Cetățenii ucraineni se pot înregistra ONLINE pentru vaccinare anti-COVID
#LIDFLASH | Victor Guzun | expert LID Moldova pentru #eGuvernare și Relații Internaționale.
În Rusia forța fizică și pistoalele paralizante au devenit arme împotriva drepturilor fundamentale
[ANALIZĂ Buletin Nr. 7] Olga GUȚUȚUI |
Libertatea de exprimare și libertatea la întrunire sunt strâns conectate între ele întrucât exercitarea dreptului la libera exprimare se manifestă prin libertatea de opinie, libertatea de asociere […]
The age of enlightenment in Estonia
A text message on election night in 2019 paved the way to a government with a far-right coalition partner. It was a short message: “Are you sleeping?” sent by Prime Minister Jüri Ratas who had just lost the […]
NOUĂ DIN ZECE DOLARI INVESTIȚI ÎN REPUBLICA MOLDOVA VIN DINSPRE VEST
#LIDFLASH | Dan Nicu | Expert LID Moldova
NOUĂ DIN ZECE DOLARI INVESTIȚI ÎN REPUBLICA MOLDOVA VIN DINSPRE VEST.
În intervenția mea trecută pentru LID Moldova […]
Prevederile legale privind securizarea spațiului audiovizual național din nou în atenția publicului
#LIDFLASH | Olga Guţuţui | În timp ce Parlamentul European atenționează că propaganda rusă este principala sursă de dezinformare în #Europa, în #Republica_Moldova, un grup de […]
Exporturile Republicii Moldova și dezinformarea electorală
#LIDFLASH | expert Dan Nicu | În timpul recentei campanii electorale care s-a terminat cu victoria Maiei Sandu, una dintre temele importante ale comunicării publice întreprinse de tabăra președintelui în funcție, Igor Dodon, a fost pretinsa […]
Comerțul electronic este la un stadiu incipient în Moldova
#LIDFLASH | expert Victor Guzun | expert LID Moldova pentru #eGuvernare
COMERȚUL ELECTRONIC ESTE LA UN STADIU INCIPIENT ÎN MOLDOVA. […]
Cum a câștigat Maia Sandu alegerile prezidențiale – câteva date post-electorale
#LIDFLASH | expert Nicolae Ţîbrigan | Pe 15 noiembrie în Republica Moldova a avut loc cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Rezultatele preliminare […]
Condiții noi de activitate pentru televiziuni și pretinsă protecție anti-Covid: aspecte specifice ale campaniei electorale 2020 din Republica Moldova
[ANALIZĂ Buletin Nr. 6] Olga Guțuțui | Indicele mondial pentru libertatea presei 2020[1] clasează Republica Moldova pe locul 91, din totalul celor 180 de state. Și în acest an e o cifră în scădere, ceea ce denotă faptul că situația domeniului media în Republica Moldova rămâne a fi una problematică. Rezultatul este generat de câțiva factori, printre care: pluralismul, independența mass-media, mediul de activitate al media, cadrul legislativ, transparența ș.a. „Mass-media din Moldova este diversă, dar extrem de polarizată, ca și țara de altfel, care se caracterizează prin instabilitate politică cronică și influența excesivă a oligarhilor săi. Linia editorială a principalelor mijloace de informare în masă corelează strâns cu interesele politice și de afaceri ale proprietarilor lor, o problemă care este deosebit de evidentă în timpul campaniilor electorale”, se arată în document. Din anul 2013 și până în anul 2019, Republica Moldova a scăzut vizibil în clasamentul mondial al libertății presei, ceea ce este foarte îngrijorător.
Adevărul este că și campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 1 noiembrie 2020 și-a lăsat amprenta asupra activității mass-media în Republica Moldova. Într-o perioadă scurtă de timp am fost martori la acțiuni și declarații care au lovit direct în libertatea de exprimare din țara noastră. Au fost adoptate conștient norme juridice, declarate ulterior neconstituționale, au fost făcute declarații care susțineau aceste norme juridice și au fost făcute propuneri paradoxale privind organizarea dezbaterilor electorale în acest scrutin.
