cu toate acestea, mediul online poate face mai dificilă protejarea confidențialității datelor. Jurnaliștii pot fi expuși riscului de a-și pierde sursele sau de a fi victime ale furtului de date. Prin urmare, conservarea informațiilor confidențiale în mediul online este o provocare majoră pentru jurnaliști, datorită naturii deschise și interconectate a internetului. Pentru minimizarea vulnerabilităților pe acest segment, se impune implementarea unor politici riguroase de confidențialitate în cadrul instituțiilor de presă.

5. Securitatea digitală. Jurnaliștii se confruntă cu riscuri semnificative legate de securitatea datelor și a comunicațiilor în mediul online. Hacking-ul este un termen generic folosit pentru a defini orice intruziune neautorizată într-un computer sau rețea cu scopul de a sustrage date, de a corupe sisteme sau fișiere ori de a perturba în orice fel activitatea. Hacking-ul și furtul de identitate pot fi asociate fenomenului de hărțuire online, însă datorită complexității fenomenelor se consideră oportun analiza particularizată a acestora. Acestea sunt riscuri reale, mai ales atunci când se lucrează cu surse sensibile sau cu informații confidențiale.                                                                                                                     

Inovarea tehnologică a mărit capacitatea persoanelor/entităților de a spiona jurnaliștii, de a le încălca dreptul la viața privată și dreptul la confidențialitatea surselor lor, de a le compromite securitatea digitală și de a le impune cenzura. Astfel de atacuri pot include colectarea datelor în mod ilegal sau încălcând dreptul internațional al drepturilor omului și standardele de confidențialitate, compromiterea conturilor jurnaliștilor, blocarea conturilor lor astfel încât ei nu mai au acces la ele, expunerea lor la programe malware intruzive, vizarea lor cu conținut violent și care incită la ură, discreditarea lor publică, precum și colectarea și publicarea de informații personale despre ei sau despre familiile lor. În context, supravegherea neautorizată și amenințările digitale au un impact negativ asupra libertății presei și limitează capacitatea jurnaliștilor de a investiga și de a informa.                                         

Una din amenințările la adresa securității cibernetice sunt atacurile de inginerie socială. Ingineria socială este o formă de manipulare în care atacatorii imită o sursă de încredere pentru a convinge oamenii să îndeplinească anumite sarcini, cum ar fi să acorde acces la un computer sau cont sau să dezvăluie informații confidențiale. Printre atacurile de inginerie socială se numără: phishing, vishing, spam etc.          

Atacurile de tip phishing sunt o parte a strategiei de inginerie socială care imită o sursă de încredere și prezintă un scenariu aparent logic pentru a preda datele de autentificare sau alte date personale confidențiale. De obicei, aceste mesaje sau pagini web sunt create pentru a părea că provin de la o sursă de încredere, cum ar fi o instituție bancară sau un site de comerț electronic, cu scopul de a convinge jurnaliștii-utilizatori să furnizeze informațiile solicitate. Prin urmare, phishingul este o formă de infracțiune cibernetică ce poate cauza pierderi financiare, de credibilitate sau de identitate. Sfaturi în cazul atacurilor de tip phishing:                                                                                                                                   

– actualizarea permanentă a soft-urilor din calculator, inclusiv a sistemului de operare;                                           

– atenție sporită la mesajele suspicioase prin care se  solicită date sensibile (date personale, date despre cont, parole etc.);       

– neaccesarea link-urilor și atașamentelor cu mesaje dubioase;                                                                               

– omiterea mesajelor necunoscute/neașteptate.                                                                                                                      

Atacuri de tip vishing – o metodă frauduloasă operată prin intermediul apelurilor telefonice, de către persoane care pretind a fi din partea autorităților sau angajați ai instituțiilor financiare și care solicită accesul de la distanta la calculatorul persoanei sub diferite pretexte, scopul lor real fiind accesarea datelor  și efectuarea unor acțiuni frauduloase. Pentru a nu cădea pradă la asemenea tipuri de atacuri de inginerie socială este necesară asigurarea unei atitudini precaute în cazul unor apeluri telefonice dubioase și neașteptate.                                                                                                        

O altă amenințare la adresa securități online o reprezintă programele malițioase. Programele malware (malițioase) – reprezintă o aplicație  sau script conceput cu scopul de a provoca modificarea sau ștergerea datelor informatice, deteriorarea sau restricționarea accesului la dispozitivele din calculator sau rețea (virus, viermi, ransomware, troieni, adware etc.). Programele malware se infiltrează într-un sistem, de obicei prin solicitarea utilizatorilor de a accesa un link pe un site web dubios, prin e-mail prin descărcarea unui atașament infectat sau printr-o descărcare de software nedorit. Odată instalat malware-ul, poate monitoriza activitățile utilizatorilor, poate trimite date confidențiale atacatorului, poate ajuta atacatorul să pătrundă în alte ținte din rețea și chiar poate determina ca dispozitivul utilizatorului să participe în scopuri rău intenționate. De asemenea, atacatorul poate distruge datele sau închide complet sistemul.                                                                                                   

Atacurile de tip DDoS (Distributed Denial of Service) vizează site-urile web și serverele, și resursele unui sistem țintă în scopul afectării modului de funcționare, precum și restricționarea accesului utilizatorilor săi.                                             

Spionajul cibernetic – este o formă de atac cibernetic care fură date intelectuale clasificate sau sensibile, pentru a obține un avantaj față de o instituție mass media sau jurnaliști în mod particular. 