Schimbarea regulilor de joc în prag de campanie electorală
Cu puțin timp înainte de campania electorală a intrat în vigoare Legea cu privire la organizațiile necomerciale, adoptată de Parlament la 11 iunie 2020[2]. La articolul 6 alineat (5), legea prevedea: „În perioada campaniei electorale, organizația necomercială nu poate presta servicii și/sau susține material sau gratuit concurenții electorali și nu poate face agitație electorală. […]”. Respectiv, conform noilor prevederi, instituțiile mass-media, ale căror fondatori sunt organizațiile necomerciale, au fost puse în imposibilitatea de a plasa publicitate electorală și, de a oferi timpi de antenă gratuiți concurenților electorali, asta deși Codul electoral prevede contrariul. Este de remarcat faptul că, proiectul de lege nominalizat a intrat în procedură legislativă încă în anul 2018, tot atunci fiind votat în prima lectură. Însă s-a revenit la el abia anul acesta.
Textul articolului 6 alineat (5), în formula citată mai sus, a fost propus și acceptat pe ultima sută de metri, înaintea votului final. În consecință, ne-am ales cu norme juridice care se contrazic între ele. Pe de o parte, pentru unii furnizori de servicii media, legea ONG-urilor vine cu o normă restrictivă privind modul de reflectare a scrutinelor electorale, pe de altă parte, Codul serviciilor media audiovizuale spune clar că, „statul garantează libertatea de exprimare furnizorilor de servicii media și distribuitorilor de servicii”. Aceeași normă zice că „furnizorii de servicii media și distribuitorii de servicii media pun la dispoziția publicului servicii media audiovizuale inclusiv în conformitate cu prevederile Legii cu privire la libertatea de exprimare”. Și, dacă e să vedem Legea cu privire la libertatea de exprimare, aceasta, la articolul 4 alineat (1), zice din nou: „statul garantează libertatea de exprimare a mass-mediei”.
Mai mult decât atât, nimeni nu poate interzice sau împiedica mass-media să răspândească informații de interes public decât în condițiile legii. Nu uităm și de prevederile Constituției Republicii Moldova, care, la articolul 34 alineat (1), spune: „dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit”. Sunt doar câteva din prevederile relevante situației nominalizate, care vorbesc despre apariția contradicțiilor juridice, urmare a intrării în vigoare a legii cu privire la organizațiile necomerciale.
Spre regretul nostru însă, niciuna dintre autoritățile responsabile de procesul electoral și de activitatea mass-media în Republica Moldova nu s-a autosesizat cu privire la această situație. Consiliul Audiovizualului, autoritatea responsabilă de activitatea furnizorilor de servicii media audiovizuale și sonore, s-a rezumat doar la un interviu al președintelui Consiliului, care, între altele, a declarat: „Opinia noastră consună cu legislația în vigoare. Există două acte care reglementează această situație, Codul electoral și Codul serviciilor media audiovizuale, precum și această lege cu privire la ONG-uri. […] Noi am avut un schimb de opinii cu autoritatea electorală și, până la urmă, expertiza juridică a Consiliului a concluzionat că, în cazul dat, vor fi aplicate prevederile legale mai noi, iar nouă este legea privind ONG-urile[3]”.
Aceste declarații au fost făcute cu doar o zi înainte de începerea campaniei electorale, fără a oferi publicului o analiză juridică complexă, una de impact pentru a înțelege care sunt consecințele în materie de asigurare a dreptului de a oferi și primi informație. Mai mult decât atât, în același interviu, președintele Consiliului declara că „există anumite voci care consideră că, atâta timp cât anumite posturi de televiziune beneficiază de fonduri din partea anumitor parteneri de dezvoltare, având statut de ONG, ar trebui să fie privați de dreptul de a contracta publicitate de tot felul, mai ales publicitate electorală”.
Declarațiile sunt bulversante, având în vedere că, CA este garantul interesului public în domeniul audiovizualului și are misiunea de a contribui la dezvoltarea serviciilor media audiovizuale, asigurând o informare obiectivă și pluralistă a cetățenilor. În același timp, o bună parte din piața media autohtonă, așa cum arată inclusiv rapoartele internaționale, rămâne a fi controlată politic. Și puține sunt instituțiile media independente care, dincolo de condițiile inechitabile de activitate din piață, reușesc să-și mențină activitatea. Mai mult decât atât, aceste declarații par să vină în consonanță cu prevederile articolului 6 alineat (5) din legea privind activitatea ONG-urilor.
În cele din urmă, la data de 8 octombrie 2020, atunci când campania electorală era deja în desfășurare, Curtea Constituțională s-a expus vis-a-vis de sesizarea deputatului Litvinenco la acest subiect. Potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr. 24 din 8 octombrie 2020[4], o parte din prevederile articolului 6 alineat (5) restrâng în mod nejustificat și în mod discriminatoriu dreptul de proprietate al organizațiilor necomerciale, contrar articolelor 16 (Egalitatea) și 46 (Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) din Constituția Republicii Moldova. În acest sens, Curtea a solicitat Parlamentului să reglementeze articolul 6 alineat (5) din Legea cu privire la organizațiile necomerciale în conformitate cu Hotărârea Curții Constituționale nominalizate, astfel încât în perioada campaniei electorale organizațiilor necomerciale să le fie interzisă doar prestarea serviciilor gratuite, nu și a serviciilor oneroase.
Propuneri paradoxale privind organizarea dezbaterilor electorale
La fiecare scrutin electoral, Comisia Electorală Centrală aprobă Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale, document care stabilește modul de reflectare a campaniei și are drept scop asigurarea reflectării echitabile, echilibrate și imparțiale, promovarea libertății de exprimare și a pluralismului politic, stabilirea unor norme obligatorii pentru furnizorii de servicii media, pe de o parte, și concurenții electorali, pe de altă parte. Un asemenea document a fost elaborat și aprobat și în vederea scrutinului din 1 noiembrie 2020.
La etapa inițială a proiectului de Regulament, Consiliul Audiovizualului a venit cu un șir de propuneri, printre care și una privind organizarea dezbaterilor electorale: „totodată, luând în considerare contextul pandemiei de COVID-19, numărul mare de infectări zilnice cu noul coronavirus, dar și practica multor țări, în Regulament să fie indicat ca dezbaterile publice pe perioada campaniei electorale la alegerile prezidențiale din 01 noiembrie 2020 să fie organizate de furnizorul public de televiziune și aceste dezbateri să fie retransmise, în regim live, de restul posturilor de televiziune, pentru ca respectivii candidați la prezidențiale să nu fie obligați, în această perioadă, să se deplaseze la toate posturile de televiziune care sunt obligate să desfășoare dezbateri electorale”[5]. Paradoxală propunere, am putea afirma, întrucât aceasta arată tot mai evident că pandemia a devenit un test de rezistență pentru libertatea de exprimare în Republica Moldova.
Dacă tot autoritatea de reglementare s-a gândit la felul cum ar putea fi organizate dezbaterile în perioada actualului scrutin electoral, ținând cont de condițiile de pandemie, ar fi fost corect să inițieze această discuție cu subiecții vizați direct, cu furnizorii de servicii media, astfel încât să afle și opinia acestora pentru a găsi soluții împreună, fără a lăsa loc de interpretare. Mai mult, în discuție ar trebui pusă participarea la dezbateri a candidaților în persoană și nu a reprezentanților acestora. Vorbim, totuși, despre un scrutin prezidențial în cadrul căruia cetățeanul își alege președintele (sau președinta). Respectiv, este de datoria fiecărui candidat să participe la dezbaterile electorale. În cele din urmă, Comisia Electorală Centrală nu a acceptat propunerea înaintată de Consiliul Audiovizualului.
Concluzii
Urmând litera legii, statul trebuie să garanteze libertatea de exprimare a mass-media și să asigure dreptul cetățenilor la informația de interes public. În acest sens, este foarte important să fie adoptate norme juridice care să garanteze standarde înalte în materie de informare, de obiectivitate, echitate și echilibru. Acest fapt contează mai ales în timpul scrutinelor electorale, atunci când cetățenii trebuie să-și exercite dreptul la vot. Din păcate, ceea ce s-a întâmplat în pragul scrutinului electoral din noiembrie 2020, denotă contrariul. Însumând și alte situații pe care le-am întâmpinat recent, în special în contextul pandemiei COVID-19, putem intui pe ce poziție se va plasa Republica Moldova în clasamentul mondial pentru libertatea presei în anul următor.