Măsuri de protecție în cazul atacurilor cibernetice:                                                                                    

Educația și conștientizarea: jurnaliștii trebuie să fie conștienți de riscuri și să fie educați în privința celor mai bune practici de securitate cibernetică.                                                                                                         

Criptarea Datelor: utilizarea tehnologiilor de criptare pentru a proteja comunicațiile și datele stocate este esențială.                                               

Utilizarea de Instrumente de Securitate: Folosirea unor software-uri și aplicații de securitate, cum ar fi VPN-uri, anti-malware, și autentificare multi-factor. Un element important în configurația de securitate cibernetică este antivirusul. Acesta este un program informatic conceput să detecteze, să prevină și să elimine instalarea oricăror forme de malware (viruşi, troieni, adware, spyware etc.) pe sistemele de operare. Actualizarea acestuia este deosebit de importantă pentru a putea face față celor mai noi (versiuni ale unor) programe malițioase. De asemenea, protecție anti-malware multiplă (combinarea mecanismelor de filtrare web cu aplicaţii antivirus, firewall-uri, anti-malware, politici de securitate respectiv o instruire adecvată a utilizatorilor, reduce considerabil riscul unei infectări) reprezintă un mijloc eficient de combatere a intruziunilor în mediile interne de stocare.                              

Prudența la navigarea pe internet: aplicarea unor tehnici bine stabilite, necesare pentru asigurarea confidențialității, integrității și disponibilității datelor în mediul online (utilizați ultima versiune de browser; nu accesați link-urile din cadrul ferestrelor de tip pop-up; verificați secţiunea de contact a site-urilor web; atenţie la ce plugin-uri sunt instalate – de multe ori acestea vin însoţite de software maliţios; verifică existenţa „https://” în partea de început a adresei web, înainte de a introduce informaţii personale).                                                        

Setarea unor parole puternice: parola este un instrument de autentificare folosit pentru a dobândi acces la un echipament și la datele sale. Pentru protecția datelor aferent unui sistem de operare, se impune setarea unor parole dificil de identificat de atacator cu ajutorul instrumentelor automatizate („brute force”) sau de ghicit de către acesta.                                                                                                             

Actualizarea software periodică: în cadrul fiecărui sistem de operare (Windows, Linux, IOS, Android etc.) există vulnerabilități. Acestea pot fi corectate de producător, care, după identificarea acestora, poate emite actualizări de securitate ale softului. Cunoscând faptul că mulți utilizatori nu actualizează software-ul, atacatorii exploatează aceste vulnerabilități, reușind să deruleze activități pe nivelul de acces al utilizatorilor sistemul țintă.                                                                                                                                    

Back-up la intervale periodice: pentru a asigura securitatea datelor tale, este recomandat să efectuarea back-upurilor la intervale periodice (zilnic sau săptămânal), astfel încât, să poți reveni la date în cazul unei probleme în funcționarea sistemului de operare sau al unui atac. Pentru a salva datele, pot fi folosiți suporți de memorie (hard-disk extern dedicat, stick-uri de memorie sau CD/DVD). O metodă de asigurare a integrității datelor este cloud computing, un model de furnizare a resurselor informaţionale care se bazează pe partajarea prin intermediul Internetului a unor resurse (servere, capabilităţi de stocare, aplicaţii), ce diferă de modelul tradiţional al serverelor şi aplicaţiilor locale.                                                                                                  

Conexiune la internet sigură: se recomandă securizarea accesului la wifi. Utilizarea Wi-Fi, în cazul în care conexiunea nu este securizată sau este securizată incorect, comportă unele riscuri, precum accesul la date al unor persoane neautorizate sau utilizarea acestei conexiuni în scopuri răuvoitoare.

În concluzie, pentru a face față tuturor acestor amenințări, este esențial ca jurnaliștii să fie bine informați despre măsurile de securitate digitală, să aibă acces la resurse juridice și psihologice și să colaboreze cu organizații care promovează libertatea presei și protecția jurnaliștilor. De asemenea, este important ca publicul larg să fie educat despre importanța jurnalismului independent și să sprijine eforturile de combatere a dezinformării și hărțuirii online. Prin înțelegerea acestor amenințări și implementarea strategiilor de protecție adecvate, jurnaliștii pot asigura un nivel mai înalt de securitate pentru informațiile confidențiale în mediul online.