Olga Guțuțui activează în domeniul media din anul 2011 şi este specializată în legislaţia media. În perioada 2011–2015 a activat în calitate de consultant principal în Comisia parlamentară pentru media. Ulterior, a deținut funcția de membru al Consiliului Audiovizualului. Acum, Olga este director de programe la postul de televiziune TV8. Pe parcursul activităţii a fost implicată în mai multe proiecte de cercetare şi studii de evaluare privind situaţia mass-media din Republica Moldova. Din 2020 este expert LID Moldova pentru legislație și politici mass-media.
Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.
Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.
Copyright © LID Moldova
Referințe:
[1] 2020 World Press Freedom Index, https://rsf.org/en/ranking#
[2] Proiectul legii cu privire la organizațiile necomerciale // Text final, http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/4154/language/ro-RO/Default.aspx
[3] Interviu // Dragoș Vicol, despre activitatea CA: Nu suntem un laborator secret unde se pun la cale tot felul de scheme, așa cum consideră unii, http://media-azi.md/ro/stiri/interviu-drago%C8%99-vicol-despre-activitatea-ca-nu-suntem-un-laborator-secret-unde-se-pun-la-cale
[4] HOTĂRÎRE Nr. 24 din 08-10-2020 pentru controlul constituționalității unor prevederi din articolul 6 alin. (5) din Legea nr. 86 din 11 iunie 2020 cu privire la organizațiile necomerciale (interdicția prestării serviciilor de către organizațiile necomerciale pentru concurenții electorali în perioada campaniei electorale) (sesizarea nr. 130a/2020), https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=123723&lang=ro
[5] Comunicat de presă – Propuneri Regulament privind reflectarea campaniei electorale la alegerile prezidențiale din 01 noiembrie 2020 http://www.audiovizual.md/files/Comunicat%20de%20presa%20-%20Propuneri%20Regulament%20privind%20reflectarea%20campaniei%20electorale%20la%20alegerile%20preziden%C8%9Biale%20din%2001%20noiembrie
Nu poți combate tehnologia digitală cu gloanțe de cauciuc: Creșterea surprinzătoare a mișcării pro-democrație în Belarus
[ANALIZĂ Buletin nr. 6] Sven Gerst | La etapele timpurii ale internetului, optimiștii tehnologici au prevăzut că disponibilitatea pe scară largă a platformelor noi de comunicare va duce eventual la un nou val de democratizare și abilitare civică. Totuși, evoluțiile recente nu doar că au contestat această istorie, dar au demonstrat și efecte contrare. Regimurile autoritare – în special din China și Rusia – au folosit tehnologiile digitale pentru a-și extinde influența socială și politică, dar și pentru a-și consolida supravegherea, persecutarea cetățenilor și pentru a răspândi propaganda și dezinformarea.
S-ar putea spune chiar că anume acele tehnologii digitale au permis unor astfel de regimuri să transforme democrațiile aflate în declin în niște autocrații în toată firea pe care le vedem în prezent.[1] Totuși, aceste observații nu ar trebui să ne tenteze să ne transformăm în pesimiști tehnologici. Priviți la Belarus – unde aplicațiile de mesagerie descentralizate au dat naștere unei revoluții democratice în cel mai neașteptat dintre toate locurile.
Desigur că în prezent așa-numitele Revoluții Twitter nu mai sunt o noutate. Le-am văzut în toată lumea – din Moldova până în Taiwan și până în Orientul Mijlociu. Belarus, însă, este un studiu de caz curios datorită unor particularități. Una dintre cele mai bune explicații pentru această formare bruscă (și, cu siguranță, neașteptată) a unei mișcări pro-democrație la scară largă poate fi găsită în analiza intersecției dintre organizarea politică și tehnologie.
Forme tradiționale de rezistență sub regimurile autoritare
Spre deosebire de democrațiile liberale, mișcările de opoziție și disidență în contexte politice autoritare sunt organizate, în mod tradițional, sub stindardul unui lider. Cu alte cuvinte, liderii care utilizează forța sunt de obicei provocați de alți lideri puternici și carismatici. Acest lucru se întâmplă din mai multe motive. Cel mai important este faptul că dictaturile tind nu doar să își consolideze puterea în favoarea unei anumite funcții, dar și să creeze un așa-numit cult al personalității.[2]
În astfel de medii politice extrem de personalizate, mișcările de opoziție sunt coordonate prin intermediul structurilor ierarhice – unde figura liderului operează în calitate de punct focal care unește eforturile politice colective. În timp ce astfel de structuri centralizate permit o comunicare raționalizată precum și coordonarea efectivă și eficientă, acestea suferă din cauza încrederii inerente în liderii individuali.
Astfel, nu este surprinzător faptul că regimurile autoritare au contracarat adesea astfel de mișcări prin atacarea punctelor centrale de coordonare a acestora aplicând măsuri de represiune preventivă și/sau izolare a liderilor acestora. De fapt, o astfel de dinamică a dominat arena politică din Belarus încă de la obținerea independenței în anul 1994. Ori de câte ori potențialii provocatori ai lui Lukașenko erau pe punctul de a se ridica și de a prinde forță, regimul își direcționa toate eforturile pentru a înlătura acei lideri publici și de cele mai multe ori îi forțau să plece în exil.
Apariția protestelor organizate prin intermediul rețelelor sociale
În timp ce mișcările ierarhice rămân a fi forma dominantă de coordonare politică în societățile autoritare, apariția tehnologiilor digitale de comunicare, precum rețelele de socializare sau aplicațiile de mesagerie directă, au dat naștere unor noi forme de coordonare socială: Protest organizat prin intermediul rețelelor sociale.[3]
De exemplu, protestele Euromaidan din Ucraina care au izbucnit în anul 2013 au reușit să inducă schimbarea politică fără elemente tradiționale de liderism centralizat. În schimb, mișcarea s-a bazat foarte mult pe eforturile descentralizate ale unei rețele răspândite de grupuri politice, civice și culturale vag conectate prin intermediul platformelor digitale de comunicare.[4]
În timp ce astfel de forme de coordonare socială, care nu au o natură ierarhică, adesea suferă din cauza mesajelor contradictorii și a lipsei reprezentării oficiale, mișcarea Euromaidan a reușit să realizeze ceea ce structurile ierarhice tradiționale nu au putut. Totuși, astfel de istorii de succes nu ar trebui să ne dea prea multe speranțe. Protestele asemănătoare care au avut loc în Turcia (protestele din Parcul Gezi) și în Orientul Mijlociu (Primăvara Arabă) nu au reușit să realizeze schimbări de durată în pofida abilității acestora de a organiza o mobilizare în masă prin intermediul Twitter și Facebook.
Punctele forte și cele slabe ale protestelor organizate prin intermediul rețelelor sociale
Evident, mai putem spune multe despre protestele organizate prin intermediul rețelelor.[5] Totuși, această explicație scurtă privind natura acțiunilor politice ar fi trebuit să arate că structurile organizaționale au un rol crucial pentru capacitatea mișcării de a-și realiza scopurile. În timp ce mișcările de opoziție ierarhice au putut reprezenta pericole serioase la adresa conducerilor ce se bazează pe forță, regimurile autoritare s-au adaptat la aceste provocări și și-au dezvoltat cunoștințe, strategii și capacități pentru a combate eficient astfel de mișcări disidente.
Protestele organizate prin intermediul rețelelor sociale cu ajutorul mai multor centre de coordonare și conectate prin intermediul tehnologiilor digitale de comunicare nu sunt afectate de astfel de vulnerabilități. Datorită structurii lor descentralizate, acestea tind să fie mult mai robuste și mai puțin expuse riscului de a fi doborâte de atacuri externe. Totuși, mișcările bazate pe conexiuni se confruntă cu alte provocări serioase.
În timp ce Protestele organizate prin intermediul rețelelor sociale reprezintă un instrument puternic de mobilizare în masă datorită vitezei și al nivelului de acoperire a infrastructurii digitale, anume acest potențial turbulent deseori ascunde și distrage atenția de la lipsa capacităților interne.
Mișcările bazate pe conexiuni tind să își supraestimeze capacitățile și sunt conduse de ajustări ad hoc permanente, care subminează perspectivele pe termen lung. Se pare că în era rețelelor de socializare, numărul de oameni pe care cineva îl poate scoate în străzi nu mai este neapărat un indicator al forței unei campanii. Mai mult decât atât, Protestelor organizate prin intermediul rețelelor socialele lipsește participarea activă la dezbateri și experiența decizională și astfel, tind să se confrunte cu dificultăți la primele obstacole – precum convenirea asupra unei agende comune sau a unui purtător de cuvânt.
Actualizare privind protestele organizate prin intermediul rețelelor sociale în Belarus: Modelul hibrid
Să ne întoarcem la Belarus. Asta pentru că lucrurile observate în timpul cursei prezidențiale din Belarus în anul 2020 combină în sine toate aceste aspecte. Atunci când Viktar Babarika, o nouă candidatură puternică a apărut în cursa prezidențială din acest an, regimul lui Lukașenko a contracarat această mișcare cu ajutorul tacticilor obișnuite – l-a reținut pe Babarika în baza unor acuzații de spălare a banilor. Totuși, autoritățile (precum și comentatorii politici) nu au luat în calcul faptul că, între timp, în țară a apărut o infrastructură digitală puternică. Din cauza gestionării proaste a pandemiei COVID-19 de către guvern[6], belarușii au creat platforme de crowdfunding și grupuri Telegram care au conectat forțele ce critică regimul chiar înainte de cursa prezidențială.
După arestul lui Babarika, aceste instrumente digitale s-au transformat în instrumente politice. Candidatura accidentală (mai mult sau mai puțin) a Svetlanei Tihanovskaia, soția unui video blogger reținut, a reușit să transforme această infrastructură digitală într-o armă.
Cel mai mare canal Telegram – NEXTA, a ajuns la aproape 2 milioane de abonați în câteva săptămâni. Ceea ce a urmat poate fi descris cel mai bine drept un model hibrid al centrelor de comunicare descentralizate ce amplificau mesajul unui lider puternic. Acest lucru i-a permis lui Tihanovskaia să lanseze o campanie de opoziție fără precedent practic peste noapte. În plus, această mișcare pro-democrație a reușit să se mențină în forță chiar și atunci când Tihanovskaia a fost forțată să plece în exil imediat după alegeri – datorită naturii descentralizate a acesteia. Desigur, înlăturarea figurii centrale a dus la conflicte interne în rândul fracțiunilor radicale și moderate ale mișcării; chiar și așa, acestea au fost în stare să aducă sute de mii de protestatari în stradă în fiecare săptămână – pentru a acoperi timpul până la apariția unui nou lider.
Este devreme să ne pronunțăm, dar modelul hibrid al protestelor din Belarus a demonstrat cât de eficientă poate arăta rezistența într-un context autoritar: combinația dintre elementele tradiționale ale liderismului politic cu o infrastructură digitală de comunicare descentralizată. Se preconizează că, destul de curând, mai multe structuri de acest tip vor apărea peste tot în lume, acolo unde există autocrații, acestea fiind extrem de necesare.
Sven Gerst este doctorand în economie politică la Departamentul de economie politică de la King’s College London. El dispune de cunoștințe interdisciplinare în domeniul economic, științe politice și filozofie fiind absolvent al Școlii de Economie și Științe Politice din Londra (LSE) și al Universității Mannheim. Anterior, a studiat și a activat la Universitatea Harvard, Universitatea Duke, Universitatea de Stat din Sankt Petersburg și la Universitatea Națională din Taiwan. Sven este și Secretar general al Federaţiei Internaţionale a Tineretului Liberal (IFLRY) – o organizație coordonatoare globală pentru toate organizațiile de tineret liberal, care reprezintă 1,2 milioane de tineri. Locuiește la Minsk.
Referințe:
[1] Yuval Noah Harari, Why Technology Favors Tyranny.
[2] Frank Dikötter: How to Be a Dictator: The Cult of Personality in the Twentieth Century.
[3] Zeynep Tufekci: Twitter and Tear Gas.
[4] Tetyana Bohdanova: Unexpected Revolution: The Role of Social Media in Ukraine’s Euromaidan Uprising.
[5] For example: Aliaksandr Herasimenka: Adjusting Democracy Assistance to the Age of Digital Dissidents.
[6] Chatham House: Belarusians Left Facing COVID-19 Alone.
Images sources: media.npr.org, GMF ReThink
Acest material a fost elaborat de către experții LID Moldova în cadrul proiectului The Best Way: Periodic Bulletin finanțat de către Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF). Opiniile și concluziile exprimate în prezentul material le aparțin autorilor și experților și nu reflextă în mod necesar poziția finanțatorului.
Preluarea elementelor de text, imagine, tabele sau grafice se va face cu citarea sursei, respectiv LID Moldova, încorporând hyperlink-ul aferent.
Copyright © LID Moldova
